Bate Domnul cu toiagul în porţile grădinii; bate, şi se aude. Toiagul este cuvântul. Toiagul este glasul Domnului, Care bate ca să intre în grădină. Eu vin pentru poporul Meu, vin să-l cresc, vin să-i dau creştere cerească, precum în cer aşa şi pe pământ. Amin.
Pace vouă, copii străjeri care sunteţi aşezaţi în grădină, care sunteţi sădiţi în grădină, în bucăţica de pământ nou pe care o am pe pământ! Pace vouă! Şi prin voi rostesc pace peste Israel. Deşteptaţi-vă bine, că Eu intru în carte şi Mă fac astăzi cuvânt ca să Mă dau poporului Meu. Astăzi este zi de lucru duhovnicesc, zi de odihnă a trupului, dar de lucru a duhului, zi de primăvară cerească, fiindcă primăvara se îngrijeşte grădina, se greblează, se dă foc la uscături, se sapă, se nivelează, se seamănă, se udă, ca să încolţească sămânţa. Lucrăm pentru un mănunchi de copii ai poporului Meu, că am vestit să vină la iesle mănunchiul Meu de la Bucureşti, ca să-i dau hrană proaspătă, creştere cerească, şi să crească dacă-i dau. Dar nu numai lor le dau, că mănâncă tot poporul din acelaşi blid, şi tot poporul creşte când creşte câte unul, doi din popor; creşte, că mâncarea nu scade, şi din ea se mănâncă şi rămâne de s-ar hrăni tot pământul; rămâne, pentru că această mâncare nu scade.
Pace vouă, celor ce aţi venit! O grămăjoară de fete, culese şi puse în glastră. Vin să vă pun apă proaspătă, apă vie, ca să creşteţi vii şi ca să fiţi nemuritoare, aşa cum a fost la început numele neamului român, căci se numeau nemuritori, pentru că cei de la începutul neamului român, prin botez ştiau de la Duhul Sfânt taina nemuririi. Dar a venit duhul rău, cel duşman pe Dumnezeu, şi a semănat neghină în vreme de noapte şi a slăbit puterea tainei cea din cer peste fiii lui Israel cel român.
Israele, Israele, românule Israele, de două mii de ani n-am mai putut lucra ca azi peste tine, dar azi lucrez peste tine mai mult decât am lucrat în toate veacurile peste pământ. Azi a venit vremea să te întocmesc pentru cer. Azi e vremea aceea de înnoire a lumii, şi lumea nu ştie, şi nici omul iscusit şi priceput nu ştie. Nu ştie omul priceput, nu ştie, tată, nu ştie, că el îşi foloseşte iscusinţa la altceva, el îşi iroseşte iscusinţa şi priceperea, aşa cum fiul risipitor îşi risipeşte averea cerută de la tatăl său ca să fie a lui partea lui. Dar pe tine, poporul Meu, te-am oprit ca să fac treabă cu tine în ogorul Meu, în împărăţia Mea, nu în împărăţia lumii acesteia. împărăţia Mea este împărăţia cerurilor pe pământ, că pentru asta am făcut cerul şi pământul. Cerul fără pământ nu poate fi împărăţie, precum trupul fără suflet nu poate fi viu, precum sufletul fără de trup este fără de casă. Dar numai cu tine grăiesc cele din cer, precum numai cu Israel aveam lucrare pe pământ, şi moştenire în Israel aveam, şi aşa îi spuneam lui Israel: «Israele, să scoţi afară din tabără necurăţiile tale şi să le îngropi în pământ cu lopata, afară din tabăra ta, că Eu, Domnul, umblu prin tabără, şi să nu Mă scârbesc văzând necurăţia ta». Am stat cu Israel şi îl învăţam tot rostul vieţii vii, şi el s-a îngâmfat şi s-a amestecat cu neamuri străine şi a stricat împărăţia Mea cea din cer în mijlocul lui Israel.
