Mă slăvesc peste tine din nou cu slava cuvântului Meu, Ierusalime al Meu cel din români. Dragostea Mea nu mai are astâmpăr, şi caut cu nesaţ să-ţi dau din Mine, ca să te fac asemenea Mie, poporul Meu, iar cel ce este învăţat să mănânce de la Mine, lasă orice mâncare, orice plăcere, orice lucrare, şi petrece cu Mine cu duhul lui, iar Eu petrec cu el cu Duhul Meu, şi cât aş vrea să te văd cu lăcomie că mănânci din dragostea Mea pentru tine, şi să-ţi fie poftă să iubeşti pe Dumnezeu, şi inima să-ţi ia foc de la focul Meu care se face cuvânt peste tine, poporul Meu de la sfârşit de timp. Dar tu eşti plin de grijile lucrărilor Mele peste pământ, iar acum te-am aşezat din nou să-Mi găteşti masă de nuntă, şi apoi să te laşi cu Mine, Mire şi mireasă înaintea oamenilor pe care Eu, Domnul, îi voi strânge pe lângă izvorul Meu din mijlocul tău, că n-am pe alţii care să-Mi pregătească zilele Mele de nuntă, şi tot pe tine te aşez să pui masă şi casă celor ce vor lua din sărbătoarea de Duh Sfânt, cu Care vin să-i hrănesc pe cei cu dor în ei după izvorul Meu de cuvânt şi după curţile Mele în care te am pe tine în cinste şi te hrănesc cu dragostea Mea, poporul Meu. Amin.
O, e mare lucrare să ai tu înţelepciune de care îmi trebuie Mie în tine, şi cu totul să uiţi de fiinţa ta, ca să pot să fiu Eu şi nu tu fiinţa ta, fiule mic, şi de aceea te dădăcesc Eu atât de mult, că vreau să te deprind cu Mine în tine şi să pot fi Eu şi nu tu în fiinţa ta, şi ca să pot Eu apoi curând, curând să Mă las descoperit deasupra ta şi în mijlocul tău deopotrivă, ca să-Mi pot aduna pe cei aleşi ai Mei prin minunea venirii Mele şi cu strălucirea ei în fiinţa ta, Ierusalime.
E mare înţelepciunea pe care am Eu să ţi-o dau, dar cea mai mare minune este să iei ceea ce Eu îţi dau să ai, şi să fiu Eu dragul tău, şi doritul tău, şi slăvitul tău, şi podoaba vieţii tale să fiu Eu, şi să poţi tu pricepe pe deplin acest cuvânt cu care Eu te cresc, micuţul Meu popor, copilul Meu micuţ. O, îmi place să-ţi spun micuţ, căci Eu pentru aceştia am pregătit împărăţie de cer pe pământ şi stau cu ea în cele ce nu se văd, gata să iau vălul şi să ţi-o dau, poporul Meu, şi să străluceşti în tine cu ea, că lumea nu ştie să iubească pe Dumnezeu, chiar dacă ea zice că iubeşte pe aproapele şi că prin aceasta iubeşte pe Dumnezeu. O, nimeni nu poate iubi pe aproapele, nimeni nu poate iubi pe fraţi dacă nu iubeşte pe Dumnezeu. O, fiilor mici, să nu spuneţi că iubiţi pe Dumnezeu dacă nu iubiţi pe cei ce iubesc pe Dumnezeu. Cine nu iubeşte pe fratele său, nu-L iubeşte nici pe Dumnezeu, dar aici e o mare cursă dacă n-are cine să-l înveţe pe om dragostea, căci dragostea este cea care iubeşte pe Dumnezeu şi nu pe om. Omul îl iubeşte pe om şi pe el însuşi şi nu ştie omul să-L iubească pe Dumnezeu, şi de aceea te-am învăţat Eu să nu lucrezi nimic în numele Meu fără de călăuză de la Mine, că Eu vreau să te văd, poporul Meu, iar ca să te văd şi ca să Mă vezi îţi trebuie călăuză, fiule, căci scris este: «Orice mlădiţă care nu rodeşte în viţă, Tatăl o taie şi o aruncă în foc». Cine nu iubeşte pe Dumnezeu cu inima arzând, să nu se mire de ce se iubeşte pe el însuşi şi de ce nu se iubesc fraţii între ei, căci nimeni nu poate iubi pe fraţi dacă nu iubeşte pe Dumnezeu. Amin.
