Sculaţi-vă întru întâmpinarea Mea, copilaşi veghetori în grădină. Vin în zori, şi lucrăm cuvânt în carte. Amin. Vă am cale de coborâre a Mea cuvânt pe pământ. Vă încălzesc inimioarele ca să pot pătrunde Eu în ele cu tainele mântuirii pentru voi şi pentru cei ce iau de la Mine cuvântul înţelepciunii cereşti. Amin.
Omul de pe pământ le trece pe toate prin cămara minţii, şi de aceea pierde adevărul tainelor Mele cele din veac şi până în veac, dar Eu sunt adevărat prin cele de nepătruns ale Mele, căci omul care lucrează cu mintea, rămâne rece pentru tainele Mele. Aşa a păţit poporul Israel pe vremea când Eu M-am născut israelit din Fecioară la porunca Tatălui Savaot, Care grăise prin prooroci taina venirii Mele în al şaselea veac de oameni.
Eu mereu, mereu vă încălzesc inimioarele, fiilor, ca să fac din ele casă caldă pentru Mine şi pentru tainele Mele cu care vin să le împlinesc, aşa cum Mi-am împlinit acum două mii de ani taina naşterii Mele din Fecioară. Israel însă n-a voit să priceapă, şi s-a împietrit şi cu mintea, şi cu inima, căci Isaia a zis: «Cu urechile vor auzi şi nu vor înţelege, şi cu ochii se vor uita, dar nu vor vedea, căci inima acestui popor s-a învârtoşat». Dar Eu, Domnul, Cel născut din Fecioară în Israel, Eu, Cel răstignit pe cruce de Israel, Eu, Cel înviat din răstignire spre judecata lui Israel, M-am înălţat la Tatăl apoi, ca să pot din nou veni de la Tatăl. Şi am venit. Toate erau scrise în prooroci, şi aşa le-am împlinit, aşa cum erau scrise. O, proorociile nu sunt mincinoase, şi ele se împlinesc, căci întru Mine se împlinesc toate, şi sunt taine de nepătruns pentru cei împietriţi la glasul proorocilor Mei.
Am venit din cer la voi cu apostolii Mei cu care am călătorit pe pământ acum două mii de ani. Hai să le dăm mângâiere în grădina Mea de la voi. Hai, fiilor, să le facem loc ca să mărturisească din nou taina cea din veac ascunsă şi nepricepută de îngeri şi de oameni. Hai să le dăm scaunele de judecată pentru Israel, că aşa le-am promis, fiindcă în prooroci este scris: «Domnul va judeca pe poporul Său». Amin.
O, ucenici preaiubiţi, israeliţi credincioşi, voi nu v-aţi învârtoşat inima la glasul Meu care v-a chemat să umblaţi cu Mine pe pământ şi să fiţi pescari de oameni pentru masa împărăţiei cerurilor. O, ucenici credincioşi, am aruncat năvodul în mare şi am adunat în el peşti de tot felul. L-am tras la mal apoi, şi am şezut şi am ales ce era bun, iar ce era rău am aruncat. V-am ales pe voi, că v-am făcut credincioşi cu inima, şi Mi-am împrăştiat cuvântul vieţii veşnice la toate popoarele, prin voi, mărturisitorii Mei de atunci şi până azi, căci Scripturile Mele şi ale voastre mărturisesc aceasta, şi n-are omul ce pune în locul lor drept adevăr. Acum, după două mii de ani, când Eu vin cu sfinţii pe pământ, după cum este proorocit să vin, iată-Mă cu voi în foişorul cel de azi al adunării cerului pe pământ. Mă adun la sărbători cereşti cu îngerii şi cu sfinţii, că am foişor de poposire în ţara românilor, noul Meu Israel, un popor luat din români ca să însămânţez prin el cerul, împărăţie veşnică cu omul cel credincios. Vă mângâi cu fiii Mei cei din grădină. Am deschis porţile grădinii, şi pe porţi am intrat cu voi în grădină, că am şi azi fii credincioşi ca şi voi. Vă mângâi, că aţi suferit pentru Evanghelia Mea. Vă cuprind la piept, că sunteţi vii, precum Eu sunt. Vă dau prilej să mărturisiţi şi azi, după două mii de ani, că Eu sunt locaşul vostru, Ierusalimul cel din cer coborât cu sfinţii pe pământ, şi vă dau cele douăsprezece scaune, pentru ca să vă aşezaţi spre judecata lui Israel. Amin, amin, amin.
