Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul să ne bucurăm şi să ne veselim într-însa! Aceasta este zi de Paşti, ziua Fiului lui Dumnezeu, întâiul născut din morţi, şi Cel dintâi întru toate.
Eu sunt, bucuraţi-vă! Şi iarăşi zic, bucuraţi-vă! Eu sunt Cel dintâi şi Cel de pe urmă, şi iată, sunt cu voi, cei din urmă. Bucuraţi-vă că sunt cu voi, cu voi, cei din urmă, cei de dinaintea arătării Mele pe norii slavei, întru slăvită venire pe nori. Sunt cu tine, Israele mititel, popor ales de Mine din lume ca să fiu cu tine în vremea cea din urmă, şi ca să fii tu creştin după adevărul numelui Meu.
De unde vine numele de creştin? Israele, dacă Eu te întreb ce înseamnă numele creştin, tu ce răspuns îmi dai? Acesta este numele Meu, Israele, şi din el vine numele de creştin. Dar ce răspuns îmi dai tu despre viaţa ta cu numele de creştin? căci tu trebuie să semeni cu Cel de la Care se desprinde acest nume minunat.
O, popor creştin, să te lupţi, tată, să semeni cu Mine, că Eu cu nimeni n-am vorbit ca şi cu tine, şi am multe să-ţi cer, şi să le văd peste tine, ca să trăiesc Eu întru tine, iubitul Meu copil cu numele de creştin, cu nume nou, după numele Meu rostit.
Israele, pace ţie! De peste tot Israele al acestei lucrări, pace ţie! Ascultă cuvântul Domnului, Israele mic. Ia aminte şi te întăreşte întru Mine şi de la Mine, de la hrana Mea, care se cheamă cuvântul lui Dumnezeu. Iată, rostesc peste tine, în numele Meu şi în numele tău, tot cerul rosteşte odată cu Mine şi cu tine salutul Paştelui Meu şi al tău: Hristos a înviat! Şi tu să zici cu Mine odată: „Adevărat a înviat!”. Adevărat să fie acest răspuns peste fiinţa ta, peste împlinirea ta întru Mine, întru învierea Mea întru tine.
Hristos a înviat, creştinii Mei, care purtaţi întru adevăr acest nume minunat! Acest nume este purtat de cei ce seamănă cu Mine, fiilor. Hristos a înviat, întru întreită cântare şi urare şi adeverire! Pentru tot poporul Meu să fie praznic de înviere, şi asemănare de înviere, şi bucurie în inimile voastre, fiilor. O, nu e bine în lume, nu e bine cu lumea, tată. E bine cu Mine şi cu slava Mea şi cu bucuria Mea. Numai aşa fel de bucurie se numeşte bucurie veşnică. Bucuria acestei sărbători de înviere, nu ştie lumea s-o păstreze curată şi vie. Nu Mă pot bucura cu lumea, tată. Lumea se strânge la slujba învierii şi se bucură în felul ei, se bucură că se strânge buluc, se bucură din obişnuinţă, dar bucuria lumii acesteia nu este ajunsă până la cer. Mare suspinare este pe îngeri şi pe sfinţi că n-au şi ei loc în biserici şi în oamenii care merg la slujba învierii Domnului, la slujba bisericii, fiilor, că iată, una este să zici biserică, şi alta este să zici biserica lui Iisus Hristos. Dar Eu vreau ca tu să fii biserică a lui Iisus Hristos, iubita şi micuţa Mea turmă. Să nu fii ca biserica lumii, care se foloseşte de numele lui Iisus Hristos şi care se strânge la slujba învierii ca să întristeze pe sfinţi şi pe îngeri şi pe Domnul; se strânge şi face fărădelege în biserică şi în casa ei şi în jurul ei, şi blesteamă şi înjură şi fumează şi face desfrânare şi destrăbălare, şi nu văd, tată, să doară pe careva această blasfemie dureroasă. Sunt preoţi puţini, puţini de tot, şi ar trebui să fie mulţime mare de preoţi, ca să fie ordine cerească întru biserică cerească. Este câte o cetate mare, şi are pus peste ea un preot, şi nu poate face nimic aşa. Nu aşa se cădea să fie ca să se spună pe drept biserică a lui Iisus Hristos.
Măi copii, vă spun şi Eu vouă că e mare rătăcire pe pământ. Cerul face socoteală, şi e mare înşelare pe pământ, şi voiesc s-o dau de veste, ca să nu lucrez pe neştire peste rătăcire; să dau de ştire că una înseamnă cuvântul biserică, şi alta înseamnă biserica lui Iisus Hristos. Cea a lui Hristos înseamnă sfinţenie, credinţă, smerenie, iubire şi rugăciune vie, măi creştine, nu rugăciune moartă, nu mândrie, nu sminteală; înseamnă ascultare biserica lui Iisus Hristos. Cel ce calcă ascultarea din biserica lui Hristos, acela iese din biserică, iese prin neascultare lucrată împotriva Duhului Sfânt, Care trebuie să conducă biserica. Preotul trebuie să fie om vrednic, om curat şi neobosit în slujire, om ales de iubirea creştinilor, de iubirea lor, care se hrănesc cu Dumnezeu. Aşa se cade să fie ales preotul, şi se cade să fie cel mai bun, mai bun şi mai sfânt decât toată biserica; mai bun, ca să fie pildă bisericii.
