Voieşte cerul să se bucure cu tine, Ierusalime, că tu eşti poporul Duhului Sfânt. Amin.
Duhul Sfânt îşi are sălaş în mijlocul tău, poporul Meu iubit, că te-am agonisit cu trudă, fiule, şi te am rod al cuvântului Meu, iar tu trebuie să fii popor îndumnezeit şi treaz cu taina aceasta a îndumnezeirii tale, că Eu nu dorm, şi nici tu să nu dormi, şi să fii îndumnezeit. Amin. Pace ţie! Pace ţie! Pace ţie! Amin, amin, amin, şi să dai din acest dar, să dai darurile Mele la cel ce voieşte să ia din ele.
O, copilaşi împărţitori de daruri cereşti, voi să nu uitaţi ce am spus Eu ucenicilor Mei când i-am făcut împărţitori de darurile Duhului Sfânt, că le-am spus: «în dar aţi luat, în dar să daţi la cei ce vor să ia din cele venite de la cer». în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh bucuraţi-vă cu cei ce se bucură de darurile cereşti care vin pe pământ la voi. Cu cei ce se bucură de darul cuvântului Meu bucuraţi-vă, şi hrăniţi în ei rodul pocăinţei, rodul mântuirii, că aceasta e lucrarea pe care Duhul Sfânt o pune în voi ca să fiţi lucrători cereşti pe pământ.
Voiesc să se înveţe oamenii cu Duhul Sfânt şi cu tainele Lui cele cereşti, cele văzute şi nevăzute şi cu mângâierea care vine de la Duhul Sfânt. Voiesc să vă semăn ca pe sămânţa cea bună şi ca să iasă rod pe urma voastră, fiilor, şi uitaţi-vă bine că pe unde trec Eu cu voi rămâne binele şi binecuvântarea Mea peste oameni şi peste locurile popasurilor Mele cereşti în mijlocul oamenilor cu voi, şi vă voi deschide uşi şi iar uşi, ca să treceţi prin ele şi să faceţi cale împărăţiei cuvântului Meu peste pământ. Amin.
O, copilaşi ai Ierusalimului, copii ai Duhului Sfânt, voieşte cerul să se bucure cu voi, să grăiască cu voi. Voiesc mereu să Mă fac cuvânt peste tine, poporul Meu iubit, ca să te ţin înfăşat în taina mângâierii şi ca să te îndemn la bucurie cu cerul, fiule din Ierusalim. Masa Mea de nuntă să nu se mai strângă, să nu se mai sfârşească, să nu se mai împuţineze, şi să fie mereu aşezată în mijlocul tău, că Eu îţi pun mereu pe masă hrană din cer, care te creşte şi te îndumnezeieşte ca să fii tu poporul Meu cel îndumnezeit. Nimeni nu poate trăi fără hrană, dar hrana din cer este minune peste tine, poporul Meu. Ia şi dă din ea. în dar să iei, în dar să dai, şi să nu faci ca cei ce au luat cheia cunoştinţei ca să nu mai ştie nimeni drumul cel adevărat. Cei ce sunt adevăraţii Mei ucenici, adevăraţii Mei slujitori sunt cei ce iau în dar de la Mine şi dau în dar la toţi cei ce flămânzesc şi caută hrană din cer, iar cei ce nu fac aşa cu cele luate în dar de la Mine, aceia nu sunt ucenicii Mei. Dar voi, fiilor, fiţi darnici cu darurile cuvântului Meu şi vindecaţi pe cei bolnavi de necredinţă şi de patimi şi de nepăsare şi tămăduiţi, fiilor, mintea şi inima oamenilor, căci în dar aţi luat, în dar să daţi, după cum este rostit cuvântul Meu pentru ucenicii Mei.
