Petrecerea Mea cu voi în cuvânt, s-o aşteptaţi, şi apoi s-o lucraţi peste voi, copii ai venirii Mele. Amin. Dacă Eu n-aş veghea mereu cu cuvântul peste voi, voi aţi cădea din veghe, iar iubirea v-ar adormi, şi Eu aş suferi adânc. Când văd că voi sunteţi slabi sau îndureraţi, sau când grijile vă biruiesc iubirea şi puterea şi sănătatea care-Mi face Mie bine în voi ca să lucrez cu voi peste pământ, Eu atunci sufăr adânc, şi vin şi suflu peste voi cu cuvântul înviorării, că n-are cine să mai sufle peste voi, fiilor. Toţi aşteaptă de la Mine şi de la voi, iar pe voi n-are cine să vă întărească pentru Mine, iar Eu sufăr în voi jertfindu-Mă cu puterea din voi, cu lucrul Meu din voi peste pământ şi peste poporul pe care-l am aproape cu voi ca să Mă sprijin cu el pentru planul Meu. Mă aşez mereu să-l cresc pe fiul acestui popor şi să-l desăvârşesc şi să-l fac mare ca să simtă greul Meu cel de peste voi şi să vă întărească şi el duhul şi puterea, numai să vrea să aibă şi să dea, că pe voi n-are cine să vă întărească pentru Mine. Dar Eu pe voi şi pe poporul Meu cel nou cu care Mă sprijin, şi pe toţi cei care se nasc şi cresc ca şi voi, şi pe toţi cei ce se vor naşte prin acest cuvânt de înviere, vă învăţ izvorul tămăduirilor. Amin.
învăţătura de viaţă şi dragostea pentru ea este cea mai mare tămăduire, fiilor. Dau acest izvor la tot omul care se apleacă să bea de la Mine, că Eu cu dragostea cea veşnică îl înconjor pe om şi îl învăţ cu ea, şi îl chem la ea, ca să se tămăduiască de el însuşi omul şi să Mă aşeze pe Mine în el cu smerenia Mea care dă oamenilor mântuirea, căci vai celui ce are nume mai mare decât viaţa lui şi fapta ei! Cine are smerenie, acela fuge de numele lui şi îmi dă Mie fapta lui, cu smerenie. Nu şi-o dă lui, ci Mi-o dă Mie. Amin.
De aceea vă învăţ Eu pe voi învăţătură tămăduitoare, că vreau să aibă omul de unde să ia învăţătură. Omul smerit nu se înalţă cu mintea, ci numai cu bucuria cea întru Mine sau cu suspinul cel pentru umilinţă. Un aşa om îl are mereu cu el pe îngeraş. Iar Eu aşa îl învăţ pe omul care Mă aude, şi îi spun: să ai, omule, îngeraşul cu tine, să-l faci să se ţină după tine precum umbra ta te însoţeşte în vreme de soare. Aşa să-l ştii tu pe îngeraş cu tine, şi să-l faci să fie cu tine prin smerenia minţii tale şi prin fapta ta, căci vai omului care are numele mai mare decât fapta, că acela are cu el pe diavolul, iar diavolul îi strică mintea, căci semeţia omului este diavol.
O, vino, omule, spre smerenia cea mântuitoare, că dacă tu îţi pomeneşti păcatele înaintea Mea cu izvor de lacrimi, apoi Eu mai mult nu ţi le mai pomenesc, numai să vii la Mine să te vindec prin umilinţa ta, numai să vii la Mine să te văd şi să-ţi dau doctorie pentru vindecare, pentru tămăduirea de tine, omule, căci trupul trebuie pedepsit ca pe un vrăjmaş dacă el trage spre moarte, fiindcă răul începe cu cele mici ale lui până se face mare şi îl doboară pe om sub el. Iar învăţătura de viaţă este izvor de tămăduire şi Eu îl vărs peste pământ ca să-i dau omului vindecare. învăţătura Mea este înger care-l îndeamnă pe om la viaţă, care-l scoate pe om din sine, căci cu cât omul se ascunde în sine, cu atât se măresc relele lui, şi ele se învechesc în el, iar cele descoperite fug de la om, dar greu îi este omului lucrarea smereniei, lucrarea învierii. Cariul dacă rămâne în lemn, mănâncă mereu din el, dar dacă se dă deoparte coaja de pe lemn, se strică lucrarea cariului. O, aşa să facă şi omul, căci cel ce se închide în sine este om cu duh de mândrie, dar smerenia cea ieşită din om este izvor de tămăduiri. Amin. Valul de apă muşcă din mal, muşcă mereu din el până îl cade, dar omul păcătos care se smereşte ca să-l văd, acela opreşte bătăile cele înspre el şi le face hotar prin umilinţă, şi răul se sfârşeşte şi nu mai bate spre om.