Israele, Israele, tu eşti cel de la sfârşit Israel. Tu eşti după duh, tu eşti după har, şi Eu te întocmesc cu măiestrie cerească, cu mână iscusită, de meşter ceresc, aşa cum un zugrav se aşează în viaţă sfântă, şi apoi ia şi zugrăveşte chipul unui sfânt. El se apucă de lucru, îşi pregăteşte ce-i trebuie, îşi face vopsele din pământ, din fier, din piatră, le moaie şi apoi se apucă de zugrăvit chipul sfântului, şi lucrează, şi lucrează până ce-i dă chip, iar la urmă îi zugrăveşte auroră de sfânt şi îi sapă numele lângă chip. Aşa te întocmesc Eu pe tine, poporul Meu iubit, şi îţi sap numele în piatra vremii cereşti, ca să ştie omul pământesc de vremea cea cerească, nu numai de cea pământească. Aşa lucrez Eu, Domnul, la creşterea ta cerească, şi te învăţ, tată, să te faci uşor ca fulgul şi să ieşi de sub greutatea vremii, ca să nu mai fii apăsat de cele ce sunt pământ fără de cer, pământ fără fiinţă cerească în el.
E sărbătoare cu trâmbiţe de bucurie în cer. E cerul în veselie cum n-a mai fost de când veacurile când se uită la tine şi îţi vede aripioarele crescând, poporul Meu iubit. O, că prea iubit ai fost de Dumnezeu, şi Mă ruşinam în faţa sfinţilor când vedeam că iubirea Mea nu te face să creşti şi să fii uşor ca să zbori. Omul se îngreuiază singur. Omul se bagă singur sub greutate. Omul se rătăceşte de la calea cea fără de griji, fără de durere, fără de apăsare. Omul trudeşte din greu la sarcina sub care se bagă după ce singur şi-o strânge. Israele, Israele, omul este fără de minte cerească. Eu i-am dat omului tot ce trebuie să aibă între cer şi pământ, şi el îşi face altele, altele făcute de el. Aşa ai fost şi tu, poporul Meu, dar am ieşit în calea ta şi te-am numit cu numele Meu şi am zis să fii tu al Meu şi am lucrat peste tine vreme multă de învăţătură, şi ai fost greu la pricepere, dar acum a venit vremea priceperii cea din cer, că omul cu priceperea cea din pământ se bagă sub greutate, se bagă sub griji şi sub necazuri.
O, popor iubit, tu eşti poporul Meu numit, şi voiesc să te fac om adevărat, precum Eu am fost. Voiesc să lucrezi şi tu ce am lucrat Eu, ce a lucrat mama Mea, ce a lucrat omul cel bogat în Dumnezeu. E vreme lungă de când am spus în mijlocul tău să iei seamă să nu ai în căsuţa ta ceva din lume la care să tragă pedeapsa şi focul şi judecata lui Dumnezeu. O, Israele, fiul Meu, dacă atunci ai fi fost treaz, ai fi auzit ce-ţi spun şi nu ţi-ai mai fi agonisit avere care nu-ţi trebuia ţie, poporul Meu. Tu trebuia să fii familia Mea cea sfântă, şi Eu trebuia să fiu casnic cu tine, aşa cum am fost casnic în familia în care Tatăl Meu Mă dăduse prunc născut din Fecioară.
O, poporul Meu, lungă a fost vremea prunciei tale, şi iată, e vreme de mers în picioare, tată, e vreme să fii înalt, copilul Meu, că apa cea tulbure trece de glezne, şi valul ei e iute, fiule. Este câte o mamă care-şi înfaşă copilul cu dibăcie ca să crească drept şi înalt. îl strânge bine în scutec, îi aşează mânuţele drept, la fel şi picioarele, şi îl strânge bine cu faşa, nu-l lasă liber; iar când îl scaldă în albie, îi aşează cu mâna ei toate încheieturile, şi apoi îl ia de căpuşor şi îl scutură ridicându-l în sus, şi apoi îl înfaşă drept şi strâns cu faşă. Eu aşa M-am purtat mereu cu tine, poporul Meu iubit, şi te-am tras mereu în sus, ca să creşti înalt, fiule, şi să nu fii om pitic, pitic duhovniceşte, şi să fii înalt la statura cea duhovnicească, fiindcă apa e mare, şi nu poate omul mic prin ea.
