Să vă sculaţi şi să auziţi cuvântul Meu, fiilor copii. Vorbirea Mea cu voi vă ţine ai Mei, şi Mă ţine pe Mine cu voi. Aceasta este statul Meu cu omul. Amin. Aşa trebuia să rămân Eu cu omul după ce l-am făcut. Dar iată, fericirea omului l-a deprins pe om să nu mai tragă spre fericirea Mea cu el. Nu mai este omul învăţat să fie cu Mine, iar fericirea lui este cea mai mare tristeţe care îl înşeală pe om şi îl face să uite de bucuria Mea cu el.
O, fiilor copii, urechea Mea se deschide în voi ca să se deschidă urechile voastre şi să auziţi cuvântul Meu. Aduceţi în cartea Mea cuvântul Meu, că el e hrană vie pentru tot sufletul care iubeşte statul lui cu Mine, adevărata fericire a omului. Una este să vin Eu la om, şi alta este să vină omul la Mine. Una este să Mă dau Eu omului, şi alta este să Mă cumpere omul de la cei ce Mă vând.
E jale mare pe pământ. Nimeni nu veghează, nimeni nu se teme, şi dacă se mai teme cineva ca să alerge la Mine, omul ştie un singur drum spre Mine, şi se duce la cei ce Mă vând, şi aşa dă să vină spre Mine la durerea lui. Când omul n-are dureri şi încercări, nu caută spre Mine, că îşi are fericirea lui, dar ea este duşmană pe om. Un singur duşman are omul: păcatul. Păcatul îl bate pe om de şapte mii de ani. Păcatul îl pedepseşte pe om în vremea păcatului, căci omul fără de veghe e om pedepsit de păcat. Nimeni nu-l pedepseşte pe om decât păcatul, dar iată, omului nu-i este teamă de păcat, căci păcatul are faţă ascunsă, dar el este pedeapsă pentru rătăcirea omului. Fiul cel rătăcit când şi-a luat partea lui de avere şi şi-a risipit-o în desfrânări, aceasta a fost pedeapsa lui pentru lipsa de veghe, pentru lipsa de iubire, căci nimeni nu poate pedepsi pe om pentru lipsa iubirii decât păcatul, care se face plată pentru semeţia din om.
O, fiilor copii, Mă doare de omul care este necăjit la suflet. Omul necăjit aleargă la Mine şi nu Mă găseşte. Cei ce Mă vând nu Mă pot da omului necăjit. Fecioarele care n-au vegheat dacă s-au dus la cei ce Mă vând ca să-şi cumpere untdelemn pentru candele, au rămas afară din odaia nunţii. O, cei ce Mă vând nu Mă pot da omului. Omul necăjit de păcate nu mai are unde să Mă găsească, căci cei ce Mă vând nu Mă au. Rar om păcătos care să-şi zică în sine: „Mă voi întoarce la Tatăl meu, că e foamete pe pământ”. Rar om care să se lase de păcat, fiilor copii. Omul nu trebuie să dea să Mă cumpere, ci trebuie să se lase de păcat, ca să Mă dau lui apoi, şi să Mă fac fericire a lui, căci necăjit este omul păcătos, fiilor. Adevărata fericire a omului este starea cea de umilinţă care vine de la sfinţenia duhului şi a sufletului şi a trupului omului. Cel ce stă cu Mine nu se crede şi nu se dă sfânt, că acela are ca pază smerenia minţii. Cel sfânt nu cade cu mintea, că el stă cu Mine, şi nu cade cel ce stă cu Mine. Cine cade, cu mintea cade, şi când cade, îşi face mintea duh rău, şi aşa cade.
O, fiilor copii, Eu am zis că am venit să fac din om, copil, căci omul-copil scapă de pedeapsă. Şi am zis: nimic şi nimeni nu-l pedepseşte pe om decât păcatul, dar omul-copil scapă de pedeapsă. O, nu ştie omul de ce vă zic Eu fii-copii. Mă sprijin cu voi pentru venirea Mea. îmi desfac urechea Mea din voi ca să se desfacă urechile voastre şi să auziţi cuvântul venirii Mele şi să-l puneţi pe pământ, şi vă numesc fii-copii. Omul-copil este omul curat la simţuri şi la minte, şi pe acela îl folosesc Eu pentru Mine şi pentru venirea Mea la oameni, căci calea Mea de la Tatăl la oameni trebuie să fie cale sfântă ca să pot Eu merge pe ea. Iată, nu copiii sunt cei ce-Mi plac Mie, ci omul-copil este cel ce Mă bucură, cel ce Mă mângâie cu statul Meu în el.
