Deschid zăgazurile cerului ca să curgă râul vieţii peste Ierusalimul Meu cel nou, şi el să bea. Amin. Să bea cerul şi pământul, să bea şi să aibă viaţă din râul cuvântului Meu; să bea şi să nu piară poporul Meu. Amin.
O, Ierusalime, să bei din apa aceasta, să bei mereu, că Eu îţi dau mereu. Mereu îţi dau, că dacă nu ţi-aş da mereu, tu te-ai usca aşa cum se usucă floarea şi iarba în vreme de secetă. Mereu îţi dau, ca să nu se găsească duşman biruitor pentru tine, că duşmanul când vede că Eu te adăp mereu şi că tu creşti şi că tu eşti, el nu poate peste tine, el nu se scoală să-ţi facă rău. Când un duşman voieşte să supună o cetate, el caută să-i oprească apa, şi apoi cetatea se supune vrăjmaşului ei. Dar cu tine nu e tot aşa, o, cetate a Domnului, căci izvorul tău este de sus, nu este de jos, şi cine bea de sus, acela este de sus. Amin.
O, pace ţie, cetate a Domnului, pace ţie de la Domnul Dumnezeul tău! Eu sunt mare peste tine şi te adăp cu cerul ca să fii tu cer pe pământ, şi Eu să Mă sălăşluiesc întru tine şi să Mă dau ţie, şi să Mă dau săracilor care caută spre Mine mângâierea şi pacea lor şi viaţa lor. Amin.
îngerul învierii Mele se vesteşte şi azi peste voi cu vestea bucuriei şi vă spune vouă: Hristos a înviat! Iată, se adună cei din cer pentru sărbătoare de înviere. Hristos a înviat! sună iar îngerul învierii Mele. Glasul lui îi adună pe cei din cer, pe cei chemaţi la masa Mea de Paşti cu voi, copii ai Ierusalimului.
Hristos a înviat! se aude peste voi prin glasul sfintelor Mele mironosiţe. Iată-le cu Mine pe pământ, la masă cerească cu Mine şi cu toţi martorii învierii Mele, şi toţi vă spun vouă: Hristos a înviat! Iar Eu le spun: hai, hai la masă, hai la izvor! Aşezaţi-vă cu cei mai mici ai Mei, cu cei din urmă, la masă de Paşti, la masă de cuvânt sfânt, ca să mănânce viii şi morţii la masa Mea, la masa venirii Mele cu înviere peste făpturi. Cei ce au îmbrăţişat cerul pe pământ, aceia sunt cei vii cu care Eu am lucrat şi lucrez pentru învierea făpturii. Amin.
Acum, ne aşezăm. Binecuvântată să fie masa de pomenire a sfintelor mironosiţe care au mărturisit şi mărturisesc îngroparea şi învierea Mea din morţi. Ele au fost mângâierea Mea, ca unele care au rămas cu Mine în vreme de strâmtorare. Credinţa lor în Mine le-a ţinut vii cu nădejdea, iar când am înviat, le-am dat mângâierea învierii, aşa cum le-am promis înainte de patimă că Eu după îngroparea Mea Mă voi scula şi voi învia a treia zi. Ele au fost mângâierea Mea după învierea Mea. Ele au fost ajutorul Meu pentru vestea învierii, iar Eu le-am învăluit în taina bucuriei, căci bucuria este chiar biruinţa cea peste moarte. Amin.
Numai cel ce biruieşte moartea, numai acela are adevărata bucurie, şi aceasta este taina bucuriei. O, cum să-l fac pe om să afle taina aceasta, taina după care el aleargă în toată vremea lui cea din trup? Cine nu biruie moartea în trupul său, aşa cum am făcut Eu, acela nu poate cunoaşte taina învierii, taina bucuriei, biruinţa morţii. Să audă de tine toate neamurile de pe pământ că Eu sunt în mijlocul tău cu taina bucuriei, cu biruinţa cea peste moarte, Ierusalime. Cel ce biruie moartea în trupul său, acela cunoaşte taina învierii, taina bucuriei, biruinţa cea peste moarte, taina împărăţiei cerurilor în om, iubirea dintre om şi Dumnezeu. Amin.