Cine are multe pe pământ, acela este om cu sarcină grea, om plin de griji, om fără timp pentru Dumnezeu. Tu, poporul Meu, trebuie să lucrezi ce am lucrat Eu, dar dacă n-ai înţeles şi dacă n-ai ascultat, iată, ai făcut şi tu ca omul care-şi strânge sarcină grea şi se bagă sub ea şi şi-o ia în casă şi doarme sub ea, şi nici somnul nu-i tihneşte sub greul sarcinii sale.
Omul îşi strânge avere, ca s-o aibă de dumnezeu. Averea omului de azi a devenit dumnezeu pentru om. Tu cu averea ta să nu te făleşti, Israele. Tu cu Mine, tată, să te făleşti, căci vreau să stau cu tine casnic, că unde sunt Eu, nu vine judecata, nu trage judecata, dar să nu ai în casa ta ceva la care să tragă judecata. Să n-ai în casa ta lucru lumesc la care să tragă stăpânul ei, stăpânul lumii acesteia, şi să te strângi mănunchiuri, mănunchiuri, Israele, poporul Meu, ca să cunosc tabăra ta şi să pot sta în ea, că te-am făcut să poţi să te tragi din Sodoma, fiule Israele. Decât să iei şi să ai lucru de la lume, mai bine fă tu cu mâna ta sfântă, şi să ia lumea de la tine lucru sfânt. Dar am încă în poporul Meu fii care lucrează cu mâna lor lucruri plăcute de lume, lucruri cerute de lume. O, fiilor, schimbaţi-vă îndeletnicirea şi lucraţi lucruri sfinte, care au fost date la o parte de omul creştin. Să lucrezi cu mâna ta lucruri care te îndeamnă la rugăciune şi la sfinţenie, poporul Meu. Să lucrezi frate pentru frate, ca să nu mai ia poporul Meu de la lume lucru neblagoslovit. Blagoslovite sunt numai cele create de Dumnezeu şi numai cele plăcute de Dumnezeu şi care sunt scrise în legea lui Dumnezeu. Lucrările şi îndeletnicirile cele cuprinse în legea cea din cer, acelea să fie pentru poporul Meu.
O, fiule Israele, Eu te cresc, fiule, Eu lucrez la creşterea ta. Dacă tu te bagi sub povară adunată de mâna ta, să ştii, tată, că îţi piere gândul de la Dumnezeu. Când Eu nu sunt în gândul vostru, copii ai lui Israel, duhul rău şi duşman găseşte prilejul să vă ocupe mintea cu voile lui, cu lăcomia, cu gusturile lui, şi dacă gustaţi voile lui, vă piere gândul de la Dumnezeul vostru. Fără Mine în gând e ca şi cum ai merge singur pe alt drum, fără Domnul pe cale. Fără Mine în gând e alt drum.
O, Israele, când tu nu ai sarcini, tu eşti uşor, şi dacă te culci, te culci şi te odihneşti fără griji, şi eşti sănătos fără griji. în aşternutul tău îmbrăţişează-te cu Mine, şi cu Mine în gând să te odihneşti, că Eu aşa ţi-am spus: «Fiule, când te culci, să te culci cu gândul la fericirea ta, la lucrarea Mea cu tine», iar fericirea ta Eu sunt. Eu sunt şi lucrarea ta. Copilul Meu, iată ce-ţi spun: cu Mine în gândul tău dacă eşti, te vindeci de orice boală, de orice suferinţă. Eu sunt toată alinarea, Eu sunt Cel ce pot totul. Eu şi nu omul poate pentru tine.
Caută, poporul Meu, să fii plăcut, să fii omul cel plăcut, şi să te numesc om preaiubit şi scump, sau să te numesc omul cel mai blând de pe pământ, aşa cum i-am numit Eu pe cei ce M-au purtat peste Israel: pe Daniel, pe Moise, pe David. Poporul Meu, să nu te laşi greu frate pe frate, că aceasta este o faptă rea, dintre cele mai rele fapte.