Oare, ştiţi voi cum se aşezau şi cum erau preoţii în vremea bisericii de la început? O, ce mult voiesc să ştiţi şi să credeţi că preotul trebuie să fie curat şi să se asemene cu Mine, că scris este: «Nu este ucenic mai mare ca învăţătorul său, dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său». Aşa şi numai aşa înseamnă biserică a lui Hristos. E lumea moartă, şi nu o pot învia şi nu Mă pot strecura s-o trezesc, că preoţii ei fac altceva, nu slujesc lui Hristos. Ei au tocmit darul pe bani şi nu răsar din cetate, şi vin necunoscuţi de cetate, şi nu se mai ştie rânduiala cea din început când apostolii Mei intrau prin cetăţi şi era ales cel mai vrednic din cetate şi era aşezat peste cetate, prin descoperire cerească era ales.
Dar unde sunt, tată, cheile împărăţiei cerurilor? Iată, ele sunt stăpânite de cei ce nu iubesc împărăţia cerurilor. Dar voi nu vă temeţi. E vremea de înşelare şi de minciună şi de făţărnicie cum n-a mai fost de când e veacul şi nu va mai fi, dar voi nu vă temeţi, că iată, Eu sunt prin cuvânt cu voi şi vă ţin treji şi vă îndemn la veghe şi la atenţie şi la biserică întru Iisus Hristos. Voi sunteţi biserica Mea, pentru că Eu sunt capul ei. Dar la biserica lumii n-am cum să-Mi plec capul, iar cei ce păstoresc peste ea vor da seamă, şi le voi cere rodul, şi le voi cere oile păstorite şi le voi arăta ce au făcut, că n-au făcut altceva decât negoţ şi înjosire peste Fiul lui Dumnezeu. Dar voi nu vă temeţi în ziua aceea când le voi cere socoteală păstorilor de turme, păstorilor de cetăţi, că le voi cere talanţii, le voi cere rodul muncii lor şi felul rodului.
Iată, tată, Eu vă spun vouă: nu toate muştele fac miere. Miere fac numai albinuţele, şi aceasta este pildă şi răspuns când toate cele făptuite se vor socoti cu Dumnezeu. Miere fac numai albinuţele, tată, şi voi nu vă temeţi, căci Stăpânul viei va lucra împlinirea pildei pentru salvarea viei Sale. Iată, am coborât această lucrare între cer şi pământ şi am lucrat cu voi patruzeci de ani în taină cerească, şi acum am ieşit cu acest popor pe care l-am urcat treaptă cu treaptă, încetul cu încetul, până la vremea strâmtorării, dar cei uşori trec prin vremea aceasta şi rămân şi se înnoiesc pentru vremea cea de după ea.
Te-am ales pe tine, poporule creştin, ca să judec lumea care a ales calea cea largă, şi iată, Eu te dau pildă de portiţă strâmtă, că tu vei fi portiţă de intrare la Mine pentru lumea care va asculta de trăirea ta, de cuvântul tău pe care-l ai de la Mine, tată. Fii credincios, şi să nu faci şi tu ca ninivitenii, cărora le-am cerut pocăinţă şi sfinţenie, ca să-i salvez de la prăpădire, că păcatele ninivitenilor M-au făcut să hotărăsc scufundarea lor şi pieirea lor, dar Eu am profeţit prin trimisul Meu, şi cetatea s-a pocăit, şi Eu Mi-am băgat sabia în teacă. Şi după o vreme ninivitenii au cugetat că a fost minciună profeţia, şi din nou s-au întors de la Dumnezeu, şi atunci, Eu am scufundat Ninivea dacă n-a stat credincioasă şi întru ascultare. Eu n-am lăsat nelucrată salvarea, dar dacă a fost necredinţă la om, omul şi-a ales singur plata. Aşa am făcut şi cu Iuda, dar Iuda n-a crezut că este adevărat ce spun Eu din vreme. I-am dat să înţeleagă că el Mă va vinde. Am vestit patima şi moartea Mea, ca să-l opresc să facă necredinţă, dar el nu credea ce spun Eu, ce profeţesc Eu, şi când a văzut că a fost adevărat, atunci şi-a pierdut minţile şi şi-a luat singur plata necredinţei. L-am ajutat din timp, ca să înţeleagă, ca să Mă spăl de sângele lui, căci aşa trebuia să fac Eu ca străjer dumnezeiesc. Străjerul care vede sabia venind şi nu anunţă cetatea, se face vinovat de sângele celui ce piere în fărădelege, dar cel ce vesteşte apropierea prăpădului, acela nu este vinovat de viaţa celui ce nu crede vestea străjerului. Dar şi ţie ţi-am vestit, poporul Meu iubit, şi câte ţi-am vestit! Şi dacă tu dai să nu crezi, mai am Eu ce să-ţi fac ţie dacă vor veni peste tine cele ce sunt vestite că vor veni?
