Tatăl şi Fiul şi Duhul Sfânt Se face cuvânt, căci Cei trei, una sunt. Amin. Coboară Domnul cuvânt la ieslea cuvântului.
Voi, cei de la iesle, deschideţi porţile cuvântului, că e sărbătoare de cuvânt. Vin să-l hrănesc pe Israel, cel ce este popor al Domnului Iisus Hristos în mijlocul poporului român. Israel cel de azi este român, căci românul s-a făcut israelit al Domnului Iisus Hristos.
Israele, Eu sunt Stăpânul acestei case, că tu eşti casa Mea de pe pământ. Cuvântul Meu, Eu sunt, şi îmi găsesc plăcerea în mijlocul tău. împărăţia cerurilor te înconjoară din cer, căci în jurul tău e tot cerul în lucru şi se zoreşte pe lângă tine să te facă împărăţie a cerurilor pe pământ, poporul Meu. Este scris că împărăţia cerurilor se ia cu asalt, se ia cu năvală, fiule, că ea se lasă cucerită de cei ce vor să pună mâna pe ea. Cine apucă să guste cu adevărat din roadele ei, acela caută s-o dobândească de patrie.
Te-am învăţat, poporul Meu, să ceri împărăţia cerurilor pe pământ cu tine. De ce, oare, ţi-am spus Eu să ceri aşa? Ţi-am spus pentru că tu eşti român, şi ţara ta este pilda împărăţiei cerurilor. Ea a fost mereu luată cu năvală pentru roadele ei cele bune. Mereu, mereu a fost luată cu asalt şi cucerită, şi nu ştiau cuceritorii ei ce cucereau, ei nu ştiau că ea este ţara Mea cea iubită, cea aşteptată să fie. Eu fac din ea împărăţie a cerurilor, dar am şi făcut, căci cuvântul Meu este mereu în ea şi am în ea ţară cu miere şi cu lapte, am cuvântul Meu hrană dulce în ea, şi cine gustă din această hrană, se îndulceşte şi se sfinţeşte şi doreşte după împărăţia cerurilor, care este cu tine, poporul Meu. Eu fac din România împărăţia cerurilor, şi ea va fi cucerită din nou de toţi împăraţii lumii, dar nu ca s-o dezbine, ci ca să-i dea slavă şi să i se închine. Amin. Mai e o clipă mică, şi învăţătura cuvântului Meu va fi luată cu asalt şi va fi hrană vie şi nestricăcioasă pentru multe noroade care vor învia şi vor lua cu asalt împărăţia cerurilor şi o vor cuceri şi vor fi ai ei şi se vor numi popor român. Amin. Dar puii de vipere vor fi plini de îngâmfare şi greu se vor apleca, dar se vor apleca de frica durerilor. Aceştia sunt fariseii şi cărturarii care se bizuie pe ei, dar picioarele lor se vor muia şi vor avea nevoie de Duhul lui Dumnezeu ca să-i înconjoare şi ca să-i ierte apoi, dar mai întâi trebuie să facă roade vrednice de pocăinţă, nu să se bizuie pe Dumnezeu nefăcând roade de pocăinţă în inimile lor. Aşa zicea Ioan Botezătorul la unii ca aceştia care veneau spre el fugind de cele ale mâniei Domnului; aşa le zicea: «Pui de vipere, cine v-a arătat să fugiţi de mânia ce va să fie? Faceţi, dar, roade vrednice de pocăinţă şi nu începeţi a zice în voi înşivă: „Avem tată pe Avraam”, căci vă spun că Dumnezeu poate şi din pietre să ridice fii lui Avraam. Acum securea stă la rădăcina pomilor; deci, orice pom care nu face roade de pocăinţă, roadă bună, se taie şi se aruncă în foc». Iar la aceste cuvinte multe mulţimi îl întrebau pe Ioan şi ziceau: «Ce să facem?», iar Ioan îi învăţa şi îi boteza şi le arăta drumul spre Mine, Hristosul Cel trimis de Tatăl ca să boteze pe oameni cu Duhul Sfânt.