O, Ierusalime, te-am făcut bucurie pentru cei vii din cer şi de pe pământ, că Eu vin la tine şi îmi pregătesc venirea cu sfinţii aşa cum Mi-am pregătit cu cei ai Mei de acum două mii de ani învierea din morţi. Sunt la masă de Paşti sfânt cu cei din cer şi cu cei de pe pământ. Cei din cer mărturisesc pe pământ învierea Mea, iar cei de pe pământ mărturisesc în cer şi pe pământ venirea Mea despre care Eu am grăit atunci. Venirea Mea este plata sfinţilor Mei, care Mă aşteaptă de şapte mii de ani, şi de două mii de ani. Pentru cei ce au strigat de atâta timp: «Până când, Doamne?», de aceea Mi-am întocmit venirea Mea. Pentru ei, o, copiii Mei de azi, pentru ei am făcut Eu din voi popor de ucenici ai Mei în zilele acestea. Pentru ei, fiilor, pentru ca să dea pământul înapoi trupurile lor înviate aşa cum din mormânt am răsărit Eu trup viu pentru învierea celor adormiţi. Amin.
învierea naşte în om dorul după sfinţenie, iar aceasta aduce viaţa cea de veci peste om. Să ia omul în el înviere spre viaţă, că omul a luat şi a mâncat moarte, şi a murit apoi. Aşa a păţit Adam. N-a răbdat să nu ia să mănânce, şi după ce a luat şi a mâncat, a poftit păcatul şi l-a luat în el, şi a murit omul cel făcut de Dumnezeu. Mâncarea naşte pofta păcatului, şi omul nu vrea să înveţe de la Mine ce să mănânce şi cum să mănânce ca să vină spre Mine, ca să Mă cunoască omul şi să caute după Mine apoi.
O, ce frumos am lucrat Eu cu ucenicii şi cu uceniţele învierii Mele! Le-am dat lor toată taina cea ascunsă în veacuri, şi pe care nici îngerii din cer n-o ştiau. Le-am dat-o ca să rămână ea cu oamenii şi să creadă ei în ea, şi apoi să se aşeze în ea aşa cum s-au aşezat în ea ucenicii şi uceniţele învierii Mele. O, ce frumos am lucrat Eu cu ei şi peste ei taina veşniciei! O, ce frumos, fiilor! O, câtă bucurie îi dă omului această taină, omului care caută cu taina aceasta!
M-a desprins Tatăl de la sân şi M-a dat oamenilor, iar oamenii, prin necredinţa lor în Mine că sunt de la Tatăl, M-au dat răstignirii. Dar răstignirea Mea era chiar taina pentru care Mă trimisese Tatăl pe pământ ca să rămân cu oamenii prin taina aceasta, ca să-Mi las trupul Meu spre hrană omului. Trupul Meu cel răstignit s-a făcut hrană de înviere pentru tot omul care se apleacă spre taina învierii trupului Meu. Eu dacă am înviat cu trupul, i-am dat omului credinţa în învierea lui, dar mai întâi l-am învăţat pe om prin răstignirea Mea să aibă credinţă în răstignirea lui, care-i aduce învierea duhului şi a sufletului şi a trupului lui. Iată ce frumos am lucrat Eu această taină, şi pe care le-am dat-o de atunci şi până azi ucenicilor şi uceniţelor Mele. Cei ce M-au aflat, aceia M-au iubit, şi apoi M-au dorit fără de sfârşit, iar dorul lor de Mine a biruit în ei moartea şi le-a dăruit bucuria, biruinţa morţii din om.
