Eu, Domnul Dumnezeul vostru, lucrez peste voi duh de bucurie, copii străjeri de la iesle. Eu vin mereu cuvânt peste pământ şi vă găsesc străjuind în calea Mea şi Mă mângâi cu voi, căci am cărare ca să vin, iar cărarea aceasta este mângâierea Mea.
Am făcut din voi leac pentru durerile Mele, iar Eu vă mângâi pentru truda voastră cu Mine. Vouă vă trebuie bucurie, fiilor, că vremea este grea, şi crucea Mea este multă, şi cu voi o port între cer şi pământ. Vă mângâi cu cerul şi vă bucur, şi îl rog pe poporul cuvântului Meu să vă bucure şi el şi să se bucure şi el bucurându-vă pe voi, şi să aibă în el gândul Meu, căci cei ce au fost şi n-au mai stat, şi cei ce au venit şi au plecat, aceia n-au avut gândul la Dumnezeu şi nu M-au mai aşteptat, şi au plecat. Aşteptarea înseamnă să se pregătească pentru venirea Mea tot cel ce vine să se aşeze să bea din izvorul cuvântului Meu. Amin. Bătrânul Simeon, cel care M-a primit pe Mine în braţe la templu după patruzeci de zile de la naşterea Mea din Fecioară, M-a aşteptat mult. O, cât M-a aşteptat să vin! Iar când am venit, el s-a uşurat de aşteptare şi s-a dus ca să Mă aştepte şi în cer aşa cum M-a aşteptat şi pe pământ.
Mare frumuseţe cerească este în omul care Mă aşteaptă pe Mine să vin. Mare aşteptare şi mare pregătire este în omul cel frumos prin aşteptarea Mea. Aşa să Mă aştepţi şi tu, poporul Meu, şi să Mă mângâi întru venirea Mea la tine, că Eu vin mereu şi te pregătesc şi te înnoiesc şi te bucur ca să-ţi dau putere să te faci bucuria Mea, căci duhul bucuriei este putere de duh şi de suflet şi de trup în cel care are de la Domnul duhul păcii şi al bucuriei. Aşa să Mă aştepţi, poporul Meu, şi să oftezi cu bucurie, fiule, de dorul venirii Mele, şi să te uşurezi prin venirea Mea la tine şi să te prindă fiori uitându-te la cer şi aşteptându-Mă să vin, şi Eu voi veni şi te voi mângâia şi te voi uşura de aşteptarea Mea când voi veni. O, să nu fugi din calea venirii Mele, ci să fii fierbinte la dor şi la aşteptare, căci aşteptarea înseamnă pregătire mare, fiule. Cei ce au plecat nu M-au mai aşteptat, şi au plecat să caute altă mângâiere, dar cea mai mare mângâiere pentru cei de pe pământ este în cei ce Mă aşteaptă pe Mine neostenind în aşteptare. Amin.
O, dacă ar vrea omul cel pribeag să guste din plin din duhul aşteptării Mele, atunci ar vedea şi ar fugi de minciuna şi de deşertăciunea din care-şi hrăneşte sufletul. Eu de aceea îmi împrăştii vestea cuvântului Meu în lung şi în lat. Mi-e milă de pribegia omului, şi văd în el dor de fericire, dor de izbăvire, şi dau să ies în calea lui cu calea izbăvirii. întunericul însă a pătruns peste tot, şi n-are omul unde să mai fugă de el, şi iată-Mă că vin şi brăzdez cu lumina Mea întunericul, ca să ajung la inima omului şi să-i dau mâna şi să-l scot şi să-i spun de Mine şi să-i arăt fructul vieţii, capătul dorului omului, dorul fericirii, căci omul doreşte şi nu ştie unde este acest fruct. Duhul aşteptării Mele se face dor fierbinte în omul care află de Mine, Cel viu în vecii vecilor, şi dorul se face gătire în el, şi el se apropie cu dor de fructul aşteptării lui, de ziua venirii Mele, ziua când Eu voi fi pe pământ cu toţi cei ce M-au aşteptat şi Mă aşteaptă să vin.
