în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, acesta este numele celor închinaţi Mie, acesta este semnul prin care se cunosc cei ce sunt fiii lui Dumnezeu între oameni, între fiii oamenilor. Fiii oamenilor se pot face fii ai lui Dumnezeu prin credinţă şi prin faptele credinţei, prin umilinţă şi prin faptele umilinţei, căci credinţa fără de umilinţă este credinţă moartă, credinţa fiilor oamenilor.
Fiilor din grădina Mea de pe pământ, pace vouă! Aveţi nevoie de pace, că sunteţi apăsaţi de grijile lucrului Meu cu voi. Pace vouă, fiilor trudiţi! Mângâiaţi-vă mângâindu-vă. învăţaţi-vă învăţându-vă. întăriţi-vă întărindu-vă, căci unii altora vă sunteţi putere prin puterea Mea, putere pentru mângâiere, pentru învăţătură şi pentru întărire de suflet. Cuvinte dulci şi sfinte să iasă din voi şi pentru voi, căci Eu prin voi vă dau şi vouă şi celor ce primesc în dar de la Mine prin voi. Eu prin voi am dat la mulţi mângâiere şi binefacere, dar e greu de priceput această taină, că este taină tot ceea ce vine din cer. Eu prin voi am să dau şi de acum tot ce am de dat peste pământ şi peste om; la unii le voi da binefacere pentru binefacere, iar la alţii le voi da ceea ce lucrează ei pentru Mine şi pentru voi, căci mulţi sunt cei ce au întors cu rău binelui Meu între cer şi pământ, dar voi mângâiaţi-vă mângâindu-vă, că voi ştiţi taina mângâierii. Cine este cel ce ştie taina mângâierii? Toţi oamenii au schimbat în păcat acest cuvânt. Toţi oamenii au dat de la ei adevărul cuvintelor, şi Eu n-am pe cine să încununez pentru înţelepciunea lui întru sfinţenia cuvintelor sfinte. Toate cuvintele, de la Mine sunt, iar cele ce nu sunt sfinte, nu sunt de la Mine şi nu sunt cuvinte, ci sunt împotriva cuvintelor, împotriva Mea sunt.
Voi veni la voi cu sfinţii şi cu mucenicii, ca să grăiesc cu rămăşiţa poporului Meu şi s-o învăţ iar şi iar, căci sfinţenia se trăieşte, că aceasta înseamnă învăţătură. învăţătura fără de sfinţenie, fără de trăirea în sfinţenie, nu este învăţătură, căci numai învăţătura sfântă se cheamă învăţătură. înţeleptul care trăieşte în păcate, să nu se laude cu înţelepciunea sa, iar dacă vrea să-şi spună înţelept, să vină la Mine şi să-şi cureţe trupul şi inima şi duhul de păcate. Să vină cel înţelept să vorbească despre păcatele sale, căci aceasta este înţelepciune, iar altfel, înţelepciunea lui se face păcat. La nimic nu este bună înţelepciunea celui ce trăieşte în păcate. Ea nu-i ajută nici lui, nici altora, căci omul cel păcătos nu este veşnic nici el, nici înţelepciunea lui. înţelepciunea care nu-l curăţă pe om de păcatele lui, aceea este fărădelege, şi va pieri cu tot cu trupul ei, căci scris este în Scripturi: «Stricatu-s-au şi urâţi s-au făcut întru îndeletnicirile lor».
O, fiilor învăţaţi de Mine, iată darurile cele sfinte ale înţelepciunii, dar cine este cel ce vine la Mine ca să ia din ele? Eu am dat acest dar la tot omul care vine să ia de la Mine, dar cine este cel ce înţelege chemarea Mea cea veşnică în om? Cine-şi vede păcatele lui, şi apoi sculându-se şi mărturisindu-le numaidecât, şi nu altădată, acela este om smerit cu inima şi umilit cu duhul, şi îşi îngrijeşte statura pentru fiecare clipă întru venirea Mea, căci venirea Mea va fi în vreme de noapte, va veni ca furul, adică pe neaşteptate. Cine nu face veghe pentru cele ale vieţii lui, acela doarme nepăsător în mândria lui, în părerea de sine a lui, în iubirea de sine, în mulţumirea de sine, prin omul cel din afară, care-l ascunde pe cel dinăuntru. Omul este nepăsător pentru venirea Mea, iar când Eu vin, îl găsesc pe om mâncând şi bând şi desfrânându-se întru plăcerile sale. Dar vouă vă spun, şi mereu vă spun: mângâiaţi-vă mângâindu-vă, şi învăţaţi-vă învăţându-vă, căci Eu sunt aproape, Eu sunt la uşă şi vin când nimeni nu se aşteaptă să vin.
