Poporul Meu, iar şi iar îmi sting focul şi dorul inimii după avutul Meu de pe pământ, după tine, poporul Meu. învăţătura Mea s-o iubeşti, şi să fie ea viaţa ta, trăirea ta, dorul tău, precum Mie Mi-e dor de tine, poporul Meu, că tu eşti cuibul Meu în care trag când vin. Amin.
Cu sărbătoare de sfinţi Mă mângâi în preajma ta, şi doresc să stau tot mai mult cu tine în cuvânt, dar nu să te înveţi cu Mine, decât numai ca să faci voia Mea şi nu altcum, poporul Meu. Nici voi să nu vă învăţaţi unii cu alţii, decât numai pentru ca să faceţi tot mai frumos voia Domnului în toată umilinţa şi jertfirea, căci voi sunteţi fraţi în Domnul cereşte şi nu pământeşte şi nu omeneşte, şi să vadă cine vă ştie pe voi, să vadă cum şi în ce fel sunteţi voi fraţi. Toată bunătatea s-o aveţi între voi întru toate, ca unii ce sunteţi fiii împărăţiei cerurilor, ca unii care aveţi casă cerul, nu pământul şi atât. Suflet cald să vă îndeletniciţi să aveţi, căci când sufletul e dulce şi cald, e totul sănătos şi în cuget şi în trup, fiilor, şi în jur.
Poporul Meu, când vorbeşti, să ai frumosul umilinţei în cuvintele tale şi în glasul tău. Când umbli, să ai umblare cerească pe pământ, ca să se bucure de treacătul tău toată făptura. Când mănânci, să nu uiţi că nu e bine pe pământ, şi dă-i şi sufletului, dă-i şi îngerului, dă-I şi Domnului, ca să fii pe pământ şi în cer deodată. Sufletului dă-i cugetare sfântă, îngerului dă-i umilinţa ta, pe a cărei cărare merge el pentru tine la Dumnezeu, iar Domnului dă-I inima şi aşteptarea din ea şi părtăşia ta cu El, ca să ai mereu cu tine calea veşniciei, calea cu Domnul, poporul Meu. Când stai, să nu fii uscat, şi să rodeşti în jur ca pomul care nu stă când rodeşte. Când te dai, să nu te socoteşti cât te-ai dat, ci cât te-ai oprit ţie, că aşa şi nu altcum socotesc Eu pentru tine tot ce eşti şi ce vei fi. Când te rogi, vezi ce spui, şi aşează-te să împlineşti apoi ce spui, ce-Mi ceri, că dacă tu nu împlineşti, Eu cum şi de unde să-ţi dau dacă nu le fac cu tine pe cele ce-Mi ceri? Când auzi, să nu te pripeşti, ci să primeşti când e vorba de viaţa ta cea de sus şi cea de jos laolaltă, căci toate sunt măsurate cu măsură bună, numai să crezi ca Mine, fiule. Iar când crezi, să ştii că atunci poţi, fiindcă aceasta este taina împlinirilor Mele prin tine, poporul Meu. Şi când vorbeşti, şi când umbli, şi când mănânci, şi când stai, şi când dai, şi când te rogi, şi când crezi, să crezi că măsura credinţei este fapta ei. Amin.
Să ştii, poporul Meu, că învăţătura dă roade în cei ce o iubesc pe ea de-a pururi şi făcând-o împlinită peste ei. Numai cei înţelepţi o doresc cu dor ca pe o iubită şi stau cu ea şi îi gustă desfătările ei, căci învăţătura este mamă care-i creşte mari pe cei ce se nasc din Dumnezeu, că ea este izvor răcoritor pentru suflet şi armă vătămătoare pentru vrăjmaşii vieţii veşnice, şi omul se păzeşte viu prin ea. Amin.
învăţătura este darul cel pentru sfinţi, căci ea este cea de sus, şi locuieşte întru sfinţenie şi o păzeşte pe ea. Ferice celui ce se păstrează sfânt prin acest dar de sus de-a pururi cu cel sfânt.