Poporul Meu iubit, să ai simţ sfânt, să ai sfială sfântă frate între frate. Israele, să nu obişnuieşti să te caini, tată, că tu eşti numit popor fericit. Dacă cineva în tine nu este fericit, aceluia nu-i place cu fericirea, nu-i place fericirea. Dacă cineva în tine este bolnav, aceluia nu-i place darul sănătăţii. Dacă cineva în tine nu iubeşte mustrarea, aceluia nu-i place să fie fiu, şi îi place să fie liber în voile lui. Cel ce nu caută mustrarea, acela nu este fiu. Dacă cineva în tine, Israele, este lacom sau bogat, aceluia nu-i place împărăţia cerurilor. Iată, tată, ce greu este de voi când Eu v-am cerut rugându-vă să ieşiţi de sub sarcini, de sub apăsare! E greu, măi copii, că Mă uit la unii din voi că nu ştiu ce să facă aceştia cu averea lor. E tulburat satana că vede că i se surpă împărăţia şi cuiul lui în care-şi ţinea toate gusturile lui în căsuţa creştinului lui Israel. E tulburat, dar e ruşinat şi e fără putere şi iese zdrobit de prin toate colţurile cuprinse în hotarele creştinilor Mei care Mă iubesc. Dar de la unii nu iese, că unii sunt lacomi şi dorm în munca lor. Acolo va trage judecata. Acolo se va face curat cu unelte de curăţire.
O, poporul Meu, tu, tată, cel ce nu poţi să te laşi de cele plăcute ţie, să fi avut pretenţie să Mă ai pe Mine de avere. Vezi tu, tată, că Eu am scăpat de josnicia pe care o găseam pentru Mine în casa ta. Mă puneai să stau pe pat lumesc, pe pat păcătos. Mă puneai să stau la masă înaltă, Mă puneai să stau pe tron lumesc, şi stăteam pe peretele tău cu chipul înmulţit de lume spre vânzare, îmbrăcat în hlamidă roşie în semn de răstignire, în semn de robie. Vreau să te îndeletnicesc cu lucrul celor sfinte, dar să nu iei fără binecuvântare, să nu furi măiestriile fără să ai numire la lucrări sfinte, că poporul Israel primea de la Mine prin Moise. Ajută-Mă să lucrez cu drag peste tine, că dacă Mă vei pleca şi acum la cererea ta, vei da înapoi şi nu vei creşte. Aşează-te în sfială sfântă, că tu nu ştii ce-ţi cer când îţi cer aceasta. Aceasta înseamnă să fii plăcut, să fii om fără de pretenţii, fără de mofturi, fără de dorinţe. Dorinţele sunt pentru cei ce-şi agonisesc sarcini pe pământ. Dar ţie îţi dă ce-ţi trebuie pământul, îţi dă pădurea, îţi dă soarele, îţi dă ploaia şi văzduhul, îţi dă iubirea Mea, îţi dă Domnul, fiule. Nu-ţi mai fă iar sac cu haine, măi fiule, şi să ai doar o trăistuţă cu haine, că sacul e prea greu pe cale. Trăistuţa e uşoară şi nu ţi-o fură nimeni de sub căpătâi, şi hoţii nu trag la ea.
Eu vreau să fii sfânt, poporul Meu, şi vreau să-ţi dau auroră de slavă, tată, că omul nu ştie ce înseamnă auroră. Omul crede că o poate face cu creionul în jurul capului. Auroră înseamnă viaţă sfântă, cu Dumnezeu mereu pe cale. începe diavolul să-i bage omului în minte că are auroră omul. Auroră are numai sfântul lui Dumnezeu. Aurora este sfinţenia trăită de om. Dar Eu risipesc de peste tot zidurile şcolii lui satana, că el nu poate da omului ce am Eu. El de la Mine nu poate lua, ci numai de la el, iar aurora este de la Dumnezeu, şi Domnul n-o dă la trupuri fără de sfinţenie, iar omul se aşează la aparate ca să-şi citească sfinţenia, de parcă sfinţenia se măsoară de om.