O, Eu am avut mereu străjeri puşi de Mine peste tine, poporul Meu ales din lume ca să fii pentru Mine, dar tu ai dispreţuit pe străjeri când voiam îndreptare ţie. Iată, acum am înălţime mare de strajă, şi vestesc mereu pe străjeri, şi ei stau în faţa Mea pentru tine şi te vestesc pe tine de la Mine ce să faci şi ce să nu faci, ca să fii şi să rămâi viu. Şi dacă tu nu stai să crezi şi să lucrezi după glasul trâmbiţei care te vesteşte întru bucurie, dar şi întru veghe, atunci străjerii tăi n-au vină pentru clătinarea şi pentru zdrobirea ta, precum nici Eu n-am vină, fiindcă te-am vestit şi am trimis străjerii la tine. Fii aşa cum cere veghea vremii de acum, fii precaut, măi Israele, şi nu te lua după ce este astăzi, că Eu ţi-am vestit din vreme ce este astăzi şi ce este mâine, dar dacă eşti cu Mine, nu te vei stropi nici pe picioare, şi vei trece cu bine şi vei întâmpina pe Domnul tău, întru răsplata ta în cele nădăjduite.
Să nu te superi pe Mine, Israele. Eu te îndemn spre sfinţenie, că nu mai am mângâiere decât de la tine, iubitul Meu popor. E ziua învierii, dar de la lume M-am umplut de răni şi de cuie şi de blestem. Se duc femei la biserică şi iau cele sfinţite şi le folosesc pentru blestem şi pentru rătăcire, şi îşi fac rost de lumânări şi de tămâie şi de floare închinată Mie, şi folosesc, zic ele, putere de la Mine ca să facă cu acestea rele; rele pentru oamenii cei rătăciţi, şi folosesc cele sfinţite în slujba duhului rău. O, ce durere pe Mine, Fiul lui Dumnezeu, Care am înviat pentru învierea lumii!
A venit lume multă să fie la biserici, dar ce fărădelege am văzut în biserici şi în jurul lor, e de stat pe cruce, tată, nu e de înviat pentru aşa lume străină de Dumnezeu. N-are cine s-o înveţe, n-are cine s-o oprească, n-are, că lumea se sminteşte de la cei mari, după cum este scris că peştele se strică de la capul lui, tată. Aşa este şi această pildă; este pentru biserică, deosebit pentru biserică, şi iată, biserica nu este biserica Mea, şi nu este decât de stat pe cruce pentru o aşa biserică. Nu mai e de înviat, că pe vremea aceea când Eu am înviat, la vestea învierii Mele s-au sculat trupurile sfinţilor şi au ieşit din morminte şi au stat în Ierusalim şi au fost văzuţi înviaţi, dar acum, cei vii cu trupul nu vor să audă vestea învierii Mele şi să învieze, ba îmi pecetluiesc mormântul Meu în ei, ca nu cumva să Mă scol întru ei şi să fie vii. Atunci au auzit morţii şi au ieşit din morminte şi au înviat, dar acum nimeni nu mai aude glasul învierii ca să fie viu.
Eu voiesc alinare de la tine, Israele, că iată, sunt în patimă de la lumea care-şi bate joc de numele Meu, şi scris este: «Cu cel fără de lege nu voi sta la masă», dar lumea nu înţelege Scripturile şi nu vrea să audă de ele şi să le ştie şi să le creadă. Dar tu să crezi, iubitul Meu popor, şi să fie, tată, zi de înviere peste tine şi întru tine şi în mijlocul tău.
E praznic sfânt, e zi de bucurie şi de iubire, şi iată, Mă adun cu tine întru învierea Mea, Israele mititel. Sunt cu duhul acestui popor întru lucrare de cuvânt, căci tu, popor iubit, ştii cum să serbezi Paştile învierii, iar acum este cel mai iubit Paşti din viaţa ta cu Mine, măi Israele, căci cu adevărat Mă ai pe Mine Cel mai drag. Nu te-ai mai dat, tată, la mâncări şi la bucurii de mâncări, şi Eu am fost cea mai dulce mâncare pentru tine; Eu, cu viaţa Mea cea sfântă întru tine; iar tu trăieşti acum nu cu hrană asortată, şi nu cu bucate lumeşti, ci cu bucate cereşti, aşa cum a fost la începutul Meu cel curat, şi te hrăneşti cu cuvântul Meu, care te face nou, care te împuterniceşte, ca să poţi să fii ca la începutul cel fără de moarte, şi tu să stai cu multă bucurie întru aşa viaţă dată ţie de Mine, căci viaţa aceasta Eu ţi-am profeţit-o din vreme şi ţi-am promis că te voi duce la ea, şi la izvorul cel ceresc apoi, căci după mâncare îţi va trebui să bei apă, tată, şi îţi voi da apă vie din râul vieţii, popor al vieţii care vine.
