Mă las peste voi cu praznic de bunăvestire, copii binevestitori din partea Mea peste pământ, că frumoşi sunt la Mine cei ce Mă binevestesc pe Mine peste pământ. Nu vreau să-l iau pe om cu rău şi cu bătaie ca să-l fac să-Mi asculte strigarea Mea cea de pe urmă, şi vreau să-l iau cu bunăvestire, ca să-l fac să Mă iubească, fiindcă iubirea este vindecarea omului. Ea este doctoria care-l mai poate face sănătos pe om. Vreau să-l fac pe om să Mă iubească şi să se dea Mie casă, şi să zică apoi ca David: «Mistuitu-s-a inima mea după casa Ta, Doamne, după curţile Tale, Doamne». Amin.
Mă aduc la voi mereu bunăvestire peste pământ, ca să-i dau omului putere să Mă iubească, şi să se facă Mie casă omul. Amin. Am trimis pe îngerul Meu la Fecioara care avea să Mă nască, şi a cerut-o pe ea să se facă Mie casă. Ea Mă iubea, că Mă găsise vestit prin prooroci, şi Mă aştepta să Mă arăt precum era scris, iar Eu am cerut-o pe ea să fie ea casa Mea. Când ea a aflat de la înger că Duhul Sfânt Mă va aduce de la Tatăl în casa ei ca să iau fiinţă în ea şi din ea, atunci ea s-a dumerit bine şi s-a învoit să-Mi fie Mie casă şi a zis: «Iată roaba Domnului!». Cea mai mare virtute a inimii ei a fost fecioria întru totul, şi aşa a rămas inima ei pe veci de veci, şi ea s-a făcut vecia Mea, casa Mea de veci. Amin.
Virtutea fecioriei se păzeşte prin multă dragoste de Dumnezeu în inima omului. Trăirea Mea înăuntrul omului se face o hrană, o masă mereu întinsă pentru inima din om. Dacă această masă se strânge, pentru ce se strânge? Pentru ca omul să se ocupe şi cu altele în afară de această masă. Dar cel ce voieşte să rămână pe veci întru Mine, şi Eu întru el, acela nu mai strânge masa Mea cu el, şi rămâne mereu cu Mine la masă nesfârşită şi în feciorie de neclintit, de veci, fiilor.
Dragostea de Dumnezeu în inima omului este doctoria care-l face pe om sănătos de orice neputinţă, de orice vrăjmaş din afara şi dinăuntrul omului. O, dacă ar şti omul să vină la Mine când dă să vină, ar fi mare minune venirea lui la Mine. Cel ce ştie să vină la Mine, acela ştie să se jertfească cu cele dinăuntru şi cu cele din afara lui şi ştie să se facă Mie casă. Acela nu-şi alege nici o bucurie în afară de Mine, şi se face ca Mine, spre bucuria Mea, bucurându-Mă cu ea.
O, cu câtă bucurie M-am dat Eu celor din Emaus după ce Eu am călătorit cu ei pe cale! I-am văzut mergând pe drum cu dragostea de Mine în suflet şi M-am apropiat de ei în chip de călător tâlcuindu-le cele despre Mine, ale răstignirii şi ale învierii Mele, şi apoi M-am dat lor făcându-Mă masă pentru ei, masă întinsă pe veci, masă de veci între Mine şi ei. Iar ei, de bucuria Mea cu ei, şi a lor cu Mine, s-au dus cu inima aprinsă la apostolii Mei la Ierusalim să le povestească. Şi pe când ei le povesteau, Eu iar am stat înaintea lor şi le-am zis: «Pace vouă!», şi le-am tâlcuit Scripturile proorocilor Mei cei de demult.
Masă de nestrâns M-am făcut peste pământ de-atunci, dar cel ce mănâncă din masa Mea, şi o strânge apoi, ca să mănânce din masa lui şi a vrăjmaşului Meu şi al lui, acela este altceva. Acela a aflat cum am mâncat Eu la masă cu cei ce ardeau după Mine, cu cei ce au ştiut să se dea Mie casă. Şi dacă acela a aflat, îşi ia şi el de pe masa aceasta, dar Eu îi voi cere socoteală pentru că nu rămâne pentru masa Mea. Masa Mea cu omul este cina cea din Emaus, pâinea pe care i-o dau Eu omului în care arde iubirea Mea, fiinţa Mea în om.
