Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Intrării Maicii Domnului în biserică

E praznic sfânt în Israel, şi Domnul vine. Vine Domnul din slava Sa, vine cu slava Sa. Amin.

Fiilor, fiilor, Eu vin pentru Israel, că am gătit serbare în el. Vin să-l ţin în veghe pe poporul Meu. Vin să-l ajut Eu ca să stea în veghe şi întru înţelepciune. Să stea tot poporul întru înţelepciune, să stea gata pentru venirea Mirelui.

Pace ţie, poporule Israele! Duhul rău nu are de unde să-ţi dea ce-ţi dau Eu, Domnul Dumnezeul tău. Pace ţie îţi dau, pace ţie rostesc! Aceasta este cheia cu care descui duhul tău, poporul Meu, ca să intru în mijlocul tău şi să-ţi aştern cină de cuvânt şi să mănânc cu tine, poporul Meu. Am venit şi ţi-am spus aşa: «în lume nu Mă mai duc, şi toată bogăţia Mea ţie ţi-o dau». Pace ţie, căci cine are această putere dată de Mine, acela poate prin ea, poate prin vreme rea. O, rău e de om când nu poate, dar ţie îţi dau ca să poţi. Pace ţie, poporul Meu! Ia, tată, să ai, ia şi te îmbogăţeşte în pacea Mea, că ea este puterea ta. Din pacea Mea te hrăneşti şi cu credinţă, şi cu iubire, şi cu înţelepciune, şi cu viaţă veşnică, şi cu duh veghetor pentru întâmpinarea Mea, că Mă uit peste tine cum stai şi Mă aştepţi, poporul Meu iubit. Tu Mă aştepţi, şi Eu vin. Tu ştii că vin la tine, şi Mă aştepţi dacă ştii. Vezi, tată, ce va să zică fiul înţelept? Acela fie că veghează, fie că doarme, el este pregătit şi gata să dea foc la făclie şi să stea în întâmpinarea Mea. Amin.

Azi e zi de întâmpinare. Eu serbez cu Israel sărbătoarea de întâmpinare când mama Mea Fecioară era pruncă mică, şi intrând în cele ale Tatălui Meu a fost întâmpinată de slujitorul templului, pentru că era făgăduită lui Dumnezeu, şi a crescut această pruncă în Duhul Domnului şi s-a hrănit din El, şi a fost candelă feciorelnică cu duhul şi cu trupul, candelă nestinsă a fost până ce lumina candelei s-a făcut prunc în ea şi S-a născut Om între oameni.

O, Israele, ce mare lucrare este candela! Candela este veghe, este lumină în întuneric, este arvuna luminii cea necuprinsă de minţile întunecate ale celor ce nu veghează. O, măi Israele, în tine vreau să am veghe aprinsă. Vreau să fii fecioară înţeleaptă, poporul Meu, că ţi-am dat înţelepciune, tată, şi trebuie să ai dacă ţi-am dat, nu să te duci să cumperi la cei ce vând. Nu, tată. Tu să ai de la Mine, că ţi-am dat să ai, şi te-am vestit mereu să ai împărăţie cerească deschisă înaintea Mea, împărăţie în aşteptarea Mea. Ai văzut tu ce am spus Eu, cu ce se aseamănă împărăţia cerurilor? Am zis de zece fecioare care au ieşit în întâmpinarea Mea luându-şi candelele lor, şi am zis că jumătate din ele erau nebune, şi numai jumătate erau înţelepte. Cele nebune şi-au luat numai candelele, dar cele înţelepte au luat şi untdelemn în vase, ca să aibă şi să nu li se stingă candelele. Aceasta înseamnă veghe şi înţelepciune. Cele ce şi-au luat în vase untdelemn erau pregătite pentru deşteptare chiar dacă ar fi să aţipească aşteptând pe Mirele lor, căci în vremea aşteptării lor au aţipit şi au adormit toate. Dar când în miez de noapte s-a strigat: «Iată, vine Mirele!», ele s-au deşteptat şi şi-au împodobit candelele. Cele nebune au văzut că li se sfârşeşte untdelemnul, că li se sting candelele. Cele înţelepte aveau vase pregătite cu untdelemn. Dacă n-ar fi fost înţelepte, ar fi dat din untdelemnul lor la celelalte care nu mai aveau, care nu se pregătiseră, iar când acestora li s-a cerut untdelemn, au răspuns cu înţelepciune: «Nu aşa, ci, ca nu cumva să nu ne ajungă nici nouă, nici vouă, mai bine mergeţi la cei ce vând ca să luaţi pentru voi. Noi avem. Luaţi, dar, pentru voi; luaţi de la cei ce vând». Şi cum plecară cele nebune către cei ce vând, a venit Mirele, iar cele ce erau gata au intrat odată cu Mirele la nuntă, şi după ei uşa s-a închis. Iar când au sosit cele ce s-au dus spre cei ce vând, au început a striga la uşă: «Doamne, deschide-ne!», dar a ieşit numai glasul Domnului: «Nu vă ştiu pe voi».