O, cum să-l fac pe om să afle taina aceasta, taina după care aleargă el în toată vremea lui cea din trup, taina bucuriei care biruieşte moartea din trupul omului, şi prin ea să ia omul învierea cea de veci? Cei ce au aflat şi au iubit şi au dorit taina aceasta, iată-i, sunt vii şi sunt cerul Meu şi locul Meu de odihnă, aşa cum sunt mironosiţele răstignirii şi învierii Mele din morţi. O, cât au aşteptat ele învierea Mea! Trupul Meu cel răstignit le-a unit pe toate întru el, iar ele se strângeau lângă trupul Meu ca să-l ungă cu miresme, ca să-l mângâie între morţi. N-a fost iubire ca a lor pe pământ ca să iubească atâta trupul Meu, trupul lui Hristos, trupul cel sfânt şi curat al lui Dumnezeu. Omul iubeşte trupul omului. Ele însă au iubit trupul lui Dumnezeu, Cel de trei ori întrupat: din Tatăl, din Fecioară, şi din morţi.
O, iubitele Mele, mironosiţele Mele cele mari cu iubirea! Stăm la masă de cuvânt şi de iubire cu cei mici de pe pământ. Bucuraţi-vă cu ei, o, uceniţelor! Amin, amin, amin.
– Trupul Tău cel înviat, Doamne şi Mire al nostru, îl mărturisim noi de două mii de ani. Toate slujbele bisericeşti cântă cântările învierii, iar noi suntem pomenitele şi binecuvântatele învierii Tale. Slavă creştinilor de pe pământ, Doamne, că mărturisesc mărturisirea noastră despre învierea trupului Tău pe care noi l-am uns cu miresme şi l-am şters cu părul capului nostru spre mângâierea Ta şi a noastră, Doamne iubit. Iubirea mironosiţelor Tale e iubire sfântă şi multă şi bine mirositoare, e mir care înmiresmează iubirea, Doamne iubit. Cea mai mare iubire în noi a fost iubirea celor trei zile când Tu ai stat ascuns între morţi, când noi Te căutam printre morţi, Doamne, până când îngerul învierii Tale ne-a spus să nu Te mai căutăm între morţi, că Tu ai înviat. Ne-ai lăsat cuvânt la îngeri ca să ne spună ei că ai înviat şi că vei merge în Galileea la ucenici ca să-i mângâi cu învierea Ta. Noi însă Te căutam, şi Tu vedeai căutarea noastră. Mare ne-a fost fiorul iubirii când Te-ai arătat nouă înviat. N-a mai fost bucurie mai mare pe pământ ca bucuria aceea când noi Te-am cunoscut înviat, Doamne. Ne-ai umplut inimile de iubire după Tine, căci cine poate, în afară de Tine, să umple de iubire inima omului? Ai plecat apoi la Tatăl, iar noi, ucenicii şi uceniţele Tale, am rămas cu mângâierea mărturisirii învierii Tale la toată făptura. Ne mângâiam mărturisindu-Te şi Te promiteam la toţi cei care primeau mărturisirea răstignirii şi învierii Tale, mărturisirea dumnezeirii Tale, Doamne. Când erau oameni care Te primeau şi Te iubeau prin mărturisirea noastră, noi eram fiii şi fiicele bucuriei cea pentru Tine, că mult Te iubeam, şi mult doream să Te dăm tuturor şi să ne mângâiem dându-Te. O, grea este iubirea de Tine; grea şi plină de dor şi de suferinţă cu dor. Le spunem celor ce vor să Te iubească, celor ce dau să Te iubească, le spuneam că grea şi plină de nelinişte este iubirea de Tine, căci cine Te iubeşte nu mai poate fără Tine, şi e plin de dor mângâios ca să poată, căci iubirea de Tine e rană plină de dor, rană care-l ţine pe om în Tine, în trupul Tău şi în duhul Tău, Doamne.