Am lecţii de înviere pentru toată făptura şi Mă vărs cu ele în lături, numai să se aplece omul să ia din izvorul tămăduirii care curge de la Mine trecând prin grădina aceasta. O, Eu voiesc să fac curat pe pământ, dar omul nu vrea, şi nu mai este învăţător care să lumineze omul la minte. Cei ce-şi zic învăţători de ai Mei peste oameni, de la aceia se ridică fum greu spre Mine şi spre oameni, căci până nu se face foc, nu iese fum. Fuge Duhul Meu Cel Sfânt de lângă ei precum albinuţele fug de fum, precum porumbelul fuge de mizerie. Duhul Sfânt este Călăuzitorul Care-l poate purta pe om ca să-i fie omului bine, dar nu mai sunt vase purtătoare de Duh Sfânt, iar cei cu miros de fum alungă binecuvântarea de pe pământ.
Să se trezească oamenii şi să-şi caute tămăduirea, că Eu voiesc să fac curat pe pământ şi să sădesc crini şi trandafiri şi busuioc, ca să-l umplu pe om de mirosul Duhului Sfânt şi să iubească omul curăţenia şi sfinţenia, şi cerul pe pământ să-l iubească.
Să nu-şi mai facă omul nume, că numele îl va judeca. Şi să-şi facă omul viaţă, iar viaţa îl va mântui. Amin. Să nu-şi mai facă omul rang în numele Meu şi haină pe deasupra faptelor lui rele, căci vai celui ce-i este numele mai mare decât fapta! Să-şi facă omul umilinţă şi cu ea să-şi îndulcească înţelepciunea, şi să plângă omul temându-se de pedeapsa păcatelor lui, şi să vină să-l văd, şi mai mult nu-l mai pedepsesc pe el, căci precum păcatul iese din trup spurcându-l, aşa şi lacrimile, tot din trup ies şi îl curăţă pe om. Lacrimile sunt izvor de tămăduire, şi mai mult Eu nu-i mai pomenesc omului păcatele dacă vine să-l văd, dacă-i văd venirea lui la Mine. Şi apoi, aducerea-aminte a păcatelor să fie temerea pentru pedeapsă, şi atunci omul nu mai face altele şi se tămăduieşte omul, căci izvorul tămăduirii, acesta este: lacrimile care ies din om pentru spălarea vinei. Amin.
Mama Mea Fecioara aduce puteri şi tămăduiri de toate neputinţele de peste voi, copii ai Ierusalimului. Fiii şi fiicele Ierusalimului sunt izvorul tămăduirii durerii Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh, sunt tămăduirea durerii celor din cer.
O, mama Mea cea tămăduitoare peste Ierusalim! Deschide-ţi braţele şi cuvântul şi dă-le şi tu, mamă. Amin, amin, amin.