– O, binecuvintează, Doamne, soborul apostolilor Tăi în grădina cuvântului Tău de azi, în ţara românilor. Ea este cea dintâi şi cea de pe urmă, după cum Tu ai orânduit. Amin.
Noi, soborul cel din cer al apostolilor Tăi, ne-am adunat în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, împreună cu mărturisitorii Tăi de azi, Doamne. Suntem rămăşiţa lui Israel, căci scris este în prooroci: «Chiar de va fi Israel cât nisipul mării, rămăşiţa lui se va mântui, şi va crede, şi va mărturisi cuvântul adevărului».
Ce-i foloseşte celui ce cunoaşte legea din scoarţă în scoarţă dacă nu o împlineşte, Doamne? Dar cel ce s-a făcut creştin după adevăr, acela a ruşinat pe israelit, iar noi rostim cuvânt şi spunem aşa: iudeii cunosc legea, iar creştinii o împlinesc. Amin.
Tu ai fost semnul trimis de Tatăl la Israel, Doamne, că Isaia proorocul, aşa a grăit prin Duhul: «Domnul va da lui Israel semn: iată, Fecioara va zămisli şi va naşte fiu şi îi va pune numele Emanuel».
Am venit din cer pe pământ cu Tine, Doamne, că e vremea venirii Tale după două veacuri de la plinirea tainei naşterii Tale din Fecioară. Am venit aici, unde Tu ai scaunele de judecată aşezate pentru Israel şi pentru toate popoarele, că ai deschis procesul neamurilor, după cum era scris în prooroci. Noi, soborul apostolilor Tăi israeliţi, ne aşezăm pentru judecata poporului Israel pe cele douăsprezece scaune, după numărul celor douăsprezece seminţii ale fiilor lui Israel. Binecuvintează împlinirea acestei Scripturi, binecuvintează intrarea sfinţilor Tăi, Doamne! Amin, amin, amin.
– V-am binecuvântat pe pământ, şi v-am binecuvântat în cer, şi iar vă binecuvintez pe pământ după două mii de ani, pentru ca să vă aşezaţi pe cele douăsprezece scaune pe care Eu vi le dau, o, iubiţi ucenici. Mărturisiţi cuvântul adevărului peste poporul Israel care s-a împietrit de atunci şi până azi. Aşez lângă voi încă douăsprezece scaune, şi pe ele stau cei doisprezece fii ai lui Iacov, care s-a numit Israel, şi din care s-a întocmit acest popor. Ei vor fi martorii mărturisirii voastre, iar Eu voi judeca apoi făptura lui Israel. Amin, amin, amin.
– Noi, soborul apostolilor Tăi cei din cer, aşa grăim, Doamne: Domnul Se îndură de poporul Său şi înalţă pe cei blânzi, şi pe cei smeriţi îi încununează cu biruinţă ca să preamărească pe Domnul cu gura lor, iar sabia cea cu două tăişuri este în mâna Lui, şi Se răzbună pe necredincioşi şi pedepseşte noroadele şi leagă pe împăraţii lor în obezi, şi pe mai-marii lor în cătuşe de fier, şi îndeplineşte cu ei hotărârea Sa, precum este scris. Amin.
Cele douăzeci şi patru de scaune stau aşezate în mijlocul României, ţara judecăţii Domnului, iar pe ele stau douăzeci şi patru de bărbaţi israeliţi. Jumătate din ei vin de la începutul lui Israel, iar jumătate din ei vin de la sfârşitul lui Israel. Ei au avut credinţa să stea înaintea lui Dumnezeu pentru Israel. Amin. Pe cel credincios nu-l poate nimeni judeca, dar el poate judeca pe toţi pentru Dumnezeu. Cel ce trimite cuvântul Său pământului, este Domnul, al Cărui cuvânt aleargă repede; este Domnul, Cel ce vesteşte cuvântul Său lui Iacov, îndeplinind îndreptările şi judecăţile Sale lui Israel. Amin.