Iubirea de Dumnezeu e cea mai mare putere, cea mai mare mângâiere în om, cea mai mare biruinţă, o, oamenilor, o, creştinilor, o, fii ai lui Dumnezeu! Auziţi, voi, oamenilor! Auziţi şi voi, creştinilor! Şi auziţi, voi, fii ai Domnului! Voi, cei chemaţi, şi voi, cei aleşi, şi voi, cei credincioşi şi sfinţi, auziţi iubirea mironosiţelor! Iubirea de Dumnezeu este mir pentru Domnul. Mare a fost iubirea noastră pentru Domnul. Ne purtam din loc în loc şi din zi în noapte, şi din noapte în zi cu lacrimi pe obraz şi pe suflet de dorul lui Hristos Cel înviat, Care S-a dus la Tatăl şi ne-a lăsat cu dorul. Când El Se aşează cu dor de El în om, dorul de El se face rană, iar inima din noi a fost rană vie pentru El, rană care ne-a ţinut în trupul Lui şi în Duhul Lui până sus în cer, până sus în Domnul Cel văzut de sfinţi. Sfinţii din cer sunt asemenea Lui, căci ei îl văd pe El cum este din pricina asemănării lor cu El pe pământ. O, fericiţi sunt cei de pe pământ care iau chipul şi asemănarea lui Hristos din mâna lui Hristos!
O, nu vă miraţi că nouă S-a arătat întâi Domnul Cel înviat. Domnul este Mirele, şi El iubeşte mult femeia, căci Mirele iubeşte mireasa şi mult o iubeşte. O, cine poate iubi pe Mire mai mult decât mireasa? Iată de ce iubeşte Domnul pe mireasă. Ea este simbolul iubirii cea pentru Mire, precum Mirele este simbolul iubirii pentru mireasă. Mirele şi mireasa sunt iubirea. Aceasta înseamnă iubirea. Amin, amin, amin.
O, iubiţii Domnului, o, copii ai venirii Lui după două mii de ani! Suntem cu voi la masă dulce, la masa Domnului cu voi, iar noi tânjim după El. Iubirea noastră e cântată de Scripturi, iubirea miresei care plânge căutând pe Mire şi zicând: «Căutat-am noaptea pe Acela după Care inima mea tânjeşte şi nu L-am aflat. M-am sculat şi am cutreierat cetatea, pe uliţe şi la răspântii am căutat, că după El inima-mi tânjeşte, dar nu L-am aflat. M-au întâlnit paznicii şi i-am întrebat: aţi văzut, oare, pe Acela după Care inima-mi tânjeşte? Dar abia mă despărţeam de ei, şi am găsit pe Alesul inimii mele şi m-am prins de El şi nu I-am mai dat drumul».
O, aşa a fost cântat dorul mironosiţelor învierii, care-L căutau pe Cel drag până ce El S-a arătat lor. Şi de atunci, noi am fost casa dorului, altarul pe care se mistuie dorul nostru de El, căci iubirea după Dumnezeu e mare suferinţă, şi e dulce suferinţă, şi nu e pe pământ om mai dulce şi suflet mai frumos ca cel ce are vie iubirea de El. Cine-L iubeşte pe El, după dreptate îl iubeşte. O, fii şi fiice ale Ierusalimului venirii Domnului! Cine-L iubeşte pe El, după dreptate îl iubeşte, şi altfel nu se poate această iubire. Nu se poate iubire fără dreptate, iar noi I-am făcut Lui dreptate prin toate faptele noastre văzute şi nevăzute şi L-am făcut nouă Stăpân. Cine nu-L are pe El de Stăpân, nu-L poate iubi după dreptate, că El îi zice aceluia: „Du-te” şi el se duce, sau îi zice: „Vino” şi el vine, ca să facă acela după voia Stăpânului lui. Amin.
