Sunt cu voi cuvânt şi trup, copii de la ieslea cuvântului Meu de azi, şi iată-Mă după două mii de ani împlinindu-Mă cu venirea Mea din nou pe pământ şi strigând în lung şi în lat omul. Amin.
Să vină omul la Mine, ca să-l fac din nou! Să vină omul să-l aşez din nou în rai, căci viaţa lui a rămas în rai! Vreau să-l înveşmântez din nou pe om cu haina lui cea din cer, cea din rai. Cu nestricăciunea să-l îmbrac pe om, cu viaţă veşnică să-l dăruiesc, şi să înveţe omul ce înseamnă cuvântul om; cuvântul biserică să-l înveţe omul. Să fugă omul din lume şi să vină la Mine, ca să vin şi Eu la el, şi să fiu una cu omul. Să nu se mai ascundă omul de Dumnezeu. Amin, amin, amin.
Iată-Mă cum vin la voi, fiilor din urmă, copii ai venirii Mele. Vin la cei ce Mă aşteaptă să vin. Vin ca fulgerul când vin, iar calea Mea este de la cer la pământ, de la Tatăl la voi, ca să fiu cu voi mereu, că voi Mă aşteptaţi cu venirea Mea, după cum Eu M-am vestit la voi prin cuvântul Meu care se odihneşte peste voi, şi între Mine şi voi. Amin. Acum două mii de ani am spus că «fericiţi sunt cei ce ascultă cuvântul lui Dumnezeu şi îl împlinesc pe el», şi iată împlinirea celor spuse de Mine acum două mii de ani.
O, bine este de omul sănătos la minte şi la iubire şi la fire şi la credinţa în venirea Mea, căci apostolii Mei acum două mii de ani aşa ziceau: «Aştept învierea morţilor şi viaţa veacului ce va să fie». O, ce bine ar fi să-şi caute omul sănătatea cea de la Mine, cea cu Mine, căci David s-a rugat să-l iert după ce a păcătuit. S-a umilit, s-a pocăit, s-a îndurerat şi s-a plâns la Mine pentru păcatul lui şi a zis: «întoarce, Doamne, faţa Ta de la păcatele mele, şi şterge-le, şi mă zideşte înăuntru cu inimă curată, cu duh drept, şi nu urgisi inima mea cea înfrântă şi smerită, Doamne». Aşa s-a umilit David, şi aşa a zis după ce a păcătuit. Adam însă s-a ascuns de Mine şi s-a dezvinovăţit înaintea Mea, şi apoi nu M-a mai iubit, de vreme ce nu s-a smerit ca să se bizuie pe dreptatea Mea cu care am lucrat pentru nepocăinţa lui. Amândoi, şi David şi Adam, au căzut prin femeie, dar unul s-a împietrit, iar altul s-a umilit şi s-a pocăit şi a căutat la Mine ca să-l curăţesc şi să-l înnoiesc.
Să înveţi, omule, din cele ce-ţi spun Eu ţie acum, la venirea Mea după tine, şi să-ţi cauţi sănătatea cea de la Mine, căci scris este în cartea lui David: «Inima înfrântă şi smerită, Dumnezeule, Tu nu o urgiseşti». Să înveţi, omule, din venirea Mea după tine, căci iată-Mă după două mii de ani strigând în lung şi în lat omul să vină să-l fac din nou, că s-a stricat după ce l-am făcut. Lasă-te atins de Duhul Sfânt al cuvântului Meu care vine după două mii de ani pe pământ după tine, omule, căci vin cu strigarea Mea cea de la miezul nopţii şi sunt Mirele Care vine. Amin, amin, amin.
O, fiilor copilaşi care Mă primiţi când vin cu cuvântul pe pământ! Eu prin voi îmi fac strigarea Mea cea de la miezul nopţii. Voi sunteţi slugile Mele care privegheaţi întru venirea Mea, iar Eu sunt Mirele. Serbările sfinţilor Mei sunt cu voi, căci sfinţii sunt cu cei sfinţi, cu cei ce ascultă cuvântul lui Dumnezeu şi îl împlinesc pe el. Maria Egipteanca este scrisă azi pentru serbare pe pământ şi în cer. Când Eu, Domnul, am trezit în ea dragostea de cer, ea s-a sculat şi s-a dat Mie şi s-a făcut locaş sfânt pentru Mine şi pentru îngeri, iar îngerii o slujeau, şi sfinţii o întemeiau pe cele sfinte ale Mele în care ea a rămas până la hotarul dintre ea şi viaţa cea veşnică a omului, şi apoi Eu şi cu ea am dat mâna pentru veşnicie. Să se roage ei neamul creştinesc de pe pământ, căci ea a biruit păcatul şi moartea şi a înviat prin pocăinţă şi prin iubire apoi, şi prin credinţă mereu, şi prin sfinţenie cu duhul, cu sufletul şi cu trupul. Să se roage ei neamul creştinesc de pe pământ. Dar unde este neamul creştinesc? Unde este? O, unde este neamul creştinesc?