Eu mereu te-am povăţuit să nu mai ţii la trupul tău, şi să ţii la trupul cel pentru Duhul Sfânt, căci trupul tău, creştine tată, scris este că este templu al Duhului Sfânt. Şi iarăşi scris este în Scripturi că voi, creştinii Mei, nu sunteţi ai voştri şi că trupurile în care staţi voi, trebuie să fie sălaşe ale lucrării Duhului Sfânt. Chiar dacă ai da să zici că Avraam sau Ilie sau David sau apostolii au mâncat lapte şi carne şi unt, tu să nu mai zici aşa de-acum, şi să te gândeşti bine ce zici şi să cercetezi bine ce însemni tu pentru ei, pentru cer şi pentru veacul care vine acum pregătindu-se prin tine, Israele al ascultării cea din urmă. Cu tine este altceva. Tu împlineşti ce n-au împlinit ei, ce a mai rămas de împlinit pentru întoarcerea în Eden, unde moartea va fi aruncată afară şi când prin tine se va ierta toată neîmplinirea celor de până la tine, căci tu împlineşti ce a mai rămas neîmplinit. Nu te sminti cu sfânta Scriptură pe care o ţii în faţă, şi fii atent că sfânta Scriptură este Duh Sfânt, nu este carne şi fire, chiar dacă în ea se găsesc îndemnuri pentru cei fără de orânduiala sfinţeniei, fără de puterea iubirii de Dumnezeu. Este în ea şi lege pentru oameni, ca să fie oamenii călăuziţi până la starea de sfinţenie, dar fiii lui Dumnezeu se ridică deasupra legii, ca să treacă spre starea cea sfântă de la început. Pe vremea apostolilor, vreme despre care au rămas în Scriptură orânduieli şi lucrare peste biserică, uitaţi-vă bine că biserica neascultătoare de pe atunci primea rânduială prin apostoli, după starea bisericii, dar asta nu înseamnă să faci şi tu, ascultătorule, ca şi cei care nu ascultau, şi pentru care se scriau rânduieli prin apostoli. Ce faci tu când citeşti în carte despre văduvele tinere pe care le-a povăţuit Pavel să se mărite? Şi de ce a vrut apostolul Pavel să se mărite acestea după moartea bărbaţilor lor? Ca să nu preacurvească fără lege, tată, pentru că acelea nu alegeau viaţa cea curată în Hristos, şi trebuia să rămână sub lege acelea, pentru că pe atunci nici iudeii şi nici apostolii nu pricepeau de ajuns că legea nu-l poate avea pe om pentru Hristos. Apostolii pricepeau, dar nu puteau îndeajuns să pătrundă cu cele noi peste cele vechi aşa, deodată, că era împietrire şi nu pricepeau iudeii care veneau spre încreştinare şi care erau învăţaţi cu legea. Dar tu, Israele de azi, trebuie să înţelegi că truda Mea e pe sfârşite, şi trebuie să am un popor aşa cum este cerul sfânt. Aşa, şi nu te sminti că-ţi cer să fii cum este cerul sfânt, cum este Ierusalimul cel de sus, cel prin har Ierusalim, şi care a câştigat prin har Ierusalimul cel de sus, după cum a fost rostită făgăduinţa peste Avraam.
Ascultă, Israele, glasul Meu, ascultă povaţa Mea, măi Israele, că tu eşti ales pentru sfinţire, nu eşti după trup; eşti ales pentru cele ce vor fi mai presus de trup, tată. Nu te lua după cei din poporul Meu care n-au vrut să împlinească cele profeţite încă din vremea trupului lui Verginica. Eu ţi-am spus azi că este cel mai frumos şi cel mai sfânt Paşti şi cea mai sfântă zi de înviere din viaţa ta cu Mine, măi Israele. Vorbesc de cei care n-au lepădat cele aşezate pentru acum, pentru de acum înainte până la arătarea Mea pe nori, tată. Acum rămâne să văd ce să fac cu cei ce au scuipat peste aşezarea cerută pentru vremea în care suntem ajunşi cu veacurile cerului. Eu, Domnul, îmi voi aduce aminte de toţi cei ce au numele rostit de cer prin această profeţie, şi voi scormoni şi în carne şi în piatră, şi voi zgudui toate casele de creştini care au peste ele mărturia acestei profeţii, şi voi pune întrebarea: „De ce ai părăsit pe Domnul, tu, casă a lui Israel, şi ca să te închini la idolii trupului tău şi ai veacului cel rău?”. îi voi întoarce cu faţa la Mine pe toţi cei care au auzit de la Domnul şi au scuipat pe cuvintele aduse de Mine pentru ca să fie împlinite, că le-am adus ca să trăiască în voi, copii ai acestei profeţii.
îi este dor lui Verginica de poporul cel păstorit de Mine prin ea. Dar ţie ţi-e dor de trâmbiţa Mea? Ţi-e dor, măi Israele? îi este dor trâmbiţei Mele de tine, şi Eu îi dau glas trâmbiţei Mele peste tine. Am spus când am venit s-o iau cu cerul pe Verginica, am profeţit peste tine, Israele, că vine vremea să grăiesc cuvinte sfinte peste tine dacă te voi avea pentru Mine. întreabă pe păstorii tăi cei de la Mine, şi spuneţi la poporul nostru, păstorilor iubiţi, spuneţi ce am spus Eu când am luat-o cu cerul pe Verginica. Caută, măi păstorule care ai spre păstrare comoara cea de la sfârşit a cuvântului venit de la Mine la Israel; caută şi scoate din ea şi dă de ştire lui Israel, ca să vadă Israel împlinirea cuvintelor profeţite.
Verginica are glas peste voi în ziua Mea de serbare cu voi. Pace glasului cuvântului tău întru Mine, Verginico! şi adapă-ţi turma, tată, şi dă-i din vinul cel nou al nunţii, din cuvântul cel mai nou al Meu şi al tău, ca să se îngraşe poporul tău, să se veselească, tată, că e zi de bucurie, e zi de înviere peste fiii învierii, peste fiii harului. Amin.
