... Măi copii, la poarta grădinii mulţi copii aşteaptă, se uită şi se roagă să le deschid poarta, că e mult loc înăuntru, multe scaune, lumini, locurile strălucesc. Eu le-am spus: „Nu Eu le-am închis, ci voi, cu faptele voastre, că aţi prigonit credincioşii care încercau să urmeze după cuvântul Meu, aţi înjurat de soare, de lună, de sfinţi, şi în loc de rugăciuni, aţi hulit şi aţi prigonit. Nu v-aţi rugat, nu aţi avut credinţă. Aţi avut răutate, căci cu credinţă, rugăciune, post şi fapte bune voi deschideţi porţile cerului”. Iată, măi copii, Eu M-am pogorât la voi să vă îndemn, să vă spun de unde aţi căzut, cu ce fapte aţi încuiat porţile cetăţii.
O, când Mă duc la Tatăl Meu în cer, Mă întreabă ce fac copiii de pe pământ. Eu spun „Bine”, dar plâng şi sunt tare supărat de câte faceţi voi. O, de câte ori v-am vorbit şi v-am îndemnat la tot ce e plăcut Tatălui! Voi spuneţi că sunteţi supăraţi că nu vă vorbesc, dar şi Eu, de câte ori plec supărat de la voi! Mă pogor din slavă şi plec supărat înapoi, căci găsesc necredinţă, dezbinare şi răceală şi altele, ce nu se cade să fie la creştini. Iată, dacă aveţi credinţă şi dragoste între voi, Mă mai cobor la voi.
... Iată ce credinţă este între voi: numai critici, şi vă judecaţi unii pe alţii. Satana a întins fel de fel de curse cu care să vă prindă în mrejele lui: cu minciuna, clevetirea, răutatea, mândria, lăcomia, îngâmfarea şi câte se pot spune. De unele v-aţi curăţit, dar multe mai aveţi. Curăţiţi-le pe toate. Luptaţi-vă pe viaţă şi pe moarte, că vremea e scurtă.
26-06-1957