Voiesc să-i binevestesc omului să se pregătească pentru masa Mea, căci masa Mea e veşnică şi nu se strânge între Mine şi om dacă ea este. Ea este pentru cei înfometaţi de ea, pentru cei înfometaţi după Dumnezeu care se fac Mie casă şi masă, căci trăirea Mea înăuntrul omului se face hrană, o masă mereu întinsă pentru inima din om.
O, copii care-Mi primiţi cuvântul buneivestiri pentru om! Omul se dă deştept şi mare şi vestit întru toate îndeletnicirile lui. E plină lumea şi pământul de vestirile de la om, de îndeletnicirile de la om, dar în iubirea de Dumnezeu nu este omul deştept. Cea mai mare înţelepciune a omului asta ar fi: iubirea de Dumnezeu, dar pe ea n-o alege omul ca să umple apoi pământul cu ea şi cu vestea ei.
Cui să Mă arăt Eu cu venirea Mea de acum aşa cum M-am arătat Eu apostolilor Mei cu învierea Mea cea de-acum două mii de ani, şi cu care Mă voi arăta curând, curând la toată făptura, spre învierea ei? Dacă se apropie sărbătoarea învierii Mele, omul se pregăteşte cu altceva pentru ea; se pregăteşte cu mâncare, cu băutură, cu haine noi, cu care noi, dar nu cu înviere. Sărbătoarea învierii trebuie să fie întâmpinată cu înviere, aşa cum au întâmpinat-o apostolii Mei cei de acum două mii de ani, căci stăteau lipiţi de Ierusalim, aşa cum le-am spus Eu să stea şi să aştepte pe Duhul Sfânt, Care-i va învăţa pe ei, ca să se ducă ei apoi cu vestea învierii Mele peste tot pământul şi să rămână ea peste veacuri prin propovăduirea lor, prin buna vestire a lor. Iată, şi acum, ca şi atunci, nu Mă pot arăta cu învierea Mea şi cu venirea Mea decât celor ce Mă aşteaptă cu trăirea Mea înăuntrul lor, cu masa Mea de cină între Mine şi ei.
O, fiilor care-Mi primiţi venirea, omul se îmbată de vin şi de toate băuturile pe care şi le face pentru masa lui, dar de iubirea de Dumnezeu nu se îmbată omul aşa cum s-au îmbătat din masa Mea cu ei cei ce au petrecut cu Mine pe pământ până în răstignirea Mea şi după învierea Mea.
O, masa învierii e goală, fiilor. Masa învierii e altceva decât a învăţat omul luându-şi singur din masa Mea. Nu se face omul casa Mea. Nu se dă omul Mie casă şi masă. Nu ştie omul ce este învierea, fiilor copii. învierea este viaţă fără de moarte, este dragostea de Dumnezeu în inima omului, masa Mea cu omul, masă care nu se strânge între Mine şi om. Aceasta înseamnă învierea şi masa învierii la care am stat Eu cu apostolii Mei după ce am înviat. Eu prin învierea lor am înviat, căci ei Mă aşteptau înviaţi, Mă aşteptau cu Duhul Sfânt, pe Care-L promisesem lor. întâi i-am înviat pe ei dându-le lor Trupul şi Sângele Meu mai înainte de răstignirea Mea, şi după aceea M-am dat jertfă pentru ei, şi după aceea am înviat. Am înviat prin învierea lor. Amin.