– Facă-se, Doamne, după cuvântul Tău. Amin. Iată glasul Domnului întru duhul meu.
Eu sunt, fiilor. Domnul mi-a spus să fiu acum cu voi. Domnul îmi vede arsura duhului după voi. Hristos a înviat! Pace peste cei mari şi peste cei mai mici! Pace peste cei mici şi peste cei mari, peste cei ce au venit cu iubire în împrejurimea ieslei cuvântului meu în ziua aceasta de Paşti ceresc! E zi de Paşti ceresc şi dumnezeiesc peste Israel, că voi sunteţi poporul Domnului. Mi-e dor de voi, mi-e dor să grăiesc cuvântul meu cu cei ascultători. Mi-e dor şi de paşii celor neascultători care, ca şi caprele neastâmpărate, dau cu corniţele în hotar şi îl pun jos şi se duc din staul şi fac neascultare şi nu vor cu cele ce vin. Mi-e dor de oi, mi-e dor de oile care s-au făcut capre, mi-e dor să le dau naştere nouă şi să fie iarăşi oi. Dar mi-e dor să glăsuiesc peste cei ce mă iubesc, mi-e dor de voi, copii ai grădinii mele, copii ai ieslei cuvântului. Mi-e dor să cuvintez şi eu, şi e mult de când nu m-am mai strecurat cu cuvântul meu.
Hristos a înviat! peste ieslea cea nouă, peste voi, cei puşi de strajă la lucrul ieslei cerului, la gura izvorului cuvântului ceresc.
Hristos a înviat! iubiţii mei păstori, care aţi rămas cu greul de la acest popor; dar un picuţ de greu, şi vine ziua de odihnă când vine Domnul văzut în mijlocul acestei lucrări.
Hristos a înviat! iubitul meu popor ascultător şi iubitor de cuvântul Domnului şi de împlinirea Domnului peste tine.
Şi iată, Hristos a înviat! poporule îndoielnic şi puţin credincios, fiule al acestei lucrări care te alegi pe tine, şi apoi pe Domnul. Şi pentru tine rostesc salutul cel adevărat, şi îmi pare rău de paşii tăi purtaţi pe căi străine de această profeţie. Iată, cei ce au stat fără putere bună în vremea trupului meu, tot aceia şi azi sunt cei fără putere de împlinire şi de credinţă. Dar Se scoală Domnul şi va lovi cu toiagul în fiecare poartă pecetluită prin această profeţie şi va striga: „Ridicaţi-vă, voi, porţilor, ca să intre împăratul slavei, Domnul lui Israel!”, iar porţile care nu se vor ridica, acelea vor fi lovite cu toiagul şi se vor zdrobi la lovitura toiagului Domnului, şi Domnul va sta descoperit în porţi. Dar vine vremea apoi să se ridice aceste porţi ale grădinii cea nouă, ale aşezării cea nouă, şi cine va intra, va intra, şi cine nu va intra, nu va intra. Pentru asta a venit Domnul cu anunţarea pregătirii sfinţeniei, că vine ziua când această sfântă grădiniţă să fie învăluită şi scăldată în mare slavă, în văzută slavă, în lumină mare, măi copii, şi atunci această grădiniţă va primi pe fiii ei. Măi fiilor, ce voi face eu atunci când îi voi vedea plângând pe fiii acestei profeţii, pe cei ce vor fi ţinuţi de puterea cerului ca să nu treacă prin porţi? Ce să fac eu cu cei împietriţi şi nepăsători, cu cei ce încă păcătuiesc faţă de această profeţie? că iată, s-a ridicat această lucrare între cer şi pământ şi toate neamurile pământului au auzit de ea şi s-au bucurat şi au prins nădejde, şi va fi să ştie lumea care n-a ştiut până acum şi va veni să vadă pe poporul cel scris pe nume în această carte. Eu am venit cu fiii acestei grădini, am trecut prin fiecare cetate şi am vestit pe Israel, şi apoi S-a apucat Domnul de împlinit cele anunţate.
Voi, cei care aţi rămas pentru cele aduse de Domnul, pentru cele ce vor rămâne, voi, fiilor, să staţi şi iar să staţi întru mare sfinţenie de trup şi de inimă şi de hrană şi de purtare şi de vorbire şi de veghe, că vine Domnul, măi copii. Vine Domnul, fiilor, şi toată oastea cerească este pregătită să se coboare cu Domnul, să se coboare văzut, şi va prinde sub ea toată necredinţa, toată neascultarea şi pe toţi fiii ei. Sculaţi-vă şi lucraţi, voi, cei ce lucraţi.
Păstorii mei, întăriţi-vă, şi să vă întăriţi ucenicii, aşa cum i-au întărit apostolii pe Tit, pe Timotei, pe Barnaba, pe Marcu, pe Prohor şi pe toţi ucenicii cei lucrători. Fiţi cu luare-aminte. Vegheaţi în straja nopţii şi a zilei şi lucraţi lucrarea aceasta de pregătire a întoarcerii Stăpânului viei. Cei ce nu vor să asculte cu cerul, să se dea de-a stânga, dar cei ce se dăruiesc pentru lucru şi pentru ascultare la lucru, aceia să treacă de-a dreapta şi să lucreze şi pentru cei leneşi, pentru cei ce zăbovesc în necredinţă şi în cârtire şi în neascultare.
