Iar şi iar cobor la Israel, căci scris este în Scripturi că precum M-am suit la cer, tot aşa voi şi coborî, şi iată, cobor mereu. Cobor, că scrie în Scripturi, şi Eu trebuie să împlinesc Scripturile toate, până ce nu va mai rămâne nimic din Scripturi neîmplinit. Precum M-am înălţat, tot aşa şi cobor, şi nimeni nu se coboară din cer decât cel ce se suie. Ferice celui ce se suie la cer că acela şi coboară, precum este scris că cine nu se naşte din cer nu poate fi al împărăţiei cerurilor. Amin.
Israele, Israele, scumpul Meu popor, Eu din cer M-am coborât când M-am născut din Fecioara mama Mea. Măi copilul Meu, Eu de aceea M-am putut sui la cer în ziua înălţării, pentru că am fost născut din cer, şi sunt Fiul Cel dintâi al împărăţiei cerurilor, şi omul Mă are pildă de naştere de sus, de coborâre şi de suire. Eu până n-am împlinit aceasta n-am rostit Scriptura care spune despre naşterea de sus. Am venit, tată, iar la tine, M-am coborât din cer pe nori aşa precum M-am suit, pe nori de îngeri, aşa precum M-am înălţat. Stau deasupra ta şi grăiesc din nori de îngeri şi îţi pun iar masă; masă de cuvânt cald, izvor de cuvânt proaspăt, mană cerească, fiule, ca să mănânci şi să bei şi să te îmbeţi de dragoste de Dumnezeu şi să Mă iubeşti, poporul Meu, şi să calci pe urmele Mele şi să-Mi fii tu cărare Mie, cărare, tată, între cer şi pământ, că dacă n-ai fi tu cărarea Mea, Eu cum aş mai coborî? Eu la ce aş mai coborî? Dar iată, am cărare şi cobor şi te scriu în carte că vorbeşti cu Dumnezeu, şi apoi Mă fac carte prin mâna ta, Israele, şi Mă fac cunoscut omului cel fără de duh şi lucrez precum am lucrat când am scris Scriptura, tată. Eu aşa am scris Scriptura pe pământ, aşa precum o scriu şi acum, iar Scriptura se numeşte Dumnezeu, se numeşte Cuvântul lui Dumnezeu. Nici o carte nu este adevărată. Numai Scriptura este adevărată, pentru că ea este din Mine şi pentru că Eu sunt cărarea şi adevărul şi viaţa. Amin. Cine nu are această viaţă, acela nu are viaţă şi nu are adevăr şi cărare sub picioare.
Ţi-am făgăduit, copilul Meu Israel, că voi veni la tine ca să scriu în carte despre minciuna înţelepciunii care vine de la om; să scriu în carte că omul fără Dumnezeu este om fără duh şi este dat împrumut duhului rău de bunăvoia sa, aşa cum s-a întâmplat cu omul cel de la început, care a trecut peste Duhul lui Dumnezeu ca să fie mai mare, şi atunci s-au clătinat toate de la locul lor, tot ce a creat Dumnezeu s-a clătinat atunci. Dar este scris în Scripturi cuvântul Meu care spune: «încă o dată voi mai clătina cerul şi pământul», că Eu, Israele, trebuie să aşez la locul lor pe cele clătinate, şi se va simţi punerea la loc a celor clătinate. Am grăit prin gura apostolului Meu din grădina Mea care rosteşte peste tine cuvântul cel venit la el din cer, am grăit prin guriţa lui înaintea ta şi am spus prin Duhul Sfânt, prin vorbire de Duh Sfânt am spus că cea mai mare minune pe care am făcut-o Eu prin această lucrare din cer coborâtă este minunea omului cel nou, care trăieşte după cuvântul lui Dumnezeu, care se mişcă întru cuvântul rostit de Dumnezeu, care-şi ia prin cuvânt şi prin împlinire de cuvânt chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, aşa precum Eu l-am făcut pe om la început. Atunci l-am făcut, iar acum l-am născut din cer, aşa precum Eu M-am născut din cer, şi apoi M-am suit, şi iată, cobor din cer dacă M-am suit la cer. Aşa şi tu, copil născut prin cuvântul Meu, care a venit din cer la tine. Iată naştere de sus, naştere prin cuvânt. O, ce minune am lucrat Eu în tine, Israele! De aceea am plămădit Eu această lucrare şi acest popor, ca să nasc în el fii de sus, fii din cer, aşa precum am fost Eu. Eu prin cuvânt M-am născut din cer. Cum, tată, cum prin cuvânt?