Iată, de şapte mii de ani omul n-a ştiut să Mă aştepte, căci a făcut altceva. Omul care a pierdut umilinţa cu greu o mai află iar, cu greu mai ia din ea spre folosul vieţii lui. L-am făcut la început pe om, iar apoi am poruncit pământului să rodească, şi omul să lucreze pământul pentru rod. Aceasta i-am spus omului să facă, şi i-am spus să se bucure cu această bucurie şi să stea umilit aşteptându-Mă, dar omul n-a mai lucrat în el bucuria aşteptării Mele, şi a trudit sub păcat şi s-a întristat sub păcat, căci păcatul l-a ţinut rob, iar lipsa umilinţei creştea în om, şi creşte mereu până azi. Şi iată, a trebuit să vin Eu, şi am venit şi i-am arătat omului viaţa Mea ca s-o urmeze şi să intre întru Mine, ca să-l ridic prin viaţa Mea în el. El însă cu greu trage spre umilinţă, şi iarăşi Eu am venit, şi vin în mare lumină, lucrând şi brăzdând cu lumina Mea întunericul de pe pământ şi din om, ca să ajung cu dorul vieţii veşnice la inima omului, şi să-l simtă omul, şi să-i simtă gustul şi fructul, capătul dorului omului.
Te caut, omule, şi iar te caut, şi tu nu te laşi găsit. Umblu pe pământ după tine, şi tu nu mai iubeşti viaţa din care ai fost făcut. La facerea ta am pus în tine vorbirea cu Dumnezeu. Cuvântul Meu l-am pus în tine, şi am vorbit cu tine şi ai ştiut ca Mine, dar azi înveţi şi iar înveţi, şi nu mai ştii vorbi, că nu iei de la Mine şi nu Mă mai auzi când grăiesc peste tine. O, cât de mult ai murit! Dar Eu te strig ca să înviezi şi să simţi gustul cel dintâi, gustul vieţii veşnice, gustul învierii. Auzi tu glasul Meu? Poruncesc servilor Mei de pe pământ să-ţi dea strigarea Mea, că a venit vremea să auzi şi să te ridici să Mă aştepţi. Să ştii că morţii din morminte aud şi se ridică. Să ştii că cei din cer se strâng şi Mă ascultă când grăiesc. Auzi-Mă şi tu, cel de pe pământ, şi lasă-ţi paşii după Mine, ca să te înţelepţesc, că ţi-ai pierdut înţelepciunea cea de la Mine şi nu mai ştii să crezi în Mine. Te-ai învăţat să crezi în omul cel mincinos care te-a dezbrăcat de darul credinţei sfinte, şi nu mai ştii să crezi în Mine, şi stai fugar pe pământ şi fără de cărare. Bat la inima ta, ca să deschizi şi să Mă vezi că am venit după tine ca să suflu din nou peste tine, ca să fac din nou fiinţa ta. Glasul minţii tale e străin de Mine, iar tu faci tot ce-ţi dă mintea ta să faci, numai pe Dumnezeu nu mai ştii să-L faci.
Am venit să fac din nou fiinţa ta. Cu cele din rai Mă ţin după tine, fiule pierdut. Bucură-Mă, că am venit să te bucur cu duhul bucuriei sfinte şi să-ţi dau duh de curăţie, ca să crezi în Mine, nu în tine, nu în om, nu în cele ce a scos omul ca să se fălească împotriva Mea. Omul te învaţă credinţa lui de la care nimic nu capeţi decât minciună, şi pedeapsă apoi. Dar Eu te chem ca să-ţi dau din nou viaţa cea veşnică peste care tu ai călcat atâta vreme. Graiul Meu cu tine este adevăr, iar alt adevăr nu mai este. Iată apa râului vieţii! Ia şi te spală cu ea în urechi, ca să Mă auzi apoi. Spală-ţi şi ochii, ca să vezi venirea Mea la tine. Spală-te peste tot înăuntrul tău, ca să găsesc curat în tine şi să intru cu înţelepciunea Mea, căci la facerea ta am pus în tine vorbirea cu Dumnezeu, cuvântul Meu l-am pus în tine, şi am vorbit cu tine, şi ai ştiut de la Mine şi ai vorbit cu Dumnezeu, şi Dumnezeu, cu tine. Mă ţin cu apă după tine. Ia şi bea în pustiul cel fără apă. Ia, că dacă nu bei te usuci. Ia apă şi bea, că eşti uscat. Eu sunt Cel ce pot să fac din uscat verde, căci apa aceasta este apă vie, şi cine bea se face viu şi se dă lui Dumnezeu.
N-am venit din cer să te judec. Am venit să te ajut ca să scapi de judecată. Am venit să te chem din noapte şi să te fac fiu al zilei, fiu al ştiinţei sfinte. Ieşi înaintea Mea şi Mă ia în tine, ca să fac din tine averea Mea şi casa venirii Mele, omule care ai uitat pe Dumnezeu. Amin, amin, amin.
O, fiilor cu care Eu fac sfat pe pământ pentru învierea omului! O, tată, o, copilaşi, toţi oamenii caută trupului vindecare, nu sufletului, dar trupul suferă după sufletul din el, sufletul care nu caută vindecare de la Dumnezeu.
