Cuvântul lui Dumnezeu

... Fiţi pricepuţi, că nu va mai fi acest cuvânt mult timp. Uitaţi-vă că Domnul Iisus Hristos Se fereşte de cel ce nu împlineşte, şi îi spune o dată, de două ori, de trei ori, de patru ori, de nouă ori, de zece ori, şi a unsprezecea oară fuge de tine.

... Copilaşii Mei, nu mai vine nimeni să mai spună: „Vine sfârşitul!”, şi aceasta e trâmbiţa prin care te anunţ, trâmbiţa Domnului Iisus Hristos. Fiilor, copilaşilor, bătrânilor care aveţi copii, veţi suferi pentru copii, că în ziua de judecată Domnul Iisus Hristos te ceartă de ce ai dat drumul copilului tău în lume. Şi pe tine, creştine care ai dat frâu liber femeii tale, te va judeca şi te va pedepsi, că iată, vine Cel ce pedepseşte.

... Adevăr grăiesc, văd că mulţi credincioşi se simt obligaţi să nu mai bea, dar ar bea. Mulţi credincioşi se simt obligaţi să postească, dar ar mânca. Să ştiţi că ceea ce doriţi, aceea săvârşiţi.

... Turmă mică, cu ce să te înmulţesc? Ce să aduc în loc când tu pleci? Ce să aduc în loc când tu cazi? căci la cei patruzeci de mucenici s-a înlocuit, dar acum cu ce să mai înlocuiesc când nu o mai fi nimeni? Cu ce să mai înlocuiesc?

... Nici văzduhul nu va mai rămâne. Şi văzduhul se va preface şi cerul se va topi. Nu mai rămâi decât numai tu, cel ce eşti cu Dumnezeu, şi nu vei şti unde vei merge, că e taină. Atât vei auzi: „Mergi aici, sus!”.

... Crezi că va fi război între cer şi pământ? Dar nu aşa, păcătos cu credincios. Se face război, dar nu se spune scula. Dumnezeu cu turma Sa, şi diavolul cu turma sa. Va fi război care nu a fost de când e veacul, şi va rămâne Dumnezeu cu poporul Său, că şi cerul va fi pe pământ aici. Scrie în sfânta carte.

... Poporul Meu iubit, te iubesc întotdeauna. Nu te mai lăsa să fii aramă stricată. Fii vas lui Dumnezeu; fii casă şi izvor lui Dumnezeu; fii masă şi servul lui Dumnezeu, că în ceruri va fi bine când te vei duce la odihnă.

O, fiica Mea, o, fecioară, nu te încânta de un mire pământesc, nu te încânta de portul pământesc, nu te încânta de vremea de acum. Prin curăţie îţi faci rochiţă de mireasă. Spune-Mi şi Mie, poporul Meu, când se termină viaţa ta cea rea?

... Eu vă iubesc întotdeauna. Voi sunteţi cheia veacului, care mai faceţi binele. Dumnezeu va încheia veacul Său cu voi. Mai sunt copii ca voi, mai sunt pe alocurea. Eu Mă duc la toţi, pe toţi îi hrănesc, şi vine ziua să-i unesc pentru ziua cea mare. Credeţi că sunt fii şi fiice necăsătorite şi care postesc cu zilele, şi sunt fii şi fiice care sunt ca nişte mlădiţe? Nu vă spun ca să vă întristez, ci ca să vă îndemnaţi la drumul lui Dumnezeu.

... Această goliciune nu e de pe pământ şi nici în carte nu scrie de ea, că n-ar fi avut loc, şi aceasta nu e de pe pământul ţării româneşti, ci din ţară foarte murdară, de la armatele care au fost pe aici.

O, mireasă frumoasă, cum ţi-ai întinat rochiţa de mătase! Dar nu e vina ta, e vina altuia. Numai în profeţia spusă indianului am scris această urgie. Acum indianul e mucenic în cer, ucis în ţara lui. Am vorbit prin vasul Meu în închisoare unui doctor indian, şi acela a scris cuvântul Meu şi a crezut în Mine prin trâmbiţa Mea. A fost ucis când s-a dus cu vestea aceasta în ţara lui (doctorul indian Singvrey, n.r.).

30-01-1975