îmbătaţi-vă de dor, fiilor numiţi de Mine popor al venirii Mele, că Eu vin pentru cei plini de dor. Omul se îmbată de vin, dar vinul este şarpe, şi voi ştiţi taina Mea cu voi. Omul a făcut din vin şarpe. Omul dă vina pe Mine când bea vin, că zice că Eu am binecuvântat vinul. Nu, omule! Vin împotriva ta şi spun: nu! Eu am binecuvântat paharul Meu, nu paharul tău, iar în paharul Meu este suferinţă, nu vin, ci este Sângele Meu. Poţi tu să faci din vin Sângele Meu? Nu poţi. Taci dacă nu poţi. Taci şi nu mai păcătui împotriva tainelor Mele care nu sunt de pe pământ, ci sunt din cer. Dar n-ai văzut tu ce a păţit Noe dacă a făcut vin? Iată, vinul este şarpe, şi tu zici că acest şarpe este sfânt. Sfânt este numai Sângele Meu, căci Eu am făcut din vin sânge, iar tu faci din vin păcat; faci veselie, nu suferinţă; faci moarte, nu viaţă, căci scris este: «Vinul veseleşte inima omului».
O, fiilor învăţaţi de Mine, iată, din vorbirea Mea între Mine şi voi dau omului înţelepciune. O, de ar lua omul înţelepciunea cuvintelor ca să trăiască şi să fie viu în vecii vecilor! O, fiilor, omul este nepăsător, dar cutremur cerul ca să curgă din el cuvântul Meu peste pământ şi peste omul care stăpâneşte pământul zicând că e al lui pământul. Iată, Eu când răscumpăr pentru Mine pământul petecuţ cu petecuţ, Mă trudesc să-i plătesc omului pământul, căci vreau să fie al Meu pământul, fiindcă Eu l-am făcut, nu omul.
Vin cu cuvântul binecuvântării Mele peste petecuţul de pământ răscumpărat acum pentru Mine. Nu fiţi apăsaţi pentru lucrul Meu cel greu pe care-l trudesc prin voi. Lăsaţi povara jos, căci Eu sunt Cel ce pot. Pământul cel răscumpărat pentru Mine prin voi, saltă de viaţă, căci Eu scriu pe el „pământ nou pentru cer nou”. Binecuvântat să fie pentru pământ nou petecuţul cel proaspăt trecut pe numele Meu şi pe numele vostru. Curăţiţi-l cu apă sfinţită, cu viaţă sfinţită şi sfântă, căci cine este sfinţit de Mine, trebuie să fie sfânt apoi. Curăţiţi-l cu lucrarea Mea cea sfântă pe el, curăţiţi-l cu cuvântul, căci aşa lucrez Eu prin voi. Curăţiţi pământul, fiilor curăţitori din partea Mea.
Fericit este omul care înţelege ce lucrez Eu prin voi peste pământ. Aceluia îi voi da pacea Mea, pace plină de odihnă, loc cu verdeaţă, viaţă fără suspin şi fără întristare, viaţă dulce, căci viaţa pe pământ este amară, fiilor dulci. Fiţi dulci înaintea Mea, că Mi-e dor de dulce, fiilor. Fiii oamenilor Mă hrănesc de două mii de ani cu fiere şi cu oţet, dar voi fiţi mângâierea Mea, mângâindu-Mă şi îndulcindu-Mă cu dulceaţa Mea din voi. Mângâiaţi pe cei ce Mă sprijinesc pe Mine şi pe voi, căci Eu, Domnul, îi mângâi pe ei şi îi îndulcesc cu darurile Mele, cu binefacerile Mele, cu belşug îi îndulcesc pe cei ce Mă ajută ca să pot Eu peste pământ şi să fac pământ nou şi cer nou.
Fac cerul sul, precum am proorocit. Cartea Mea pe care v-o dau s-o întocmiţi peste voi şi peste pământ, se numeşte sul, cerul făcut sul, cuvântul cerului care vine pe pământ şi se face sul, cuvânt de viaţă, cuvânt sfânt pentru înţelepciune sfântă, duh de mângâiere pentru cei mângâiaţi de Mine, duh de bucurie pentru cei ce iubesc bucuria Mea, bucuria cea sfântă. Amin, amin, amin.
21-03-1999
