Mă fac cuvânt pe pământ, în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin, amin, amin. Acest nume este cuibul în care să se strângă cei ce vor fi şi vor avea bucuria cea veşnică după care tânjeşte tot omul şi tot ce este viu pe pământ. Acest nume este barca de salvare care va purta în ea pe cei mântuiţi. Amin.
Iată trâmbiţa, cuvântul care strânge în barcă pe cei care aud şi vin ca să fie apoi. O, ce bine este când Eu, Domnul, am cu ce să călătoresc din cer pe pământ, din cer spre om, spre urechea omului, ca să-l strâng în barca Mea pe om, pe cel ce aude ca să vină. Barca pierzării are ochi viclean şi îi face cu ochiul la om, şi omul se suie în ea şi nu se teme de pierzare, căci înşelarea a ajuns să aibă putere peste omul nepregătit pentru cer, aşa cum credinţa şi fapta ei au putere să ducă omul la scăpare şi la bucuria cea de veci. Când omul vrea să meargă în locuri depărtate peste ape, se suie în corabie şi merge într-acolo. Omul călătoreşte cu maşina, cu trenul, cu avionul şi ajunge acolo unde voieşte şi îşi face ale sale. Eu, Domnul, tot la fel. Când voiesc să-Mi fac lucrul pe pământ, vin cu cuvântul şi îmi fac lucrul, iar numele Meu se slăveşte în cuvântul Meu pentru tot lucrul care este de făcut.
O, fii ai ieslei Mele de cuvânt, este de făcut veacul cel veşnic peste om. Veacul cel veşnic este din vecii, şi este, dar peste om nu este. Şi iarăşi rostesc cuvânt şi spun: este de făcut veacul cel veşnic peste om. Amin, amin, amin.
Cuvântul Meu care vine cu Mine la voi cheamă omul la veacul cel veşnic, la viaţa veacului ce va să fie; cheamă pe morţi şi pe vii, dar cei ce au voile lor sunt prinşi sub ele şi nu pot scăpa să vină. Mai bine ascultă morţii de acest cuvânt care cheamă la viaţă pe cele ce au fost şi pe cele care sunt. Morţii nu mai au voile lor, dar cei vii le au şi stau sub ele şi îşi ţin trupul sub voile lui, sub voile trupului, care robesc duhul şi sufletul şi trupul omului. Fericit este omul care se smulge şi pleacă spre Mine ca să ia peste el voia Mea, şi apoi plata bucuriei veşnice, căci cine face voia Mea are viaţă veşnică şi cu ea plata bucuriei, Domnul cu cei mântuiţi.
Lucrarea peste pământ a cuvântului Meu cheamă omul la cele ce vor fi pe pământ curând, curând. Eu poruncesc pământului să fie curat. Amin. Să fie împodobit în duh de sărbătoare pentru venirea Mea. Amin. Să fie sfânt şi curat pământul, că slava venirii Mele vine pe el curând, curând. Vine cu vecia, care aşteaptă de şapte mii de ani cerul cel nou şi pământul cel nou şi pe cei drepţi care vor împodobi veacul ce va să fie şi viaţa din el. Amin. Cuvântul Meu este facere nouă. Cuvântul Meu nu trece aşa cum trec cuvintele omului. Cuvântul Meu e împlinire, căci poartă în el împlinirea lui. Amin. Să fie curat pământul pentru împlinirea pe el a cuvântului Meu cel de cer nou şi pământ nou. Amin. Să fie casă lui Dumnezeu pământul, ca să poposească cerul pe pământ în chip văzut, în slavă văzută, în slava veacului ce va să fie. Amin.
Venirea Mea vine cu cuvântul care pătrunde ca fulgerul de la răsărit până la apus ca să arate omului glasul cuvântului Meu. întâi se arată fulgerul pe cer, şi apoi glasul lui. întâi vine Cuvântul pe pământ, şi apoi trupul Lui, şi apoi trupul Meu, cel care a înviat din răstignire acum două mii de ani. Trupul Meu cel înviat îşi pregăteşte venirea din cer pe pământ în chip văzut. Cerul cel nevăzut, care Mă ţine pe Mine acum ca să nu Mă vadă omul, cerul este tronul Meu, şi îşi va arăta slava curând, curând, că este scris acest cuvânt ca să se împlinească. Amin.