Omul-copil nu-Mi este dator, că este fiul Meu, fiu-copil este, iar fiii sunt scutiţi de datorii. L-am întrebat pe Petru: «Cine dau dări împăraţilor? Fiii lor, sau străinii?», iar el Mi-a răspuns: «Străinii, Doamne». «Aşadar, fiii sunt scutiţi.»
Iar Eu am spus: E jale mare pe pământ. Se duc oamenii necăjiţi la cei ce Mă vând, la cei ce iau dări de la oameni, şi oamenii sunt străini de Mine şi sunt străini de împăraţii lor care Mă vând lor pe bani aşa cum M-au vândut iudeii când M-au dat să mor pentru viaţa lor, că ei n-au auzit de la Mine când am spus: «Cel ce caută să-şi scape sufletul, acela şi-l va pierde».
O, fiilor-copii, oftez cu mare durere, cu mare jale. Nimeni nu-şi mai pierde, nimeni nu-şi mai pune sufletul pentru Evanghelia Mea, pentru viaţa Mea ca s-o dea oamenilor şi să aibă oamenii viaţă şi lumină şi ridicare şi mângâiere de la Mine prin cei ce-şi pun sufletul pentru viaţa Mea în om. Cei ce Mă vând şi-au făcut prăvălii peste tot şi s-au aşezat cu ele în calea oamenilor, iar cei necăjiţi pentru păcate se duc la prăvălie să caute mângâiere de la Mine, dar nu să caute întoarcere aşa cum a căutat fiul cel risipitor după ce a fost pedepsit şi bătut de păcat. Cei ce Mă cumpără de la cei ce Mă vând nu pot intra în sala nunţii Mele, căci Eu cât am stat pe pământ n-am primit la Mine pe cei ce Mă aveau de la negustori, ci i-am primit pe fii, iar fiii nu sunt datori, şi ei nu cumpără şi nu vând, căci sunt fii. Amin.
Să audă omul de la voi cuvântul Meu care se dă în dar celui ce aude ca să vină şi să se facă copil pentru împărăţia Mea dacă vine. Iar voi staţi copii, căci copiii sunt scutiţi de datorii, sunt scutiţi de vină şi nu mai caută să-şi cumpere nevinovăţia, iar Eu am grijă de ei şi lucrez cu argaţii Mei şi îmi ţin fiii la sân şi îi mângâi, căci fiii-copii sunt mângâierea Mea. Cine stă în haina nunţii se face Mie cale de la Tatăl la oameni ca să-i strig şi să-i îndemn să se întoarcă la Tatăl. Cine sunt cei ce-L recunosc pe Tatăl? Sunt fiii; fiii care-L bucură pe Tatăl, fiii care şterg lacrimile Tatălui, durerea Tatălui, care vine de la cei ce rătăcesc fără de veghe, fără de iubire. Fii-copii voiesc să am, şi să-i iau şi să-i pun pe ranele Mele ca să Mi le vindec. Amin.
O, de s-ar întoarce păcătoşii la sfinţenie, M-aş da lor cu zile de nuntă, aşa cum a dat Tatăl viţelul cel mai gras pentru ospăţ când s-a întors la El fiul cel fugar, care n-a mai voit vrednicie de fiu, şi a voit să fie primit ca un argat, ca să aibă ce mânca. O, de ar veni să mănânce de la Mine cei păcătoşi, le-aş da din hrana Mea şi M-aş bucura cu voi de întoarcerea lor.
O, fiilor copii, daţi păcătoşilor din hrana Mea cu voi, ca să vadă că-i chem şi să vină cu umilinţă, şi Eu să le dau de la izvor. Izvorul nu-i cere omului nimic când bea din apa lui, dar omul care ia de la izvor ca să vândă, acela nu Mă poate da pe Mine omului.
O, fiilor-copii, daţi izvorul Meu oamenilor, că Eu Mă dau celor necăjiţi ca să-i îndemn spre Mine. Amin, amin, amin.
11-02-2001
