Eu sunt Cel ce sunt. Amin. Israele de azi, poporul Meu cel din români luat şi numit Israel! Eu sunt Cel ce sunt. Eu sunt Cel ce te-am născut din Mine prin cuvânt şi te-am numit Israelul Meu, şi te-am hrănit mereu cu cuvântul care iese din gura Mea ca să creşti mare şi să te am şi să Mă bucur de tine pe pământ şi să-Mi împlinesc cu tine Scripturile zilelor cele de apoi, poporul Meu. O, scoală-te, şi prooroceşte vremea împlinirilor Mele peste pământ, că Eu vin să spun cele proorocite în Scripturi. Scris este în Scripturi: «Al şaselea înger a vărsat cupa sa peste lume, peste învăţătura lumească şi a secat-o pe ea, ca să fie gătită calea celor de la răsăritul soarelui, calea celor credincioşi», calea ta, Israele, a ta şi a celor ce vor crede cuvântului care iese din gura Mea. Amin.
Nu te teme, poporul Meu. Lasă să te hulească învăţătorii lumii, că aceia nu cunosc adevărul, căci scris este în Scripturi: «Din gura balaurului şi a fiarei şi a proroocului mincinos se nasc trei duhuri necurate, duhuri demoniceşti care scoală pe cei tari ai lumii împotriva lui Dumnezeu, împotriva adevărului». Dar tu veghează pentru adevăr, căci cel ce nu veghează umblă gol şi i se vede ruşinea lui. Este scris în Scripturi: «Al şaptelea înger şi-a deşertat năstrapa lui în văzduh, şi a ieşit glas mare din templul cerului, glas mare de la tronul Domnului, strigând: săvârşitu-s-a! Amin».
Cuvântul Meu este glasul lui Dumnezeu peste pământ, şi cei tari ai lumii nu cunosc adevărul şi izvorul lui. Dar tu eşti fiul Meu, tu eşti cel crescut de Mine, Israele, şi drag îmi este când te văd adunat în numele Meu grăind tainele Mele. O, ce mult am aşteptat să am popor care să-Mi amintească de cele scrise în cartea Mea aşa cum Mi-a amintit Daniel proorocul şi s-a rugat să împlinesc! O, fiule poporul Meu, nu ştiu cei tari ai lumii, nu ştiu să găsească adevărul, şi bobotesc prin beznă şi nu ştiu. Nu ştiu împăraţii pământului decât să amăgească pe cei mulţi, şi au făcut idol, dând chip fiarei, şi scris este: «I s-a dat ei să insufle duh, aşa încât chipul fiarei să şi grăiască şi să silească pe mari şi pe mici, pe slobozi şi pe robi ca să-şi pună semn pe ei».
O, poporul Meu, am spus aşa: «Vai ţie dacă vei căuta să ştii ce păţeşte lumea!». Să Mă asculţi, fiule, ce ţi-am spus, că Scriptura aceasta se împlineşte peste lume, şi lumea nu ştie cum. Fereşte-te de chipul fiarei, căreia i s-a dat duh să grăiască. Fii cuminte, şi ascultă cuvintele Mele, fiule. Nu asculta de la nimeni învăţătură, că tu eşti fiul Meu prin care Eu voi scoate pe mulţi de la pierzare.
Să nu te temi de cei ce au ieşit din tine ca să cumpere şi ca să vândă, că să ştii că nimeni nu cumpără şi nu vinde decât numai cel care are semnul şi numele şi numărul fiarei. Dar tu să nu te temi, că tu ai înţelepciune, şi cel mincinos fuge de înţelepciune. Cel mincinos iese din mijlocul tău şi se face fiu al lumii, căci are semn pe el, şi se duce la preoţi şi la arhierei cum s-au dus şi cei din vremea Mea cu trupul ca să dea de ştire celor sfinţi, ziceau ei, despre Mine, Care făceam faptă din adevărul cu care venisem de la Tatăl. Nu te teme de cei ce ies din mijlocul tău. Lasă-i să iasă, şi tu să fii cuminte şi să asculţi cuvântul Meu, care-ţi este cort şi pâine şi apă şi sare şi lumină, şi voi face din tine sare şi lumină şi pâine şi apă peste cei ce vor fugi de minciună.