Israele, Israele, stai sub învăţătura învăţătorului tău şi să nu cumva să-ţi trebuiască învăţătură împrumutată, că omul cel dintâi pe care l-am făcut Eu aşa a făcut, a împrumutat de la duhul rău învăţătură şi a pierdut omul învăţătura lui Dumnezeu dacă a făcut aşa. Eu sunt învăţătorul tău, şi tu să nu iei de la nimeni decât de la Mine. Să nu iei de la tine, să nu faci ca Adam, Israele, fiul Meu. Să nu iei de la tine, şi să faci ce am făcut Eu cât am stat lucrător între oameni. Eu am luat de la Tatăl şi am lucrat tot ce Mi-a spus Tatăl, şi de la Mine n-am lucrat. Să nu iei de la tine, că iată ce a păţit poporul acesta care a fost pornit de Mine la început când Eu am deschis cerul şi M-am coborât în stâlp de foc înaintea lui ca să-i vorbesc din rug aşa precum am grăit lui Moise. Verginica a fost rugul cel aprins înaintea poporului Meu de azi, iar Eu din rug vorbeam cu poporul de azi şi scriam legea omului nou, legea raiului, aşa cum am scris-o pe vremea lui Moise. Poruncile date de Mine lui Moise, aceea este legea raiului, legea din care a căzut omul. Şi acum, vezi tu ce fac, Israele? Vin la tine şi îţi împrospătez lecţia raiului şi îţi descurc înţelesul poruncilor lui Dumnezeu, căci Verginica dacă a venit la Mine n-a luat cu ea focul din rug, şi l-a lăsat înaintea ta, Israele român. Focul din rug, ce era? Era cuvântul lui Dumnezeu, care curăţă arzând. Şi iată, focul din rug nu se stinge în veci, precum Eu nu Mă sfârşesc în veci. De aceea, tată, îţi spun să nu iei de la tine ca să lucrezi peste tine, şi să iei de la Mine, că iată, focul din rug s-a născut înaintea ta prin Verginica, şi ceea ce se naşte din cer, aceea rămâne.
Fiule, dacă tu eşti născut din cer, tu trebuie să rămâi, şi dacă rămâi, trebuie să mănânci foc aşa cum a mâncat Ilie, proorocul Meu. Mănâncă foc, Israele, şi să arzi, tată, ca Mine, şi să stai înaintea Mea ca o făclie arzând, că Eu cu această făclie dau foc pămânului şi cerului şi îmi împlinesc cele pentru arătarea celor ce nu se văd. De aceea ţi-am spus să te înflăcărezi, să te îmbujorezi de arşiţa focului sfânt şi să fii în Mine, în inima Mea să fii, şi să n-ai alt dor şi altă iubire. Iubeşte-Mă cu tot focul inimii tale, că bună este iubirea de Dumnezeu, şi va învăţa omul, va învăţa de la tine că numai Dumnezeu este adevărul, iar înţelepciunea omului este minciună, şi se va uita omul la minciuna lui şi va vedea că nu aşa trebuia să lucreze. Omul trebuia să lucreze numai ce i-a spus Dumnezeu la început când i-a dat raiul. Omul trebuia să lucreze ce i-a dat Dumnezeu să lucreze şi nu altceva, că vreau să te scot pic cu pic, Israele, ca să nu mai stai înconjurat de lucrul minciunii, şi te voi da pildă de om nou şi de ascultare şi de lucrare cerească. Eu pic cu pic te scot, şi lucrez prin tine ca să te scot din lucrarea minciunii care a fost lucrată de om, şi tu vei lucra apoi ce i-am zis Eu omului întâi.
