Cuvântul se face veste şi poveste pe pământ. Semănătorul seamănă sămânţă, seamănă cuvântul, şi cuvântul se face Dumnezeu pe pământ. Coboară Domnul din cer pe pământ şi Se face cuvânt. Vine pe nori cuvântul, pe nori de slavă vine. Vine Domnul din cer pe pământ ca să fie cu omul, că nu e bine să fie omul singur, ci e bine să fie cu Domnul. Semănătorul seamănă cuvântul. Să audă fiii grădinii cuvântului Meu. Amin.
O, fiilor semănători, iată, vin. Rămâneţi întru întâmpinarea Mea, că vin să hrănesc mulţimile cu pâine. Cuvântul Meu este pâine, este mană din cer, dar omul nu mai ştie ce este pâine ca să ia şi să mănânce şi să fie viu precum Eu sunt viu. Eu sunt Cel ce sunt. Amin, amin, amin. «Eu sunt Alfa şi Omega, Cel ce este, Cel ce era şi Cel ce vine. Fericit este cel ce ascultă cuvântul Meu, că vremea este aproape. Celui ce însetează îi voi da să bea în dar din izvorul apei vieţii şi îi voi fi lui Dumnezeu, şi el îmi va fi Mie fiu. Eu sunt Alfa şi Omega, Cel dintâi şi Cel de pe urmă, începutul şi sfârşitul», precum scrie în Scripturi.
La început era cuvântul, şi la sfârşit iarăşi este cuvântul. Eu eram Cuvântul la început, şi am zis: «Să fie lumină!», şi a fost lumină, şi am despărţit lumina de întuneric, căci întuneric era deasupra adâncului, şi Duhul Meu Se purta pe deasupra apelor. Eu sunt Alfa şi Omega. Precum la început aşa şi la sfârşit lucrez. La început eram Cuvântul; la sfârşit iarăşi sunt Cuvântul, şi iarăşi zic: să fie lumină! Amin, amin, amin. Să se despartă lumina de întuneric, şi întunericul de lumină! Să fie cer nou şi pământ nou! Amin. Să fie om nou şi să fie Dumnezeu cu omul, că nu e bine să fie omul singur; e bine să fie omul cu Domnul. Nu e bine să fie Domnul singur; e bine să fie Domnul cu omul. Vin să hrănesc mulţimile cu pâine. Mă fac cuvânt pe pământ, pâine din cer pe pământ.
O, fii ai oamenilor, luaţi şi mâncaţi şi vă naşteţi din cuvânt. Acesta este cuvântul Meu care vine la voi, care se frânge pentru voi spre hrană şi spre înviere din moarte. Mă fac cuvânt spre hrană. Luaţi şi mâncaţi şi înviaţi întru Mine. Luaţi viaţă veşnică. Acesta este cuvântul vieţii veşnice. Eu sunt viaţa cea veşnică. Eu sunt. Apropiaţi-vă. Eu sunt Cuvântul lui Dumnezeu, calul alb şi călăreţul lui, Domnul cu poporul cuvântului Său. M-am născut prunc în Betleem şi cuvânt în România. Eu sunt trup şi cuvânt pe pământ, o, ţară Românie. Vin cu fiii cuvântului Meu şi stau în mijlocul tău, Eu şi cu poporul Meu, calul alb şi călăreţul lui, Domnul cu poporul cuvântului Său.
Pace vouă, celor ce ascultaţi! M-am făcut veste de la o margine la alta a cerurilor, veste şi poveste adevărată, calul alb şi călăreţul lui, Domnul Cuvânt şi poporul Său. Amin.
Eu sunt Cel Credincios şi Cel Adevărat. Eu sunt cuvânt în tine, ţară Românie. S-a dus vestea şi povestea de taina Mea din tine. Sunt îndrăgostit de tine, şi Tatăl este în Mine şi este îndrăgostit de tine şi îţi scrie povestea iubirii Lui cu tine, fiică Românie. O, voiesc să fac din tine poveste adevărată, şi Eu să fiu în tine iubire şi nu poveste, ci adevărat să fiu. Cheamă-Mă să vin, primeşte-Mă când vin, că iată, vin la tine cuvânt şi Mă scriu cu tine în cer şi pe pământ, că Eu Mă fac carte în tine şi Mă fac veste şi poveste de la o margine la alta a cerurilor cu tine, ţară Românie, ţară de veste şi de poveste peste pământ. Cuvântul Meu se naşte în tine. Mă nasc cuvânt în mijlocul Tău, în ieslea cuvântului Meu, şi Mă port cu fiii cuvântului şi Mă vestesc cu ei, calul alb şi călăreţul lui, pildă a împărăţiei cerurilor în tine, ţară de veste şi de poveste peste pământ. E naştere în tine. Zilele naşterii sunt cu tine. Cuvântul Meu te naşte din el, iar cuvântul Eu sunt. Duhul Meu grăieşte din mijlocul tău, şi nimeni în tine nu ştie să-Mi cânte iubirea Mea cu tine. E dragostea Mea în tine. Mă fac dragoste în tine, Mă fac izvor, râu al vieţii Mă fac în tine, ţară de veste şi de poveste. Dar tu ai în tine duşmani care urmăresc viaţa Pruncului Care Se naşte cuvânt în tine. Ai în tine irozi care dau să ascundă de tine viaţa cuvântului Meu când se naşte în ieslea sa, căci în mijlocul tău stă ieslea cuvântului Meu, ţară de veste şi de poveste. Cuvântul Meu este veste şi poveste în tine, căci sunt îndrăgostit de tine, ţară Românie, iubirea Mea de la sfârşit, ţară a strălucirilor. Cartea Mea cea de ieri te-a vestit pe tine şi te-a numit ţară a strălucirilor. Eşti proorocită de proorocii Scripturii, ţară de dor, ţară a strălucirilor. Iată, cuvântul Meu e strălucire în tine, şi tu străluceşti şi te vesteşti. O, cine te iubeşte pe tine, Mă iubeşte şi pe Mine, Cuvântul Cel ce Se naşte în tine din Mine, căci vin cu norii la tine şi Mă fac cuvânt în ieslea cuvântului Meu din mijlocul tău. Cine în tine nu te iubeşte pe tine, românul din tine care nu te iubeşte, acela nu Mă iubeşte nici pe Mine, Cuvântul Cel născut în tine, şi acela se face irod care urmăreşte viaţa Pruncului Care Se face cuvânt şi mângâiere în tine. Cine nu Mă iubeşte pe Mine cuvânt în tine, acela nu este român, nu este creştin, ci este păgân, şi partea lui este cu cei necredincioşi.