Ascultaţi, voi, fii ai lui Israel! Ce-i foloseşte celui care cunoaşte legea din scoarţă în scoarţă dacă nu o şi împlineşte? Iată, învăţătura şi viaţa nu se iau de la cei învăţaţi, căci omul necăjit îi mulţumeşte celui ce-i dă dacă-i dă bine, şi nu se uită dacă e deştept sau prost cel ce-i dă lui milostenie şi viaţă. Credeţi voi în prooroci? Ştim că credeţi. Proorocii şi-au făcut nume, lor, şi poporului lor, mărturisind dreptatea lui Dumnezeu. Aşa lucrăm şi noi, cei ce am fost ucenici credincioşi Adevărului Care a venit din cer pe pământ în mijlocul lui Israel acum două mii de ani când voi v-aţi împietrit ca să nu credeţi, şi ca să împliniţi proorocia lui Isaia care zice: «Cu urechile veţi auzi, dar nu veţi înţelege, şi cu ochii vă veţi uita, dar nu veţi vedea, căci inima acestui popor s-a învârtoşat, şi cu urechile aude greu, şi ochii lui s-au închis, ca nu cumva să vadă cu ochii, şi să audă cu urechile, şi cu inima să înţeleagă şi să se întoarcă, şi Eu să-i tămăduiesc pe ei».
Atunci Domnul a plecat pribeag, cu harul Său pe braţe, şi Şi-a ales din nou loc pentru El. A făcut un popor nou, şi l-a peţit şi l-a numit ţara întoarcerii Lui la sfârşitul timpului, ţara strălucirii, pentru cele ce a aşezat El peste ea acum, la capătul vremilor; ţara românilor, care s-a ridicat din Hristos, la propovăduirea trimişilor Lui. în ea ne-a aşezat Domnul şi nouă scaunele de judecată pentru Israel, căci suntem israeliţi. în ţara lui Israel nu avem cum sta, din pricina necredinţei lui Israel, din pricina semeţiei lui Israel, dar noi suntem israeliţi pe pământ şi în cer, şi suntem vii prin credinţa în Iisus Hristos, Care a venit pe pământ prin Fecioară, împlinind proorocia lui Isaia prin poporul Israel. Voi însă n-aţi crezut, şi v-aţi împietrit. Acum, noi, rămăşiţa cea aleasă de Dumnezeu prin har, rostim peste voi cuvânt şi spunem: Avraam şi seminţia lui nu prin lege au primit făgăduinţa că vor moşteni lumea, ci prin dreptatea din credinţă, căci dacă moştenitorii sunt cei ce au legea, atunci credinţa a ajuns zadarnică, iar făgăduinţa s-a desfiinţat, de vreme ce legea aduce pricină de mânie. Dar unde nu este lege, nu este nici călcare de lege. Aşa că făgăduinţa este din credinţă, ca să fie din dar şi să aibă temeinicie pentru toţi: şi pentru cei ce se ţin de lege, şi pentru cei ce se ţin de credinţa lui Avraam, căruia Domnul i-a spus aşa: «Pusu-te-am pe tine părinte al multor neamuri, şi aşa va fi seminţia ta». Amin.
Au nu ştiţi voi că legea are putere asupra omului atât timp cât el este în viaţă? căci femeia măritată e legată de bărbatul său prin lege atât timp cât el trăieşte, şi dacă bărbatul îi moare, e slobodă de lege. Aşa şi noi, am murit faţă de lege prin Hristos şi prin trupul Lui, ca să fim ai Lui, ai Celui înviat din morţi, ca să rodim lui Dumnezeu întru înnoirea Duhului, nu în vechimea slovei. Legea este sfântă şi duhovnicească, şi porunca este sfântă şi bună şi dreaptă, dar trupul e de carne şi e vândut sub păcat. Dar Iisus Hristos ne-a izbăvit de trupul morţii acesteia, ca să fim ai Lui întru înnoirea Duhului. Amin. Noi suntem martorii învierii lui Hristos, pe Care Dumnezeu L-a înviat, şi a pus pe vrăjmaşii Lui aşternut picioarelor Lui. Să ştie toată casa lui Israel că Cel răstignit de ei a fost făcut Domn şi Hristos.
Pătrundeţi-vă la inimă, voi, fii ai lui Iacov, că noi suntem israeliţi, şi suntem martorii acestor împliniri. Pocăiţi-vă de păcatul necredinţei şi botezaţi-vă ca şi noi în numele lui Iisus Hristos spre iertarea păcatelor voastre, ca să aveţi Duh Sfânt, şi cu El să pătrundeţi tainele cerurilor, care vin pe pământ cu Iisus Hristos, Cel Care vine a doua oară de lângă Tatăl. El este piatra cea neluată în seamă de voi, zidarii, dar ea a ajuns piatra din capul unghiului, şi întru nimeni altul nu este izbăvire, căci nu este sub cer nici un alt nume dat nouă, oamenilor, prin care să fim izbăviţi.
