Stau sfinţii cununi-cununi deasupra ta, grădiniţă a cuvântului Meu. Stau cete-cete apostolii şi proorocii, ierarhii şi evangheliştii, cuvioşii şi cuvioasele, mucenicii şi muceniţele, temătorii de Dumnezeu şi drepţii, locuitorii în pustie, mironosiţele şi fecioarele. Stau sfinţii şi îngerii cununi-cununi deasupra ieslei cuvântului Meu, căci cerul prăznuieşte pe pământ, şi zilele Domnului vin, şi au venit, şi vor veni, precum scrie în Scripturi.
Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu, şi pace pe pământ! Cântă cerul sfinţilor şi al îngerilor şi slăvesc cuvântul lui Dumnezeu. Slava Mea este deasupra ta, grădiniţă a cuvântului Meu. Pacea Mea este cu Mine în tine. Dorul Meu Mă mistuie şi Mă atrage mereu spre tine şi Mi-e dor, şi sfinţii sunt cu dorul. Scoală-te mereu întru întâmpinarea Mea, o, grădiniţă de fii unşi! Scoală-te, şi aşa să fii mereu, că sfinţii sunt cu slava Mea deasupra ta, şi cuvântul Meu face cale sfinţilor, că Eu cu zecile de mii de sfinţi vin. Vin şi îmi pregătesc văzută venirea, şi mereu îmi pregătesc pe poporul cuvântului Meu. Vă pregătesc mereu pe voi, copii unşi în grădină, şi vă trimit mereu cu vestea Mea peste pământ, ca să nu vin fără de veste când vin, că Eu Mă vestesc şi vin. Amin.
E sărbătoare de cer pe pământ, e serbare de veac nou, de cer nou şi de pământ nou şi de om nou, născut din cuvântul cel de sus. E sărbătoare la români, ţara întoarcerii Mele la oameni, şi din care Mi-am luat un popor ca să-l am curat şi aşezat înaintea glasului cuvântului Meu, care vine cu norii. Vin la tine, Israele mic, luat din români ca să fii poporul Meu. Vin şi Mă fac veste peste pământ, Mă fac cu tine veste şi poveste, poporul Meu. Mă fac veste nouă, şi am cu Mine sfinţi şi slavă de îngeri, şi tainele Mele sunt mari, şi cuvântul Meu străpunge văzduhul ca fulgerul care iese de la răsărit şi se arată până la apus. Pace ţie, poporul Meu, căci tu ai cuvântul Meu, tu cunoşti glasul Meu. Pace ţie, şi stai întru Mine veghind, că mulţi vor veni şi vin în numele Meu, şi pe mulţi vor amăgi, şi mulţi se vor sminti şi se vor vinde, căci fărădelegea e mare, şi din pricina ei iubirea de Dumnezeu se stinge, dar cei răbdători vor birui, căci Evanghelia cuvântului Meu cel nou şi vestea împărăţiei Mele se va vesti şi povesti în toată lumea spre mărturie, şi apoi Eu vin văzut, şi toate se vor sfârşi, şi Eu voi fi, şi mulţi vor fugi la munţi, căci scris este: «îngerii Mei vor aduna pe cei aleşi de la o margine la alta a cerului, în sunet de trâmbiţă, la glasul cuvântului Meu», şi va fi ca în vremea lui Noe, că nimeni nu va şti ziua aceea. Ca şi atunci va fi, căci oamenii mâncau şi beau şi nunteau şi n-au ştiut până în ziua urgiei.
O, fericit eşti tu, Israele, slugă credincioasă, care stai veghind înaintea Domnului tău! Veghează, fiule Israele, şi stai întru venirea Mea, că Eu vin. Fii atent mereu, că se ridică mereu hristoşi mincinoşi şi prooroci amăgitori, şi vor da semne mari, şi minuni mari vor face pentru amăgirea celor amăgiţi şi pentru încercarea credinţei tale, poporul Meu, dar tu să nu ieşi, să nu crezi decât în Mine, Care vin ca fulgerul care iese de la răsărit şi se arată până la apus. Tu să fugi când auzi de semne şi de minuni, că este scris în Scripturi că vor fi spre amăgirea multora. Tu să fii umilit şi smerit, fiule, că oamenii cei mincinoşi vor veni şi vor fi slăviţi de oameni, şi mulţi vor umbla după ei, dar voi slavă de la oameni să nu căutaţi, aşa cum am grăit Eu: «Cel ce caută slava lui, acela vorbeşte de la sine, nu de la Dumnezeu, iar cel ce caută slava lui Dumnezeu, acela este de la Dumnezeu». Cei iubitori de slavă sunt prooroci mincinoşi, că ei nu ştiu smerenia Mea şi lucrarea Mea. O, Israele, Eu nu caut slava Mea, ci a Celui ce M-a trimis, şi aşa să lucrezi şi tu, şi să te fereşti de oamenii slavei deşarte, care n-au nimic din Mine. Tu să veghezi şi iar să veghezi înaintea Mea vestindu-Mă pe Mine oamenilor, căci Eu sunt slava ta, Israele. Amin.