O, dacă Eu nu am om care să se aşeze întru Mine, Eu nu pot să-Mi fac lucrarea cea proorocită prin prooroci. Dacă mama Mea Fecioara nu ar fi păzit în ea dragostea ei cea multă pentru Mine şi casa Mea în ea, cum aş fi putut să-Mi fac prin ea venirea Mea între oameni? Dragostea de Dumnezeu este paza inimii, este fecioria inimii, căci fecioria trebuie păzită de dragostea de ea, iar dragostea de ea este dragostea de Dumnezeu în inima omului. Nu numai să facă omul voia Mea şi cuvântul Meu. Nu numai atât, ci să şi ardă de dragoste, căci dragostea este foc care arde şi care nu se stinge. Numai focul care arde, numai acela nu se stinge. în Fecioara mama Mea ardea focul dragostei, şi el nu s-a mai stins nici ziua, nici noaptea, şi prin el Eu trăiam în ea nestins, şi prin el ea se păzea în fecioria inimii, care înfecioreşte trupul cel fecior şi îl ţine întru Mine şi pentru Mine. Cine se dă Mie casă, trebuie să Mă şi aibă în casă, dar omul creştin de azi nu are frică de Dumnezeu, nu are frică fără Dumnezeu şi stă fără Dumnezeu şi nu se teme să stea aşa. Dar Eu fac azi peste om bunăvestire şi zic: îngrijeşte-te, omule, de statul Meu în tine şi dă-te Mie ca să te văd, că nu e mântuire fără Mine. Creştinul trebuie să se aşeze în mâinile Mele în toată vremea, prin rânduiala pusă între Mine şi om. Cu cele de bine şi de rău ale lui trebuie să se aşeze creştinul în mâinile Mele lucrătoare, şi cu dragoste şi cu dor să facă aceasta în toată vremea, şi să ia de la Mine binecuvântare şi dezlegare de cele neputincioase ale lui, căci altfel nu este creştin creştinul, şi altfel Eu nu-l cunosc, şi altfel Eu nu-l am fiu, şi altfel nu este al Meu. Dar nepăsarea omului e mare, şi îşi lasă omul sufletul nedat Mie în toată vremea. Iată, cel ce nu ştie să se dea Mie nu se dă. Cel ce nu vrea să se dea Mie nu se dă, şi rămâne în el, şi nu vine la Mine dacă rămâne în el. Iar Eu vin curând, şi nu voi mai găsi pe nimeni pe pământ, pentru că Eu îl iau pe om din mâna cuiva dacă-l iau. Iar dacă el nu se dă mereu ca să am cum să-l iau, el rămâne neluat, şi iată Scriptura care spune: «Unul va fi luat, şi altul va fi lăsat».
O, nu mai are omul cui să-şi mărturisească viaţa în toată vremea ca să am Eu de unde să-l iau şi să-l am pe om. Nu mai am duhovnici pe pământ ca să Mi-l dea Mie pe om prin lucrul lor de duhovnic. Duhovnicul dacă nu este duhovnicesc ziua şi noaptea, nu poate fi de folos Mie sau omului.
O, cum să fac să-l pot pe om atrage la Mine, să-l trag pe om pe drum? El nu e pe drum, şi e pe margini? Vin curând, curând, şi iată, încă n-am cum să-l scap pe om de cele rele ale lui de demult şi de azi. Nu este mântuire fără mărturisire. Nu este. Cum să fac să-l ajut pe om să vină la Mine şi să-şi pună sarcina jos? Nu mai am slujitori unşi de Mine, nu mai am ca să-Mi slujească Mie şi omului care caută drumul. Mi s-a înfundat drumul spre om, şi i s-a înfundat drumul omului spre Mine, căci pe drum stau slujitorii mincinoşi, care par ai Mei după arătare, dar după omul cel dinăuntru nu sunt ai Mei ca să-i poată face bine omului.
Să vină omul la Mine, şi Eu îi voi da povăţuitor. Cel ce a murit, să se dea deoparte din drum, dar cel ce înviază din moartea cea de până acum, să se scoale şi să vină să-l curăţ şi să-l însemnez şi să-l binecuvintez, că Eu vin curând, şi omul nu este cunoscut de Mine şi n-are cine Mi-l da ca să-l am şi să-l însemnez. De iertat l-aş mai ierta pe om prin pocăinţa lui cea de ajuns de mare, dar de însemnat n-am prin cine să-l însemnez, şi să Mă însemnez Eu în el cu pecetea învierii Mele, cu moartea şi cu învierea Mea, cu lucrarea Mea cea de mântuire a omului, pe care am lăsat-o peste toţi cei ce ardeau după Mine aşa cum ardea inima în cei cu care am cinat în Emaus.