O, ce ai făcut tu, satano, din mintea omului?! Dar nimic n-ai câştigat, că acesta nu se numeşte câştig de la Mine, ci de la tine şi de la fiii tăi, că Eu sunt Dumnezeul fiilor Mei, nu şi al fiilor tăi. Fiii Mei sunt cei ce fac voia Mea, iar fiii tăi sunt fiii oamenilor, şi nu mai vine un potop mai mare ca acesta peste pământ, că la potop fiii lui Dumnezeu s-au unit cu fiii oamenilor, şi Eu am adus potopul peste toţi laolaltă. Dar potopul de azi este însăşi amestecarea, şi nu se mai cunosc fiii lui Dumnezeu dintre fiii oamenilor. Numai pe tine te mai cunosc, poporul Meu Israel. Numai tu te mai deosebeşti dintre fiii potopului. Intră, tată, la crescut. Intră, fiule, sub har şi sub ploaia harului, ca să creşti. Intră, poporul Meu, la sfinţit, că pentru sfinţire eşti ales. Şi dacă nu poţi să intri la sfinţit, ieşi din tabără, că dacă nu ieşi, vei fi osândit de legea sfinţeniei, care va rămâne între cer şi pământ stăpână.
Vreau să fii ca fulgul, Israele, ca un norişor să fii, ca o corabie de salvare peste valurile lumii. Vreau să te strâng mănunchiuri, mănunchiuri, dar mai stau să mai privesc peste tine ca să Mă socotesc cum pot să fac lucrarea aceasta din loc în loc până va fi să te am la sânul ieslei Mele, în cetatea în care Eu, Domnul, am coborât şi Mi-am păstorit turma, cetatea cuvântului Meu. Fereşte-te să fii mofturos, fiule. Fereşte-te de meteahna de a te căina, căci cel ce se caină, acela este omul cel mândru, care nu scapă de iubirea de sine. Fereşte-te de tot ce-ţi ucide sufletul şi Duhul Meu din tine, şi să fii cântar drept, Israele, fiul Meu. Să nu înşeli la cântar când cântăreşti dreptatea ta şi a lui Dumnezeu, căci când se zbat două dreptăţi, acolo trebuie cântar.
O, ce mult aveam Eu nevoie de înţelepciune peste tine, Israele! Dar acum, tată, măcar să asculţi de cei ce au stat la înţelepţit, căci vom face ordine şi mai bună peste cei înţelepţi din popor, ca să poată lucra cu folos de creştere peste Israel. Ceartă şi duh pentru întâietate să nu se strecoare în poporul Meu, că Eu sunt Domnul. Să te zbaţi, fiule, să fii întâi la ascultare şi la sfială sfântă, că scris este: «învăţătorii vor avea o mai mare osândă» dacă nu vor fi ca cele dintâi slugi la cele mai grele lucrări. învăţătorul este însăşi viaţa ta cea aşezată în Hristos înaintea celor ce stau la învăţat. Să nu mai pui, fiule, nici un boţ de lut la împărăţia făcută de lume, dar să pui tot ce este de la Dumnezeu dat ţie şi să fii zidar de împărăţie cerească pe pământ.
Copii străjeri ai ieslei Mele, voi, tată, să lucraţi peste aceste copile, că Eu le dau nume de cetate în cetăţile Mele. Voi, tată, să fiţi cuvântul Meu peste fiii şi fetele poporului Meu, că poporul Meu vă ascultă pe voi, fiindcă acum are Duh Sfânt poporul Meu, are duh de ascultare. Cine ascultă de voi ascultă de Mine. Cine ascultă de Mine ascultă şi de voi, că voi de la Mine luaţi şi daţi, ca să aibă poporul Meu creştere.
Creşti, Israele, creşti, şi să nu te superi că de câte ori vin îţi voi spune să creşti. Creşti, tată, creşti, şi biruieşte lumea. Creşti şi te înmulţeşte şi te uneşte în jurul cuvântului Meu, că iată ce am făcut. Acum nu mai intru în casele tale, unde Mă apăsa lumea şi semnele lumii din casa ta. Acum te strâng prin poiene, prin grădini sfinţite de Mine şi însemnate pentru tine. Acum te strâng unde vreau Eu, nu unde vrei tu. Creşti, Israele, creşti. Creşti, tată, creşti. Creşti, căci cerul s-a plecat până la tine. Creşti, că Dumnezeu îţi este creştere şi acoperământ şi veşmânt. Eu vin mereu să te cresc, Israele. Să nu ai alt dumnezeu afară de Mine, fiule Israele.
Pace peste tine, poporul Meu!
Luaţi şi duceţi poporului Meu hrană proaspătă. Pace vouă, pace vouă, pace vouă!
în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, s-a aşternut masă în Israel, că binecuvântat este Israel. Amin, amin, amin.
05-11-1995