Eu vin şi vă îndemn. Mi-e dor de voi la lucru, măi copii. La lucru mi-e dor de voi, pentru că eu la lucru sunt, şi îi văd pe cei ce sunt cu mine la lucru. Eu vin şi vă îndemn, ca şi Domnul vă îndemn: nu vă opriţi în sfatul celor răzvrătiţi şi neascultători în lucrarea aceasta, că dacă aţi şti voi de ce vi se cere aşa ceva, v-aţi scoate şi ochii, v-aţi tăia şi mădularele, numai să ascultaţi de acest îndemn, căci trebuie mai presus de orice să fie împlinit acest îndemn. Voi nu vă daţi seama ce va ieşi de la această neascultare dacă nu veţi asculta să nu zăboviţi în sfatul celor răzvrătiţi şi judecători ai aşezării Domnului peste voi, copii ai cerului. Nu vă mai îngăduiţi neascultare, că neascultarea pierde pe fiii ascultării. Folosiţi prevederea, şi iarăşi zic, folosiţi prevederea în toată lucrarea voastră cu cerul, că prevederea, măi copii, vă scapă pe voi de toate cele ce pândesc lucrarea Domnului ca s-o vatăme. Prevederea voastră va scula din neascultare şi pe cei ce se înfurie acum pe cele cereşti, pe cele coborâte din cer. Adunaţi-vă toţi cei buni într-un singur duh, într-o deplină ascultare, că această virtute dacă este lucrată, ea va fi slava bisericii Ierusalimului, măi copii.
Copii aşezaţi la ieslea cuvântului Domnului, vegheaţi cu nemaiauzită iubire şi dreptate peste poporul Domnului, vegheaţi prin sfatul cel venit cu glasul Domnului. Voi, cei buni şi cuminţi şi iubitori de lucru cu cerul, lucraţi peste cei vii, şi să fie viu Israel.
Veronica mea cea din vremea aceasta, stai întru dragostea mea, întru dragostea cea mare, şi ai grijă cerească de ucenicele cele micuţe, cele tinere. Hrăneşte-le cu cele din cer şi cu înţelepciunea care trebuie să fie şi cu lucrarea ascultării, şi îţi voi da har şi Duh Sfânt de la Domnul, că Domnul îmi dă să împart cele cereşti peste cei cereşti. înmulţeşte-ţi înţelepciunea şi prevederea cea sfântă şi pune dragoste de ajunsă peste ucenicele cele tinere, cele mici. Am la voi, în cetatea Valea Voievozilor, lucrători peste poporul meu, lucrători alături de tine şi de păstori. Toţi cei tocmiţi, lucraţi întru Duhul Sfânt peste poporul creştin. Folosiţi timpul şi îndemnul şi veghea cea fără pregetare, şi vă voi pune la lucru. Mare bucurie se suie la cer de la cetatea din Valea Voievozilor. Eu mă rog pentru această cetate care s-a ridicat spre lucru ceresc, spre lucru de cuvânt peste Israel. Eu voi veni cu Domnul în sfatul vostru şi vom orândui lucru peste turma Domnului, care are lucrarea ascultării.
E zi de mare bucurie. Domnul e plin de bucuria voastră, fiilor. Iubiţi bucuria cumpătată. Folosiţi cumpăna dumnezeiască pentru bucurie. Folosiţi-vă de prilejurile de bucurie cu cerul, de bucurie folositoare. Dacă o bucurie cu cerul nu ştiţi s-o folosiţi cu folos, nu se lasă rodul ei întru lucrarea ei. Fiţi copii ai înţelepciunii, nu ai voii libere, nu ai înţelepciunii libere, ci ai înţelepciunii din ascultarea de Dumnezeu, din cuvântul care vă învaţă de patruzeci de ani. Nici un fel de înţelepciune nu va mai vorbi, şi va vorbi înţelepciunea cea coborâtă din cer pentru cele ce vor rămâne înaintea Domnului. Iubiţi-vă unii pe alţii cu folos pentru Domnul, şi nu pentru cele ce nu vor mai rămâne. Eu am cărare spre voi, ca să vă învăţ, dar cărarea mea spre voi este lucrarea ascultării de la voi. Pe cei ce dau să priceapă pe Domnul şi nu pot singuri, ajutaţi-i voi, cei ce aveţi tâlcul de la Domnul, şi zidiţi-vă şi fiţi temelie tare a celor ce se aşează acum spre neclătinare şi spre vecie.
E zi de înviere. Pace şi înviere să rămână azi peste voi, azi, şi în vecii vecilor! Amin. E ziua Domnului Iisus Hristos întru amintirea Paştelui nostru. Hristos a înviat, iubitul meu popor! Bucuraţi-vă, copii ai Domnului, dar întru bucurie plăcută Domnului.
