... Fiule, repară vocea vasului Meu, repară credinţa, că nu vrea să creadă poporul. Zice că e voce femeiască, nu e voce bărbătească, nu e vocea lui Dumnezeu. Eu am strigat: «Cum Mi-e trâmbiţa, aşa Mi-e şi vocea». Vocea Mea se va arăta la vremea sa, şi cine va auzi, va încremeni, că şi pietrele se vor sfărâma, şi munţii se vor dărâma la vocea Mea. Fii mulţumit aşa cum îşi arată Dumnezeu acum vocea prin trâmbiţa Mea, căci vine vremea să-ţi arate Dumnezeu vocea Sa, şi e rău, că nu te-ai pregătit. Dacă vei fi cu Mine, vei sta în picioare cu răbdare şi Mă vei asculta; nu te vei clătina, nu te vei dărâma dacă vei fi pregătit.
Pregăteşte-te cum ţi-am spus. Pregăteşte-te, că de aceea M-am plecat până unde Mă aflu astăzi, la un trup nepreţuit, ca să înfrâng pe cele de sus, mândre.
Am părăsit cerul şi pe Tatăl Meu. Am părăsit grădina împodobită de frumuseţi. Am părăsit îngerii, surorile şi fraţii. Am părăsit locul iubit şi M-am coborât jos, pe pământ, dar sunt în Duh, nu sunt în trup. în trup când Mă voi arăta în toată slava Mea, se vor cutremura toate. Sunt într-un trup în care Tatăl Meu a binevoit să fiu.
Veniţi-vă în fire, că mulţi plecaţi de la Mine; nu vă mai convine viaţa cu Mine. Eu vă spun: nu vă înşelaţi. înhămaţi bine trupurile, ca să nu ucidă duhurile, că trupul neînhămat e ca un armăsar neînvăţat la ham când l-ai pus la car, şi dacă nu are frâul bun, strică şi hamul, strică şi carul, strică şi pe cel ce-l ţine de frâu.
... Femeilor, nu mai purtaţi rochiţa scurtă, că vai şi amar va fi de voi. Şi mereu am spus: împuţinaţi-vă numărul rochiţelor, nu le mai înmulţiţi.
... Copilaşii Mei, aţi dorit să fiţi la serviciu. La serviciu dacă a intrat o creştină, este de râs la lume. Pentru că e îmbrobodită, e batjocorită. Dacă femeia creştină e cu rochia lungă, e batjocorită. Dar tu să taci. Dacă vrei, să faci pe surdul, să faci pe mutul, să faci pe orbul, să nu bagi în seamă. Te invită în mijlocul lor, nu te duce, ca să nu-L superi pe Dumnezeu. Iar dacă nu poţi, părăseşte lucrul tău şi vino la casa ta. Nu face aşa cum cere lumea. O, dacă ai putea tu să aduci pe cineva din locul acela, un suflet osândit de duhul rău! Era bine să ai serviciu în casă la tine, că în casă la tine eşti comandant.
... Dumnezeu S-a hotărât să pună foc la toate. Ţine minte, că numai două minute au trecut de când a plecat şeful cel mare de la fabrica de la Piteşti. Diavolul l-a scos, dar să ştiţi că nu scapă, şi veţi auzi că-l prinde o cursă grea, fiindcă a dus ţara Mea de ruină, că n-a fost aşa de când e veacul. A amestecat oile cu caprele, a amestecat maimuţele. O, tată, ce a făcut! Nu se mai cunoaşte chip de chip. Dacă ar fi un om plăcut lui Dumnezeu, n-ar îngădui făpturilor să se poarte necuviincios. A adus toată suflarea în foc, aşa cum a început să ardă din loc în loc. Să vezi, tată, cum va arde pământul tot.
Unde sunt părinţii acelor fiice pe care le lasă să umble goale, le lasă ca pe nişte vite, ca pe nişte dobitoace? Unde sunt acei părinţi? Că Eu, ca Dumnezeu, împreună cu tot cerul Meu, plâng şi Mă jelesc când le privesc. Să vedeţi teatrele, să vedeţi meciurile. Nu vă uitaţi când vedeţi acestea. Plângeţi în hohote, că e pieirea lor. Ei sunt fiii pierzării, ei sunt fiii focului şi ai potopului. Aţi auzit? Se vor osândi fiii pentru părinţi, şi părinţii pentru fii. Plângeţi împreună cu Mine şi cu Fecioara Maria, Maica Mea, care nu mai poate suporta.
... Am spus aşa: grăbiţi-vă, creştinilor care mai aveţi fii şi fiice, grăbiţi-vă cu mănăstirile, înainte de a veni la uşa voastră să vi-i ia „natura”. Vine „natura” şi vi-i ia. Care natură? Natură este omul fără Dumnezeu, fără duh. De ce-i zice natură? Pentru că nu mai are chipul dumnezeiesc, şi are chip dobitocesc.
... Mai e puţin şi se umple totul de blocuri şi vine cernerea. Nu va rămâne piatră pe piatră nedărâmată. Nu va rămâne munte nerostogolit. Nu va rămâne vale nenivelată.
... Feriţi-vă, tată, că astăzi sunt numai păcate, numai păcate în toate casele, numai păcate în tot locul, numai păcate pe toate potecile şi pe toate vâlcelele. De aceea vă spun: păstraţi-vă bine viaţa creştină şi aduceţi-vă aminte de mâna pe care a pus-o Dumnezeu peste voi.
... Nu vedeţi cum piere lumea? Nu piere cu unul, cu doi, ci pier cu miile, şi vor pieri cu milioanele, până va rămâne pământul gol.
17-11-1978