– O, Fiule tămăduitor, minunea care se ridică la cer în zilele acestea este tămăduirea venirii Tale la fii, căci aceştia Ţi-au tămăduit-o. Toţi Ţi-au lovit-o, toţi Ţi-au depărtat-o ca să nu vină, dar ei Ţi-au tămăduit-o şi Te-au adus cu ea pe pământ la om, şi aceasta este minunea pe care au făcut-o ei, cei ce Ţi-au făcut cu putere venirea, şi apoi Te-au primit, şi de aceea vii. Vii, că ei Te-au primit. Te-au primit aşa cum este să fie venirea Ta de azi şi nu oricum. Venirea Ta este adevărată peste cei ce Te au pe Tine Dumnezeu adevărat. Dar noi, Fiule, voim să se întindă tămăduirea aceasta peste mulţi, căci cei tămăduiţi sunt vii şi Te primesc şi Te cunosc când vii. Cei ce au numele mai mare decât fapta, mai mare decât viaţa, aceia se fac mari în ei înşişi şi în lături, şi aceştia nu Te cunosc când vii, căci Tu celor semeţi le eşti potrivnic, că nu poţi Tu, Cel blând, Cel umilit, Cel aplecat, Cel smerit cu inima, nu poţi să stai cu cei căzuţi din cer prin semeţie. Noi, Fiule, pe aceia îi chemăm spre plecăciune şi spre tămăduire prin smerenia care aduce lacrimi de umilinţă şi de pocăinţă şi de înviere, Fiule umilit. Umilinţa Ta cea de veci Te-a făcut împărat a toate câte sunt, şi de pe tronul umilinţei Tu păstoreşti cu milă pe cel ce se pleacă spre Tine.
O, câtă putere de viaţă şi de adevăr are umilinţa! O, şi cât de puţin pot oamenii cu ea! Până şi creştinii pot fără ea, până şi ei n-au dat de acest gust dulce care le împrospătează fiinţa şi îndumnezeirea ei. învăţătura Ta este umilinţa Ta care dă să-l înveţe pe om să iasă din sine, căci cu cât omul stă ascuns în sine, cu atât se dă mai mare ca Tine, stând împotriva Ta cu relele care se învechesc în el. O, răul pe care şi-l descoperă singur omul prin temere de Dumnezeu, răul acela fuge de la om, căci teama pentru pedeapsa lui îl opreşte pe om să facă răul.
Voi, cei ce auziţi glas din cer! Să ştiţi că Fiul meu le dă har celor smeriţi, iar celor semeţi le stă împotrivă. Voi, care luaţi din grădina aceasta, veniţi şi luaţi, şi vedeţi că Fiul meu este drept şi cu cei buni şi cu cei răi. Izvorul tămăduirii curge peste pământ. Căutaţi-l şi luaţi din el, că în urma lui vine Domnul, şi va fi Domnul cu cei tămăduiţi. Amin.
Iar voi, fii şi fiice ale Ierusalimului, fiţi tămăduitorii celor din cer, că aşteptarea lor e mare. Aduceţi-i la voi pe pământ, că aşteptarea lor e mare. Sfinţiţi pământul cu cuvântul venirii Fiului meu, că e mare aşteptarea venirii Lui cu sfinţii. Eu sunt mamă dulce aşa cum am fost şi pe pământ, dar neamul omenesc aduce amar cerului. O, cât de dulce mamă aş fi eu, nu pot să fac din amar dulce ca să-l mai pot ajuta pe omul care îl amărăşte pe Dumnezeu; nu pot, fiilor, dar pot cu toată tămăduirea peste cei dulci care alină durerea Duhului Sfânt, căci Duhul Sfânt plânge în Tatăl şi în Fiul şi în sfinţi şi în îngeri şi nu află tămăduire decât de la cei dulci care alină durerea Duhului Sfânt.
îmi aşez iubirea şi mantia şi mâna mea peste voi, că sunteţi osteniţi de truda cea pentru venirea Fiului meu cu zile de nuntă cerească pe pământ. Să se ţină cu voi şi după voi îngerii cu miile aşa cum umbra voastră se ţine lângă voi, că aveţi de trudit, fiilor micuţi. Tot ce am mai dulce vă dau. Am iubire mare pentru Fiul meu. V-o dau s-o aveţi şi voi şi să-L alinaţi cu ea de pe pământ, că El Se uită la voi mereu, şi aşteaptă ca un cerşetor să puteţi pentru El, să faceţi milă cu El, fiilor, să aibă de la voi casă şi masă şi haină şi apă şi mângâiere, măi copii tămăduitori.
O, mulţi au fost râvnitori cu viaţa, dar puţini din ei au fost şi cu smerenia râvnitori. Lucrul vostru pentru cer este aplecarea voastră către Dumnezeu, Căruia nu îi cereţi plată şi daruri şi nume, ci îi cereţi tămăduirea în toate, şi izbândă de la El şi pentru El. Mă uit la voi că nu vă place slava. O, aşa v-a zidit Fiul meu, iar voi sunteţi harnici pentru El. Fericiţi sunt cei umbriţi de harul cel din cer, că aceia nu sunt tari prin ei, ci sunt prin harul Domnului. Amin.