Israele, ce i-am zis Eu omului să lucreze? I-am dat raiul lucrat din Mine, şi i-am zis omului să-l păzească şi să-l lucreze aşa cum Eu l-am lucrat, aşa cum Eu i-am arătat, aşa cum îţi arăt şi ţie, omul Meu cel de azi, că tu, Israele, eşti omul Meu cel de azi, nu omul cel de azi. Omul cel de azi e omul minciunii, iar omul Meu cel de azi eşti tu, poporul Meu, care trăieşti şi te hrăneşti cu Mine, cu cuvântul Meu. Vezi, tată, cum este învăţătura? Ai învăţat tu aşa ceva de la omul care te-a legat de şcoala lui când tu te-ai dus să înveţi şcoală? Şcoala nu se învaţă aşa cum ai învăţat tu. Şcoala aceea a fost minciună, şi fii atent, că şcoala e şcoală, şi minciuna e minciună, fiule. Şcoala este ceva veşnic, iar minciuna se face deşertăciune. Numai ceea ce este veşnic se numeşte şcoală, iar ceea ce se destramă este deşertăciune şi goană după aur, adică după vânt. Ai văzut ce a făcut aurul din om? Ai văzut, Israele, ce a făcut aurul? A făcut mai rău ca ceea ce a făcut Lucifer. Aurul s-a făcut avere pentru om şi l-a înşelat pe om cu strălucirea lui şi l-a făcut rob pe om, iar omul pentru aur a născut minciună, s-a zbătut să nască minciună şi să-i dea trup şi s-o arate în faţa omului şi să cumpere aur pe minciună. Iată cum vine această lucrare: cu minciuna capeţi aur, iar cu aur cumperi minciună şi rodul minciunii. Şi voi lua aurul şi voi cumpăra cu el împărăţia cerurilor şi o voi arăta omului, ca să vadă omul ce trebuia să facă el cu aur dacă a vrut să umble cu aurul. Omul nu avea împărăţia lui Dumnezeu când aflase aurul, că o pierduse dintru început. Dar cu aurul trebuia să se zbată să-l dea în schimbul împărăţiei pierdute.
Iată ce fac Eu azi cu aurul. Tu nu ai aur, Israele, că tu ai fost un popor de jos, fiindcă Eu din cele ce nu sunt te-am întocmit, nu din cele ce sunt, ci din cele ce nu sunt pe pământ. Te-am întocmit din nimic, aşa cum din nimic am întocmit peşte acolo unde nu era peşte, şi am spus apostolilor Mei care se trudiseră o noapte întreagă pentru peşte, le-am spus să bage năvodul şi să ia peşte, şi au luat peşte; dar nu era peşte, şi era cuvânt, şi aşa i-am hrănit Eu pe ei cu cuvântul cel întrupat, şi aşa M-am întocmit Eu întru ei. Pic cu pic M-am întocmit întru ei, căci din nimic am lucrat prin cuvânt peşte şi pâine şi vin, şi viaţă din moarte am lucrat, şi lumină din întuneric am lucrat peste orbi şi peste surzi, căci am făcut auz acolo unde nu era auzul, şi am făcut vedere acolo unde nu era vedere. Dar omul care te-a luat la şcoala lui ca să înveţi de la el, a făcut aşa cum am făcut Eu? Omul a voit să facă, dar a făcut bietul de el aşa cum au făcut filozofii lui faraon atunci când făceau şi ei, cu duhul răului şi al minciunii, minuni ca şi Moise. Dar la ei se chemau minuni, iar la Moise se chema puterea lui Dumnezeu. Vai şi iar vai de omul care lucrează minuni şi lucrări minunate care ies de la om, că acela face ce au făcut înţelepţii lui faraon, înţelepţii pământului, care nasc puterea răului, iar răul se face trup, şi se face fiu al lumii, şi din el se naşte rău, se naşte fiu al minciunii şi filozof lumesc, aşa cum erau cei de la faraon. Acest fel este lucrarea care se numeşte „ştiinţă”; acest fel este omul care se numeşte „om de ştiinţă” şi „filozof”, dar Eu nu l-am numit „om de ştiinţă”, şi l-am numit „ştiinţific”, aşa am numit Eu lucrul acesta. Ştiinţa a fost furată, fiule, căci prin neascultare omul a luat ştiinţă, şi aşa s-a început veacul ştiinţei omului, veacul omului, Israele, căci Domnul este fără de veac, Domnul este veşnic şi fără de timp.