O, bine este să am Eu, Domnul, cu ce călători pe pământ ca să-Mi fac lucrarea. Eu prin cuvântul Meu am dat mereu să adun omul sub mantia Mea şi să-l ocrotesc. Am lucrat cuvântul Meu prin profeţi. Am venit Eu însumi apoi pentru om. M-am dus apoi la Tatăl pentru om, şi iarăşi am venit, şi strig cu cuvântul pe om Eu însumi, nu prin profeţi. îl chem pe om sub cortul Meu, şi el aude, dar nu vine. Nu vine omul la viaţă, şi Eu trebuie să curăţ pământul de pustiul de pe el şi să-i deschid omului ochii şi să-i destup urechile, căci curând, curând îngerii vor dănţui şi vor cânta cu sfinţii Mei venirii Mele şi vor zice: „Binecuvântat este cel ce vine întru numele Domnului!”. Amin. Atunci omul nu va mai avea voia lui ca să poată veni atunci la Mine. Atunci numai voia Mea va fi în cer şi pe pământ.
O, fiilor de la iesle, cum să facem să aşezăm veacul cel veşnic peste om? Cum să facem să ia omul duh de veşnicie din acest cuvânt care are în el Duhul Meu, duh dătător de viaţă? Casa omului e pustie. Trupul omului e pustiu, e pustiit de tot. E omul fără Dumnezeu pe pământ, căci stă în poftele lui şi îşi iroseşte viaţa şi nu I-o dă lui Dumnezeu şi nu vrea omul să-l adun sub mantia Mea. De şapte mii de ani vreau să-l adun, şi cu cât îl strig, el mai mult se risipeşte, el mai mult nu vine.
O, fiilor care-Mi purtaţi cuvântul peste pământ, cum să facem să-l aşezăm pe om în viaţa veacului ce va să fie? Am început cu voi această mare taină pe pământ şi am pus-o înaintea oamenilor, şi se uită oamenii şi nu înţeleg, că nu au înţelepciune pentru cele tainice ale Mele pe pământ cu oamenii. Cum să facem să ia omul duh de pricepere cerească şi să vadă şi să audă şi să înţeleagă, şi să ia omul duhul proorociei în el, şi cu el să înţeleagă, căci scris este: «Duhul proorocilor se supune proorocilor». Amin. O, duhul tainelor cereşti, cum să facem să vină peste om şi să-l cuprindă şi să-i desluşească omului venirea Mea şi lucrarea veacului cel nou peste pământ? Cum de nu înţeleg şi cum de nu văd oamenii bisericii de pe pământ că nu pot să-i adune pe oameni în taina veacului ce va să fie, în lucrarea de om nou pe care Eu o aştept de pe pământ de la om? O, nu mai pot să oftez singur. Stau cu voi în sfat şi îmi împart cu voi oftatul, copii ai venirii Mele, ca să învăţaţi ce înseamnă să fiţi copiii venirii Mele şi la greu şi la uşor, şi la durere şi la bucurie.
O, copii ai tainei venirii Mele, veacul cel nou se lucrează cu cuvântul, fiilor. Cuvânt cu cuvânt se strânge ca să se facă împlinire, ca să se facă râu de viaţă. Eu cu cuvântul am lucrat pe om şi viaţa lui. Eu cu cuvântul şi azi lucrez, şi vă voiesc pe voi cuvânt din cuvânt, rod din rod, râuri de cuvânt, căci avem de lucrat veacul ce va să fie, care va purta în el făgăduinţa şi cuvântul ei cel împlinit. Nu ştiu cum să o mai dau să vă aduc puteri din puteri, să vă dau bob cu bob hrană ca să puteţi lucra lucrul Meu. Nu ştiu cum s-o mai dau ca să vă umplu şi să daţi pe deasupra şi să curgă Dumnezeu din voi spre tămăduirea neamurilor, căci omul până nu vede nu crede, măi copii. Sunt în pragul arătării Mele, şi omul nu vede vremea aceasta. Am ajuns la voi foc care mistuie răul din om, dar omul nu vede nici focul. E surd omul şi e orb pentru cele de la Mine. El ştie să creadă numai ce-i aud urechile trupului şi numai ce-i văd ochii trupului, şi Eu aşa îl voi face să creadă dacă el aşa vrea şi nu ca Mine. Dar pe voi şi pe cei ce sunt ca voi vreau să vă am şi să vă îmbrac tot mai slăvit pentru slava veacului nou, şi vreau cu un ceas mai devreme să fac aceasta, poate voi mai deschide ochii la oameni, fiilor. Vedeţi voi de ce Mă întreb Eu cu voi cum să facem să aşezăm peste om veacul cel veşnic, să ia omul duh de veşnicie din lucrul Meu cu voi şi să vină omul?