învăţătura cuvântului Meu e mare, fiilor, şi nu este om să-i stea împotrivă, şi Eu le spun arhiereilor şi preoţilor care aţâţă lumea împotriva ta, fiule al cuvântului Meu, le spun aşa: dacă Eu grăiesc rău cu cuvântul Meu, vădiţi-Mă, dovediţi-Mi că grăiesc rău. Iar dacă grăiesc adevărul, de ce vă loviţi în Mine? Aşa îi zic şi fiului cel răzvrătit, care se dezbracă de haina cea de la Mine şi umblă gol văzându-i-se ruşinea; îi zic şi lui tot aşa: fiule răzvrătit, dacă grăiesc adevărul, de ce Mă baţi?
O, Israele, fiule cu care grăieşte Domnul! O, copilul învăţăturii Mele, cel ce zice că omul sănătos este bolnav şi că omul bolnav este sănătos, acela mănâncă minciună şi dă la mulţi din hrana lui. Omul sănătos la minte şi la inimă n-are nevoie de şcoală. De şcoală are nevoie cel fără de Mine, dar cel fără de Mine nu învaţă mintea la nici un fel de şcoală, că mintea nu se capătă din şcoală. Ea este darul Meu în omul Meu, nu în omul lumii. Omul care iubeşte lumea, care se poartă ca lumea, care mănâncă cu lumea şi ca lumea, care vorbeşte ca lumea, acela nu are minte. Omul lumesc nu are minte, nu are. Omul lumesc îl numeşte bolnav pe cel sănătos, şi pe cel sănătos, bolnav. Cine pe pământ zice că tu nu eşti sănătos, că tu nu ai minte şi eşti bolnav, Israele, acela este om lumesc, om fără de minte, om al minciunii, tată. Cine se duce la şcoala omului ca să-şi agonisească minte, acela îşi agoniseşte nebunie care îl îndeamnă să zică în sinea lui că nu este Dumnezeu. Scris este în Scripturi: «Nebunul zice în sinea lui: nu este Dumnezeu».
O, Israele, cei ce au minte, aceia se scoală dintr-ale lor şi vin şi te cercetează pe tine cel ce eşti cu Mine, şi Mă cercetează pe Mine Cel ce sunt cu tine cuvânt. Iar cei ce nu au minte, aceia caută să te acopere pe tine înaintea oamenilor, aceia se tem de tine, poporul Meu, se tem, tată, fiindcă tu eşti poporul cuvântului lui Dumnezeu, şi eşti bogat şi eşti tare. Cuvântul Meu este darul cel de peste tine, iar cei fără de minte se tem de tine aşa cum se temeau de Israel popoarele din vremile din urmă, care ştiau că Eu sunt Domnul Cel tare al lui Israel.
Nimeni nu mai mănâncă azi hrană curată ca să aibă minte de la Dumnezeu. Eu de aceea am zis vouă că astăzi se mănâncă chimicale şi la şcoala de preoţi, şi de aceea am zis şi te-am oprit să mergi la şcoala de preoţi, poporul Meu. Tu să stai la şcoala lui Dumnezeu, ca să te facă Domnul preot pentru El şi pentru poporul Lui, nu să te facă şcoala preot pentru lume. Unde sunt copiii celor din poporul Meu care s-au dus să înveţe şcoală de preoţi? S-au dus câţiva, şi toţi s-au făcut lume, şi toţi s-au sculat împotriva coborârii cuvântului Meu care i-a hrănit cât au fost mici şi cuminţi. S-au dus şi au luat traiul lumii şi au părăsit trăirea creştină, şi acum se ascund sub necredinţa în cuvântul Meu, dar cuvântul Meu îi vădeşte, le vădeşte faptele lor rele, că au mâncat chimicale la şcoala de preoţi şi n-au mâncat ce au mâncat părinţii cei sfinţi. înainte se învăţa de la sfinţi carte, şi acum se învaţă de la oameni. Se duce omul la şcoala de preoţi şi mănâncă chimicale, mănâncă învăţătură pământească, nu învaţă carte sfântă, ci învaţă carte pământească şi lumească, şi de aceea am spus că mănâncă chimicale. Cine învaţă carte sfântă, acela trăieşte în legile lui Dumnezeu, iar cine învaţă carte omenească, acela trăieşte în legile trupului şi zice că aşa a lăsat Dumnezeu. Preoţii sfinţi şi arhiereii sfinţi au fost dintre cei care aveau minte, şi nu căutau mintea la oameni, căci cine este sănătos, acela este om cu minte şi cu înţelepciune de minte. Cine se duce azi într-o şcoală de preoţi şi se uită bine, acela vede ce este acolo şi îmi dă dreptate la cuvintele Mele.