Poporul Meu, nu cârti tu, cel ce eşti învăţat să Mă împungi şi să Mă tachinezi, şi nu te sminti nici tu, cel ce te întrebi de cele ce te înconjoară şi care sunt născute din ştiinţa omului, ştiinţa cea furată prin neascultare, prin furt, Israele. Pe tine, poporul Meu, te-am făcut năvod de prins peşte, iar năvodul se aruncă în mare, în apă se aruncă. Pe tine, poporul Meu, te-am luat din mijlocul veacului omului, te-am luat dintre oameni ca să-Mi fii Mie ogor şi popor, aşa cum l-am luat pe Avraam dintre cei cu amestecarea limbilor, şi te-am născut prin cuvânt, aşa cum Eu M-am născut prin cuvânt. Eu prin cuvânt M-am născut din cer şi de pe pământ. Cum, tată? Dar tu ştii cum. A venit cuvântul din cer prin prooroci, şi apoi prin îngerul buneivestiri, şi cuvântul s-a împlinit; s-a întrupat în mama Mea Fecioară, care a crezut în cuvântul lui Dumnezeu, în proorocii şi în trimişii cerului, şi M-am întrupat şi M-am născut în veac. Pe tine, Israele, tot aşa te-am născut. A coborât cuvântul din cer, şi te-a suit la cer cuvântul Meu, şi tu ai crezut, şi apoi te-ai născut din cer prin cuvânt, şi te-ai făcut om al lui Dumnezeu şi te-ai smuls din amorţire şi te-ai lăsat spre înviere, şi fericiţi vor fi cei ce au avut şi vor avea parte de învierea cea dintâi, că moartea a doua nu mai are putere peste ei. Te-am născut din mijlocul morţii veacului, în mijlocul morţii veacului omului, şi te-am numit poporul Meu, Israele, şi te-am numit fiul Meu născut din cer, şi pic cu pic stârpesc din jurul tău veacul care te-a ţinut în moarte, că pe tine din moartea cea dintâi te-am luat şi te-am întocmit fiu născut de sus, din moartea aceea pe care omul o numeşte viaţă. Stau cu tine în mijlocul morţii veacului omului şi pic cu pic stârpesc din jurul tău ştiinţa care vine de la om, şi fac raiul iar, aşa cum l-am făcut la început, dar lucrez prin tine în mijlocul iadului de pe pământ, în mijlocul fiarelor de pe pământ, că şi Eu, tată, am venit pe pământ şi am stat treizeci şi trei de ani în mijlocul ştiinţei omului şi al lucrului ei. Iar tu să ai răbdare mare, căci răbdarea Mea nu s-a terminat când am trecut în cele ce nu se văd, ci am mers cu răbdarea înainte prin cei ce au fost născuţi din cer, prin cei ce sunt născuţi din cer.
Ce se întâmpla, Israele, dacă Eu nu treceam în cele nevăzute? Tu nu ştii ce se întâmpla dacă Eu nu M-aş fi acoperit cu cele ce se văd. Stau acoperit cu cele ce se văd, ca să ai tu loc în timp. Eu n-am plecat niciodată de lângă ai Mei, dar M-am ascuns în ei, şi de aceea am spus Eu că omul Mă caută şi nu Mă mai găseşte, că Eu sunt acoperit.
Omul nu Mă poate găsi decât în el. Cum Mă poate găsi omul în el? Prin asemănarea lui cu Mine, întru ascultare de Tatăl.
Vreau să Mă arăt omului în tine, fiule din Israel, şi de aceea am zis să te laşi să fii după chipul şi asemănarea Mea şi la chip, şi la duh, şi la lucrare, căci împărăţia Mea eşti tu, omule al Meu întru care Eu Mă odihnesc în vremea aceasta. O, fiule, fiule, ştii tu că niciodată nu M-am odihnit în om ca acum? Acum, iată, încap şi cu odihna, şi cu lucrarea Mea în om, şi lucrez de pe tron peste pământ, că tu eşti tronul Meu de înviere şi de judecată, Israele, copilul Meu. Dacă eşti înconjurat de veacul ştiinţei omului, de cele ale ştiinţei omului, nu te îndoi, dar nici nu te bucura, căci tu ai de lucrat cu Mine, şi vom desfiinţa prin ascultare de Tatăl toată deşertăciunea care vine de la om şi de la aur, fiule. Omul pentru aur face ştiinţă şi o dă pe aur, ca să aibă aur omul, iar aurul este un dumnezeu mincinos chiar dacă străluceşte. Omul trebuia să lucreze ce i-a dat Dumnezeu să lucreze, şi nimic altceva nu trebuia să facă, dar dacă a făcut, Eu lucrez cu tine ca să ajut pe om să capete înapoi slava pe care a pierdut-o. Ştiinţa era a lui Dumnezeu, şi omul n-a ascultat să nu ia din pomul ştiinţei, şi iată, de atunci omul este al ştiinţei, nu al lui Dumnezeu, şi nu vrea omul ştiinţei să creadă că el nu este omul lui Dumnezeu. Cea mai mare minciună este spusă atunci când omul ştiinţei spune că este omul lui Dumnezeu. Sunt mulţi între oamenii ştiinţei care se roagă lui Dumnezeu să-i ajute în ştiinţa lor, să-i ajute să facă aşa şi aşa, dar cine-i aude? De auzit îi aude Dumnezeu, dar auzind nu aude Dumnezeu, căci Dumnezeu nu Se dezbină pe Sine.