O, Mire înviat, cine Te iubeşte, după dreptate Te iubeşte. Cine Te iubeşte urăşte fărădelegea. Adună-i pe toţi aceştia care urăsc fărădelegea, că noi, miresele Tale, mărturisim învierea Ta din morţi ca să crească în oameni dorul după Tine şi după viaţă şi după mângâiere, Doamne. Cântă fiii Ierusalimului cântarea învierii, şi pe noi, martore lângă mormântul cel gol care a purtat în el trei zile trupul Tău cel răstignit. Le spunem şi noi iubirea noastră de Tine. Le-o dăm şi lor s-o aibă şi s-o ducă aşa cum am dus-o noi şi să sufere pentru ea cum am suferit noi, cu ea în inimi. Dorul lor după Tine este dorul Tău de ei ca să lucreze ei pentru Tine ca să vii pe pământ cu învierea morţilor, Doamne.
Slavă Ierusalimului cel nou de azi pentru pomenirea sfinţilor Tăi care stau la masă pe pământ cu fiii Ierusalimului nou. Zi de zi mâncăm de la masa Ta cu ei, Doamne, iar ei zi de zi mănâncă cu sfinţii la masa trupului Tău, din hrana trupului Tău. Iar noi, mironosiţele învierii Tale, îi ungem cu mir ceresc şi le spunem că iubirea de Tine este cea mai mare mângâiere, cea mai mare putere pentru fiii lui Dumnezeu. Amin, amin, amin.
– Iar Eu, ca şi pe voi, îi umplu şi pe ei cu iubire, o mironosiţele Mele, că mai mirositoare decât mirul cu care aţi uns trupul Meu a fost iubirea voastră pe care aţi dus-o din greu în voi după plecarea Mea la Tatăl, că grea şi plină de nelinişte este iubirea cea de sus în om, dar ea este puterea şi mângâierea şi calea cea de veci a vieţii celui ce Mă iubeşte. Amin.
Iată-i pe sfinţi cu Mine şi cu voi la masă cerească de pomenire, la care se adună şi cei adormiţi şi pomeniţi la altarul Meu de la voi, masă bogată în milă, fiilor, masa împăcării, măi fiilor.
Verginica e plină de mângâiere de la voi. Această masă de praznic sfânt Mi-o aducea ea Mie an de an când era cu trupul pe pământ. Acum ea e numai bucurie, şi şi-a adus poporul ei cel adormit ca să stea la masă cu poporul cel viu. Ea se bucură că are popor viu şi spune:
– Primeşte, Doamne, jertfa aceasta şi binecuvintează moştenirea Ta, şi mântuieşte poporul Tău, Doamne, şi îi dă biruinţă asupra morţii de pe pământ. Şi, Doamne, dă-i nestricăciunea. Amin, amin, amin.
– Le-o dau, Verginico, numai să Mi-o dea şi ei pe a Mea în ei. Le-o dau, că asta este truda Mea şi oful Meu şi dorul Meu, că Eu vin, şi sunt gata cu totul ca să le dau nestricăciunea, şi prin ei să înnoiesc pământul cu viaţa cea de veci şi să răscumpăr făptura şi s-o dau nestricăciunii. Amin.
Vă aduc mulţumire, fiilor. Voi, de jos, şi Noi, de sus, şi am făcut masă cerul cu pământul laolaltă, cei de sus cu cei de jos, în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin. Vă dau puteri peste puteri. îngerii toţi vi-i dau, ca să lucreze prin voi lucrarea ce o avem de sfârşit pentru întâlnirea Mea cu omul în zile de nuntă cerească pe pământ. întindem iar masa Mea de nuntă cu voi, la care chem pe om să vină ca să ia din ea. Şi omul va veni. Amin. Vă dau puteri peste puteri ca să împliniţi voi jos pe pământ pe cele de sus din cer, ca să fie precum în cer pe pământ.
Veniţi să vă dau. Cereţi, fiilor, ca să vă dau, că pentru Mine cereţi, şi Eu vă dau. Amin.
Pace vouă vă dau! Tot ce am vă dau, că pentru Mine vă dau. Iar voi aşa Mă iubiţi: Mă iubiţi dându-Mi Mie tot ce Eu vă dau. Amin, amin, amin.
29-04-2001