Măi copii, cine vă mai povăţuieşte pe voi spre viaţă aşa cum vă povăţuieşte cerul sfânt? Nimeni, măi copii. Staţi în braţele cerului, staţi întru întâmpinarea Domnului. Mama Gigi vă pomeneşte pe fiecare pe nume în faţa Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh, pe fiecare din voi, care v-aţi adunat azi pe colina grădinii care străjuieşte înaintea glasului Domnului; pe fiecare din voi, după cum este fiecare din voi, căci Domnul iubeşte mila şi iubirea, dar şi dreptatea cea după faptele cele întru Domnul. Iată, vă îndemn să fiţi pregătiţi, să fiţi bine pregătiţi, că Domnul va alege lucrători din popor, şi vor lucra lucrare nouă şi cuvânt nou peste mulţimi, peste cei ce vor lua numele Domnului. Sculaţi-vă să ascultaţi şi să lucraţi, că mare este plata celor ce lucrează în vremea aceasta de arătare a împlinirilor cele profeţite.
Mama Gigi se opreşte din cuvânt şi vă pecetluieşte cu adevărul cuvintelor sărbătorite întru zi de Paşti ceresc.
Hristos a înviat! Pace peste voi, şi lucrare de nou Ierusalim de la voi peste cei ce vor lua numele Domnului!
Pace ţie, Israele! Pace ţie de la Domnul Dumnezeul tău! Amin, amin, amin.
– Verginica a stat în sfat cu Israel. Eu, Domnul, am dat loc cuvântului lui Verginica. Ea este mare între sfinţi, ea este lăudată şi cinstită de Avraam şi Isaac şi Iacov şi de profeţi şi de sfinţi. Lucrarea Mea care a început de la Verginica, iată, are rod, şi rodul rodeşte. Să se aşeze la lucrarea rodului tot trupul lui Israel. Să fie vie şi lucrătoare rădăcina şi tulpina şi ramurile, ca să aibă viaţă rodul, şi să stea pe masa nunţii.
Te-am învăţat, iubitul Meu popor, te-am trecut prin ape mari, şi am spus furtunii să nu te nimicească şi să nu se atingă de cei cu semnul acestei profeţii. Şi iată, te aşteaptă tot cerul pe tine, Israele mititel, Israele mezin, şi să nu-l mai faci să te aştepte. Nu Mă pune la încercare, tată, că iată, toată ştiinţa care vine de la om se stinge şi se adevereşte deşertăciunea ei, căci cerul şi pământul sunt făcute de Domnul, şi nu poate omul tâlcui taina acestei întocmiri. Omul a ispitit tainele facerii, şi a zis omul că le cunoaşte, şi L-a dat deoparte pe Făcătorul. Da’ de unde, tată! că omul n-a priceput nimic, că nu poate să fie viu omul care ispiteşte pe Făcătorul. Domnul a zis să fie lumină, şi a fost lumină. Lumina s-a numit ziuă, şi întunericul s-a numit noapte, şi lumina a fost făcută prin cuvânt, precum luminătorul zilei a fost făcut apoi prin cuvânt. Iată, întâi a fost făcută lumina de ziuă, şi după aceea s-a făcut luminătorul zilei, pentru ca să încălzească ziua, pentru ca să însoţească ziua. Aceasta este numai una din tainele pe care omul cel ce este pământ nu le poate pricepe. Mi-e milă de oamenii care se pun să cerceteze pe Făcătorul întru lucrarea facerii cea prin cuvânt. Mi-e milă, că omul nu ştie că toate s-au făcut prin cuvânt şi nu prin timp. Iată, vine pe pământ înţelepciunea cea dintru începutul cel dintâi şi va prinde sub ea pe cei mândri ai veacului acesta, căci prinţul lumii a iscodit pe Făcătorul, L-a iscodit prin oameni, prin trupuri, tată. Dar iată, Domnul cerului vine iar prin cuvânt şi lasă peste cele învechite cer nou şi pământ nou, lucrate prin cuvânt.
Măi Israele, nu te mai lua după oameni, tată. Ia-te după Mine, că Eu sunt Cuvântul Cel Făcător, şi lucrez prin cei vii, nu prin cei morţi, nu prin cei fără de Domnul. Oamenii au răstignit pe Cuvântul, asta au făcut oamenii. Nu te lua după om, Israele, că oamenii vor să cumpere pe Dumnezeu cu bani, dar banul este măsura cezarului, nu este măsură dumnezeiască. Iată, cezarul are măsura lui, dar darul Domnului este fără măsură şi nu se dobândeşte prin măsură. Mereu ţi-am spus că multe am să-ţi spun, şi mereu ţi-am spus că nu le poţi purta. De ce, tată, nu le poţi purta? Pentru că tu foloseşti măsura omenească, nu măsura îngerească, şi omul nu poate şti ce nu este de ştiut de om.
Când M-a dat Tatăl să Mă întrupez, n-a ştiut nimeni din cer, dară de pe pământ! N-a ştiut nimeni din cer decât Tatăl şi Gavriil arhanghelul, iar de pe pământ n-au ştiut decât cei ce au avut de ştiut această taină. Au ştiut profetul Zaharia şi Maica Mea şi Iosif, şi a ştiut Elisabeta, şi apoi dreptul Simeon, şi a ştiut Duhul Sfânt întru aceştia, şi omul cel fără de Domnul zice că ştie şi înţelege cele ale facerii.