Eu sunt Cel ce semăn sămânţa cea bună pe ogor, iar duşmanul vieţii seamănă neghina. Sămânţa cea bună sunt fiii împărăţiei Mele, iar neghina sunt fiii celui rău, dar îngerii Mei sunt trimişi ca să ia de pe pământ toate smintelile şi să crească sămânţă bună şi multă şi însutită şi coaptă şi de aceea merg cu voi din loc în loc ca şi cu o sămânţă bună, căci fiii împărăţiei Mele sunt sămânţa cea bună. Cu dragoste mare fac din voi Scriptură vie pe pământ. Cu iubire nemărginită îmi împlinesc cu voi Scripturile cele pentru zilele venirii Mele a doua oară, căci voi sunteţi purtătorii Mei şi templu îmi sunteţi şi cărare îmi sunteţi. Mama Mea Fecioara Mi-a fost cărare când M-am întrupat în ea de M-am născut trup între oameni. Verginica, fiilor, Mi-a fost cărare când M-am înfiinţat în ea cuvânt şi M-am făcut cuvânt între oameni din templul trupului ei, iar voi sunteţi fiii cuvântului Meu şi sunteţi cărarea Mea şi vă iubesc cu iubire nemărginită. Voiesc să Mă bucur cu voi mereu, să fiu Cel dintâi în mintea şi în inima voastră şi să fiu purtat de voi, că sunteţi purtători de Dumnezeu şi îmi purtaţi cuvântul peste pământ, căci cuvântul Meu este împărat din cer şi cârmuieşte pe tot omul care voieşte cu împărăţia cerurilor pe pământ, iar cine nu voieşte cuvântul Meu şi cine nu crede în el, acela nu este din oile Mele, căci oile Mele îmi cunosc glasul cuvântului Meu şi umblă după Mine ca după Păstorul lor.
«Cei ce ascultă de cuvântul Meu, care este glasul Meu, aceia sunt oile Mele.», aşa le spuneam Eu cărturarilor şi fariseilor templului, care Mă ispiteau ca să se smintească întru Mine. Deschideţi, fiilor, Evanghelia Mea şi uitaţi-vă bine că pe orice filă a ei se găsesc faptele Mele, şi lângă ele cuvintele de ispitire ale cărturarilor şi ale fariseilor care Mă sileau să vorbesc despre multe ca să-Mi găsească vină, că ei Mă urau ca şi azi, fiilor. Atunci nu-Mi primeau trupul, şi acum nu-Mi primesc cuvântul şi se fac că nu ştiu despre cuvântul Meu care vine din cer mereu proaspăt pe pământ, că scrie în Scripturi ca să vin cuvânt pe pământ şi să-Mi pregătesc venirea după cum sunt vestit de toţi fiii credinţei care spun despre credinţa lor în Hristos, Cel Unul născut din Tatăl mai înainte de toţi vecii, şi prin Care toate s-au făcut, şi Care pentru mântuirea oamenilor S-a coborât din cer şi S-a întrupat în Fecioară şi S-a făcut Om, şi S-a răstignit, şi S-a îngropat, şi a înviat a treia zi, şi S-a înălţat la Tatăl, şi iarăşi va să vină cu împărăţie fără de sfârşit. Amin, amin, amin.
Mama Mea Fecioară a fost începutul cărării mântuirii, şi voieşte cerul tot să se bucure cu tine, poporul Meu, şi să cânte deasupra ta pentru mama Mea Fecioara şi să prăznuiască sărbătoare de naştere pentru cinstirea ei în ceruri, căci toate clipele ei au fost înghiţite de veşnicie, măi fiilor.
O, mamă a Mea, tot cerul te cântă şi te prăznuieşte pe veci de veci, iar Eu Mă las cuvânt de sărbătoare şi de bucurie peste cei mici ai Noştri de pe pământ, ca să împlinesc cu ei Scripturile venirii Mele a doua oară pe pământ, mamă.
O, Eu nu mai sunt aşteptat cu pregătire, mamă. Tot omul se pregăteşte mereu de bucurii şi de sărbători, dar pentru Mine nu se mai pregăteşte nimeni ca să vin. Stau în mijlocul acestui popor mic şi Mă fac cuvânt spre oameni din mijlocul lui, dar neamul oamenilor de azi, ca şi atunci este neam viclean care cere semn ca să creadă în cuvântul Meu, mamă. Dar precum a fost Iona semn pentru niniviteni, aşa şi cuvântul Meu va fi semn pentru acest neam, căci mai mult decât Iona sunt Eu, Cuvântul.