Noi am dat cu tărie în părţi mărturia învierii lui Hristos, şi n-am dat pentru bani nimănui harul puterii de sus, care era în noi ca să putem mărturisi adevărul tainei lui Iisus Hristos, căci ne-am dăruit Lui cu ascultare, fiindcă Moise a spus fiilor lui Israel: «Prooroc ca mine vă va ridica din fraţii voştri Domnul Dumnezeul nostru; de El să ascultaţi». Dar pe care dintre prooroci nu i-au prigonit părinţii voştri pentru că au vestit mai dinainte sosirea Celui drept? căci voi aţi primit legea cu rânduială de la îngeri, şi n-aţi păzit-o.
Voi citiţi în prooroci. Credeţi voi în prooroci? Ştim că credeţi. înţelegeţi, oare, ce citiţi în prooroci? O, cum să înţelegeţi dacă n-aţi primit să vă călăuzească cineva? «El ca o oaie spre junghiere S-a adus înaintea celui ce-L tunde; aşa nu Şi-a deschis gura Sa. Cu judecată nedreaptă a fost osândit, dar neamul Lui cine-l va spune? căci El pentru cei păcătoşi Şi-a dat viaţa», aşa era proorocit în Scripturi.
Acum venim noi, căci suntem vii în veacul veacului, şi ne-a dat Hristos scaunele de judecată pentru voi, cei din Israel care n-aţi crezut, căci ceea ce aţi căutat n-aţi dobândit, pe când cei aleşi dintre voi au dobândit, iar voi, ceilalţi, v-aţi împietrit, precum este scris: «Le-a dat Dumnezeu duh de toropeală, ochi ca să nu vadă şi urechi ca să nu audă până azi» şi «prin căderea lor le-a dat neamurilor mântuirea, ca Israel să râvnească la ele».
Venim spre voi să vă aţâţăm râvna, căci dacă înlăturarea voastră a adus împăcarea lumii, ce va fi primirea voastră la loc dacă nu o înviere din morţi? Mulţime de neamuri au primit adevărul cel prin Hristos, şi după cum acestea altădată n-au ascultat de Dumnezeu, dar acum miluiţi au fost prin neascultarea voastră, tot aşa şi voi, n-aţi ascultat până acum, ca prin mila Lui, dată lor, să fiţi şi voi acum miluiţi dacă primiţi pe Fiul lui Dumnezeu. Amin.
Veni-va vremea, şi este venită, când morţii aud glasul Fiului lui Dumnezeu. Destupaţi-vă urechile şi daţi cu alifie la ochi, voi, popor al lui Israel, că noi suntem dintre voi, rămăşiţă aleasă prin har, ca să mijlocim la Dumnezeu pentru tot Israelul care va învia la glasul Fiului lui Dumnezeu, Care vine după două mii de ani Judecător de la Tatăl, ca să dea fiecăruia după fapte. Amin, amin, amin.
Pecetluieşte, Doamne, cu pecete de foc cuvântul apostolilor Tăi adunaţi în sobor de sfinţi în grădina jeţului Tău de judecată, căci ţara românilor este noua Ta ţară, ţara întoarcerii Tale pentru Israel şi pentru toate noroadele de pe pământ. împlineşte, Doamne, învierea morţilor. Noi suntem martorii învierii Tale, de acum două mii de ani şi până azi, iar azi mărturisim din România. Ea este cea dintâi şi cea de pe urmă, după cum Tu ai orânduit. Amin, amin, amin.
– Eu, Domnul şi învăţătorul vostru, vă pecetluiesc credinţa voastră cea din cer despre ţara Mea cea de azi, cea dintâi şi cea de pe urmă. Când am făcut cerul şi pământul, ea a fost prima mână de uscat în mâna Mea când a ieşit pământul din ape, iar acum ea este cea de pe urmă, şi este, şi fac din ea oază de salvare, barcă de izbăvire pentru cei sfinţi de pe pământ, ca să Mă împlinesc în ea cu Scriptura aşezării pe pământ a împărăţiei cerurilor pentru cei drepţi, pentru cei cu putere de sus în ei.