Poporul Meu, Eu sunt Stăpânul tău, şi sunt în mijlocul tău, şi tu eşti casa Mea pe pământ, tu eşti împărăţia cerurilor în mijlocul poporului român, şi vei fi luat cu asalt din pricina dulceţii care este în tine. Tu ai cuvântul Meu cel dulce în mijlocul tău, care curge peste tine de deasupra ta, popor credincios. Cuvântul Meu este râul vieţii, care curge din Mine, căci Eu sunt izvorul râului vieţii. Izvorul Meu este cuvântul care le face pe toate, care le adapă pe toate. Cuvântul Meu este miere şi lapte, care creşte omul pentru nestricăciune de trup şi de suflet şi de duh, dar fariseii sunt pui de vipere şi se cred drepţi şi de aceea nu se pocăiesc, dar nu sunt drepţi, şi sunt ascunşi sub haina lor cu nelegiuirile lor şi muşcă din Mine şi se dau drepţi, înveninându-Mă pe Mine cu faptele lor cele ascunse de faţa oamenilor.
Este o pildă care spune aşa: un om cu temere de Dumnezeu în el şi-a făcut casă în aşa fel încât să fie văzută de toţi oamenii petrecerea lui în ea, iar un înţelept meşter a cerut plată ca să-i repare casa omului drept; dar omul drept i-a spus: „îţi dau ce vrei dacă poţi să faci să se vadă în casa mea de pe tot pământul, de toată lumea de pe pământ”.
O, poporul Meu, aşa să strălucească pe pământ faptele bisericii, ca văzând lumea faptele ei, să se umple de Dumnezeu. Dar biserica oamenilor este biserică ascunsă, căci cei mari din biserică au fapte ascunse, care întunecă învăţătura Mea pe care au pus-o aceştia în faţa lor. Aceştia nu sunt ai Mei, că nu seamănă cu Mine. Eu M-am lăsat răstignit, şi ei nu se lasă nici vinovaţi. Eu nu Mi-am folosit puterea Mea împotriva răstignirii Mele, dar aceştia care-şi zic ai Mei îşi folosesc puterea pentru ca să-şi apere vina. O, nu acela e puternic care se dă nevinovat, ci e puternic acela care zice că e vinovat. Eu am fost nevinovat şi M-am smerit ca un vinovat, şi M-am făcut privelişte de pocăinţă şi de umilinţă pentru toţi cei ce se îngâmfă pe pământ acoperiţi de vina lor.
O, poporul Meu, învaţă, fiule, să ştii ce este puterea cea bună şi numele cel bun al omului sub cer; învaţă neascunderea; fă ca omul cel temător de Dumnezeu care şi-a făcut casă în care să fie văzut de toţi.
Astăzi biserica serbează pomenirea pildei vameşului şi a fariseului. Aceştia s-au dus în faţa Domnului; unul s-a dus cu mulţumire pentru faptele lui cele bune, iar celălalt s-a dus cu pocăinţă pentru faptele lui cele rele.
Nu ştie omul ce înseamnă „da” şi ce înseamnă „nu”. Unui om nu-i poţi dovedi că n-ai făcut dacă nu te-a văzut nimeni că n-ai făcut. Zadarnic îi spui omului că n-ai făcut, că n-ai gândit, că n-ai simţit, că n-ai minţit, că n-ai furat, că n-ai urât, că n-ai păcătuit dacă n-ai fost văzut că n-ai făcut. Omul nu poate fi văzut. Omul e ca o cutie închisă în care nu se vede înăuntru. Mai bine este să spui că ai făcut. Mai adevărat este să spui „da” decât să spui „nu”. Cuvântul „nu” este un cuvânt care stă peste rău ca să-l acopere. Fariseul a spus că-I mulţumeşte lui Dumnezeu că nu face păcate, iar vameşul a spus să-l ierte Domnul pentru păcatele făcute, şi a fost eliberat de temniţa păcatelor, pe când fariseul a rămas închis şi neeliberat. Un stăpân s-a dus să-i cerceteze pe cei închişi, pe cei făcători de rele, şi pe toţi i-a întrebat din care pricină stau închişi. Toţi au spus că sunt nevinovaţi şi că pe nedrept stau în închisoare. S-a găsit numai unul dintre ei care a spus că merita o mai grea pedeapsă pentru faptele lui. Şi atunci stăpânul l-a luat şi l-a scos din închisoare spunând că nu merită cei nevinovaţi să aibă între ei un vinovat.