O, mamă a Mea, o, cărare a Mea spre oameni, nu mai sunt oameni ca să Mă iubească atât de mult pe Mine, Domnul, ca să se facă pentru Mine cărare spre oameni. Dar iată-i pe cei mici pe care i-am ales şi am suflat peste ei duh de credinţă, şi i-am născut din cuvântul Meu de azi, ca să Ne fie cărare Nouă, celor din cer, căci cerul Domnului înseamnă cele ce nu se văd şi sunt, precum Eu sunt după ce am trecut în cele ce nu se văd, dar când am trecut, le-am spus la toţi ai Mei: «Voi fi cu voi până la sfârşitul timpului». Aşa şi tu eşti, mamă, precum toţi sfinţii sunt cuprinşi de cerul Meu, căci cerul Meu este cel ce nu se vede, aşa cum şi fiii Noştri cei mici nu se văd că sunt copiii cerului pe pământ. Oamenii nu văd slava Mea în ei, căci ea nu se vede, dar este. Nu mai este omul învăţat cu credinţa cea din moşi şi cea din strămoşi. Nu mai ştie omul să creadă glasul Meu aşa cum l-au crezut toţi cei cu care am grăit şi prin care am grăit de Mi-am scris Scripturile pe pământ. Dar din nou M-am făcut cuvânt, iar cuvântul se slăveşte prin împlinirea lui, şi voi face împărăţie a cerurilor pe pământ, după cum este făgăduinţa Mea pentru cei credincioşi Mie. Amin, amin, amin.
– O, Fiule al meu, Fiu de Fecioară, nimeni nu se mai înfioară îndeajuns la minunea naşterii Tale din mine, Fecioară şi mamă a Ta, Fiule al Tatălui şi al meu. Bucuria acestei mântuiri, cu greu mai este pătrunsă de neamul oamenilor. Toată firea trăieşte în ea dumnezeirea lui Dumnezeu şi minunea dumnezeiască a Ta, Fiule Stăpân a toate cele văzute şi nevăzute. Toate ale firii se înfioară şi se bucură când Te porţi Tu printre toate ale firii. Numai neamul oamenilor nu mai trăieşte îndeajuns fiorul dumnezeirii Tale, Fiule ceresc între oameni. Nu mai ştie omul să creadă glasul Tău care a scris Scripturile prin proorocii Tăi între oameni. Mi-e dor de ziua Ta cea mare, Fiule al suferinţei. Mi-e dor de bucuria Ta, mi-e dor de mântuirea neamului omenesc, că aceasta e bucuria Ta, şi pentru asta ai venit din Tatăl şi din mine Fiu ceresc pe pământ. Nu mai are neamul oamenilor, nu mai are vreme de Tine, şi Tu aştepţi, Fiule al suferinţei şi al iubirii, precum aştept şi eu bucuria Ta, ziua Ta cea mare, ziua odihnei Tale, Fiule obosit de aşteptare. De două mii de ani Te porţi printre oameni, şi oamenii nu Te văd. Privirea mea cea plină de durere şi de duioşie e cu Tine mereu, şi Tu plângi şi azi, Fiule scump, Fiu pribeag, Fiu străin printre oameni. Nu mai ştiu oamenii că Tu eşti împăratul lor. Nu Te mai văd oamenii, Fiule împărat şi Stăpân a toate. Cu mare iubire petreci cu poporul Tău cel mic pe care l-ai ridicat din români ca să stea înaintea Ta mereu, precum oastea de cinste a unui împărat stă în preajma împăratului ei. Cu iubire fără margini stai mereu cu poporul Tău de fii mici şi neluaţi în seamă de cei mari de pe pământ. Cu mare iubire Te faci cuvânt de slavă peste cei mici, căci glasul Tău vine mereu şi se face cuvânt peste ei ca să Te împartă oamenilor şi să ştie oamenii venirea Ta şi cuvântul venirii Tale.
Privirea mea e peste Tine, Fiule al meu. Paşii mei sunt lângă ai Tăi. Dorul meu e cât dorul Tău, Fiule Care eşti trup şi cuvânt între oameni. Trupul Tău cel înviat se poartă cu ai Tăi ca să-i semeni pe ei sămânţă bună pe pământ, căci sămânţa bună sunt fiii împărăţiei Tale semănaţi prin neghină, printre fiii celui rău care au de tată pe cel rău. Trupul Tău cel înviat umblă cu îngerii şi cu sfinţii pe pământ ca să înnoiască lumea, Fiule, şi ca s-o nască din nou cu cuvântul ca şi la începutul neamului omenesc. Trupul şi duhul Tău e obosit de dor, şi aşa sunt şi eu, Fiule, şi aşa sunt toţi sfinţii. Tot Ierusalimul cel ceresc e obosit de dorul mântuirii neamului omenesc pentru care Tu ai suferit mereu. Dar Tu îţi ridici pe pământ Ierusalim nou, casă nouă, neam nou, neam sfânt şi credincios, ca să stea înaintea Ta în ziua slavei Tale când Te vei lăsa văzut şi cuprins în cele ce se văd, Fiule tainic.