O, Israele, vezi tu, tată, ce va să zică să fie omul cunoscut de Dumnezeu? Omul zice din obişnuinţa lui: „Lasă că ştie Dumnezeu, ştie Domnul inima mea, ştie Domnul ce va face cu mine, ştie Domnul necazul meu”, şi iată ce le-am spus Eu fecioarelor neveghetoare, neînţelepte şi fără untdelemn; le-am spus: «Adevăr grăiesc vouă, nu vă cunosc pe voi».

Israele, Israele, să fii, tată, atent, şi să ai, ca să nu te duci la cei ce vând. Eu ţi-am dat să ai. Nu te mai du la cei ce vând. Lasă, fiule, tu ai în dar. Cei ce vând au pentru cei ce cumpără. Tu ai în dar, tată. Ai, dacă veghezi. Ai, dacă iei de la Mine. Ai, dacă ai luat de la Mine; dacă ai luat, fiule. O, veghează ca să ai!

Vezi tu, Israele, ce înseamnă veghe? Veghe nu înseamnă să nu mai adormi, nu, tată. Veghe înseamnă să fii atent să ai untdelemn pentru când te voi deştepta Eu cu strigătul care va zice: «Iată, Mirele vine!». Atunci, chiar dacă te trezeşti, dar dacă nu ai în vase pentru candele, zadarnic te trezeşti. Tu la cei ce vând n-ai cum să te mai duci atunci, n-ai cum să te mai întorci din drum, că cei ce vând, ţie n-au ce să-ţi dea. Marfa lor e marfa lor, nu e pentru Mine, nu mai este bună pentru candelă, pentru candela ta. Tu ai untdelemn curat în candela ta. Tu ai pentru că ţi-am dat Eu. Ce-ar fi să te duci să cumperi de la om? Am avut în popor şi din cei care se duceau să cumpere de la cei ce vând, dar aşa fii n-au stat cu Mine, ci au stat mai mult pe drum, mai mult cu cei ce vând. Cine, tată, sunt cei ce vând? Cei ce vând sunt cei ce cumpără pe bani darul lui Dumnezeu, zic ei. Numai aceia vând, şi dacă aşa fac, nu au ce vinde, căci darul Meu nu se capătă pe bani. Numai ei ştiu ce cumpără cei ce cumpără ca să aibă. De aceea am spus Eu fecioarelor nebune: «Nu vă cunosc pe voi».

