Slavă Ţie, Doamne, că eşti milostiv şi mă laşi să mă apropii cu mână cerească peste lucrul zilei de azi, care n-a mai fost să fie cu aceeaşi putere cu care am pornit de dimineaţă peste aceşti copii cu care eu lucrez lucrul Tău. Mărire Ţie, Doamne, mărire milei Tale, şi iertare să slobozeşti peste copiii mei, şi nu le socoti lor tăgăduire asupra puterii Tale. Iată, eu am fost şi le-am spus ce au greşit, şi ei s-au căit şi au primit puterea şi sporul şi minunea care trebuia cu orice preţ să fie scrisă în ziua aceasta. Amin.
Copiii mei, această zi s-a sculat dis-de-dimineaţă, de la Dumnezeu, şi s-a arătat cu putere şi cu spor. V-am luat cu cuvânt uşor, aşa cum ştiţi voi că este cărarea mea spre voi. V-am luat uşor cu cuvântul meu, ca să vă pregătesc apoi minune mare în ziua aceasta, dar nu sunteţi de ajuns de învăţaţi cu minunile şi cu deprinderea cea lucrată din minuni. Ce mari minuni ar lucra cerul prin voi dacă voi aţi fi fără nici un gram de cuvânt în faţa cărării cuvântului meu! V-am luat cu uşorul, că era cu neputinţă să credeţi că vom lucra astăzi legătura cea de sus a minunii pe care voi o lucraţi din porunca cea de sus. Şi dacă lucraţi un lucru care iese din porunca Domnului Savaot, de ce, mămică, nu lăsaţi voi să lucreze cuvântul la voi? Aici toate s-au lucrat şi se lucrează cu cuvântul, şi la cuvântul Domnului şi al cerului, măi copii. Fiţi copii ai cuvântului ceresc, căci cuvântul este puterea, şi când el ia fiinţă pe această carte, ia fiinţă şi împlinirea cuvântului, şi cuvântul înseamnă astăzi, înseamnă acum. Aşa este lucrarea cuvântului care este spus la voi.
Am spus că în acest loc pecetluit de Dumnezeu, am spus că aici păcatul este osândit, ca să nu prindă viaţă aici păcatul. Eu nu mă mai pot învârti cu voi în loc pentru păcate, aşa cum s-a învârtit Moise cu poporul său patruzeci de ani pentru patruzeci de zile. M-am învârtit şi eu în loc atâţia ani cu poporul meu, şi iată-l, n-a intrat. Pentru păcatul cârtirii şi al necredinţei n-a intrat în acest staul despre care le-a spus lor Domnul că va fi în vremea lor. M-am învârtit, mămică, şi eu cu poporul meu, dar cu voi nu se poate să mă mai învârt, căci timpul acela nu mai este, şi acum e momentul cel care este pentru arătarea celor vestite atâta vreme, copiii mei.
Astăzi trebuia să fie o zi frumoasă şi mare, mămică. Am spus prin firul coborârii mele că azi va fi o zi frumoasă, dar de ce n-aţi lăsat voi să vedeţi frumuseţea ei? A fost tristă ziua şi minunea care se luptă să se vadă lucrată de voi. Am văzut, cu Domnul am văzut înainte, căci duhul cerului este înainte văzător, şi am văzut peste zi, şi am văzut necredinţă şi cârtire, şi am văzut dispreţuită puterea lui Dumnezeu. De aceea vă spun eu mereu că cel ce-şi măsoară orice cuvânt şi orice gând, acela este fiu al înţelepciunii, care caută şi se luptă să fie curat în cuvânt şi în gând şi în credinţa lui în Dumnezeu, căci scris este în cartea cea din cer: «Din cuvintele tale vei fi mântuit sau osândit». Iată, dacă sunteţi fii ai lucrării cuvântului, cuvântul lucrează la vedere. Cuvântul neîncrederii care este gândit sau spus de voi, are putere cuvântul spus de voi, precum putere are cuvântul credinţei voastre în lucrarea cuvântului lui Dumnezeu. De aceea v-am spus să fiţi atenţi cum vorbiţi şi ce rostiţi şi ce voiţi, ca nu cumva să fie nesocotit cuvântul vostru. De aceea v-am spus să daţi loc cuvântului meu în faţa cuvântului vostru şi să nu voiţi voi nimic decât cele ce vin spre ştire şi spre lucrare.
Săptămâna care se încheie mâine are scris în sulul ei lucrul cu tot cu legătura cea de sus, care trebuia fără îndoială să ia trup, să fie lucrată săptămâna aceasta, iar mâine nu puteaţi să faceţi ceea ce era scris în ziua aceasta. Aţi fi văzut şi v-aţi fi întărit credinţa şi bucuria dacă n-aş fi auzit neîncredere în puterea cea care lucrează prin voi. Eu v-am spus că nu mai sunteţi voi atâta vreme cât lucraţi această lucrătură. Iată, aţi văzut că voi nu puteţi, şi m-am atins de voi şi v-am îmbrăcat de sus cu putere, dar nu vă veţi aşeza la odihnă până nu veţi săvârşi lucrul acestei zile. Altfel, ar fi să avem timp şi pentru pedeapsa acestui păcat, căci am stat de la o vreme deoparte astăzi. N-am avut cum să mă mai apropii, şi eram cu duhul frânt de durere, căci aşteptam ispăşirea păcatului. Aşa era Domnul de necăjit pe voi, dar L-am biruit cu mila mea de voi, şi iată Scriptură împlinită în ziua aceasta, căci «mila biruie judecata Domnului».