Râvnesc cu dor după om şi dau să Mă deşert în voi aşa cum sunt, râvnind după om, ca să fiţi şi voi ca Mine în lucru, ca să luaţi din crucea Mea cea multă, căci pe ea voiesc să-l sui pe om şi să-l port ca să nu piară. Dar iată, nu-l pot birui pe om. îl strig şi nu Mă aude; îl aştept şi nu vine şi nu se lasă biruit omul, şi Eu vin şi îl găsesc împietrit pe om, că omul nu se lasă biruit. Să-l biruiesc Eu, fiilor?
O, Eu aştept de mult să fie omul biruitor în numele Meu şi de partea Mea prin cele ce am lăsat Eu să le facă omul, că Eu am trecut prin toate ale omului ca să-i spun omului că poate. Acum două mii de ani, în ziua sărbătorii pe care azi o pomenesc la voi, M-a dus mama Mea şi M-a dat omului slujitor la templu şi M-a tăiat împrejur după opt zile de la naşterea Mea, ca să se vadă că Eu răsar de la Tatăl prin Fecioară, şi din Israel, poporul Domnului. Ca un om am fost tăiat împrejur, dar Eu sunt Dumnezeu. Pentru om şi pentru Israel M-am tăiat împrejur, şi M-am ridicat apoi pentru ridicarea şi pentru căderea multora, precum a fost proorocia din ziua tăierii Mele împrejur. Aşa a fost, căci cei mari au căzut, iar cei mici s-au ridicat, aşa cum a fost şi cu lucrarea venirii Mele la voi cuvânt după două mii de ani, căci cei mari au căzut, şi cei mici s-au ridicat şi au venit la Mine, şi vin la Mine cei mici, că au nevoie de sprijin şi de viaţă. Cei mari sunt cei ce se bat în piept că sunt ai lui Dumnezeu şi că în numele Lui sunt, iar cei mici sunt cei care s-au risipit prin munţi şi prin văi căutând viaţa şi, negăsind-o, Mă arăt lor ca să le-o dau şi ca să-i lucrez la viaţă, şi ca să aibă apoi viaţă după adevăr. Tăierea împrejur a inimii este semnul celor ce au pe Dumnezeu, şi se cunoaşte că-L au, şi pe aceia îi cunosc Eu. Altfel Eu nu-l cunosc pe om că este al Meu, căci omul în loc să blesteme pe diavolul Mă blesteamă pe Mine, şi el nu ştie ce va culege dacă face aşa. Dar pe voi v-am învăţat să-l certaţi pe vrăjmaşul Meu şi al vostru, căci cine nu-l ceartă, acela îl slujeşte.
V-am învăţat, fiilor, să fiţi fără diavolul şi să-l ţineţi departe de voi şi să fiţi tari împotriva lui, că omul care stă cu diavolul e slab de tot şi nu poate ieşi de sub robia lui. Ierarhul Vasile a biruit mai întâi pentru el pe diavol, şi apoi l-a biruit şi pentru cei robiţi de el. Vasile cel Mare s-a mărit prin mărirea Mea în el, şi ce bine ar fi să înţeleagă creştinul cel adăpat de Mine prin voi ce este mărirea Mea în el, şi mărirea lui în Mine!