Te învăţ taina şi puterea dragostei, că vreau să te simt cum arzi în părtăşie cu Mine şi strâns mănunchi, poporul Meu, căci altfel de părtăşie dintre tine şi tine e lacrimă pentru Mine, e răceală de la tine la Mine, şi unde nu e dragoste, nu creşte rodul ei, şi creşte rod de deşertăciune. Dar tu eşti iubit de Dumnezeu şi eşti învăţat mult, şi dragostea Mea nu mai are astâmpăr, şi caut cu nesaţ să-ţi dau din Mine ca să te fac asemenea Mie, poporul Meu. Amin.
Iată, un picuţ mai e şi voi sta din nou cu tine în faţa celor ce vor veni să Mă ia de la izvorul Meu din mijlocul tău, şi vreau să curgă din tine peste ei dragostea Mea, povaţa Mea, faţa Mea, slava Mea cu tine, şi pregăteşte-te, Ierusalime, că Eu vreau ca tu să fii mereu, mereu minunea Mea de la sfârşit de timp, ca să salvez neamul omenesc de la păcat şi să-i arăt cerul şi să-i arăt calea, adevărul şi viaţa, poporul Meu. Amin. Iată, stau deasupra ta cu toate cetele de sfinţi şi de îngeri. Toţi sfinţii sunt neam împărătesc, iar Eu sunt locaşul lor şi slava lor, căci Tatăl este cu împărăţia sfinţilor peste tine şi te cuprinde în ea, că tu eşti cel mic şi cel iubit întru care Eu am binevoit ca să-Mi întocmesc venirea şi slava ei peste pământ, poporul Meu de fii ai împărăţiei cereşti pe pământ. Amin.
Toţi sfinţii slăvesc ziua de serbare a împăraţilor Constantin şi Elena, fiul şi cu mama lui, împăraţi cu iubire de Dumnezeu în ei, iar Eu Mi-am făcut prin ei lucrările Mele pentru credinţa în Dumnezeu a celor ce sufereau de la păgâni prigoană şi chin pentru numele Meu. Din ceata sfinţilor împăraţi se roagă ei la Mine şi aşa îmi spun:
– E vremea împărăţiei cerurilor, Doamne împărate, iar noi, ca pe împăratul tuturor, ca pe împăratul Cel nevăzut şi înconjurat de cetele îngereşti şi cereşti Te slăvim dintre sfinţi şi îţi aducem rugă pentru cei mici ai Tăi la care vii cu noi, sfinţii Tăi, şi Te rugăm să le dai lor slava împărăţiei Tale şi să-i ridici, Doamne, ca să ruşinezi prin cei mici ai Tăi pe cei mari de pe pământ, care împărăţesc peste tot ca să nu mai poţi Tu avea om supus voii Tale, aşa cum ai lucrat cu mine de m-ai făcut împărat creştin, ca să-Ţi aduc apoi toată bogăţia împărăţiei mele Ţie, Doamne, şi să slăvesc pe pământ numele Tău. Dar acum dă-le celor mici slava împărăţiei cerurilor pe pământ şi vesteşte-i neam împărătesc, că îţi sunt fii, Doamne, iar Tu eşti împăratul tuturor, împăratul Cel nevăzut şi înconjurat de cete de sfinţi şi de îngeri, şi aşa cobori Tu la poporul Tău cel din români, şi aşa curgi Tu râul cuvântului Tău peste pământ. Dar mare ajutor să le dai lor, că sunt mici şi sunt săraci de bogăţii, iar Tu ai harul Tău în ei şi poţi prin ei, poţi prin cei slabi, Doamne. Amin, amin, amin.
– Pacea Mea o dau vouă în mijlocul celor mici ai Mei pe pământ, o, sfinţi ai cerului Meu cel nevăzut! Le-o dau şi lor, şi le dau mare ajutor, ca să Mă pot slăvi pe pământ cu chemarea Mea şi să vină omul să vadă slava Mea cu ei. Amin.
Binecuvântată să fie sărbătoarea Mea în grădina întâlnirii Mele cu omul. Cereţi, fiilor mici, că şi sfinţii cerului cer. Cereţi vreme caldă, vreme dulce şi linişte văzduhului şi senin, şi pace peste locaşurile Mele de poposire şi de întâlnire cu cei însetaţi care Mă caută lângă voi. Deschideţi-le şi învăţaţi-i pe ei calea, adevărul şi viaţa, căci aceasta este înţelepciunea pe care vreau s-o revărs din voi peste pământ, ca şi din Mine, căci voi trebuie să fiţi chipul şi asemănarea Mea, fiilor copii, şi veţi fi prin dragostea Mea care va arde în voi, cei ce Mă iubiţi arzând şi dorind după Mine şi după părtăşia Mea cu voi în cuvânt şi în faptă pe pământ. Amin, amin, amin.
03-06-2003
