Eu sunt Cel ce sunt. Cu pâine şi cu sare voiesc să fiu primit când vin pe pământ la om, căci sunt Dumnezeu. îmi întăresc cărarea să Mă ţină pe ea, şi vin, căci sunt Biruitorul. Amin, amin, amin.
Ioan, botezătorul Meu, aşteaptă, şi se uită la Mine să intru cuvânt în grădină. El voieşte să-Mi pregătească Mie calea ca să intru, că e înaintemergătorul Meu, dar sfinţii nu vin fără Mine, că lucrarea lor e prin cuvântul Meu.
O, e tot un suspin din cer şi până pe pământ! Coborârea Mea s-a îngreuiat de tot, iar sfinţii se uită la Mine şi suspină cu jale şi aşteaptă să pot, căci sunt Atotputernicul.
– O, Doamne şi Mielule bun, dă-mi înainte cuvânt ca să-Ţi pregătesc calea, căci harul pocăinţei este cea mai mare putere care vine de la cer peste om, ca să poată omul să Te aibă pe Tine nedespărţit de el, împărate Doamne. Amin.
– Binecuvântată să fie iubirea ta pentru calea Mea spre oameni, că tu ai fost îngerul pregătitor peste oameni, ca să Mă primească ei apoi după arătarea Mea de la Iordan. Mergi cuvânt înaintea Mea în grădină, că tu suspini din zori să-Mi faci intrarea şi să lucrăm, şi să întărim străjerii cei puşi în grădină şi să le dăm viaţă multă ca să ne dea ei mâna pentru cea de a doua venire a Mea de lângă Tatăl. Amin.
– O, Doamne înviat dintre morţi! Când Ţi-am deschis calea prima oară spre oameni ca să ştie ei de unde vii şi cine eşti Tu, erai atunci Dumnezeul Cel născut din Fecioară, şi mergeam odată, precum ne-am şi născut. Eu înaintea Ta, iar Tu după mine. Tu erai mai mic, dar erai Cel mai mare al împărăţiei Tatălui nostru, iar eu îi pregăteam pe oameni să Te primească de la Tatăl, că aceasta era atunci vremea. Iar acum eşti Dumnezeul Cel înviat dintre morţi, căci după ce eu Te-am vestit atunci spre pocăinţa oamenilor şi spre arătarea Ta de la Tatăl venit prin naştere din Fecioară, Te-au dat apoi ca pe un om morţii, Te-au trimis între cei morţi oamenii. Dar Tu Te-ai ridicat, după cum ai spus mai dinainte, şi Tatăl Te-a mărturisit oamenilor prin învierea Ta, Doamne, şi Te-ai dovedit împăratul pământului, căci ai biruit moartea, fiindcă erai una cu Tatăl Atotputernicul.
O, nimeni nu Te primeşte cu pâine şi cu sare, iar Tu eşti împărat din cer peste pământ. Nimeni nu-Ţi pune masa ca să stai la masă cu omul, Doamne. Nu-Ţi face omul primirea ca unui împărat. Se aşează omul la masă şi Te cere să-i binecuvintezi bucatele şi să stai cu el la masă, şi Tu nu ai pâine şi sare de la masa omului. Eşti nebăgat în seamă la masă. Mănâncă numai omul şi ai lui, iar Tu n-ai ce lua de la om.
O, omule, cheamă tu la masă un împărat ca să mănânci cu el bucatele tale, şi tu caută-ţi de bucate şi de ale tale toate şi nu-l băga pe cel chemat în seamă. Ce zici, mai vine el la tine? Dacă-l chemi, stai cu el de vorbă. Dă-i cinste dacă-l chemi la masa ta, că ai pe împărat la masă. Nu-l dispreţui la masa ta dacă-l chemi, că se supără împăratul şi nu mai vine, şi nu te mai are om de cinste al împărăţiei lui.