Feriţi inima şi gândul şi limba voastră de cârtire faţă de cele rostite de Duhul Cel ceresc. Feriţi-vă de cârtire, că Domnul este credincios şi împlinitor din cuvintele Sale. Voi dezlănţui putere de cuvânt şi voi urni din loc nepăsarea faţă de cuvântul care este auzit şi nu ia trup în această carte, căci trebuie numaidecât să stau cu voi în sfat. De mult timp mă zbat să-mi fac loc cu cuvântul peste voi, peste fiecare în parte, şi nu ia viaţă cuvântul care vine ca să se audă de voi.
Iată, după ce veţi termina lucrul acestei zile, veţi auzi cuvântul meu care a stat cu voi în sfat odată cu lucrul vostru. Am spus că am văzut înainte, am văzut de dimineaţă că se naşte între voi cârtire faţă de puterea care lucrează prin voi de la Dumnezeu. Am văzut înainte peste zi, şi S-a supărat Domnul şi a dat semn de mânie şi de tristeţe peste văzduhul cel de deasupra voastră. A trecut Domnul peste voi dis-de-dimineaţă şi Şi-a arătat durerea şi supărarea de la voi, şi a trecut pe deasupra voastră cu putere, vânt şi vuiet de vânt, dar Se uita Domnul la smerenia mea, la duhul meu cel strâns de teamă, şi S-a uitat la strigătul cuvântului care a sosit pe masa Sfintei Treimi, căci a sosit dintre voi cuvânt de rugăciune pentru îmblânzirea supărării Domnului, Care văzuse înainte păcat de cârtire aici la voi. Şi Domnul a tăcut apoi, dar a lăsat peste voi văzduhul trist, căci voia Domnul să vă îndemne la pocăinţă. De mila mea şi de mila duhului meu cel purtat între voi, voia Domnul să vă aducă spre duh de căinţă, şi iată, m-am apropiat acum, şi vă dau, mămică, sporul zilei de azi, şi vom scrie tot aşa, minune vom scrie, căci aşa era scris în sulul zilei de azi. Am spus că pentru păcat nu veţi mai suferi cu trupul, şi veţi suferi cu duhul, ca să vă scap de orice păcat.
Muşcaţi-vă limba atunci când vă vine să ieşiţi cu cuvântul vostru în întâmpinarea cuvântului duhului meu ca să-l schimbaţi voi. Să nu mai fie de acum aşa între voi. Să fie „da” cuvântul, dar să fie, mămică. Fiii lumii nu se plâng de oboseală pentru zilele şi nopţile cele trăite de ei, muncind şi cu trupul şi cu duhul lor pentru viaţa aceasta lumească. Voi, mămică, nici atât să nu vă plângeţi de oboseală, căci voi sunteţi stătători lângă lucrul Preasfintei Treimi, Care veghează şi lucrează prin voi, şi poate Duhul Sfintei Treimi, poate, căci este Duhul puterii, măi copii. Nu voiesc să dau vina pe copiii cei ce aduc cuvântul meu spre întrupare, că dacă ei ar fi cu vină, n-ar mai putea fi purtători ai cuvântului cel din cer. Şi iată, nu voiesc să fie vină peste nimeni din voi, ci voiesc să ia trup la vreme cuvântul meu, că multe cuvinte s-au zbătut să-şi facă arătarea şi nu s-au adus în această carte. Fiţi cu toţii mai atenţi, mai cu dor, mai cu aşteptare, mai cu întâmpinare, mămică. Dorul şi dragostea din voi îmi fac mie cărare şi pot veni în sfatul vostru. Daţi-mi întâietate între voi, că din cer lucrez la voi, şi nu sunt despărţită de voi nici o clipă. Fiţi cereşti, că dacă lucraţi după sfatul cel ceresc, aşa se cheamă că sunteţi cereşti.
Voiesc să vă dau spor mare, mai mare decât până acum, căci trebuie să fim gata la vremea fixată de cer, şi mă doare când văd cuvânt pământesc în faţa celui ceresc, cuvânt de al vostru contra cuvântului cel rostit, contra timpului cel vestit pentru săvârşirea acestei lucrături. Domnul lucrează ca să termine această lucrare, dar Domnul este un Dumnezeu necăjit şi strâns de timp. Simţiţi necazul Domnului şi nu vă lăsaţi spre osteneală, căci trebuie să fim gata aşa cum este vremea rostită de cer.
Am de stat în sfat cu voi, căci am de trudit cu multe înţelesuri din cer între voi. Văd duh tulburător uneori la voi. Nu se poate aşa ceva. Daţi-mi voie cu sfatul meu, că să ştiţi, nu văd că am această libertate între voi, şi de aceea se ridică la cer mari dureri, prin cuvânt născute, mari cârtiri, cu grabă şi fără înţelepciune rostite. Aveţi ungere mare peste voi, mămică. Nu loviţi unul în altul prin cuvinte nechibzuite. Muşcaţi-vă limba şi inima, şi rămâneţi în iubire, şi veţi vedea cerul triumfând la vedere în mijlocul vostru.
Binecuvântată şi cu spor să vă fie lucrarea cea de sus a legăturii celei tari, căci astăzi am legat cu legătură tare zidul cetăţii cereşti care va fi săvârşită în curând de Domnul puterilor cereşti şi de voi.
Pace peste inimile voastre! Pace şi putere şi spor ceresc peste lucrul mâinilor voastre! Iar mâine veţi simţi odihnă peste trupul duhului vostru. Voiesc cu duh fierbinte să stau cu voi în sfat şi să luăm aminte cu credinţă şi cu dragoste şi cu împlinirea înţelepciunii. Fiţi făcători de minuni cereşti. Fiţi lucrători de minuni, că mare este minunea care iese de sub lucrul mâinilor voastre, căci este scris în această carte că sunteţi mâna Sfintei Treimi, Care este în lucru. Amin, amin, amin.
04-10-1991
