Să se veselească cele cereşti, şi sărbătoare de bucurie să se nască pe pământ, căci a venit vremea cântării cântărilor. Stau în sfat ceresc cu ucenicii Mei, cu ucenicii celei alese de Domnul dintre toate neamurile de pe pământ, căci a venit vremea ei, şi iată, ea va fi să se trezească din somn la auzul cântării cântărilor, căci a venit acasă fiul ei cel aşteptat să vină, a venit în casa Mea, căci România este casa Mea şi a lui; a venit, căci Eu l-am adus să cânte României cântarea cântărilor.
Pace vouă, ucenicii Mei, copiii Mei, copii ai Duhului Sfânt lucrător de înviere! Pace vouă, tată, căci Eu vorbesc cu voi aşa cum vorbeşte un tată cu copiii săi cei buni, cei curaţi cu inima, cei iubitori de mântuire şi de lumină cerească. Şi iarăşi, pace ţie, copil iubit, care cânţi celei iubite, şi iată, veste cerească cobor spre ieslea cuvântului Meu şi spre cei ce stau la gura izvorului ceresc; veste cerească, şi să se împlinească această poruncă. Voiesc să fie însoţit cuvântul care se coboară de la Mine, de fiecare dată să fie însoţit de cântarea cântărilor cereşti. Cântările tale nu sunt ale tale. Sunt ale tale, dar ale Mele dintru ale Mele îţi dau ţie, şi tu îmi aduci Mie. Cântările tale sunt proorocite de proorocii cei de demult şi saltă cerul de bucuria proorocilor care au proorocit despre Ierusalimul cel nou, care va fi să se arate peste pământ. Saltă cerul de bucurie când vede că mai este pe pământ credinţă vie şi lumină de Duh Sfânt peste fiii şi fiicele care aşteaptă împărăţia lui Dumnezeu. Această piatră coborâtă din cer prin cuvânt, Eu sunt această piatră; Eu şi cei ce au crezut în vremea împlinirilor cele scrise pentru vremea aceasta. Această iesle binecuvântată este ascunsă de înţelesurile celor ce nu sunt învăluiţi de lumina înţelepciunii curate şi neamestecate cu cele din lume.
Iată de ce am aşezat acest semn peste România Mea. Am aşezat această iesle de cuvânt ceresc ca să vină omul înapoi la Mine, ca să aduc pe cel credincios la starea cea pe care am lăsat-o Eu peste cei puţini ai Mei atunci când M-am dus să-Mi iau locul de unde coborâsem când am luat trup de om văzut, de Dumnezeu văzut între oameni. în lume am venit atunci, dar lumea nu M-a cunoscut, iubiţii Mei. Şi iată, iarăşi face Domnul o lucrare mare, dar lumea nu poate să o înţeleagă, şi dacă nu poate, hai, iubiţii Mei, hai, că Noi suntem în voi, şi voi în Noi. Hai să-l facem pe om să priceapă această vreme cerească. Este scris că cele ce au fost, iarăşi vor mai fi, şi iarăşi este scris că voi veni şi voi fi împlinitor. Dar cu voi nu sunt aşa cum sunt pentru lume, căci voi v-aţi lăsat lucraţi de Mine, v-aţi lăsat cu Mine şi aţi cunoscut că Eu sunt, şi n-am încetat această lucrare de când am început-o în România, căci am venit la România Mea să-i pregătesc haină curată şi albă, căci cu ea voiesc să împlinesc Scriptura aceea care spune: «Şi am văzut pe biruitorii fiarei şi ai chipului ei şi ai numărului numelui ei stând în picioare pe marea de cristal, având alăutele Domnului. Şi am văzut mulţime multă, din tot neamul şi limbile şi seminţiile, stând înaintea tronului Mielului, îmbrăcaţi în veşminte albe, şi cântau cântarea cea nouă, cântarea lui Moise, cântarea celor răscumpăraţi din robie». Această Scriptură voiesc s-o săvârşesc cu România Mea, şi toţi vor înţelege în ziua aceea cuvintele evanghelistului Ioan, care aşa a scris: «Iată, cortul lui Dumnezeu este între oameni, şi va locui cu ei, şi Dumnezeu va umbla cu ei, şi orice lacrimă va fi ştearsă».