O, copii împuterniciţi de Mine ca să ştiţi de la Mine toate câte daţi voi să ia creştinul! Cum să fac Eu cu creştinul ca să înveţe să ia de la Mine prin voi şi să nu ia de la voi, şi dacă ia, să nu ia cum îi place lui sau dacă-i place lui să ia. Eu, fiilor, cu greu dau să Mă strecor în cele ce se ivesc între creştin şi Mine, că omul are răul obicei să culeagă de la om şi nu de la Mine. Dacă aş da să Mă strecor în creştin pe de-a dreptul în toate ale lui, el dă vina pe om, şi Eu Mă smeresc şi îl las în ale lui, ca să nu spună că e omul la mijloc în cele ce Eu dau să zidesc peste el pentru placul Meu întru el. Aş voi să-l fac pe placul Meu pe tot creştinul care dă să se facă sprijinul Meu între oameni. Ce bine ar fi să-Mi lase Mie judecata lucrurilor creştinul care se lipeşte ca să fie pentru Mine!
O, copii, copilaşi de la iesle, din nou grăiesc ce am mai grăit. Aş voi să înţeleagă tot poporul cuvântului Meu, tot cel ce se naşte din nou din cuvântul Meu de la voi, să înţeleagă că Eu prin voi îi fac numai bine, fiilor micuţi, şi că l-aş vrea micuţ pe cel ce stă cu Mine, l-aş vrea micuţ faţă de Mine, aşa cum staţi voi, fiilor, că uneori staţi aşa de micuţi că abia pot să-Mi săvârşesc prin voi pe cele mari ale Mele pe pământ, iar alţii care stau lângă Mine sunt şi se vor aşa de mari că abia pot să-Mi săvârşesc prin ei pe cele mici care-Mi slujesc de pe pământ. O, cele pentru trup sunt mici de tot faţă de cele pentru duh şi pentru suflet. Nu vorbesc de cele trupeşti, ci de cele pentru trup. Să fie înţelepciune de la voi la cei ce iau de la Mine, ca să nu strâmbe cineva taina cuvintelor Mele, fiilor împărţitori. O, să se aşeze Israel cel nou cu voi la sfat, ca să vă dea vouă poporul Meu lucru peste el, şi ca să nu-Mi dea Mie de lucru, că Eu trebuie să arăt aşa cum sunt Eu prin faţa acestui popor înaintea fiilor oamenilor.
O, copii vestitori din partea Mea, să-i adunaţi, fiilor, la izvor pe cei pe care-i aveţi la învăţat, ca să le dau şi Eu, ca să le daţi şi voi dacă cer. Eu îi văd pe cei care cer, iar cei care nu cer nu au nevoie, şi nu iau dacă le dau fără să ceară şi fără să le placă cum le dau. Iar voi fiţi înţelepţi din Mine şi faceţi ca Mine tot lucrul peste omul care se lasă lucrat şi făcut, că Eu trebuie să Mă arăt aşa cum sunt Eu, prin toată dreptatea lucrurilor care sunt.
Acum, fiţi în sărbătoare şi sărbătoriţi-Mă pe Mine cu voi şi în voi şi peste voi, şi bucuraţi-Mă, ca să Mă mângâi de la voi. încă de când eram prunc M-am supus omului, ca să se supună şi omul Mie după ce Mă voi dovedi Dumnezeu desăvârşit peste om. Cel ce se face prunc pentru ca să fie al Meu, acela este sărbătoare pentru Mine, şi Eu Mă bucur şi Mă mângâi cu cei mici. Să-i adunaţi la izvor ca să le dau din apa Mea şi să Mă bucure apoi, fiilor.
Binecuvântată să fie întâlnirea la izvor a poporului Meu cel mic pentru ca să-L slăvim pe Tatăl întru Mine, şi pe Mine întru Tatăl în ziua serbării de Bobotează. Vă voi învăţa, şi voi veţi asculta, şi Eu voi fi cu învăţătura Mea pentru creşterea lui Israel, pentru viaţa poporului Meu cel nou, pe care voiesc să-l iau şi să-l zidesc veac nou în calea venirii Mele cu veacul cel nou şi veşnic pentru fiii cei daţi Mie de Tatăl, pentru cei ce se fac mângâiere a Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh după două mii de ani de aşteptare pe urma omului. Amin, amin, amin.
14-01-2001