Nu e bine să înveţe pe altul omul, ci e bine să se înveţe pe sine, căci omul este frumos prin umilinţă. Amin. O, cât de dulce şi cât de frumos te învăţ, poporul Meu! Cine mai are aşa izvor, aşa mângâiere, aşa Stăpân milos, aşa Răscumpărător al sufletului şi al trupului şi al duhului omului frumos prin umilinţă? Petrec cu sfinţi în jurul tău şi îţi dau din gura Mea şi îţi dau din sânul Meu, şi tu le împarţi lor când îţi dau, căci dacă am cui să împart, atât iau şi sfinţii cu care vin întru venirea Mea. Doresc să Mă mângâi de la tine. Aşa doresc şi sfinţii, aşa doresc şi îngerii, poporul Meu. O, aşa să doreşti şi tu, că tot ce-Mi dai tu este al tău. Eu sunt cămara cea nestricăcioasă unde tu aduni tot ce-Mi dai şi tot ce-ţi cer. Să nu doreşti să te întorci de la Mine. Să nu doreşti să-ţi faci voia ta. Să nu fii nemulţumit pe cale, ci să mergi cu voia Mea şi cu toată pacea, şi din plin să mergi. Dacă Eu ţi-aş spune să urneşti o piatră şi s-o aşezi la şapte paşi de ea, tu te-ai duce aşa. O, dacă Eu ţi-aş spune să-l iubeşti pe fratele tău, şi cu umilinţă să-l iubeşti, aşa să făptuieşti şi fapta duhului, precum te-ai dus pentru fapta cea cu trupul împlinită şi urnită.
O, poporul Meu, învăţătura cea de azi te învaţă să-l iubeşti pe aproapele tău cu umilinţă. Amin. De ce, oare, te învăţ Eu aceasta? O, nu poţi altfel afla mângâierea iubirii, căci omul este frumos prin umilinţă, poporul Meu. Fă-ţi rost de îngeri întru toate: şi în cuvinte, şi în simţire, şi în mişcare, şi în purtare, şi în culcare, şi în sculare, şi pe cale, şi când mănânci, şi când te rogi, şi când auzi, şi când vezi, şi când crezi. în tot şi în toate fă-ţi rost de îngeri din cer şi de pe pământ, şi nu fugi de îngeri, că Eu vreau să fii ocrotit cum nimeni n-a mai fost, că vine vremea slavei; veni-va şi a şi venit, numai să crezi, şi aşa să lucrezi această vreme, şi apoi să te bucuri în ea. Amin. Vine la tine o vreme dulce pe care tu n-o pricepi de ajuns, dar o doreşti, iar pentru ea tu trebuie să fii ca ea, căci şi cei din morminte vor fi mulţi răpiţi de ea şi vor umbla în slava ei, precum este scris.
O, poporul Meu, iubeşte pe Domnul Dumnezeul tău cu umilinţă, căci omul este frumos prin umilinţă, şi tot aşa să-l iubeşti şi pe fratele tău; cu umilinţă, fiule, cu îngeri în iubirea ta, în toată, poporul Meu. învăţătura Mea s-o iubeşti. Ea este darul cel pentru sfinţi şi este înger al vieţii lor, căci ea dă roade în cei ce o iubesc pe ea şi o doresc ca pe o iubită. Amin.
Te-am învăţat, poporul Meu, iar sfinţii s-au încălzit în vatra ta şi au luat mângâiere din graiul Meu de peste tine. Tu eşti muntele Domnului, şi din el iau şi vor lua învăţătură mulţime de popoare, căci proorocii au grăit zicând: «în zilele cele de pe urmă muntele templului Domnului se va înălţa peste vârfurile munţilor şi vor veni popoare zicând: să ne suim în muntele Domnului, şi Domnul ne va învăţa, şi vom merge pe cărările Sale, căci din Sion ne va învăţa Domnul, şi cuvântul lui Dumnezeu, din Ierusalim, din muntele Domnului». Amin, amin, amin.
09-11-2001