O, Mi-e dor de viaţa ta, de viaţa ta creştină, ţară regină între popoare. Oare, tu ai uitat ce înseamnă să fii creştină? O, ai uitat, şi vin să-ţi amintesc că eşti încreştinată întru începutul tău. Cine, tată, ţi-a rupt cămăşuţa de botez? Cum de te-ai deprins să nu-I slujeşti lui Dumnezeu? Tu eşti proorocită să fii Israelul cel nou, cel din făgăduinţă Israel, popor creştin să fii, că asta înseamnă Israel. Israel nu este nume pământesc, ci este nume ceresc, nume pus de Dumnezeu poporului Său. Tu eşti poporul Meu, ţară Românie. O, dar ai uitat pe Dumnezeul tău şi te-ai desfrânat cu neamurile pământului, care nu Mă au pe Mine de Dumnezeu. Adu-ţi aminte de pruncia ta, de naşterea ta, de cămaşa ta cea dintâi, ţară Românie, că M-am făcut român, M-am logodit cu tine şi M-am făcut român, cuvânt român M-am făcut, şi cu limba ta grăiesc din cer peste pământ, Israele român. O, nu uita să fii creştin, Israele român. Cămaşa de creştin e albă. Leapădă fărădelegea şi fii creştin, poporule român, că M-am făcut cuvânt, M-am făcut cuvânt român, Mire şi mireasă, nuntă de veac nou în tine M-am făcut. Mi-am luat mireasă din tine, neamule român, şi nuntesc nuntă de veac nou în mijlocul tău, Mire din cer şi mireasă de pe pământ, cuvânt şi trup, căci mireasa este trupul Meu, biserica Mea, cortul Meu, mădulare ale Mele este mireasa Mea, mireasă născută de sus pe pământ. Mireasa e de pe pământ, şi Mirele este din cer, căci aceasta este nunta cea adevărată, iar cei doi vor fi amândoi un singur trup, Mire şi mireasă pe veci. Mireasă înseamnă curată, trup al Mirelui ceresc pe pământ, nuntă de veac nou şi ceresc pe pământ, viaţă fără de moarte pe pământ.
O, de patruzeci de ani Mă nasc cuvânt în tine, fiică iubită. Zilele naşterii sunt cu tine. Eu sunt cu tine şi cu zilele naşterii tale din Mine, din cuvântul Meu naştere. O, cine s-ar găsi pe pământ să-Mi cânte iubirea Mea de tine? Nu este înţelepciune pe pământ să ştie să cânte psalmul iubirii Mele cu tine, şi iată, am venit. Am venit să te cânt şi să-Mi cânt iubirea Mea de tine. Am venit cuvânt în tine, veste şi poveste adevărată am venit, poveste cerească, pildă a împărăţiei cerurilor, împărăţie a cerurilor în tine, mireasa Mea, împărăteasa Mea mireasă, ţară cu rege, mireasa Mea, iubita Mea mireasă!
Trezeşte-ţi vorniceii, o, mireasă a Mea! Vin zorii, iubito, şi Tatăl Meu e în nuntă cu Mine în tine, ţară Românie, că din tine Mi-a luat Tatăl mireasă, căci Tatăl aşa a binevoit la naşterea Mea şi la întoarcerea Mea la mireasa Mea, logodnică şi mireasă a Mea. Cine în tine te iubeşte pe tine, acela Mă iubeşte şi pe Mine, Cuvântul Care Se naşte în tine; acela iubeşte slava ta cu Mine, dragostea Mea cu tine. Cine în tine nu te iubeşte pe tine, ţară a iubirii Mele, acela se face irod care urăşte viaţa Pruncului Care Se naşte cuvânt în ieslea Mea din tine.
