Cuvânt de Duh Sfânt Mă fac mereu peste ieslea Mea de pe pământ, că e sărbătoare din cer. Cea mai mare mângâiere vine de la cuvânt. Aşa este şi în cer, aşa este şi pe pământ, dar sărbătorile din cer au mângâierea cea adevărată. Ea vine de la cuvântul cel curat, cel adevărat, din Dumnezeu Cuvântul, Care are pe Duhul Sfânt, Mângâietorul Care mângâie. Fără mângâiere nu este putere, nu este viaţă, nu este rai. Raiul este chiar mângâierea, şi voiesc să-i dau omului raiul, ca să aibă putere pentru cer, căci cerul este veşnic, precum Eu sunt. Cuvântul este veşnic, precum Eu sunt, iar cuvântul Meu este mângâierea. Amin.
Mă las iar cu mângâierea din cer. Cerul poartă în el numai mângâiere. Dacă omul ar avea mereu cerul în el, ar avea mereu mângâiere, şi ar avea putere şi n-ar mai fi slab, şi n-ar mai fi neputincios omul. El însă ia în el pe cele ce nu sunt din cer, că de când omul a căzut din veşnicie, a căutat să-şi facă el mângâiere, dar nu ca mângâierea din rai, care era de la Mine şi din cuvântul Meu cu care-l mângâiam pe om. O, cât îl mângâiam şi cât Mă mângâiam când aveam cuvântul între Mine şi om! Dar când el n-a mai împlinit cuvântul Meu cel mângâios peste el, nu i-a mai plăcut cu mângâierea cea adevărată şi şi-a luat din el mângâiere, dar aceea nu este din cer, nu este din rai, şi omul nu mai ştie de unde vine mângâierea lui. Mângâierea cea din rai vine de la cuvântul vieţii, iar altă mângâiere nu e mângâiere. De şapte mii de ani umblă omul după mângâiere şi n-o mai găseşte, că a pierdut-o. Raiul este mângâierea omului. După ce Eu l-am făcut pe om, i-am făcut şi mângâierea şi l-am aşezat în ea, ca să fie el ca Mine, cu putere pentru cer, căci mângâierea îi dă omului puterea cea pentru cer.
Nimeni nu poate fără mângâiere. Nici Eu nu pot fără ea, şi de aceea am lucrat mereu cu omul de pe pământ, că Eu de şapte mii de ani caut mereu mângâierea, caut mereu pe om ca să Mă mângâi cu el, ca să grăiesc cu el şi să Mă mângâi. Am făcut raiul cu cuvântul Meu şi am aşezat în el mângâierea Mea. Omul era mângâierea Mea, şi după ce l-am făcut, l-am aşezat în rai. Cuvântul Meu poartă în el taina mângâierii, şi el era între Mine şi om. Cuvântul Meu poartă în el mângâierea cea din rai, dar pământul e prea străin de cuvântul mângâierii din rai. S-a învăţat omul cu mângâierile lui, şi pe cele din Mine nu le mai ştie. N-are omul mângâierea cea adevărată, iar Eu pentru om lucrez între cer şi pământ ca să-i dau iar mângâierea şi să Mă mângâi cu omul, şi el să se mângâie cu Mine, precum era taina cea din rai a mângâierii.
O, taina mângâierii este cu omul care pune peste el cuvântul Meu, cea mai mare mângâiere. Iar acum, în zilele cele din urmă, am adus mângâierea pe pământ, am adus taina raiului, cuvântul Meu cu omul, ca să-l mângâi Eu însumi pe om şi să-i dau putere să se întoarcă în taina mângâierii, căci raiul este chiar mângâierea, taina mângâierii, grădina vieţii şi viaţa cea din grădină, viaţa cea veşnică peste om, şi Eu o aduc acum pe pământ la om. Amin.
Ioan M-a mângâiat în ziua botezului Meu. A grăit cu Mine Ioan, şi Eu M-am mângâiat, căci cuvântul este mângâiere. Am vorbit unul cu altul, şi duhul mângâierii a fost între noi în ziua de Bobotează. Cuvântul sfinţeşte totul. Apa spală şi mângâie cuvântul, căci botezul este taină dulce şi plină de mângâiere. Botezul este foc şi apă, şi amândouă curăţă pe om, şi amândouă mărturisesc. Cine-l face pe om să vină spre botez? Cuvântul. El este ca focul care curăţă răul din om, şi omul se înnoieşte prin cuvântul care curăţă. Iar apa este mângâierea cuvântului, semnul spălării, semnul care mărturiseşte taina botezului, viaţa cea de sus peste om.