Eu cu greu îl trag pe om pe drumul scăpării. Omul merge cu greu spre cer, că are multe în spate, şi aşa merge; merge cu casa lui în spate, ca melcul. Creştinul cel adevărat are putere de sus, are putere cerească în suflet şi cu ea biruie lumea şi trupul şi pe diavol, dar creştinul de azi nu are putere, chiar dacă este botezat. Diavolul şi lumea nu se sperie de cel botezat, de cel însemnat cu semnul crucii dacă acesta nu are putere de sus. Acela e ca semnul de om făcut din cârpe şi pus prin livezi şi prin grădini ca să-şi ferească oamenii roadele de păsările care strică, dar păsările nu se sperie de aşa ceva. Creştinii sunt şi tari, şi slabi, iar Eu, Domnul, când bag năvodul în mare ca să adun în el peşti de tot felul, îl trag apoi la mal, şi şed şi adun ce este bun, iar ce este rău arunc. Creştinii cei tari sunt ca peştii cei mari care trăiesc în ape amare, sunt cei ce înoată în apa încercărilor şi a suferinţelor, şi sunt biruitori, iar cei slabi caută apa dulceţilor lumeşti, şi nu sunt creştini buni. De aceea Eu folosesc încercări mari pentru cei ce au putere de sus prin credinţa lor, că nu e bună blândeţea când e vorba de taina mântuirii omului. Firea omului e veche, şi se poate trezi în omul cel nepăsător în veghe, şi îl poate ucide din nou pe cel ce se scoală din amorţire ca să fie viu, ca să fie creştin dăruit lui Dumnezeu. Firea nu trebuie îmblânzită, ci trebuie omorâtă, trebuie ţinută legată prin cruce, prin răstignire şi prin naştere de sus. Creştinul cel slab cu viaţa îşi aduce aminte numai când şi când de Dumnezeu. Sunt mulţi care stau nepăsători, făcându-Mă dator lor pentru câte un pic de milostenie semenilor lor, dar la aceia le dau plata pe pământ, iar când pleacă de pe pământ, nu vin la Mine, căci raiul se câştigă prin pocăinţă. Ea este fapta care-l aduce pe om la Mine, şi fără ea nici o faptă nu are răsplată în cer, ci numai pe pământ.
Creştinul de azi, şi învăţătorul de azi, nu luminează între oameni, căci oamenii nu văd viaţă cu lumină în ei. Pavel apostolul aşa spunea: «Nu ascultătorii, ci împlinitorii cuvântului se vor mântui». Aşa era şi pe vremea apostolilor Mei de atunci. Mulţi morţi căutau să stea pe picioare printre cei vii, care erau trup lângă trup în numele Meu, slujindu-Mi şi mergând cu Mine la război împotriva necredinţei. La războiul cel sfânt oştenii stau unul lângă altul, uniţi întru Mine, iar cel ce moare biruit de duhul rău, dacă rămâne pe picioare, merge printre cei vii fără să se vadă că e mort. O, greu mai era şi pentru ucenicii Mei cei de atunci! Mulţi se îmbulzeau să intre în biserică şi să cadă grei pe trupul bisericii. O, câtă învăţătură slobozeam şi atunci prin cei ce Mă mărturiseau, dar cei fără de putere de sus se strecurau pe furiş, căci se temeau de mânia Mea, dar roade de pocăinţă nu făceau, şi cuvintele lor nu şi le îngropau, şi îmi băgau intrigi între cei uniţi lângă Mine.
A fost odată un om înţelept, căruia cineva a venit să-i destăinuie o faptă auzită din lume. El i-a spus aşa: „Dacă ai auzit aceasta şi nu ştii de e adevărat, sau dacă nu este ceva bun, sau dacă nu-mi aduce folos, du-te şi îngroapă-ţi vorbele pe care vrei să mi le spui”.