Îţi fac, Doamne, cale spre oameni. îi învăţ umilinţa şi pocăinţa, căci cine nu gustă cu inima umilinţa care-l face frumos şi viu pe om, nu poate lua omul în el darul cel de viaţă dătător al pocăinţei. Pocăinţa este doctoria care-i dă omului viaţă veşnică, nedespărţire de Tine, Doamne. Cel nepocăit stă despărţit de Tine şi nu Te primeşte cu pâine şi cu sare ca să-i fii împărat şi să stai cu el la masa lui. O, de ar fi viaţa omului o masă la care Tu să stai mereu cu omul, acela ar fi omul cel înţelept pe care Tu îl aştepţi să fie. Dacă omul e om şi atât, şi mai e şi în lume, ce să facem noi, cei din cer, cu aşa om, Doamne? Omul ar trebui să fie peşte ca să poată să fie viu pe veci. Peştele moare dacă iese din apă. Iar eu voiesc să-i spun poporului Tău să nu iasă din apă, căci creştinul este ca peştele, şi nu în zadar a rămas de la Tine peste creştin semnul peştelui, semnul creştinului, Doamne. Şi dacă Tu ieşi când şi când din apă cu poporul Tău, ei să tragă aer mult în ei mai întâi, şi să stea în el, nu să stea în aerul lumii când Tu chemi lumea pe malul râului vieţii ca să-i dai înviere, că lumea e ca ea, nu e ca Tine, iar poporul Tău are viaţă şi aer de la Tine. Şi dacă Tu nu Te-ai fi arătat lumii cu ei, de unde ar fi ştiut lumea că ea nu are viaţă? Tu ai viaţa în Tine, iar viaţa este lumina oamenilor. Râul vieţii se face cuvânt şi umple pământul, iar eu pornesc înaintea Ta ca să-Ţi fac cale, Doamne.
Deschideţi Domnului, voi, străjeri ai grădinii, voi, cei de aici, de unde izvorăşte Domnul peste pământ cuvânt. Deschideţi bine Domnului, că vine cu masă, vine cu sărbătoare. Amin. Luaţi pâine şi sare şi faceţi-L să Se aşeze şi să Se bucure cu masă din cer între voi şi peste pământ. Faceţi-vă cărări drepte, ca să meargă El pe ele şi să ajungă până la marginile cerurilor, precum este scris despre Duhul Domnului, Care va umple pământul, din Ierusalim.
Intră, Doamne! Amin, amin, amin.
– Intrăm cu putere şi cu hrană tare, că e zi de masă cerească pentru tine, botezătorul Meu cel de la Iordan. Intrăm în grădină, intrăm în carte, căci râul vieţii îşi are izvorul din Mine aici, fiindcă Eu aşa am binevoit la început şi la sfârşit. Cuvântul este râul vieţii, şi cu el l-am zidit pe om. întâi am izvorât din Mine cuvânt, şi apoi am lucrat omul, şi apoi am trecut prin el cu râul vieţii, şi a rămas în el viaţa. Am suflat cu gura Mea peste om, şi din gura Mea a ieşit râul vieţii şi s-a făcut cuvânt şi a rămas în om, şi omul a cuvântat apoi, şi s-a făcut râu.
O, poporul Meu, intră, fiule, sub tainele Mele, intră bine, şi stai bine sub ele ca să Mă ajuţi şi să te am de ajutor, poporul Meu, căci tainele sunt greu de pătruns, şi tu trebuie să le pătrunzi. Amin. Şi cum să le pătrunzi? Să le pătrunzi cu Mine şi nu singur, poporul Meu. Şi iată ce-ţi spun: îţi spun taina râului vieţii. El izvorăşte din Mine şi curge prin om, poporul Meu, şi apoi îşi dă omul unul altuia din el, şi trăieşte omul şi se bucură omul şi petrece omul, ca să aibă inimă bună de la care vine putere, poporul Meu, căci «omul nu trăieşte numai cu pâine, ci trăieşte cu cuvântul cel din Mine», precum este scris în Scripturi.