O, copii ai venirii Mele! V-am făcut mângâierea Mea. Dacă Mă iubiţi, mângâiaţi-Mă, fiilor. Când era omul în rai, era cuvântul între Mine şi om. Iată, încă o dată, la sfârşitul timpului omului, iarăşi este cuvântul Meu între Mine şi om. Taina raiului este cuvântul, mângâierea care vine prin cuvânt. Cuvântul este iubirea cea din rai, dintre Mine şi om. Fără cuvânt nu este iubire. Iubirea este numai din cuvânt, şi unde nu este iubire, nu este nici fapta ei, şi dacă este faptă fără de cuvânt cu ea mereu, fără de iubire, aceea nu este fapta iubirii, căci faptele iubirii sunt chiar raiul, iar taina raiului este cuvântul, fiilor, cuvântul iubirii. Iubirea cuvântului are ca faptă mângâierea omului, iar omul poate, şi este frumos prin iubire şi poate pentru el şi pentru cei din jurul lui care seamănă cu el. Dacă omul stă între cei ce nu seamănă cu el, el nu poate, căci puterea vine de la mângâierea raiului.
V-am spus, fiilor copii, să vă faceţi mângâiere unul pentru altul, să vă faceţi rai unul altuia, că aveţi nevoie de mângâiere ca să aveţi putere pentru cer, fiilor copii. Voi trebuie să aveţi toată puterea cea de la Mine, căci sunteţi mângâiaţi mereu. Vorbirea Mea este cu voi mereu.
Iată, în ziua ce a trecut am fost cu voi în cuvânt de Bobotează, iar acum iarăşi stau cu voi şi vă dau mângâiere ca să vă îndemn la mângâiere, fiilor copii. Acum două mii de ani M-am făcut om ca şi voi. Am nevoie de mângâiere, că M-am făcut ca voi ca să vă mângâi şi ca să Mă mângâiaţi. Stau cu voi întru toate, şi aş sta şi mai mult dacă M-aţi simţi mai mult, dacă M-aţi mângâia, fiilor, dacă v-aţi mângâia mai mult cu Mine şi de la Mine. Eu la aceasta voiesc să ajung: să vin şi să stau mereu cu voi, şi voiesc să învăţăm această veşnicie şi, stând în taina ei, ea să ne cuprindă deodată pentru vecie, căci aşa va veni viaţa cea veşnică. Amin. Foamea voastră de ea o va aduce la voi, şi ea vă va cuprinde în ea pe veci, şi mulţi vă vor căuta atunci din cei de jos, şi nu vă vor mai vedea, că veţi fi cuprinşi în cele de sus, care nu se văd de cei ce sunt cu cele de jos. O, Eu aceasta voiesc: să vin tot mai mult la voi, să stau tot mai mult cu voi, şi apoi mereu să rămân cu voi, cuprinşi în taina veşniciei, în taina raiului, taina mângâierii. Amin.
Iată ce taină mare este cuvântul Meu de peste voi. Cea mai mare taină între cer şi pământ, între cele ce se văd şi cele ce nu se văd, este cuvântul Meu care grăieşte cu omul, şi omul care grăieşte cu cuvântul Meu, cu Mine, fiilor copii.
Dau când şi când să vă deprind prin cartea Mea cu vorbirea voastră cu Mine, cuvântul Meu şi al vostru alături pentru mângâiere. Sunt oameni pe pământ care vă judecă pe voi că îndrăzniţi până la Mine şi grăiţi cu Mine în loc să vă smeriţi şi să vă ştiţi mărginiţi ca tot omul. Dar Eu caut mângâiere la voi când vă cer să grăiţi cu Mine, şi dau să fie mărturisită mângâierea Mea de la voi. Pentru mângâierea Mea vă cer cuvântul vostru. Caut mereu să Mă mângâi cu voi şi să vă mângâiaţi cu Mine. Să fie şi de la voi şi de la Mine la fel mângâierea, că ea ne dă putere unii spre alţii, copii ai venirii Mele.
Am venit cu mângâierea pe pământ. Taina raiului este cuvântul, iar raiul este chiar mângâierea. Vai celui ce aude această mângâiere şi se satură apoi de ea şi se duce şi se smulge din taina raiului şi îşi caută apoi răspuns împotriva adevărului tainei cuvântului care a venit pe pământ în zilele acestea, şi zice că nu e Dumnezeu această venire a mângâierii. Acela zice aşa ca să-şi îndreptăţească pe dumnezeul poftelor sale, care-l mângâie cu mângâiere păcătoasă pe cel ce fuge de taina raiului, de taina curăţiei şi a veşniciei omului.