O, fiu biruitor întru numele Meu, născut încă o dată din iubirea Mea, născut din cântarea cântărilor cereşti, căci te-ai născut o dată, şi a doua oară şi, iarăşi, a treia oară, şi iată ce fac: am dat poruncă cerească peste ieslea cuvântului Meu să se scrie cuvântul Meu în cântecul tău, să fie cuvântul Meu lângă cântecul tău şi să fie pacea cântecului tău peste această iesle, peste aceşti copii care suferă bucurându-se în numele Meu, căci întru ei nu este frică. Ei sunt născuţi din iubirea Mea, şi în iubire nu este frică, şi este numai un singur trup: Eu în ei, şi ei în Mine. Ei sunt micuţii Mei, iar cei mici nu ştiu a se teme, şi voi face semne şi minuni mari prin ei, minuni despre care nu s-a mai pomenit în veacurile Mele, căci acum este vremea plinirii gloriei veacurilor Mele. Ei nu se tem nici de irozi, nici de iude, nu se tem nici de Anne sau Caiafe, căci i-am deprins să nu aibă teamă de oameni. Eu sunt scutul lor, şi vor vedea toţi necredincioşii, toţi defăimătorii şi toţi hulitorii, vor vedea că Eu sunt scutul lor şi Biruitorul Care biruie pentru ei. O, ce mult au aşteptat cei din cer să se arate aceşti copii cu vremea aceasta despre care scrie în Scripturi! Şi ce mult ai fost tu aşteptat de cer ca să fii văzut lucrător şi biruitor întru Mine! Când le-am dat cuvânt că a venit vremea să te chem în ajutor pentru ei, le-am spus să meargă să te cheme la izvorul Meu, şi am fost împlinitor prin cuvânt, şi iată, te am altoi de soi bun, altoi de viţă dulce, de vin dulce, căci cântările tale sunt mai dulci decât vinul, iubitul Meu. Tu îmi dai Mie slavă cu cântecul tău, şi iată, Domnul îţi aduce ţie slavă pentru biruinţa pe care ai lucrat-o, căci credincios ai fost întru cuvântul rostit pentru ridicarea porţii Domnului. Este scris în Scripturi despre această lucrare pentru vremea aceasta, şi iată, aceasta este poarta Domnului, aceasta este stânca cea spre ridicarea şi spre coborârea multora şi nu ştiu înţelepţii vremii acesteia ce este lucrătura aceasta. Şi se va duce vestea până la toate marginile despre ieslea Domnului, despre poarta Domnului, şi de la cel mai mic până la cel mai mare se vor împărtăşi cu cuvintele cele scrise în Scripturi, şi se vor împlini aceste cuvinte, căci cetatea aceasta se va numi: „Acolo este Domnul”. Să se veselească cerul şi pământul, căci iată, noi le fac pe toate, după cum am făgăduit, şi tot trupul se va întreba: «Unde este înţeleptul şi cărturarul acestui veac?». în curând va rămâne numai slava Domnului şi cei ce sunt scrişi în Cartea Vieţii Mielului.
Cântă, tu, cel ce cânţi! Voiesc să Mă odihnesc de osteneli sub cântecele tale. Iată, Măicuţa Mea, Maica României, voieşte să audă peste România cântarea cu care ea umple cerul, căci ea cântă în cer şi te roagă pe tine să cânţi şi tu pe pământ. Aşa cântă Măicuţa Mea în cer:
„O, Doamne Sfinte, ceresc Părinte,
Susţine cu a Ta mână coroana română!”.
Cântă, şi vei cânta cu cerul, şi va veni cel uns peste România. Voiesc să-i sfârşesc aşteptarea, şi iată, îi voi ieşi înainte prin puterea care este lucrată de la Mine peste această iesle şi peste pruncii care stau în jurul acestei înălţimi cereşti. Cântă pământului şi zi cu guriţa: „Să fie pământ nou”, şi va fi. Voi sunteţi graiul Meu, voi sunteţi ochiul Meu, voi sunteţi mâinile şi picioarele Mele care vestesc pacea peste cea iubită. Ai zis, şi am scris ce ai zis, căci ai zis că vei merge şi vei cânta peste România. Plânge România, plâng sfinţii şi apostolii şi proorocii care strigă din pământ la Mine, căci pământul României este îmbibat de sângele celor care au fost junghiaţi pentru mărturia Mea. Cântă peste pământ, şi acest pământ va da înapoi pe morţii de sub el, şi aceia vor mărturisi încă o dată pe pământ, şi vor mărturisi această lucrare aşteptată de veacuri.
Pace ţie! Ridică-te pe zidurile celei iubite şi vesteşte bunăvestirea care iat-o, se arată ca să vină. Pace ţie! Precum M-a trimis pe Mine Tatăl, şi Eu te trimit pe tine. O, Mă doare nedreptatea care curge înspre aceşti micuţi ai Mei. Mă doare tăgăduirea mai-marilor bisericii. Aş voi să-i înviez şi pe aceia, aş voi să le iau tina de pe ochi, ca să vadă cum sunt Eu prin acest izvor. Sunt aşa cum am fost între cei dintâi care M-au urmat pe Mine pe drumurile lumii. Sunt aşa cum este scris despre Mine la capătul cărţii, şi iată, acesta este Cuvântul Cel întrupat de la capătul cărţii, dar ei, mai-marii bisericii, ca şi cei de atunci, nu cunosc vremea cercetării. Mă doare de rătăcirea lor, dar Mă doare pentru aceşti micuţi ai Mei, care au încă de sfârşit acest început nou care vine de la Mine peste pământ.
îmi plâng şi Eu vouă durerea Mea. Cu cine să o plâng? O, şi pe aceia aş voi să-i ridic din sângele lor. Hai să lucrăm înviere peste toată făptura Mea! Hai să suflăm duh de trezire şi de înţelepciune peste tot trupul cel fără de viaţă! Hai, iubiţii Mei! Domnul scrie în ziua aceasta să se facă lumină în jurul acestui aşternut ceresc şi să se împlinească acest cuvânt! Amin.
Pace vouă! cel mai dulce cuvânt. Pacea Mea v-o dau vouă, copii ai Duhului Sfânt! Pace de la Noi până la voi, şi de la voi până la Noi, şi împreună vom fi lucrători ai viţei celei noi! Amin, amin, amin.
22-02-1992