O, poporul Meu, te-am învăţat mereu să nu fii fariseu, că tu vezi ce este omul fariseu, şi pe tine te-am numit creştin, tată, şi creştin să fii, aşa cum au fost toţi sfinţii cei de până la tine. Mie îmi trebuie sfinţi, asta îmi trebuie, Israele. Mie îmi trebuie om credincios, că sfânt este omul credincios. Celui iubitor de sine nu-i prieşte credinţa cea sfântă, şi îi prieşte credinţa în om, căci omul e supus firii, şi e trupesc omul. Celui iubitor de sine îi prieşte credinţa în om, nu în Domnul, Cel ce este Sfântul sfinţilor, Domnul celor sfinţi.
Fericit este omul care ştie să se smerească pe sine, că acela începe calea sfinţeniei de minte şi de inimă şi ajunge om sfânt dacă stăruieşte în smerenie aşa cum a stăruit Maria Egipteanca sfinţindu-şi viaţa şi mintea şi inima, sfinţind pământul de sub ea. Pământul de sub ea se bucura şi sălta în sus săltând-o pe ea deasupra lui şi dând-o lui Dumnezeu sfântă. Şi iată, omul păcătos poate ajunge sfânt prin smerenie, dar omul plin de sine, care cunoaşte legea lui Dumnezeu şi se zice pe sine sfânt prin cunoaştere, acela este fariseu, şi se întoarce nedreptăţit de la Dumnezeu, că zice Scriptura: «Celor mândri le stau împotrivă, iar celor ce se smeresc le dau har, şi prin harul Meu se ridică înspre Mine jertfă plăcută Mie».
Israele, fiule scump, să lucrezi lucrare de îngeri, poporul Meu. Să veghezi frate peste frate şi să Mă ajuţi să te am, copilul Meu. Să fii tare şi să nu te mlădiezi la şoaptele celui ce s-a dezbrăcat de harul cuvântului Meu care curge ca râul din Mine peste tine. De cel ce a plecat ca să nu domnesc peste el cu cuvântul Meu, să nu te îndoieşti. La şoaptele celui plecat din lucrarea Mea cu tine, Israele, să nu te îndoieşti. Veghează peste tine, poporul Meu, că şi îngerii veghează şi vin şi îmi spun de tine. Vin şi diavolii şi îmi spun, dară îngerii cum să nu vină? Vin diavolii şi îmi spun mereu ce fac oamenii, şi vin şi îngerii Mei şi îmi spun ce fac creştinii Mei.
O, poporul Meu, drag îmi este când te văd adunat mănunchi în numele Meu şi grăind de Mine şi despre Mine, şi Eu sunt atunci în duhul tău şi Mă bucur şi Mă plâng de durerile Mele. Mă bucur cu tine şi Mă plâng ţie pentru cel ce Mi-a făcut dureri în tine, căci cine nu ştie lucrarea veghii, Mă face pe Mine om, Mă aseamănă cu omul şi Mă face ca pe unul care nu ştie din cer. Dacă Eu îi spun creştinului ce-Mi spune diavolul, creştinul se supără de pâră. Am avut în tine, Israele, am avut creştini care vorbeau urât cu Mine. Dacă Eu îi ziceam unei inimi îndărătnice că face rău, se ridica şi îmi spunea că a mâncat rahat cel ce a spus de el. De spus îi spuneam Eu ce face, şi Eu nu eram diavolul. Diavolul îl avea la mână cu răul, iar Eu îi spuneam că face voia diavolului, care se bucură de răul creştinului, şi creştinul Mă făcea mincinos pe Mine, nu pe diavol, şi pe el se scotea drept şi nevinovat, şi se supăra pe Mine şi pleca de lângă Mine, pleca şi Mă hulea şi zicea că sunt diavolul, şi nu Dumnezeu. Iată, omul minte împotriva diavolului, şi diavolul spune ce face omul. Şi cine este mincinosul? Cine, oare?