O, copii mângâiaţi! Ioan, botezătorul Meu, M-a mângâiat. Am vorbit amândoi la Iordan şi Ne-am mângâiat unul pe altul. Această mângâiere s-a făcut rod al credinţei omului care a cunoscut că Eu eram Dumnezeu şi că am lăsat prin Ioan botezul pentru om. Fără botez omul nu se naşte. Fără botez nu are început omul. Iar cine are început prin botez, acela rămâne cu acest început şi nu se mai pierde din el şi nu se mai strică, ci se face mângâiere a Mea, şi Mă ia şi Mă dă din el la cei ce însetează după adevăr. Amin.
Sunt iar la voi, ca şi în ziua ce a trecut. Eu prin cuvânt sunt cu voi. Voi prin cuvânt sunteţi cu Mine. Cu cuvântul ne mângâiem, că el este mângâierea şi taina vieţii, taina care mângâie şi care este ruptă din viaţa cea de veci.
O, fiilor copii, Mi-e duhul sfâşiat după mângâiere. Sunt ars de dorul ei. Sunt rană vie, şi rana doare, fiilor. Caut la voi ca să-Mi alin această rană. Omul cel din rai după ce s-a ascuns de Mine nu M-a mai mângâiat. Eu l-am rugat să se facă iar mângâierea Mea şi să rămână pentru Mine, iar el n-a mai vrut, şi s-a oprit pentru sine. O, fiilor, ce este şi cum este omul care se opreşte pentru sine? Dar cel ce se dă Mie şi nu lui? Vreau să Mă mângâi cu voi, fiilor. Amin, amin, amin.
– O mul care nu răspunde iubirii lui Dumnezeu sau iubirii omului îndumnezeit nu poate răspunde din pricină că s-a oprit pentru sine. El şi le ia din el pe cele ale lui pe care le are, că nu are în el pe cele pe care le poate da dacă nu le ia ca să le aibă şi să le dea. El nu ştie unde să fie da şi unde să fie nu; nu ştie unde este locul pentru da şi pentru nu. Această ştiinţă îşi are izvorul în iubirea de Dumnezeu, care nu poate face rană, care nu ştie să zică nu nici lui Dumnezeu, nici omului îndumnezeit, ba chiar nimănui nu-i poate spune nu. Aşa este cel ce se opreşte pentru sine şi stă în sine şi din sine lucrează şi se dă. Iar cel ce se dă lui Dumnezeu, acela este deprins prin Dumnezeu să se dea, la cererea iubirii inimii omului, aşa cum Dumnezeu Se dă omului ca să-l deprindă pe om să stea în Dumnezeu şi nu în sine şi nu să se oprească pentru sinele lui. El nu poate purta durerea celui respins de el, şi caută mereu să-l bucure pe om şi pe tot trupul care are în el duh de viaţă. Cel ce nu se opreşte pentru sine îşi ia mereu mângâiere şi bucurie din iubirea lui, care răspunde fără oprire la orice dor din jurul lui, la orice cuvânt care-i cere lui, care-l cere pe el să se dăruiască şi să zică: da. Amin.
– O, fiilor copii, cum să nu Mă mângâi Eu de la cel care nu se opreşte pentru sine? Cum să nu Mă mângâi cu voi când voi Mă mângâiaţi cu cuvântul pe care vi-l cer ca să-l dau la toţi cei care aud că Eu grăiesc cu voi, şi voi cu Mine? O, de s-ar învăţa omul să vină la Mine cum aţi venit voi! Vreau, fiilor mângâioşi, să învăţăm pe poporul cel mic să trăiască taina mângâierii, şi Eu să iau din ea. Să nu se oprească pentru sine copilul acestui popor; să nu stea în sine, ci să se dea, ca să primească de la Mine cu multul, şi să aibă şi să fie şi să se dăruiască cu cele de la Mine, cu cel mai frumos dar, cu cerul din el să se dea. Cerul e plin de mângâiere pentru om. Să ia copilul acestui popor, să ia cerul în el şi să-l dea, ca să fie numai cer pe pământ, numai rai pe pământ să fie. Amin.
Am adus la voi desluşirea tainei mângâierii. Taina raiului este cuvântul, mângâierea care vine din cuvânt. Cuvântul este iubirea cea din rai, dintre Mine şi om, iar fără cuvânt nu este iubire. Amin. Iubirea este numai din cuvânt, iar fapta iubirii este chiar mângâierea, cuvântul care are în el taina mângâierii între Mine şi om, între om şi Mine, şi între om şi om. Amin, amin, amin.
20-01-2001