O, fiilor, învăţaţi bine numele Meu. Numai un cuvânt trebuie să ştiţi voi, şi să-l faceţi faptă peste voi; numai un cuvânt, fiilor, numai unul: Hristos. Amin, amin, amin. El poartă în el tot ce trebuie să ştie şi să facă şi să aibă omul cel din Mine născut, omul care Mă mărturiseşte pe Mine de Tată, prin asemănarea lui cu Mine. Amin.
Fiilor, am grăit cu omul. Am ieşit în întâmpinarea omului. I-am adus aminte de Mine şi am bătut ca să-Mi deschidă omul. Şi mulţi îmi vor deschide, căci Eu de aceea am venit. Am venit ca să-i adun pe cei ce sunt ai Mei şi să-i fac să Mă lucreze în ei după voia Mea, după adevăr, ca să ştie apoi ce este adevărul. Nici un om nu ştie ce este adevărul decât omul care-Mi dă Mie înfăţişare în el după voile Mele cele sfinte. Amin. De aceea am venit. Am venit să-i adun pe cei ce sunt ai Mei după adevăr, pe cei ce Mă aşteaptă să vin la ei. Mare frumuseţe este în cei ce Mă aşteaptă pe Mine să vin. Aşa să Mă aştepţi tu, poporul Meu, şi să fii frumos prin aşteptarea Mea şi să Mă mângâi întru venirea Mea la tine. Aşa să Mă aştepţi să vin, şi să te prindă fiori şi să oftezi cu dor de dorul venirii Mele şi să te uşurezi prin venirea Mea la tine, căci Eu vin, şi mereu vin, şi te mângâi şi te uşurez de aşteptarea Mea când vin.
Omul cel pribeag gustă cu greu din venirea Mea la tine, căci el este înveninat de gustul cel amar al minciunii, gust căruia îi zice dulce, de vreme ce el nu cunoaşte gustul cel dulce al venirii Mele la tine, dar tu să ştii bine numele Meu şi cuvântul lui. Numai un cuvânt să ştii tu, numai unul, poporul Meu micuţ, numai unul: Hristos. Amin, amin, amin.
Voi, fiilor de la iesle, luaţi din duhul bucuriei cu care M-am făcut azi sărbătoare la voi, sărbătoarea Mea cea de acum două mii de ani când Eu M-am dus la templu în braţele mamei Mele, prunc, ca să-l slobozesc de aşteptare pe bătrânul Simeon, care M-a aşteptat atâta timp să vin. Am făcut din voi leac pentru durerile venirii Mele. Iarbă de leac este cuvântul venirii Mele la voi pentru cei ce-l iau să şi-l pună pe rane spre folosul Meu, şi oricine vă va întinde vouă fie şi un pahar de apă rece fiindcă sunteţi ai lui Hristos, adevărat grăiesc că îşi va lua răsplata. Amin. Iar Eu voi împlini prin voi lucrare de rai pe pământ şi viaţă de nou Ierusalim, pământ nou şi cer nou spre bucuria sfinţilor care aşteaptă suspinând cu dor viaţa cea veşnică pe pământ şi venirea lor cu ea, pentru bucuria după care ei suspină aşteptând descoperirea fiilor lui Dumnezeu, fiii cei din urmă ai lui Dumnezeu, fiii venirii Mele, cu care Eu lucrez venirea Mea cu sfinţii pe pământ, venirea Mea şi viaţa cea de veci pe pământ cu oamenii. Amin, amin, amin.
Vă dau, fiilor, să duceţi vestea cea de mângâiere pentru păstorul Daniel, care s-a dus iar pe unde a mai fost trimis de Mine, şi îl rog să nu se mâhnească pentru oboseală. Eu îl întăresc şi îl înţelepţesc şi îl fac frumos şi îl oţelesc, căci aurul băgat în foc iese frumos şi ia formă prin mâna celui ce lucrează peste vase de aur. Daţi-i veste de mângâiere şi de binecuvântare în lucrare, căci ducerea lui acolo unde este acum, este o lucrare, fiilor, ca să se ducă iar pe unde a mai fost trimis în slujba pentru lucrul Meu apoi. Tot aşa şi acum, ca să Mă vestesc Eu cu venirea Mea peste tot şi să fiu numit peste tot prin lucrarea cuvântului Meu care mărturiseşte din loc în loc, ca să anunţ venirea Mea şi să adun din loc în loc câte un pic de rod, să am ce plată să-i dau omului care îşi întinde mâna pentru ostenelile Mele. Amin, amin, amin.
15-02-2000