Se desprinde din ceata muceniţelor Varvara muceniţa, ca să fie ea în cuvântul Meu. Ea e serbată de cer. E ziua ei de sobor între sfinţi, şi se grăbesc sfinţii în venirea Mea la tine, Israele copilul Meu, căci a venit bucuria lor odată cu venirea Mea. Sfinţii se fac cuvânt din Mine peste tine, poporul Meu, iar Eu le dau bucurie celor ce M-au iubit pe pământ. Amin.
– O, Mire preaiubit, fecioarele cerului Te iubesc în cer şi pe pământ, Mire al fecioarelor, Care Te împarţi şi nu Te desparţi. Eu pentru dragostea de Tine am fost mucenicită, căci Te-am iubit şi Te-am mărturisit Mire al fecioarelor, Mire al meu. Suferinţa chinurilor care mi-au desfăcut trupul chinuit n-a fost mai mare ca iubirea mea pentru Tine, căci cine m-ar fi putut despărţi de dragostea de Tine, Mire drag, Mire al fecioarelor? O, nu mai ştiu fecioarele să Te iubească, nu mai ştiu fecioarele pe Cel iubit, pe cel mai frumos între fiii oamenilor, căci mulţi hristoşi mincinoşi s-au sculat şi amăgesc pe mulţi, şi iubirea s-a stins. S-a împuţinat iubirea, o, Mire iubit. Fecioarele nu mai ştiu iubirea şi n-o mai caută, că hristoşii mincinoşi Te-au acoperit pe Tine, Cel adevărat în cer şi pe pământ.
Sunt cu fecioarele din cer în venirea Ta, Doamne, ca să le spun fecioarelor ce este fecioria, căci fecioria eşti Tu, Cel iubit de inima fecioarelor, de dragostea fecioarelor. O, că eu am plâns după Tine până ce m-ai luat în cămările nunţii, şi n-am iubit fericirea fără Tine, şi am iubit despărţirea de toate ca să mă dau Ţie mireasă şi să nu Te pierd.
O, fecioarelor, învăţaţi ce este cuvânt sfânt, zâmbet sfânt, cuget sfânt, privire sfântă şi inimă sfântă. învăţaţi de la Hristos, Mire veşnic. învăţaţi iubirea cerească în voi, ca să cunoască oamenii iubirea, că iubirea s-a stins, s-a împuţinat. Aşa era şi pe vremea mea. Nimeni nu mai iubea pe Domnul, căci oamenii aveau idoli, şi toţi oamenii îşi slujeau loruşi, dar m-am aprins şi am luminat ca făclia aprinsă în întuneric şi am vestit pe Cel iubit, pe Cel ce iubeşte din cer pe pământ, şi oamenii m-au omorât, şi Domnul m-a înviat, şi am viaţă veşnică. Omul nu are înţelepciune ca să priceapă tainele lui Dumnezeu, viaţa veşnică a omului credincios. Dar cum să mai priceapă omul viaţa cea fără de moarte, care vine pe pământ din cer ca să se aşeze peste oameni? O, iubirea oamenilor s-a răcit, şi oamenii s-au sfârşit, căci cel ce este, în Domnul este, şi altfel nu este, şi se sfârşeşte, şi oamenii nu mai sunt, şi nimeni nu ştie taina omului cel făcut de Dumnezeu la început şi la sfârşit.
