Cobor la voi, că mare-Mi este dragostea de voi şi de poporul Meu Israel cel de azi. Cobor, fiilor, ca să dau lui Israel hrană de dragoste, că multă şi frumoasă trebuie să-i fie dragostea lui Israel pentru Mine. Vin cu Verginica la voi, vin şi pun peste voi pe Duhul Sfânt, ca să-l înveţe El din voi pe Israel, să-l înveţe dragostea de Dumnezeu, măi copilaşii Mei.
Verginico, grăim prin cartea ta, grăim cu Israel cel de azi ca să-i dăm poveţe noi de dragoste de Dumnezeu, căci dragostea îl face fericit pe cel ce o are şi pe cel ce o dă lui Dumnezeu şi fiilor lui Dumnezeu şi tuturor celor ce pot fi fii ai lui Dumnezeu.
Verginico, căldura inimii e mare lucrare, tată, şi voiesc să se deprindă tot fiul din Israel cu ea ca să se mângâie unul pe altul cu Mine, Cel cald mereu; cu Mine, Cel ce încălzeşte pe cei reci cu inima, tată. Voiesc să aibă tot Israelul căldura Duhului Sfânt şi măsura Duhului Sfânt întru căldura inimii fiilor din Israel. Voiesc, tată, să văd bucurie deplină în poporul Ierusalimului nou, că mare este acest popor înaintea Mea. Amin.
– O, Doamne, ceea ce voieşti Tu, voiesc şi eu. Cu mare dor voiesc să văd mereu lucrarea bucuriei depline pe feţele fiilor noştri cei din urmă, că trebuie să-i avem salvatori pentru tot neamul omenesc, Doamne. Mereu venim şi îi învăţăm. Mereu, mereu Te scuturi peste ei, Doamne, cu cuvântul păcii şi al bucuriei şi al învăţăturii şi al veghii şi al dragostei depline, Doamne, ca să-i ai ca pe o primăvară înaintea Ta, ca pe un timp nou de primăvară cerească între oameni, ca pe o speranţă adevărată, ca pe un rai înmugurit, gata să i se desfacă mugurii şi miresmele şi slava cea sfântă pe care Tu i-o pregăteşti.
O, Doamne, trebuie să lucrăm cu amănuntul. Trebuie luată în mână fiecare floare, fiecare mugur, că timpul veacului acesta naşte din el omizi, iar cei ce vin spre Tine din lume uită cu anevoie pe cele din care se smulg ca să vină spre Tine, Cel ce eşti scăparea şi izbăvirea oamenilor care cred în Tine şi în minunata Ta lucrare din zilele acestea ale venirii Tale. O, e vremea cea din urmă, şi războiul vremii e întins peste toţi, şi trebuie să-l punem tot mai tare pe Israel sub lucrarea bucuriei depline, să-l punem sub cort, Doamne, ca să se depărteze din preajma lui orice lucru străin de împărăţia lui Dumnezeu. Să facem primăvară peste Israel; să venim cu tot cerul sfânt întru putere de sus şi să înseninăm mereu fiinţa cea plăpândă a lui până ce se va deprinde tot fiul din Israel să facă şi el la fel prin lucrarea lui cu Tine.
Şi acum, Doamne bun, mă fac din Tine cuvânt peste fii, şi ca o mamă duioasă îi voi îmbia spre dragostea de Tine şi îi voi ajuta să înţeleagă îndeajuns că fără dragoste de Tine nici o inimă creştină nu atinge fericirea căutată şi aşteptată. Tu eşti din cer cu ei, Tu eşti cu cerul cu ei. Cu cerul tot venim ca să fim cu ei, dar ei, Doamne, nu ştiu de ajuns lucrul cel treaz pentru Tine şi pentru bucuria lor cu Tine, că lumea nu poate da din ea ceva bun, iar cei ce vin trebuie să înveţe de la Tine naşterea din Tine şi creşterea din Tine şi credinţa şi lumina şi iubirea din Tine în ei. Iubirea mea de Tine, Doamne, e iubire înflăcărată, şi voiesc să fii iubit de poporul cel mic al Tău, căci cu linguriţa îl hrăneşti din iubirea Ta şi voieşti să-l ai iubire la pieptul Tău cel sfânt. Amin.
O, poporule iubit de Dumnezeu, o, copilaş plăpând şi tristuţ! Vin la tine şi te cuprind în cuvânt ca să te deprind cu bucuria inimii, fiule plăpând. Dacă tu ai avea în braţe ceva rece s-ar răci şi trupuşorul tău. Aşa e şi cu sufletul; dacă totul pare rece în jurul lui, aşa e şi el. Sufletul trebuie să aibă căldură, căci din căldura Duhului Sfânt este lucrat, din suflarea cea dulce şi sfântă şi din iubire este lucrat, şi aceeaşi lucrare trebuie s-o aibă şi el. Iar pe tine, fiule Israele, te-a întocmit Domnul încă o dată, ca să fii om nou, om de sus, din cer, la cuvântul lui Dumnezeu lucrat. Vin la tine să te învăţ lucrul sufletului tău. Sufletul tău trebuie să fie ca un foc în care să se mistuie iubirea ta de Dumnezeu.