Israele, Israele, nici măcar în dar nu le poţi da celor ce nu au azi untdelemn, aşa cum fecioarele cele înţelepte n-au dat din untdelemnul lor. Lasă, tată, darul Meu în mâna Mea, că Eu îl dau numai celor pe care îi cunosc. Tu, Israele, nu ştii pe cei pe care Eu îi cunosc. Lasă, tată, pe Mine această grijă, că iată, nu mai am cui să dau. Nimeni nu Mă mai cunoaşte cu adevărat. Pe nimeni nu mai cunosc Eu bine, pe nimeni, tată. Ai văzut ce am răspuns celor cinci fecioare nebune: «Nu vă cunosc pe voi». O, poporul Meu, uşa care duce spre sălile de nuntă e în mâna Mea, fiule. Eu sunt uşa, dar cine n-a intrat prin Mine nu ştie ce este uşa. Uşa intră odată cu Mine, şi apoi nu se mai vede. Se vede altceva dacă se mai vede, dar nu uşa, ci altceva se mai vede, căci cei ce vând nu sunt uşă spre Dumnezeu. Ei au altceva de lucru, ei lucrează altceva, şi omul nu mai ştie ce este pe pământ şi ce se lucrează pe pământ. De unde să ştie omul? Cine să-i spună omului? Ce roade să mai mănânce omul? Că pomul nu mai e pom cu roade. Numai pom pădureţ peste tot, numai strepezire de dinţi peste tot, numai pom cu roade acre şi străine, numai roade crude, numai pom pădureţ peste tot. Zadarnic dă omul să se trezească şi să-şi cumpere adevăr pe bani.

Omul a zis prea multă vreme că nu e făcut de Dumnezeu. A zis că el e mai bătrân ca Dumnezeu, aşa a zis omul, fiilor. O, ce să mai cumperi tu, poporul Meu, de la cei ce vând? Iată ce vinde omul. Vinde minciună omul. Cine mai ştie ce înseamnă untdelemn, şi ca să cumpere untdelemn? Omul zice că e mai bătrân ca pământul. Omul zice că nu este Dumnezeu dacă zice că e mai bătrân ca pământul omul. Nimeni, nimeni nu mai ştie ce înseamnă untdelemn. Untdelemnul nu se cumpără, nu se poate cumpăra acest dar ceresc. Omul zice că untdelemnul este cel ce se pune în oala cu mâncare. Omul nu mai are duh de înţelepciune. Omul e nebun, căci scrie în Scripturi aşa: «Nebunul zice în inima sa că nu este Dumnezeu». Tot omul înţelept de pe pământ aşa ştie, aşa zice, că e mai bătrân ca pământul şi ca cerul. Omul a înmulţit timpul de la el citire. Nici Lucifer n-a făcut ce a făcut omul care a căzut din cer, din cunoaşterea cea dumnezeiască. Omul a căzut şi s-a sfărâmat în adânc fără de fund, căci a numărat milioane şi miliarde de ani peste timp. Dar timpul atât înseamnă: cerul şi pământul; atâta, fiilor. Mai înainte de a face Domnul cerul şi pământul a fost veşnicia, iar după ce se va sfârşi cerul şi pământul, iarăşi va fi veşnicia şi răscumpărarea peste toate câte au fost purtate de timp şi răscumpărate pentru veşnicie. Omul a umblat să răstoarne pe Dumnezeu şi facerea cea de la Dumnezeu; a umblat să cunoască, şi s-a prăbuşit căzând în adânc, şi a rămas minciuna omului peste om, şi a luat din ea tot omul, şi nu se mai găseşte pe nicăieri untdelemn, nu se mai găseşte înţelepciune nici măcar pe bani.

Israele, Israele, ce bogat eşti tu, tată, dar tu nu-ţi înţelegi slava. N-are nimeni ce ai tu, poporul Meu. Nici Moise n-a avut ce ai tu, căci a coborât din cer înţelepciunea şi te-a născut pe pământ pe tine, şi are Domnul înţelepciune din cer pe pământ şi în om. Tu eşti omul, tu eşti fiul Meu, Israele, şi eşti moştenitorul împărăţiei Mele. Eu pe toţi i-am chemat la împărăţia cerurilor, dar omul a avut altceva de făcut. Omul n-a vrut cu Dumnezeu şi cu legile adevărului. Vezi tu, tată, de ce ţi-am spus Eu ţie că n-am ce face cu omul cu şcoală? Acela este gunoi, Israele, şi sunt pe pământ numai mormane din loc în loc. Eu nu dau decât de mormane de trupuri fără duh, trupuri care sună a gol.