O, Israele, mare şi grea este, tată, lucrarea de răscumpărare a omului pe care l-am pierdut la început. Greu am mai lucrat şi atunci cu Israel, şi nu M-am ales decât cu Avraam şi cu făgăduinţa făcută peste el, şi care Mă frământ şi Mă zbat alături de tine, Israele de azi, s-o săvârşesc cu bine şi cu pace, tată, şi cu înviere. Numai cu Avraam M-am ales din toată truda Mea; cu el şi cu cel care seamănă cu el în lucrare, căci Avraam a fugit din mijlocul amestecării limbilor şi a stat cu Mine în lucru, şi tot aşa vreau să fac şi cu tine, fiule al lui Avraam, fiule născut din cuvântul Meu. Să fugi, fiule, şi să fugi bine dacă fugi, să fugi de turnul Babel, să fugi, că turnul acesta va avea prăbuşire mare de tot. Să fugi, Israele, de acest turn care se numeşte Babel, adică Babilon. Fugi, tată, din mâna omului care te ţine în mâna lui. Fugi, fiule, că-ţi dau putere, şi ţi-am dat putere să te smulgi. Când erai rob, nu te puteai smulge, şi te chema forţat la şcoala lui, şi ai auzit numai minciuni de la el, dar acum eşti liber, şi vino la Mine şi la şcoala Mea, că avem mare lucrare de lucrat. Am de împlinit cu tine Scriptura care spune că ştiinţa se va sfârşi, că darul limbilor va avea capăt, că omul înţelept şi cărturar nu va mai fi găsit pe nicăieri, şi se va auzi glasul Meu care va grăi: «O, deşertăciune a deşertăciunilor, care ai gonit şapte veacuri ca să prinzi vânt şi ai prins furtună, şi furtuna te-a şters de pe pământ!».
Fiule, ce ai învăţat tu la şcoala cea care vine de la om? Te întreb pământeşte, tată. Ai învăţat fizica şi chimia şi matematica şi biologia şi botanica şi agricultura. Aşa scria pe cartea pe care tu învăţai, aşa cum pe cartea Mea scrie Scriptură, scrie Cuvântul lui Dumnezeu. Oare, ţie, poporul Meu, îţi trebuiau aceste cărţi? Şi dacă îţi trebuiau, pentru ce îţi trebuiau, tată? Omul de ce învaţă aceste cărţi? învaţă ca să zidească la veacul acesta omenesc, de aceea învaţă. învaţă omul ca să clădească ceea ce se va dărâma. Vezi tu de ce învaţă şi de ce clădeşte omul veacului acesta, omul cel fără Dumnezeu? Vezi tu ce scrie pe cărţile scrise de om? Scrie deşertăciune, nu scrie Dumnezeu. O, dacă ar fi de la Dumnezeu cărţile acestei învăţături, ar scrie pe ele numele Meu şi nu alt fel de nume.
Omul de ştiinţă a scormonit cu mintea lui şi s-a băgat în tainele facerii, aşa cum s-a băgat Adam să mănânce de unde nu trebuia să mănânce. Omul a scormonit cu mintea lui şi apoi a zis că e deştept, şi şi-a făcut cărţi şi le-a dat nume de om, şi a scris pe ele fizică şi chimie şi biologie şi filozofie, dar pe niciuna din cărţile omului nu scrie neascultare, nu scrie moarte, nu scrie deşertăciune. Cei mai deştepţi oameni au fost cei care s-au făcut creştini, cei care au lepădat toată ştiinţa pământească şi s-au întors la Dumnezeu ca să fie răscumpăraţi de viaţă şi de ascultarea de Dumnezeu. Dar e mare lucru să fie omul creştin, adică Hristos, adică om în care stă ascuns Hristos. Omul creştin trebuie să fie ca Hristos în purtare şi în lucrare şi la vedere, ca să poată Hristos să-l ia şi să-l facă ucenic lucrător, adică Hristos lucrător pe pământ între oameni. Creştinul care nu lucrează cum trebuie asemănarea lui Hristos în el, acela este în căutarea lui Hristos, dar creştinul care este creştin adevărat, acela îl găseşte pe Hristos înăuntrul său, după cum este scris: «împărăţia lui Dumnezeu este înăuntrul vostru».
Vreau să fac din aur pâine de la Dumnezeu, ca să înţeleagă omul ce este bine de făcut. Israele, Israele, veacul omului e veacul aurului, e veacul lăcomiei, tată. Dacă omul nu ar avea duhul lăcomiei peste el, n-ar munci omul atât de mult ca să-şi agonisească deşertăciunea şi nume mare peste deşertăciunea lucrată de el. Nimic nu cunoaşte omul după ce atât de mult a scormonit şi a învăţat. Nimic nu-l ajută pe om învăţătura lui, şi vreau să scriu sfârşit peste ştiinţa omului, şi vreau cu tine să lucrez şi cu ştiinţa Mea în tine, cu cea dată de Mine, nu luată de tine, Israele român, poporul Meu prin care îmi anunţ împărăţia. Voi nimici tot ce a făcut omul, şi va rămâne tot ce a făcut Dumnezeu. Voi coborî pe Duhul Sfânt, şi cu acest foc voi preface în cenuşă toată ştiinţa omului şi toată facerea care vine de la ştiinţa omului.