Mai îndreptat a fost vameşul care şi-a cunoscut păcatele ducându-se cu ele la Domnul ca să-l scape de ele şi ca să-l elibereze. Iar fariseul, ascunzându-le, a rămas împovărat, căci Dumnezeu stă împotriva celor ce se mândresc cu faptele lor bune acoperind cu ele mulţimea faptelor lor rele.
Poporul Meu, copilul Meu, să stai mereu cu faţa spre Dumnezeu şi spre aproapele tău, fiule. Care este faţa? Faţa este adevărul; adevărul cel văzut, nu cel nevăzut. Faţa este umilinţa inimii şi bună-cuviinţa înaintea aproapelui tău care te vede, şi înaintea lui Dumnezeu, pe Care tu nu-L vezi ca şi pe aproapele tău. Dar adevărul adevărat este altfel şi este tainic. Pe Dumnezeu, pe Care nu-L vezi, îl vezi mereu, că este descoperit prin adevărul Lui, dar pe aproapele tău, pe care-l vezi, nu-l vezi. Nu-l vezi, fiule, că omul este deprins din fire să se ascundă în sine, să se pitească după cele văzute ale lui. Mai nevăzut este omul care se vede decât Dumnezeu, Care nu se vede aievea. Mai bine-i este omului să-şi deprindă limba lui să spună „da” decât să spună „nu”. Lui Cain aşa i-a spus Dumnezeu: „Dacă n-ai făcut rău şi dacă ai făcut bine, pentru ce-ţi este faţa posomorâtă? Când faci bine, faţa îţi este senină şi mulţumită, iar când faci rău, păcatul se vede pe faţă, se vede în uşă, dar tu biruieşte-l învederându-l şi condamnându-l, spunându-l ca să scapi de apăsarea lui”. Fariseul a băgat lumina la întuneric, iar vameşul a scos întunericul la lumină. Nu-i poţi dovedi nici omului, dară lui Dumnezeu cum să încerci să-I dovedeşti că n-ai făcut, aşa cum L-a încercat cel fariseu pe Dumnezeu?
Vai celui ce ispiteşte pe Dumnezeu, Care nu Se lasă ispitit ca omul! O, copilaş crescut cu hrana adevărului, învaţă, fiule, Duhul Adevărului, căci cel învăţat cu acest duh are faţa senină, are uşa deschisă, are casa deschisă, fiule. Cel închis se învaţă închis, se învaţă să se creadă nevinovat şi stă închis în el, fără frica lui Dumnezeu înăuntrul lui.
O, copile Israele, fericiţi sunt fraţii cei împreună lucrători. Cei ce se cunosc unii pe alţii, numai aceia se numesc fraţi şi împreună. Cei ce se smeresc unii pentru alţii, numai aceia lucrează frăţia. învaţă, Israele, să te creşti pentru Mine, că te-am învăţat lucrarea creşterii. Omul cel nou este cel născut din cer, este cel care creşte apoi, şi se face mare, şi se face popor, şi se face ţară a împărăţiei cerurilor.