O, ce frumos ar fi să se scuture om pe om de orice deşertăciune şi să se roage om pentru om lui Dumnezeu pentru mântuire! Rugăciunea trebuie să atingă cerul, ca să-i dea cerul putere de sus creştinului, iar dacă ea nu dă omului darul puterii de sus, omul nu ştie ce este rugăciunea. Trudesc din greu ca să ajungă din loc în loc peste tot pământul Evanghelia păcii Mele, că voiesc să-l împac pe om cu cerul, fiilor din grădină. Vă am judecători peste tot neamul de pe pământ care-şi zice creştin şi care nu are putere de sus în faptă, în credinţă şi în rugăciune. Oftez din greu, că pe nicăieri nu pot curăţi de trupuri moarte pe cei ce se unesc în numele Meu ca să se dea Mie cu viaţa. Peste tot, mai mult trupuri moarte decât vii, dar vouă v-am spus prin Duhul: «Ieşiţi şi vă osebiţi şi nu vă atingeţi de cei morţi, ca să fiţi primiţii Mei, şi Eu să vă fiu Dumnezeu şi să pot umbla cu voi din loc în loc, păzindu-vă de cei morţi».
O, e mare minune să fie pe pământ biserică vie. Fiilor, ce este această taină: biserică vie? Cei slabi se mint unii pe alţii întru această taină. învăţătorii lor îi duc cu vorba, dar nici ei nu sunt vii. Ce este, fiilor, această taină: biserică vie? Spuneţi, că vă ascult. Amin.
– Acolo unde sunt împlinitori ai poruncilor şi ai cuvântului, acolo unde se strâng cei ce s-au răstignit faţă de păcat şi de lume şi de diavol, acolo unde trăiesc în pocăinţă fără capăt fraţi împreună, făcând numai voia lui Dumnezeu şi unindu-se cu Dumnezeu prin biserică şi prin sfinţenie, acolo este biserică vie, iar dacă în ea se strecoară furul de cele sfinte şi cel fără haină de nuntă şi cel ce nu cunoaşte voia lui Dumnezeu în trup, acolo se strică taina bisericii şi viaţa bisericii şi curăţenia bisericii, şi nu mai este biserică vie acolo, din pricina amestecării cu cei morţi din lume, care nu preţuiesc cele sfinte prin viaţă sfântă în trupul bisericii.
– O, fiilor, o, fiilor, o, fiilor, oftez din greu, că e mare minune să fie pe pământ biserică vie, şi de aceea grăiesc cu voi, şi vă pun să grăiţi şi voi cu Mine, ca să dezleg cu voi tainele cele nepătrunse de mintea omului. Mintea omului e casă rece, şi nu vrea omul să-Mi dea inima, ca prin ea să-l fac să priceapă dezlegarea tainelor Mele cele de nepătruns de mintea omului. Pe voi însă v-am aşezat înaintea Mea ca să vă am Mie. Adunaţi-Mi Mie ucenici ca şi voi, fiilor, ca să fac un Israel mare în mijlocul neamului român. învăţaţi-i pe cei ce Mă caută cu voi să ştie ce înseamnă să vină omul la Dumnezeu şi să fie omul cu Dumnezeu; şi le spuneţi că Eu sunt un Dumnezeu gelos, şi îl pot avea Mie numai pe cel neîmpărţit cu inima şi cu iubirea şi cu credinţa. Daţi de veste celor ce Mă caută cu voi să nu-Mi facă greutăţi, să nu apese pe voi, să nu ceară de la voi, să nu vă caute pe voi, ci să caute pe Dumnezeu. Amin. Căutaţi în Scripturi la învăţătura apostolilor Mei pentru cei ce se voiau a fi în obştea slujitorilor Mei. Cine se apropie ca să se lase greu peste voi, acela să se înţelepţească din Scripturile apostolilor Mei care au trudit atunci din greu pentru neînţelepciunea celor ce se voiau un trup cu cei ce trudeau slujind Evangheliei Mele. Acum din nou am deschis cerul, şi iar Mă împart cu Evanghelia Mea de la margini la margini şi vă am pe voi, care trudiţi din greu lângă Mine în mijlocul unui neam necredincios şi păgân cu viaţa.
Înmulţiţi cuvântul învăţăturii Mele, fiilor, ca să fac în mijlocul neamului român un Israel sfânt şi mare prin sfinţenie şi prin lepădare de sine înaintea Mea. E plin pământul de trupuri, iar Duhul Meu este fără casă. Voiesc să cadă munţii cei semeţi la glasul Duhului Sfânt, Care-Şi are casă la voi. Voiesc să se aplece tot omul să audă glasul Meu cel din grădină, glasul Meu cu voi, glasul care strigă pe om să intre sub stăpânirea Mea, ca să fac ţară de sfinţi pe pământ, iar Eu să fiu Stăpânul, precum în cer aşa şi pe pământ. Amin, amin, amin.
12-07-1999