Fiule care ai pe Dumnezeu, să înveţi carte de la Mine, tată, şi să te faci iscusit prin ascultarea cuvântului Meu, că Eu mereu voi cuvânta peste tine, fiindcă Eu sunt fără de sfârşit. în cartea care iese de la om scrie să faci păcat chiar dacă nu se vede bine ce scrie. Scrie că păcatul e viaţă, aşa scrie, tată. Scrie că dacă nu păcătuieşti te îmbolnăveşti. Să ştii şi să crezi că aşa scrie, tată. Aud oameni pe pământ care se învaţă unul pe altul să facă păcat ca să nu mai fie bolnav. O, copilul Meu, tu nu ştii, tată, de ce s-au plămădit cărţile pe care le învaţă omul de la om. O, ce lucrare a fost aceasta! Ce minciună mincinoasă a fost cartea omului! Omul ispititor te-a învăţat să crezi în cele ce el a ispitit, şi te-a învăţat să ştii şi tu lecţia ispitirii de Dumnezeu. Eu i-am spus duhului acesta: «înapoia Mea, satano, şi să nu ispiteşti!». Dar când duhul acesta a venit la tine, omule, ca să ţi se pună la picioare, tu nu i-ai spus „înapoia mea, satano!”. De unde, că omul l-a învăţat pe de rost şi i-a stat supus şi a învăţat de la el, şi omul zice că păcatul este viaţă, şi nu mai zice omul că e păcătos. Când l-am întrebat Eu pe Adam: «Unde eşti, Adame?», Adam Mi-a răspuns: «M-am ascuns, Doamne. Am păcătuit şi m-am temut apoi de Tine şi m-am ascuns», dar omul cel de azi nu se mai lasă nici căutat, nici strigat, că Eu mereu strig şi spun: «Omule, unde eşti?», dar omul nu mai răspunde nici cât a răspuns Adam, care a spus că a păcătuit şi că s-a ascuns de teama de Dumnezeu.
Omule, omule al veacului, tu nu mai ştii că păcatul e păcat, nu mai ştii ce este păcatul. O, nu mai ştii, căci din păcat eşti făcut, şi nu mai ştii ce nu este păcatul. Tu ştii numai păcatul şi atât, şi altceva nu mai ştii. O, şi ai să ştii, şi n-ai să zici că nu ştii. Ai să ştii că Eu sunt Dumnezeu, şi că ai auzit de la Dumnezeu şi n-ai vrut să-L crezi. Tu eşti învăţat să crezi altfel în Dumnezeu, că aşa te-au învăţat învăţătorii tăi.
Omule, am să te găsesc, să ştii că te voi găsi, şi iată, am venit la tine şi ţi-am spus că este Dumnezeu şi că vine la tine. Te vei întâlni cu Mine, omule, şi îţi voi arăta mormanele deşertăciunii tale şi îţi voi spune că ai fost mincinos şi deştept la minciună, şi am să-ţi arăt slava lui Dumnezeu şi ai să vezi ce a fost adevărul, că Eu am în mijlocul oamenilor, am fii născuţi de sus, care au stat în mijlocul oamenilor cu Mine, şi Mă voi lăsa văzut lângă cei de un chip şi de o asemănare cu Mine, iar duhul îngâmfării se va face cenuşă. Amin.
Israele, Israele, preaiubitul Meu popor, a venit vremea să-ţi înţelegi lucrarea pe care o ai tu de lucrat cu Mine, tată. Vezi tu, măi fiule, că Eu am dreptate când îţi spun că avem de lucrat cer nou şi pământ nou? Trebuie, fiule, să le facem iar pe toate, că omul veacului acesta a lucrat şapte veacuri numai minciună, tată. Vezi tu de ce plângeam Eu şi te rugam şi îţi spuneam: «Israele, Israele, nu mai citi ziare şi cărţi lumeşti, şi citeşte Scriptura, fiule!»? îţi spuneam în mare şoaptă, fiule strâmtorat, că erau numai lupi în jurul tău şi în tine. Dar acum când nu ne mai temem de lupi, îţi spun cu glas puternic: Israele, Israele, citeşte, fiule, Scriptura, că scriu în ea mereu, ca să ai ce să citeşti, ca să ai ce să mănânci, că a venit vremea să mănânci, măi fiule, şi să te îngraşi, ca să ai putere mare, tată.