O, copilaşi plăcuţi şi scumpi, fii ai Fiului meu şi ai cuvântului Său, învăţaţi desăvârşit taina Fiului meu în voi şi printre voi. Fiul meu e taină a tainelor, şi este tainic în voi şi printre voi. învăţaţi pe oameni taina creştinătăţii, taina lui Hristos cu oamenii, taina Fiului meu între oameni. Fiul meu Cel înviat este cu voi mereu, mereu, copilaşi ai Ierusalimului nou, şi Se poartă printre voi cu pasul Său, cu trupul Său şi cu cerul Său de sfinţi şi de îngeri.
O, popor nou, tu eşti taină din taină. O, ce mare taină eşti tu între oameni! Se minunează sfinţii cerului. Tu eşti o mare taină a Fiului meu, şi slava ta este nevăzută, precum şi cerul este nevăzut. Fiul meu cât a fost văzut pe pământ, a fost taină. La fel şi eu, am fost taină dumnezeiască între oameni, dar oamenii nu ştiau. Aşa au fost şi sfinţii care sunt acum cuprinşi de cerul cel nevăzut, şi sfinţii se minunează de taina ta, căci tu, Ierusalime nou, eşti poporul cel aşteptat de veacuri, eşti cărarea Fiului meu pentru cea de a doua venire a Sa. Amin.
– O, mamă a Mea, cuvântul tău duios Mă mângâie pe Mine, Cel ce petrec tainic între fiii cuvântului Meu. Rugăciunea ta pentru neamul omenesc stă mereu înaintea Mea, că tu ştii ce Mă doare, ştii că bucuria şi mângâierea Mea e mântuirea neamului omenesc, de a cărui durere suferă toată firea, mamă. Dar ziua Mea cea cu slavă văzută se apropie, şi cuvântul Meu se aşterne tot mai mult în calea oamenilor, şi nemângâierea Noastră se va sfârşi, căci lumea se va înnoi, şi se va bucura cerul şi pământul de mângâiere şi se vor înnoi precum scrie în Scripturi. Amin.
Cu dragoste mare fac din voi Scriptură vie pe pământ, fiilor scumpi. Cu iubire nemărginită îmi împlinesc cu voi Scripturile venirii Mele cea de a doua, căci voi îmi sunteţi cărarea pe care vin. Amin. Să fii popor îndumnezeit, Ierusalime nou, ca să înţelegi taina îndumnezeirii tale, că Eu, fiule, nu dorm, şi nici tu să nu dormi, şi să fii îndumnezeit Amin. Masa Mea de nuntă nu se mai strânge din mijlocul tău, şi hrana Mea te îndumnezeieşte, şi este minune peste tine. Ia şi dă din ea. Dar din dar să dai, că Eu îţi voi deschide uşi după uşi ca să treci prin ele, poporul Meu, şi să faci cale împărăţiei cuvântului Meu peste pământ. Amin. Toate se vor apleca în calea Mea cu tine, căci Eu sunt Cel nevăzut, Care este. Eu sunt Cel ce sunt. Amin.
Când M-am lăsat cuprins de cele ce nu se văd, aşa le-am spus celor iubiţi: «Vă este de folos să Mă duc, că dacă nu Mă duc nu pot veni la voi; dar Mă duc, şi iarăşi voi veni ca să fiu cu voi până la sfârşitul timpului».
Eu sunt Cel nevăzut, Care este. Eu sunt Cel ce sunt, şi am fost cu Israel care M-a lepădat. Dar Mi-am făcut popor nou, şi iarăşi sunt cu cei aleşi de Mine, cu tine, poporule ales din nou, şi cu tine lucrez ca să întorc neamul omenesc cu faţa spre Mine şi să-i dau bucuria răscumpărării. Amin, amin, amin.
21-09-1997