O, nu poate omul să bea singur din râul vieţii. Singur nu-şi face nimeni chef. Până şi omul lumesc se duce la alt om lumesc sau se duce la crâşmă atunci când îi este dor de chef şi de băut, că acolo are cu cine să se îndemne, are cu cine să se îmbete şi să-şi uite de necaz şi de viaţa cea trecătoare, căci viaţa cea trecătoare e viaţă apăsătoare. Aşa e şi cu cel ce are dor să bea din râul vieţii. Singur, în zadar bea. Singur, nu are cum să se bucure şi să-şi facă inimă bună de la care vine putere, şi caută tovarăş ca să bea, caută prieteni ca să facă cu ei chef şi să se îmbete şi să uite de necaz, şi să-şi aducă aminte de viaţa cea veşnică şi de bucuria cea de la ea. Dar celui ce nu-i place băutura, e greu de un aşa om. Pentru cel din lume e greu pământul peste el dacă nu-i place băutura şi cheful ca să uite de apăsare. Pentru cel din biserică e greu cerul peste el dacă nu-i place băutura şi cheful, dacă nu bea din râul vieţii aşa cum trebuie să se bea din el.
Râul vieţii trece din Mine în om, şi din om în om, şi aşa se bea din el. Eu, Cel ce îl izvorăsc, nu-l pot întoarce ca să beau din el decât dacă el trece din Mine în om, şi din om în om până la Mine, căci scris este: «Pahar este în mâna Domnului, plin de vin curat, plăcut mirositor, şi îl închină de la unul la altul». Amin.
O, poporul Meu, întăreşte-te, fiule, sub tainele Mele şi stai bine sub ele ca să Mă ajuţi şi să te am de ajutor, căci tainele sunt greu de pătruns, şi cu Mine să le pătrunzi, nu singur. Uită-te la lumea cea fără de sfială cât de greu îi este să te pătrundă pe tine când Eu ies cu tine pentru ca să Mă arăt cu creşterea Mea în tine, ca să învieze lumea prin tine, poporul Meu. O, nu plânge de necazurile care bat spre tine din afară sau din mijlocul tău. Nu plânge tu, cel ce ai râul vieţii deasupra ta. Strânge-te în rugăciune. Fă-te ciorchine şi te roagă cu duhul tău îndurerat, ca să stai cu Mine în părtăşie, şi Eu să-ţi aud suspinul şi să-ţi caut mângâierea şi să ţi-o găsesc şi să ţi-o dau, că mult poate rugăciunea dreptului întru lucrarea sa. Nimeni nu se poate ruga pentru tine decât tu; tu şi sfinţii din cer; tu, poporul Meu, că nimeni nu poate ajunge la Mine pentru tine, fiindcă tu eşti mare peste tot omul de pe pământ, fiindcă Eu aşa te-am făcut. Tu te poţi ruga pentru cel mic, dar pentru tine numai tu poţi cere în strâmtorările tale. Te iau în braţe ca să poţi purta necazul, căci tu abia mai mergi. întăreşte-te în duh de biserică, fiindcă biserica înseamnă rugăciune în unire la greu, şi înseamnă umilinţă şi pocăinţă la greu, şi înseamnă nădejde spre Tatăl, poporul Meu, şi înseamnă curăţenie întru răbdare, iar Tatăl te va îmbrăca iar în mângâiere şi în Fiul Său, dar cere la Tatăl, poporul Meu. Duhul rău te urăşte pentru că Eu te iubesc. Dar ca să nu caute el spre tine, trebuie să-l urăşti şi tu, şi mereu să-l urăşti, şi să Mă iubeşti pe Mine, poporul Meu, şi să Mă ajuţi să te am. Sunt îndurerat pentru necazul tău, pentru nemângâierea ta, dar păzeşte răbdarea şi stai în Mine cu duhul tău, dar aşa cum te-am învăţat Eu, poporul Meu. Aprinde focul, fiule, ca să te încălzeşti, şi fereşte-te de tot ce nu este de la Mine. Aceasta să faci tu când rabzi aşteptând mila Mea peste tine. Tu n-ai de unde să iei nimic decât de la Mine. Altfel te faci vinovat, şi Eu te feresc de această vină îndemnându-te numai de la Mine. Eu te voi mângâia în tot suspinul tău şi te voi ocroti, că Eu ocrotesc pe cel ce are în el voia Mea şi nu pe a sa. Te voi ocroti de cel ce are în el voia sa şi te voi păstra ca pe un sad păzit cu trudă grea de mâna Mea, că e greu de om pe pământ, poporul Meu.