O, fiilor, fiilor, voi, tată, cu mult mai mult trebuie să vegheaţi unul peste altul, şi nu trebuie să ascundeţi răul. Iar dacă-l ascundeţi, şi Eu vin să vi-l spun, să nu spuneţi ca şi cei ce Mi-au dat să mănânc murdărie de om, că am avut creştin care-Mi spunea: „A mâncat rahat cine a spus de mine”, şi Eu îi spuneam: «O, creştine, numai rahat nu-Mi dădusei să mănânc». O, aşa M-am zbătut Eu să-l îngrijesc pe Israel, iar el scotea limba la Mine.
Vegheaţi unul peste altul, fiilor. Vegheaţi, şi nu fiţi îndărătnici împotriva adevărului, ci mai degrabă smeriţi-vă. Nu ascundeţi faptele cele rele, şi mai degrabă osândiţi-le pe faţă, aşa cum a făcut Maria Egipteanca de s-a făcut mireasă Mie părăsind iubirea de sine care este trupească şi diavolească. Smeriţi-vă, fiilor, înaintea Mea, şi Eu vă voi înălţa pe voi, şi mulţimi multe vor şti că voi sunteţi ucenicii Mei. Rugaţi-vă să poruncesc stihiilor să asculte de voi, de rugăciunea voastră spre Mine. Cereţi vreme caldă şi dulce şi însorită. Cereţi, tată, că Eu vin la voi şi fac cu voi zile de serbare cerească pe pământ şi vom înviora sufletele multora, că oamenii nu mai au mângâiere. Vin să-i mângâi pe oameni, vin să le dezleg paşii spre Mine, Mângâietorul omului.
Vin la tine, poporul Meu, şi te gătesc cu daruri cereşti şi ies cu tine, şi lumea se va strânge şi se va bucura de slava Mea care este cu tine. Să mergi frumos, să vorbeşti frumos, să cânţi frumos, să zâmbeşti frumos, să te îmbraci frumos în duh şi în trup şi să semeni cu Mine, poporul Meu. Eu voi fi cu tine în faţă şi în spate şi în lături şi de sus şi de jos, voi fi şi voi sufla prin guriţa ta şi multe oase uscate vor prinde duh de viaţă şi vor învia, căci înviere înseamnă credinţă şi viaţă sfântă şi inimă şi minte sfântă.
Scoală-te, Israele! Scoală-te şi te pregăteşte în sfinţenie şi în smerenie şi în cuvânt, fiule, că ieşim bunăvestire înaintea mulţimilor şi mulţi lupi se vor face miei şi vor paşte păşunea Mea şi vor auzi cuvântul Meu.
Voi veni cu sfinţii, fiilor, şi voi desface legătura şi voi rupe piedica pusă peste România. Cerul de sus, şi pământul de jos, vor lucra iubire între cer şi pământ. Vin cu sfinţii ca s-o împac pe România cu Mine. Vin cu patriarhul Nifon, care a anatemizat fărădelegea şi pe cei ce o iubesc pe ea (anul 1507, la Târgovişte, n.r.). Vin să-i spun României să iubească legea Mea cea sfântă şi să-Mi ceară iertare prin pocăinţă şi să fac act de împăcare între Mine şi România, că Eu sunt Cel ce am putere să iert păcatele tale, ţara Mea, şi vin la tine să te iert, să te mângâi, că n-are cine te mângâia. Vin Eu şi te mângâi, şi te voi păstori cu cuvântul Meu, şi tu vei asculta glasul Meu şi te vei mângâia cu Dumnezeul tău. Amin.
Eu sunt Domnul Dumnezeul tău, Israele român. Eu sunt Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt. Eu sunt Cel ce sunt, o, ţara Mea! Iată, trimit la tine pe poporul Meu ca să te scoată de sub apăsare şi ca să-ţi aducă el cuvântul Meu.
Pace ţie, ţara Mea! Eu sunt cuvânt peste tine, iar poporul Meu este trimisul Meu în mijlocul tău; poporul Meu este zi de bunăvestire peste tine. Amin
Mergi, poporul Meu, mergi înaintemergător al Meu! Eu vin curând. Amin, amin, amin.
13-04-1997