îngrijeşte-te, omule, de fiinţa Mea în tine şi dă-te Mie ca să te văd bine prin vederea ta asupra ta, şi apoi să te curăţ de tine, şi apoi să te umplu de Mine, şi apoi să fii în Mine, şi Eu în tine, că nu poţi să fii în Mine până ce nu sunt Eu în tine. Eu vin curând, curând, şi tu nu eşti ca să fii luat şi să nu fii lăsat, că Eu când vin, îl iau spre salvare pe cel ce Mă are pe Mine şi pecetea Mea în el şi pe el, iar pe cel ce nu le are pe acestea nu-l iau. îl las dacă el nu este. îl las pe cel ce nu vrea să fie. Dar Eu voiesc să fie, şi de aceea binevestesc omului învierea lui prin moartea şi prin învierea Mea, şi prin masa Mea de cină cu el după înviere, aşa cum am făcut şi acum două mii de ani cu ucenicii Mei, cărora le-am dat cina învierii, hrana cea de veci, masa Mea cea întinsă pentru vecie. Amin.
Acum două mii de ani, cu şase zile înainte de Paşti, M-am dus în Betania şi M-am lăsat cu praznic în cetatea aceea şi am stat la masă cu Lazăr cel înviat, iar Maria, cea plină de dragostea Mea în ea, Mi-a uns picioarele cu mir şi Mi le-a şters cu părul ei. A doua zi norod mult, venit la praznic în Ierusalim, auzind că vin şi Eu, M-a întâmpinat cu stâlpări de finic şi cu osanale, ca pe Unul Care vine în numele Domnului, ca pe împăratul lui Israel, căci venise Duhul Sfânt de la Tatăl peste ei ca să se împlinească Scriptura care spune: «Din gura pruncilor vor ieşi laude pentru Domnul». Iar Eu am spus celor ce întrebau de Mine: «A venit ceasul să Se preaslăvească Fiul Omului, că acum este judecata acestei lumi, şi stăpânitorul ei va fi aruncat afară». Amin.
O, copii de la iesle care-Mi primiţi cuvântul când vine! Mâine în zori intru din nou cuvânt în carte. Să-Mi deschideţi, să staţi deschişi, fiilor. Eu sunt împăratul lui Israel, iar voi sunteţi în faţa poporului Meu cel nou ca să Mă daţi lui, şi el să Mă primească şi să Mă aibă ca pe împăratul lor Cel ceresc. Amin. Iubirea poporului Meu cel nou să fie ca mirul cel mult mirositor şi să-Mi spele cu ea ranele aşa cum Maria Mi-a spălat picioarele Mele cele obosite, care Mă purtau spre jertfă şi spre înviere după jertfă.
O, cui să Mă arăt Eu cu venirea Mea de acum aşa cum M-am arătat acum două mii de ani apostolilor Mei cu învierea Mea de atunci? Când voi veni spre vedere, Mă vor vedea oamenii înviat, căci Eu şi acum sunt după înviere, sunt Cel înviat Care dă omului înviere. Voiesc să-l găsesc pe om când voi veni, căci vin curând, curând. Voiesc să găsesc omul la masa Mea cea care nu se strânge în veci; să-l găsesc însemnat de pecetea Mea înăuntrul lui şi în afara lui, ca să-l cunosc şi să-l iau spre salvare şi să nu-l las necunoscut ca pe cel ce nu este.
Fericiţi sunt cei ce vor fi găsiţi scrişi în cartea Mea, în cartea învierii, în care sunt scrişi cei înviaţi, căci Eu sunt în ei, şi ei în Mine, şi aşa sunt fiii învierii. Amin.
Întăresc peste voi binecuvântare mare şi puteri sfinte şi lucrare îngerească pentru lucrul vostru de pregătire a zilelor Mele cu voi în mijlocul mulţimilor care vin la praznicele Mele cu voi pe pământ. Pace vouă, şi peste tot lucrul ce mai este de lucrat şi de sfârşit pentru casa întâlnirii şi pentru grădina întâlnirii, locaşurile Mele de poposire între cer şi pământ pentru vestea venirii Mele şi a învierii făpturii care va să fie. Pace vouă, şi celor ce ajută Mie şi vouă pentru ca Eu să vin lucrând la calea venirii Mele!
Pace, fiilor! Pace celor ce iubesc drumul venirii Mele ca să vin, că Eu prin învierea lor vin. Amin, amin, amin.
07-04-2001