Mă fac cuvânt din cer pe pământ. Vin la tine, că sunt îndrăgostit de tine, şi îndrăgostiţii nu s-ar mai despărţi. Mă port cu fiii ieslei Mele şi Mă vestesc şi Mă povestesc cu tine şi în tine veste şi poveste adevărată, Dumnezeu cuvânt pe pământ, Adevăr din Adevăr, Lumină din Lumină, Cel de o fiinţă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut la început. Şi iată, iarăşi lucrează Tatăl prin Fiul, prin Cuvântul, şi iarăşi se fac toate, cer nou şi pământ nou şi rai nou pentru om nou, pentru ca să se întoarcă omul în Mine, Făcătorul omului cel de la început. Amin.
E naştere în tine, ţară a iubirii Mele. Se naşte Domnul cuvânt în tine. Zilele naşterii tale se vestesc şi se povestesc, şi Eu scriu cartea iubirii Mele cu tine, mireasă a Mea, luată din români, şi tu, ţară a nunţii Mele. Asemănatu-s-a împărăţia cerurilor cu omul împărat care face nuntă fiului său, care-şi trimite vorniceii să cheme pe cei poftiţi la nuntă, ca să le zică: „Veniţi!”. Dar cei poftiţi nu ţin seama de cei ce strigă: „Veniţi, voi, cei poftiţi!”, şi vorniceii se duc la cei ce nu erau numiţi poporul Meu şi le zic: „Veniţi voi şi umpleţi locurile, căci masa de nuntă este gata!”.
Vino, fiică Românie, să-Mi fii nuntaşă! Vino şi lasă nunta ta, şi vino la nunta Mea, căci cei poftiţi nu vin. Vino, că iată, ies mereu cu mireasa Mea înaintea ta să te nasc din Mine, din nunta Mea cu mireasa Mea cea luată din tine, din cuvântul Meu să te nasc şi să fac în tine nuntă de veac nou, neam născut din nou la cuvântul Meu, naştere nouă, căci cele vechi trec, şi fac loc la cele noi care se întocmesc la cuvântul Meu care se naşte în tine, ţară Românie.
Asemănatu-s-a împărăţia cerurilor cu tine, ţara Mea, Israele al întoarcerii Mele la oameni, Ierusalime nou-născut; născut din cuvânt de sus, din cer născut pe pământ, la cuvântul Meu prin care toate se fac la sfârşit precum la început s-au făcut.
O, cu ce va fi asemenea împărăţia cerurilor? Cine va fi asemenea ţie, ţară a împărăţiei Mele pe pământ? Poate vreun popor să se nască dintr-o dată? O, în durerile naşterii tale s-au născut în tine fii, ţară cu iesle a naşterii cuvântului Meu. Eu sunt Cuvântul lui Dumnezeu, Care Se naşte în tine cuvânt, şi grăiesc cu limbă românească şi Mă scriu cu tine pe pământ, şi toate neamurile se vor închina şi vor slăvi pe Dumnezeul lui Israel cel român, Dumnezeul României, Domn adevărat în cer şi pe pământ. Eu sunt Cel ce sunt. Eu sunt Alfa şi Omega, Cel ce este, Cel ce era şi Cel ce vine, Atotţiitorul, şi din gura Mea iese sabie ascuţită cu două tăişuri, Cuvântul lui Dumnezeu, veste şi poveste adevărată. Amin.
Fiilor de la iesle, mergeţi şi vestiţi că sunt cu împărăţia cerurilor în voi şi cu voi. Mergeţi şi vestiţi cuvântul lui Dumnezeu care împărăţeşte la voi, în mijlocul României, şi fericiţi cei ce-şi spală veşmântul ca să intre la Dumnezeu. Fericiţi cei ce păzesc cuvântul lui Dumnezeu, căci vremea este aproape, şi iată, vin, cuvânt şi trup vin, curând, curând vin. Acum vin cuvânt şi hrănesc mulţimile şi le dau din râul vieţii, şi în curând vin trup, aşa precum M-am suit la Tatăl, căci scris este: «Precum S-a suit, tot aşa va şi veni». Curând, curând voi veni, iar trupul slavei Mele va descoperi cerul cel nou şi pământul cel nou, căci M-am făcut veste şi poveste de la o margine la alta a cerurilor, ca să nu vin fără de veste, să nu vin pe neştire.
Eu sunt cuvânt în tine, ţară Românie. S-a dus vestea şi povestea de taina Mea din tine, de cuvântul Meu şi de poporul Meu, calul alb şi călăreţul lui. Mă fac dragoste în tine, ca să nu cazi niciodată. Mă fac izvor de apă vie şi sunt îndrăgostit de tine, ţară a doririlor Mele. Tu eşti taina Mea de veac nou, tu eşti Ierusalim nou, tu eşti vestea şi povestea Mea de iubire, şi eşti, căci Cel ce este, în tine este. Eu sunt Cel ce sunt. Eu vin curând. Eu vin curând, iubito, dar cheamă-Mă! Amin, amin, amin.
22-12-1996