Încearcă omul să se întoarcă la Dumnezeu. Omul vede că minciuna l-a înşelat. Omul vede că n-a căpătat nimic din minciună. Omul moare de şapte mii de ani.

Israele, Israele, omul se va lăsa biruit. Eu sunt aproape de arătare, şi iată, fac zgomot, şi omul Mă aude, omul aude paşii Mei. O, poporul Meu, nimeni nu are bogăţie în afară de tine; bogăţie care nu piere, care n-o mănâncă nici moliile, nici rugina. Cine, tată, a făcut molia, cine a făcut rugina? Omul, fiilor, omul fără duh, care face şi el facere; facere şi molie care-i mănâncă facerea, facerea lui, munca lui şi minciuna lui. Numai Eu nu pier, Israele, Eu şi moştenirea Mea şi fiii ei. Amin.

Zice omul că omul nu e făcut de Dumnezeu, şi dacă zice aşa, ştie el ce zice, ştie de ce zice. Eu am zis celor fără de duh: «Voi aveţi de tată pe diavolul». Diavolul e tatăl celor ce zic că omul nu e făcut de Dumnezeu. O, cum să zică altfel? Eu l-am făcut pe Adam şi atât. Am mai făcut-o şi pe Eva, ca să fie omul întreg, întreg în Domnul. Dar omul s-a smuls din veşnicie şi a căzut cu tot cu pământ, cu tot cu facerea cea creată de Dumnezeu.

O, ce Mi-a făcut Mie omul, omul făcut de Mine! Dar ce Mi-a făcut omul născut din om, e strigător la cer. De aceea are omul dreptate când spune că nu e făcut de Dumnezeu, şi spune uneori că e făcut din maimuţă, şi are dreptate omul când spune aşa; dar nu din maimuţa care a ieşit din pământ cu trup de maimuţă, că aceea este plăcută lui Dumnezeu, ci din altă specie de maimuţă, şi iată, gura omului grăieşte adevărul cel din om. Eu am semănat mereu sămânţă cerească peste om. Eu mereu am semănat, după cum este scris: «Ieşit-a semănătorul să semene sămânţă, şi sămânţa cădea şi pe drum, şi în spini, şi pe piatră, şi pe pământ moale». Dar omul a bătătorit peste tot, şi a acoperit peste tot cu spini şi cu piatră, şi când pica sămânţa, venea satana şi o stârpea.

O, poporul Meu, cei ce nu cred cuvântul Meu şi sămânţa Mea, aceia slujesc lui satana, şi de aceea ei nu cred. Vezi tu de ce nu cred cei ce nu cred? Cei ce slujesc lui satana nu iau din cuvântul Meu, nu iau viaţa cea veşnică, iar Eu la aceştia aşa le-am spus: «Voi aveţi de tată pe diavolul». Tu, Israele, de ce iei cuvântul Meu? Pentru că tu ai de tată pe Dumnezeu. Am venit la tine şi te-am făcut pământ bun şi moale şi am semănat sămânţă pe el, şi a dat rod, Israele, şi te-am numit ogorul Meu, şi eşti ogorul Meu.

Iată, Israele, Semănătorul seamănă sămânţa Sa. Sămânţa creşte şi se coace, şi apoi se face untdelemn din ea. Sămânţa e din cer, nu e de pe pământ. Din sămânţă iese sămânţă şi iese untdelemn. Dumnezeu binecuvintează untdelemnul care iese din sămânţă, şi unge cu el prooroci şi regi şi apostoli şi preoţi şi fii.

Binecuvântat să fie untdelemnul cel din tine, poporul Meu. Binecuvântat să fie cuvântul tău care purcede din Cuvântul lui Dumnezeu. Cuvântul tău va învia morţii, Israele, căci oamenii de pe pământ sunt morţi, fiule, dar prin tine suflu peste oamenii de pe pământ, ca să ştie omul ce este Dumnezeu şi câţi ani are omul, dacă omul are ani. Omul a şters de pe pământ tot adevărul cel din Dumnezeu, dar iată ce fac Eu: Eu vin să-i spun omului că este Dumnezeu.