Te-au povăţuit, măi Israele, fiii cei din grădină să-L iubeşti pe Hristos, fiule iubit de Dumnezeu. Dacă sufletul tău îţi spune că nu ştii cum să-L iubeşti, uită-te şi ia pildă din cele ce se văd, căci toate ale firii sunt o iubire şi o armonie pentru ca să slujească iubirii din om. Iubirea din om trebuie să fie Hristos, aşa cum a iubit El. Hrăniţi-vă cu simţământul iubirii de Hristos. Iubiţi-L pe Hristos, fiilor. Fiţi plini de dor, fiţi plini de căutare după fiinţa Lui, după făptura Lui, după iubirea Lui. Fiţi mireasa Lui, măi fiilor. Mireasa e plină de iubire pentru Mire, căci iubirea cea curată e cea plină, fiilor. Nimeni nu-L poate iubi pe Hristos decât în chip curat. Numai iubirea de Hristos e curată, fiilor. Iubiţi pe Domnul, că El este iubitul Cel iubit de voi, dar iubiţi-L ca să vă simtă iubirea, iubiţi-L ca să simţiţi că-L iubiţi şi să se vadă cât îl iubiţi. învăţaţi iubirea dintre Mire şi mireasă, fiilor, şi mărturisiţi-o la vedere prin simţirea inimilor voastre, măi fiilor scumpi lui Dumnezeu. Voieşte Domnul să simtă iubirea voastră pentru El. Voieşte Domnul să fie iubit de voi aşa cum îşi iubeşte mireasa pe mire. Vin din cer cu Domnul şi vă aducem hrană de dragoste, că multă şi frumoasă şi plină trebuie să fie dragostea voastră pentru Domnul. Cine iubeşte pe Domnul, cine iubeşte fiinţa şi făptura Domnului nu mai este trist, nu mai este posac. Cel ce are iubire de Domnul este ca o primăvară pentru cei din jurul lui. Amin.
Coboară Domnul Iisus Hristos Duh Sfânt şi cuvânt de Duh Sfânt peste voi, fiilor din grădină, ca să umblaţi la fiinţa şi la făptura lui Israel. Luaţi în mână fiecare floare, fiecare boboc de floare şi daţi-i din Dumnezeu.
Coboară, Doamne, Duhul Tău Cel Sfânt şi fă senin peste făptura lui Israel, iar norii tristeţii să nu mai umbrească feţele celor mici ai Tăi, că Tu eşti bucuria celor fără bucurii. Tu eşti, Doamne, primăvara care răsare peste fiinţa şi peste făptura celor mai mici ai neamului omenesc. Amin.
– O, scumpa Mea, o, trâmbiţa Mea cea cu sunet dulce, o, Verginica Mea! De M-ar mângâia şi Israel aşa cum Mă mângâi tu! De M-ar iubi şi el cu aceeaşi măsură, cu aceeaşi frumuseţe de iubire, tată! O, mare este setea ta pentru bucuria Mea pe care voieşti s-o am de la mireasa Mea cea mai mică. Mă voi face cuvânt din cuvânt prin fiii cei unşi în grădină şi Mă voi aşterne peste fiinţa şi peste făptura şi peste statura celor mici, că Israel de azi este poporul cel mai mic între mulţi fraţi. Toţi cei din cer aşteaptă bucuria celui mic, aşteaptă de la cel mic, iar tu, Verginico, vezi aşteptarea cea din cer şi te frămânţi să-l faci şi pe Israel să se frământe.
O, copilaşule Israele, înseninează-ţi, tată, fiinţa şi făptura şi statura. Lumea nu ţi-a dat nimic din ce este al Meu ca să ştii să fii ca Mine, dar Eu îţi dau din plinul Meu şi te învăţ să fii copil frumos şi senin, şi te învăţ să fii primăvară pe pământ şi în cer, căci cerul te ţine cuprins în el ca un rai nevăzut de ochii tăi până ce ţi se va da ţie văzut şi simţit şi veşnic pe pământ, căci cerul cel nou şi pământul cel nou vor fi în frumuseţe veşnică cu tine cel ce ai lepădat stricăciunea ca să fii fiu al vieţii.
Să ne iubim unii pe alţii. Luaţi din iubirea Mea. Căutaţi-Mă bine şi cu inima şi cu privirea şi cu mintea şi cu iubirea, şi Eu voi fi în voi. Fiilor, fiilor, lucraţi în voi frumuseţea iubirii de Hristos. Lucraţi în voi iubire, fiilor. Amin amin, amin.
31-08-1997