Eu sunt Cel ce am venit din cer în zilele lui Ioan, înaintemergătorul Meu pe pământ. Din zilele lui şi până azi împărăţia cerurilor se ia cu asalt, şi cine se luptă pentru ea, acela o cucereşte şi o are de ţară. Eu sunt împăratul împărăţiei cerurilor pe pământ. Poporul Meu, Eu sunt Stăpânul tău, şi tu eşti împărăţia Mea şi dai peste margini cu ea, şi multe noroade iau din ea şi se îndulcesc cu fructele ei. Tu să străluceşti înaintea Mea, ca să vadă oamenii fapta Mea în tine şi să vină după Mine şi să se facă fii ai ţării Mele, ai pământului Meu cel nou, care are peste el cerul în lucru. Eu fac din ţara ta împărăţie a cerurilor, şi ea va fi cucerită din nou de toţi împăraţii lumii, care vor veni să vadă slava ei cea de la Mine, căci România a fost şi este pildă a împărăţiei cerurilor, care se ia cu stăruinţă, şi fericiţi sunt cei ce cuceresc ţara împărăţiei cerurilor pe pământ. Amin. Mai e o clipă micuţă, şi învăţătura cuvântului Meu va fi luată cu asalt spre hrana multor noroade, după cum au proorocit proorocii Scripturilor Mele despre muntele cel înalt al învăţăturii Mele.
Dar voi, fiilor care îngrijiţi de lucrul Meu cel nou, sunteţi îngreuiaţi de lipsuri, tată. O, greu mai găsesc Eu sprijin pe pământ. O, tată, necăjit mai sunt în voi, şi voi sunteţi apăsaţi de grijile cele pentru lucrul Meu cel nou. Adunaţi-vă înaintea Mea şi spuneţi-Mi de greul pe care-l aveţi în lucrul Meu cu voi, şi Eu voi cerceta pe cei ce dorm în împărăţia lor şi nu se trezesc pentru împărăţia Mea. Voi zgudui împărăţiile oamenilor, că ei nu ştiu că nimic nu au fără Dumnezeu. Voi, tată, lucraţi lucrul Meu, ca să avem cu ce cumpăra pentru împărăţia Mea. Lucraţi cu nădejde, lucraţi cu bucurie şi cu răbdare deplină şi cu credinţă deplină, că va fi să mai trezesc pentru rugăciunile voastre pe cei ce le vor curge printre degetele lor, iar voi să adunaţi pentru împărăţia Mea. Voi, tată, să lucraţi şi să nu fiţi cerşetori. Să nu luaţi nimic fără muncă. Nu faceţi cum fac oamenii bisericii, care zic că slujesc altarului Meu. înainte vreme preotul lua de la poporul cel avut şi împărţea apoi la săracii bisericii, dar azi dau avutul altarului pe desfrânări şi pe petreceri şi pe viaţa trupească, sugând de la cel sărac. Dar voi să trăiţi pentru poporul Meu, nu pentru voi, iar poporul să trăiască pentru Mine şi pentru voi viaţă sfântă şi plină de har pe pământ. Eu sunt Domnul puterilor, dar pot prin puterea voastră, pot prin puterea celor credincioşi cu care Eu Mă mângâi şi Mă sprijin în truda Mea de la cer la pământ, pentru ca să fac mântuire peste neamul omenesc. Cereţi ce vă trebuie vouă pentru Mine. Cereţi, tată, şi veţi avea, şi vă voi trimite să aveţi şi să răspândiţi lucrarea Mea şi să puteţi cu ea peste pământ. Cereţi puterea împlinirilor, cereţi să ridice Domnul lucrători care vor sprijini lucrul Meu şi care vor primi înzecit înapoi. Mai e o clipă mică, şi împărăţia Mea de la voi va fi luată cu asalt, şi mulţi vor stărui pentru ea, după poruncile ei cele cereşti. Mai e o clipă mică. Eu vă dau putere din puterea Mea, ca să se împlinească prin voi lucrările Mele cele pentru zilele de apoi. Mai e o clipă mică, şi toate se împlinesc şi cresc împlinindu-se şi împlinind arătarea Mea, căci vin curând şi voi fi văzut cu voi. Amin.
Fiilor, fiilor, fiţi pildă a împărăţiei cerurilor, ca să vină omul spre împărăţia Mea, şi împărăţia Mea să se lase cucerită de om. Mai e o clipă mică, şi Eu vin ca un Stăpân, şi voi da fiecăruia după cum este fapta sa. Amin, amin, amin.
08-02-1998