Mă întorc la tine, poporul Meu cel mititel. Nu este neam creştinesc pe pământ, căci s-a corcit ca Israel în pustie, care a luat în mijlocul lui străini, iar străinii l-au îndemnat la pofte şi la idoli şi la plăceri străine de Dumnezeu. O, nu este neam creştinesc pe pământ, căci s-a corcit, şi e corcitură cel ce îşi zice creştin. Mă întorc la tine, poporul Meu cel mititel, şi te învăţ să fii cu sfinţii şi cu părinţii sfinţi şi să umbli atent pe cale, căci calea între pământ şi cer e plină de aspide, e plină de ascunzişurile celor ce se amestecă. Cine să te mai înveţe pe tine viaţa cea veşnică şi portiţa ei? Am venit Eu şi ţi-am deschis ca să intri şi ca să-ţi fie intrarea binecuvântată de Mine, căci omul cel mincinos s-a aşezat la toate răspântiile şi îşi zice omul Meu şi face cu ochiul la toţi trecătorii ca să intre la el, nu la Mine. N-are omul de unde să mai ştie drumul dacă nu vin Eu să i-l spun şi să i-l arăt, căci pe ghicite nu se poate pentru calea cea cu lumină şi cu viaţă pe ea, nu se poate, fiilor. Ies Eu în calea omului şi îi vorbesc după dreptatea Mea şi îi fac judecata, doar, doar s-o umili omul ca să zică apoi cum a zis David, căci aşa a zis: «Fărădelegea mea eu o cunosc, şi păcatul meu înaintea mea este pururea, căci Ţie Unuia am greşit, şi ceea ce este rău înaintea ochilor Tăi, aceea am făcut, încât Tu eşti drept şi nepărtinitor întru cuvintele şi hotărârile Tale, Doamne». O, aşa să zică omul, fiilor, şi să iasă apoi omul din lume şi să vină la Mine ca să-l fac din nou, căci s-a stricat după ce l-am făcut, şi el nu se poate face, ci se strică mereu. O, greu se mai lasă omul, greu se mai lasă făcut de Mine, greu se mai lasă omul întors la Mine! Iar cel ce se întoarce să vină să-l învăţ întoarcerea care-Mi place Mie, să vină să-i dau Eu prin îngeri zidire ca a Mea, statură ca a Mea, să vină să-l fac din nou. Amin, amin, amin.
Iată lucrarea lui Dumnezeu Făcătorul, lucrarea facerii omului la început şi la sfârşit, lucrarea lui Dumnezeu Cuvântul, Care lucrează facerea omului. Cel ce vine şi nu stă la făcut, acela nu este, acela cade de pe calea răscumpărării. Nici un om nu se poate face singur; îi trebuie mamă şi tată pe Dumnezeu, căci omul este tatăl minciunii, şi din om ies numai stârpituri, căci aşa e lucrarea omului cel ieşit din om. Dar iată-Mă după două mii de ani din nou Făcătorul omului. Eu sunt Omul Cel nou, Omul cu Duh dătător de viaţă, Omul Cel din Tatăl, căci precum Tatăl are viaţă în Sine, aşa şi Fiul are viaţă în Sine şi o dă celor ce se dau Lui. Amin.
Am venit pentru om, Făcător şi drept Judecător, că era scris în Scripturi cuvântul Meu care spune: «cei din morminte vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu şi vor învia; unii spre viaţă, iar alţii spre judecată». Eu grăiesc numai adevărul, şi tot aşa şi lucrez, dar omul minciunii şi roadele lui s-au întins de şapte mii de ani peste tot pământul. însă curând, curând voi, copii ai Ierusalimului nou, voi veţi cânta slava Mea şi facerea Mea şi veţi zice ca David: «Al Domnului este pământul şi plinirea lui toată». Amin, amin, amin. Şi voi veţi fi muntele Meu cel sfânt şi locuitorii lui, neamul celor ce-L caută pe Domnul şi faţa Domnului, căci curând, curând cerul şi pământul vor fi cuprinse întru slava venirii Mele, iar Eu Mă voi mărturisi pe Mine însumi cu cuvântul, Domnul puterilor şi împăratul slavei. Amin, amin, amin.
16-04-2000