îmi aşez mâna peste voi. Fiţi tari, copii ai venirii Domnului. îndulciţi durerea Duhului Sfânt, Care plânge în Tatăl şi în Fiul şi în sfinţi şi în îngeri. Faceţi cale bucuriilor sfinte între voi, că are Domnul casă la voi, şi cină şi stat la voi. Să fie hrană de o parte şi de alta la masă; voi de la cer, şi cerul de la voi. Mâna mea de mamă vă dă putere la lucru, căci voi sunteţi trupul îngerilor care lucrează peste voi pentru gătirea zilelor Fiului Omului, Care este Fiul meu. Har vouă de la El, fiilor! Amin, amin, amin.
– O, slavă ţie, mamă, slavă cerească, mamă! O, nu ştie omul, mamă, nu ştie că slava cea pământească îl zdrobeşte pe om sub ea. Slava cerească este a celor umiliţi şi smeriţi, şi niciodată nu se ţine ea cu cei ce au numele mare, mai mare decât viaţa şi fapta lor. Iată, cu aceia Eu nu pot lucra nimic mântuitor, nimic tămăduitor, nimic viu, mamă. Ce să fac Eu bun cu cei ce sunt plini de mărirea slavei deşarte înăuntrul lor şi în afara lor, mamă? Aceştia dau să-şi zică ai Mei, mamă, şi omul pierde lumina cea adevărată din pricina aceasta. O, cât Mă doare, mamă! Mă doare, şi voi strica toată munca lor, toată slava lor, că au pierdut oamenii cărarea spre Mine din pricina acestora care se îndestulează cu slava cea deşartă pe pământ, iar Noi suntem ai slavei cereşti, mamă. Amin.
Mama Mea Fecioara vă dă tărie ca să îndulciţi voi durerea Duhului Sfânt, Care plânge în Tatăl şi în Fiul şi în Duhul Sfânt, copii ai Ierusalimului. Aduceţi Domnului jertfă. Aduceţi Domnului mila voastră de El, fiilor. Cerul sfânt stă tot pe lângă voi ca să voiţi şi ca să puteţi pentru Mine, şi fiţi trupul îngerilor, aceasta să fiţi. Amin. Umilinţa şi smerenia minţii şi a inimii să le puneţi spre lucrul lor cu Mine pentru mângâierea Mea, că Eu întreiesc binecuvântarea Mea peste voi ca să aveţi putere şi spor şi dreaptă socoteală şi înţelepciune şi căldură sufletească şi credinţă întreagă pentru împlinirea celor două mărgăritare la care lucraţi: casa şi grădina întâlnirii Mele cu omul care vine la izvor ca să bea şi ca să ducă cu el împărăţia cerurilor şi s-o aşeze pe pământ din loc în loc, căci împărăţia cerurilor, din om străluceşte şi se slăveşte, numai s-o ia omul în el.
îngerul învierii Mele este cu Mine. Hristos a înviat! vă spune el, iar voi fiţi adevăraţi pentru Mine. Fiţi adevăraţi precum Eu pentru voi sunt, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat. Amin.
Pace vouă şi puteri sfinte, care să poată în voi! Amin. Am dat învăţătură de tămăduire tuturor care se apleacă să ia, căci lucrarea pocăinţei şi a umilinţei este izvorul tămăduirii în om şi peste om. Nu numai cu ochii să plângă omul, că mulţi plâng cu ochii, dar nu e tot plânsul plâns de tămăduire.
învaţă de la Mine, omule, ce este izvorul tămăduirii tale, şi aşa să faci, precum te învăţ Eu; şi aşa să plângi, precum te învăţ Eu, că adevăratul plâns este plânsul care-l tămăduieşte pe om de tot răul din el, de toată depărtarea lui de Mine, şi aceasta înseamnă izvorul tămăduirii care curge din om spre tămăduirea lui şi a Mea. Amin, amin, amin.
20-04-2001