O, ce milă am făcut Eu cu tine, copile născut prin lucrarea Mea de înviere! Te-am luat, tată, dintre oamenii veacului acesta şi te-am născut, şi printre morţi te-am născut, şi te-am crescut cu greu până azi, şi azi îţi spun să fii mare, după cât de mare este lucrarea Mea de azi, lucrarea de nimicire a deşertăciunii ştiinţei care vine de la om. Ţi-am adus să ai tu de la Mine şi să nu mai iei nimic de la om, şi să te hrăneşti frate pe frate cu mană cerească şi să crezi ce-ţi spun, că iată ce-ţi spun: vine vremea, şi a şi venit, când vei mânca numai cuvântul lui Dumnezeu şi atât. Şi cum va fi, oare? Aşa va fi, şi va trebui atunci să faci şi tu ce am făcut Eu când nu aveam ce mânca, Eu şi cu cei ce se ţineau după Mine. Eu trebuie să fiu în tine, Israele, în tine, copile din Israel, şi din tine să rostesc cuvânt, şi să pun masă prin cuvânt, şi să fac din nimic peşte şi pâine şi vin, apă şi răcoare şi vindecare, lapte şi miere, cer şi pământ, înviere şi viaţă fără de sfârşit.
Eu cu cei ce au plecat după moarte, cu cei ce pleacă după moarte şi după urâciunea păcatului, cu aceia nu mai vorbesc de-acum, că am făcut pas nou, şi trecere peste Iordan am făcut, şi cine n-a trecut, n-a trecut. Eu merg înainte şi binecuvintez pe Israel cel ce a trecut şi îl învăţ învierea şi lucrarea învierii. Dar iată, mai spun ceva: Israele, nu te teme de lupii care mai sunt pe lângă tine. Tu fă-ţi lucrarea ta pe care o ai de la Mine, că lupul are după el cursa în care va fi prins, şi va muri de foame pe cale. Lupului nu-i place de Mine, şi de la Mine nu mănâncă, fiindcă lupul nu ştie să mănânce ca Mine. El ştie ca el, şi va muri de foame lupul cel rămas flămând. Hrana Mea se prinde numai de fii, nu şi de lupi, şi lupul va urla de foame, şi cursa îl va prinde cu foame, şi Israel va scăpa de lucrarea lupului. Lupul merge până unde se poate merge, şi apoi nu mai trece înainte.
Israele, te-am binecuvântat, tată, şi nu te teme de nimic, dar teme-te de Dumnezeu, căci fericit este cel ce se teme de Dumnezeu, că acela ia învăţătură de la Dumnezeu şi îşi lucrează salvare. Eu am rostit cuvânt şi am făgăduit că se va ridica dintre morţi un popor mare şi va sta la nunta ta cu Mine întru bucurie şi va vedea pe Dumnezeu. Toate cuvintele acestei cărţi trebuie să înveţi să le vezi împlinirea, căci toate vin spre împlinire. Cine stă după perdea ca să vadă dacă se împlineşte cuvântul acestei lucrări şi apoi să vină, acela niciodată nu se va mai bucura, că acela a ispitit pe Dumnezeu, acela a pipăit pe Dumnezeu ca să vadă dacă este sau dacă nu este Dumnezeu. Cine a împlinit pe jumătate şi nu întreg cuvântul Meu, acela va ofta adânc şi va sta oftând şi nu bucurându-se înaintea Mea.
Poporul Meu, să ştii, tată, că azi se cere să lucrezi bine şi nu oricum. Să ştii, fiule, că azi îţi trebuie iubire mare, ca să-L ai pe Dumnezeu în tine şi să fii îmbrăcat cu Dumnezeu, că vine vremea să-ţi pun masă prin cuvânt, că pe pământul omului nu va mai fi de mâncare. Vine vremea să faci ce a făcut Ilie din făina şi untdelemnul văduvei, şi vei fi bogat în untdelemn şi în pâine, căci lumea va intra la plata deşertăciunii, şi apoi va creşte pe pământ grâu ceresc şi sfânt, grâu sfânt pe pământ sfânt. îngrămădeşte-te, Israele, dă năvală, tată, spre pământul acela sfânt care va rămâne înaintea Mea cu cerul cel nou deasupra sa şi cu slava Mea întru lumină de şapte ori mai luminoasă ca acum. Tată, Eu nu-ţi spun poveşti, să nu crezi că-ţi înşir basme, fiule. Avem de răscumpărat pământul şi pe morţii din el, şi toate acestea vor fi lucrate prin cuvânt, ca la început. La început le-am făcut pe toate prin cuvânt, şi la sfârşit este tot aşa, dar la sfârşit va vedea omul toată slava lui Dumnezeu, iar omul cel ce s-a născut din Mine va fi mai presus de orice iubire în mâna Mea şi va juca în mâna Mea, căci mâna Mea va fi leagăn de iubire veşnică pentru omul cel de la sfârşit care a ascultat de cuvântul Meu, de s-a făcut om nou, după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt. în omul Meu cel de la sfârşit se va odihni toată slava Mea, şi slava aceasta va fi văzută de omul cel fără iubire de Dumnezeu.