O, coboară, Doamne, pe Duhul Sfânt peste oameni, ca să învieze oamenii! Mă rog pentru oameni, să învieze oamenii şi să fie cu Tine, Domn al învierii. Mă rog în Tine pentru ţara română, pentru neamul român, să-i dai darul dragostei sfinte, ca să Te iubească neamul român aşa cum voieşti Tu să Te iubească. Mă rog în Tine pentru Israel cel român, pentru poporul cuvântului Tău, pentru fetele şi feciorii poporului Tău, ca să-i ai mireasă curată la inimă şi la iubire şi la fire şi la bucurie, că mare minune este această brăţară a iubirii curate ca în cer, Doamne, ca în cer pe pământ, aşa cum Tu ai spus, voia Ta din cer pe pământ. Să Te iubească fecioarele, să-Ţi cânte slavă întru cei de pe pământ Ţie, Doamne, precum în cer Ţi se cântă, slavă în cer şi pe pământ, şi pace pe pământ precum în cer, Doamne.
Eu aşa mă rog în Tine, mă rog Ţie din cununa fecioarelor muceniţe, şi în toate fecioarele mă rog pentru învierea Ta în om, pentru naşterea omului nou din Tine, Doamne, pentru nuntă de veac nou, sfinţii din cer cu cei de pe pământ, în bucurie de veac nou între cer şi pământ. Stăm cununiţe şi cete stăm deasupra ieslei cuvântului Tău. Slavă cuvântului Tău, Doamne! Slavă Ţie întru naşterea din nou a lumii la cuvântul Tău, Doamne! Cântă cerul sfinţilor şi al îngerilor şi slăvesc cuvântul lui Dumnezeu, precum îngerii cântau deasupra ieslei Domnului, Prunc venit prin Fecioară.
Pace ţie, Israele mic, prunc mic, născut din Dumnezeu la cuvântul Său, căci a pruncilor este împărăţia cerurilor care vine la tine cu Domnul şi cu sfinţii Săi. Amin.
– O, înţeleaptă fecioară, o, cât M-ai iubit! Ai fost lumină din Lumină pe pământ, iar în cer străluceşti între fecioare şi te bucuri cu sfinţii întru venirea Mea, că iată, vin şi gătesc bucuria şi plata celor vii care au lucrat în via Mea.
E sărbătoare de sfinţi în Israel pe pământ. Nimeni pe pământ nu mai ştie să facă sărbătoare de sfinţi. Oamenii pomenesc zile de sfinţi şi slujesc idolilor în zilele sfinţilor. Oamenii se sărbătoresc pe ei în zilele sfinţilor, şi oamenii beau şi mănâncă şi nuntesc ca în vremea lui Noe, dar cuvântul Meu vine peste pământ şi se face veste şi vine. Precum fulgerul iese de la răsărit şi se arată până la apus, aşa Se vesteşte pe Sine Cuvântul lui Dumnezeu.
Iar voi, fii ai cuvântului Meu, să fiţi mereu de Mine binecuvântaţi pentru ca să staţi înaintea Mea şi să luaţi şi să daţi cuvântul Meu oamenilor spre învierea celor credincioşi de pe pământ. Vine cuvântul Meu să facă pe pământ credinţă ca să găsesc la venirea Mea, precum în tine am găsit, Israele, poporul Meu cel credincios, căci scris este: «Cel ce crede în Mine, Tatăl Meu îl iubeşte, şi vom veni la el, şi vom face casă la el, şi vom cina cu el, şi Ne vom arăta lui», căci Tatăl în Mine este, şi în venirea Mea este Tatăl, şi vom face împărăţia Tatălui şi a Fiului şi Sfântului Duh, împărăţie binecuvântată din veac şi până în veac.
Asemănatu-s-a împărăţia cerurilor cu omul care are trei fii şi al cărui fiu mic veghează şi stă treaz ca să nu păţească şi el ca fraţii lui cei mai dintâi, care n-au vegheat bine şi peste care au pătruns tâlharii, iar cel mic şi-a rostuit bine vremea vegherii, şi tâlharii venind au fost prinşi, şi mărul cel de aur a fost pus pe masa tatălui, spre bucuria tatălui şi a fiului cel mic.
Asemănatu-s-a împărăţia cerurilor cu tine, fiule Israele, fiule mic, fruct împlinit în credinţă, fruct pe masa Mea precum Eu sunt pe masa ta, căci unii pe alţii ne hrănim la masa iubirii cereşti pe pământ, masă de nuntă, masă de veac nou, praznicul cerului pe pământ, cuvântul lui Dumnezeu, hrană din cer pe pământ. Amin, amin, amin.
17-12-1996