Ascultă, pământule, glasul Meu! Eu sunt Dumnezeu din veşnicie, şi de aici încolo Eu sunt. Nu voi da slava Mea nici unui dumnezeu, că nu este dumnezeu afară de Mine, şi va striga tot omul: „Este Dumnezeu! Este Dumnezeu! Este Dumnezeu!”, va striga aşa cum strigau pruncii din Ierusalim: «Osana, osana, binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului!». Va striga omul ca să mărturisească pe Dumnezeu, căci îl va vedea pe Dumnezeu pe nori, spre judecata necredinţei oamenilor. Amin.

Israele, Israele, te va mărturisi şi pe tine tot omul şi va spune că eşti poporul Domnului şi cortul Domnului şi împărăţia Domnului pe pământ. Israele, Eu trebuie să împărăţesc pe pământ, că de aceea am făcut pământul. îl voi face nou şi îl voi înveşnici, aşa cum am rostit Eu în mijlocul tău făgăduinţă cerească şi veşnică. Israele fiule, ai grijă să ai vase cu untdelemn, şi ai grijă de vase, Israele, şi veghează, tată, peste untdelemn, că omul de azi face ce am făcut şi Eu, face şi el untdelemn, ca să Mă micşoreze pe Mine. Eu am făcut din apă vin, ca să-Mi fac lucrarea Mea cerească pe pământ. Şi omul a făcut şi el din apă vin, a făcut şi face mereu, face de mii de ori mai mult ca Mine, ca să-şi facă lucrarea lui satanicească pe pământ. Ai grijă, fiule, că omul care are de tată pe diavolul face ce am făcut Eu, face şi el, dar ţie să nu-ţi trebuiască facerea lui. Tu să stai sub binecuvântarea Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh, şi să fii sănătos cu înţelepciunea şi cu vederea, fiule Israele. Amin.

Azi am luat pe fiii Mei cei unşi şi am venit spre tine, poporul Meu, ca să-ţi dau rodul rugăciunii: Duh Sfânt şi sănătate de duh şi de trup să-ţi dau. Cere, tată, cere, că şi Eu cer de la Tatăl. Cere, Israele, cere ce am Eu, nu ce vrei tu. Să fii atent, poporul Meu, să ceri ce am Eu. Eu am împărăţia Mea, Eu am împărăţia cerurilor, căci pământul Mi-a fost luat de om, dar voi răscumpăra prin tine tot ce am pierdut, că de aceea te-am născut, Israele. Te-am născut şi te-am crescut şi te-am şcolit ca să ieşi om drept şi să Mă sprijin cu tine când voi răscumpăra ce a fost al Meu. Am făcut şi Eu cum face un părinte care-şi dă copilul la şcoală ca să iasă avocat şi om drept, şi ca să aibă apărător omul cel neîndreptăţit. Te-am născut şi te-am crescut ca să am moştenitor, fiule Israele, ca să fii tu moştenirea Mea, poporul Meu. Ia, tată, dar de sănătate de duh şi de trup. Ia, fiule, ia, că am fii împărţitori. Ia, Israele, şi te îmbracă în haină nouă, şi petec vechi să nu ai pe haina ta. Să nu ai haină cu petec, Israele, căci haina de nuntă este nouă, fiule.

Roagă-te Tatălui, roagă-te prin Mine, Domnul Iisus Hristos, şi vei primi tot prin Mine. Amin. Roagă-te şi suspină după cer nou şi pământ nou şi după trup îmbrăcat întru nestricăciune. Roagă-te, Israele, roagă-te lui Dumnezeu, şi El îţi va da ale Sale. Roagă-te şi veghează, ca să ai ce trebuie să ai. Să ai la venirea Mea cea văzută de tot ochiul, să ai ce trebuie să ai la venirea Mea. Roagă-te neîncetat, şi te bucură întru Domnul Dumnezeul tău, poporul Meu. Roagă-te, că mult poate rugăciunea celui drept întru lucrarea sa. Amin, amin, amin.

04-12-1995