Eu te îndumnezeiesc, copilul Meu iubit, copilul Meu de azi, numai să vrei, tată, că Eu te vreau pentru cer de bunăvoia ta. Tu îmi vei spune că vrei, iar Eu îţi spun să te aşezi la învăţat, fiule, ca să înveţi cum se vrea, să înveţi cum să fii ca să vrei. Tu nu trebuie să-Mi spui că vrei. Tu trebuie să fii, nu să vrei. Una e să vrei, şi alta e să fii. Poporul Meu, să nu mai ai nimic în afară de Mine, dar trebuie să vrei, şi trebuie să înveţi să Mă ai pe Mine. învaţă, tată, aşa cum au învăţat fiii grădinii Mele, care stau întru iubire şi care se iubesc unii pe alţii aşa cum Eu am poruncit şi nu altfel.
O, fiilor din grădiniţa Mea, voi, tată, numai pe Mine să Mă ascultaţi, şi aşa să învăţaţi tot poporul. Poporul să înveţe să nu asculte de voi, ci să asculte de Mine şi de trimiterea Mea spre ei, că Eu am cuvântul Meu în mijlocul poporului Meu, şi cuvântul Meu e al Meu. învăţaţi să staţi mai bine decât oricând înaintea Mea, şi păstraţi, fiilor, legile sfinţeniei acestui aşezământ, şi staţi bine de veghe, căci muntele acesta este munte sfânt. Grădiniţa aceasta este unealtă vie şi sfinţită. învăţaţi poporul să nu hulească nici cât un vârf de ac muntele Meu cel sfânt, şi să-şi pregătească hăinuţa şi să-şi ţeasă şi să-şi coasă singuri cămăşuţa slavei pentru ziua în care cerul şi pământul se vor săruta întru întâmpinare nouă, aşteptată de şapte veacuri, fiilor. învăţaţi poporul să aibă trup şi suflet şi duh nou, precum în cer, tată.
Vino, poporul Meu, la lecţia cea dulce de cer nou şi de pământ nou, a cărei cărare este dreptatea şi pacea! Vino, Ierusalime, vino! Vino, tată, că tu eşti iubirea Mea din urmă! Vino, Ierusalime român, că te-am numit mireasa Mea! Vino, iubito, vino, mireasa Mea, că Domnul tău te iubeşte cu iubire mare! Voi binecuvânta toate întâlnirile Mele cu tine, numai să vrei să vii la lecţia de fiu al slavei care vine văzându-se venind. Nu numai Eu să te chem să vii, şi să te văd şi pe tine că Mă chemi să vin, că vin din cer la tine, Ierusalime care te aduni la masa harului Meu prin cuvânt. Să te văd venind, şi Eu îmi voi anunţa venirea şi voi binecuvânta cortul Meu deasupra ta, ca să te umbrească, şi Eu să stau cu tine cuvântând în mijlocul tău. Vino şi tu, că şi Eu vin, dar să nu spui că te stingheresc, şi să vii dorindu-Mă şi dând orice să vii, că Eu te hrănesc şi te adăp şi binecuvintez popasul Meu cu tine şi popasul tău cu Mine între cer şi pământ.
Binecuvântat să fii, Israele. Eu, Domnul, îţi mulţumesc pentru truda ta, şi vino, tată, că Mi-e dor de tine! Vino la fântână, vino şi dă-Mi să beau, că şi Eu îţi dau. Să ne astâmpărăm setea unul la altul şi să trăim iubirea lui Dumnezeu şi să scoatem din fântână şi să bem, că voi face din tine fântână de miere, şi te vei împărţi şi vei fi ca mierea, Ierusalime, căci Eu întru tine binevoiesc. Luminează-te şi vino, căci cărarea Mea vine spre tine.
Pace ţie de la Mirele tău, Ierusalime, mireasa Mea! Amin, amin, amin.
03-06-1995