Îmi fac cale spre tine. Din suspinul sfinţilor Eu prind biruinţă pentru tine şi pentru ei şi te hrănesc din râul vieţii, dar învaţă bine taina râului vieţii, poporul Meu. Te-am învăţat să fii pretenţios pentru hrana de pe masa ta,şi să nu mănânci amestecat, că omul din lume care caută după Mine s-a făcut coş de gunoi, în care adună toate câte el aude la oameni despre Mine. Dar pe tine te-am răpit, şi nu ştiu cum să te mai păzesc şi să te mai ocrotesc şi să te mai învăţ să nu bei decât din mâna Mea, că de aceea M-am dat să-ţi fiu Păstor acum, la sfârşit.
E necaz mare pe pământ. Mi s-a furat şi casa şi haina şi salba şi slava şi numele şi poarta şi uşa şi glasul şi cartea. Şi-a luat omul slavă, şi pe Mine M-a băgat la întuneric. Dar tu nu lua de pe nicăieri, că e vremea proorocilor vopsiţi pe deasupra, care nu se spală de ei înşişi, şi îşi spală numai trupul cu săpun mirositor ca să atragă pe om. Dar pe tine te-am răpit din calea prăpădului şi te-am învăţat să închizi uşa şi să te ascunzi până trece prăpădul, omul cel cu faţa vopsită care-şi zice omul lui Dumnezeu.
Vai de omul care se spală numai pe dinafară şi nu se spală de cele dinăuntru ale sale! Acela este murdar oricât s-ar spăla, căci cele dinăuntru îl murdăresc, şi este murdar. Dar tu ştii taina vieţii, că Eu te-am învăţat şi ţi-am spus s-o lucrezi mereu şi să stai viu prin lucrarea ei, căci cel ce se ascunde de Mine şi de om ca să nu fie văzut, acela nu iubeşte lucrarea vieţii şi nu se spală de cele dinăuntru ale sale. Vai omului care se iubeşte pe sine, că acela nu ajunge la înţelepciunea Mea, fiindcă ea este cu cei ce se leapădă de ei pentru Mine şi nu pentru ei.
O, poporul Meu, cum să te mai învăţ? Te învăţ să iei din învăţătura Mea şi s-o trăieşti, poporul Meu, şi să-Mi faci cale spre tine, fiule, dar să suflu numai Eu peste tine, că altfel Mă doare de la tine. O, Mă doare când văd cât de greu se naşte omul. Mă doare de cel ce nu-i place naşterea din cer, de cel ce vrea să-şi facă el facere peste el şi nu Eu. Dar tu fii atent şi viu spălându-te în râul vieţii şi învăţând taina lui, poporul Meu, şi rânduiala lui, fiule, şi sfiala cea pentru statul Meu în tine, şi cea pentru statul tău în Mine. Cere-Mă, ca să fiu în toate ale tale cu Mine, şi în toate ale Mele cu tine. Cere-Mă, poporul Meu. Eu sunt Cel ce sunt, dar cere-Mă ca să fiu, ca să fiu cu tine. Amin.
Te cer şi Eu să fii. Fii cuminte lângă Mine, fiule, căci cei cuminţi sunt cei plăcuţi în cer şi pe pământ. Iar Eu, Domnul, voi cerceta durerea ta şi îţi voi răspunde curând, curând. Amin, amin, amin.
07-07-2001