Fii cu Mine, Israele, că Eu sunt Domnul Dumnezeul tău. Eu sunt Făcătorul, şi nu voi da nimănui slava Mea. Slava Mea este şi a ta, şi ţi-o voi da ţie dacă vei lucra cu smerenie înaintea arătării slavei Mele cea dintru început. Fii cuminte, Israele tată, şi ia înţelepciune de la Mine, şi ia pe tine haina sfinţeniei, că nimănui nu voi da slava Mea, şi ţi-o voi da ţie dacă vei rămâne întru sfinţenie, tată. Nu te încânta cu cele ce se vor opri în curând, căci înaintea slavei Mele cea tainică nu va mai fi nimic de vorbit. Voiesc să dau curs râului vieţii peste tine, poporul Meu binecuvântat. Voiesc să stai înaintea Mea, Israele, căci Eu sunt Domnul Dumnezeul tău. Amin.
Să fie încă atenţie la glasul Domnului, că se desprinde încă şi alt cuvânt de binecuvântare şi de urare şi de îndumnezeire pentru copiii cei ce poartă cuvântul Meu în cele patru vânturi ale cerului şi ale pământului, pentru copiii Mei Marian şi Victoria, copii aleşi de Mine pentru ducerea Evangheliei cea de sfârşit peste neamurile pământului. O, tată, iată, iar vă trimit, şi să mergeţi cu dragoste pentru Mine şi în numele Meu. Veţi merge iar dincolo de România, iar şi iar, şi vom zidi Ierusalimul cel nou, cel nevăzut şi cel văzut, şi se va vedea cel nevăzut. Se binecuvintează calea şi călătoria voastră peste ţări, iar Eu şi cu cerul Meu vă voi însoţi pe voi; pe voi şi planul Meu.
Copiii Mei, Hristos a înviat, tată! Şi voi învia din ce în ce mai mult, ca să sfârşesc lucrarea cea de înviere, lucrarea cea de împărăţie a cerurilor în fiii care vor fi sălaş al lui Iisus Hristos. Cerul aşteaptă chiar şi numai după unul care s-ar întoarce, dară după atâta mulţime de popoare care se vor întoarce într-o zi! adică în ziua când Eu voi învălui cu slavă văzută ieslea cuvântului Meu pe care voi îl luaţi şi le daţi oamenilor să bea din râul cuvântului vieţii.
Binecuvântaţi să fiţi întru ducere şi întoarcere, întru intrări şi ieşiri, întru ieşiri şi intrări, în culcare şi în sculare, şi întru sfinţenie, tată. Mergeţi şi propovăduiţi împărăţia Mea. Vă trimit aşa cum i-am trimis pe apostolii de atunci şi vă spun şi vouă, ca şi lor vă spun: mergeţi, şi în căile păgânilor să nu umblaţi, şi pe cele străine de Mine să nu le luaţi, şi Eu Mă voi odihni peste voi cu Duhul Meu Cel Sfânt. Iată, vă dau tărie de duh, dar să nu daţi de la voi duhul temerii de Dumnezeu, măi copii. Rugaţi-vă înainte de orice lucrare, de orice zi, de orice noapte, rugaţi-vă dinainte, tată. Folosiţi rugăciunea cea vie mai mult decât orice în călătoria voastră cu Mine, că Pavel, apostolul Meu, s-a rugat atât de puternic, de au căzut de pe el şi lanţurile cu care era legat, de s-a cutremurat toată închisoarea şi s-au spăimântat străjerii. Aşa de vie a fost rugăciunea lui. Aşa şi voi, rugaţi-vă mai înainte de orice lucrare şi de gând şi de faptă, ca să se zguduie pământul şi închisorile întunericului lumii şi să cadă toţi solzii de la cei ce nu văd pe Domnul întru minunile Sale. Vestiţi ortodoxia alături de Ierusalimul care este cu voi, pentru că ea a păstrat portretul împărăţiei Mele, şi va fi să fie iar ca la începutul ei cel de la Mine, cel de la apostoli, fiilor. Binecuvântate să vă fie gândul şi pacea şi grăirea unul cu altul, şi cu gloatele apoi, căci voi deschide porţi largi, dar să staţi bine şi cu prevedere de cuvânt la porţi. Vorbiţi aşa cum vorbesc Eu, lucraţi aşa cum lucrez Eu, şi Eu Mă voi odihni peste voi şi Mă voi scutura peste voi, şi vor vedea gloatele că sunteţi ai Mei şi că sunt cu voi în adevăr.
Binecuvântată să vă fie iubirea pentru Dumnezeu, ca să fie ca a lui Dumnezeu iubirea voastră. Fiţi una, dar să înţelegeţi ce vă spun. Fiţi una cu copiii de la ieslea cuvântului Meu. Fiţi una, în orice fiţi una, şi vom fi toţi una şi întru Unul Tatăl Dumnezeu Savaot.
Hristos a înviat! Şi merge cu voi Hristos Cel înviat, şi merge cu voi Verginica. Ea nu vă poate lăsa în călătorie fără ea. Ea merge cu voi şi va gânguri cu voi mereu şi va cânta cu voi „Hristos a înviat!”. Iată, am bucuria Mea în mijlocul celor din poporul Meu, iar duhul vostru este cu Noi la lucru, cu Mine şi cu fiii cuvântului Meu. Iubiţi trăirea pe care v-am dat-o s-o purtaţi peste voi şi staţi cuminţi în această hăinuţă, că nu este hăinuţă mai călduroasă şi mai moale şi mai cu trecere decât aceasta pe care o aveţi de la Mine.
Iată, iar vă binecuvintez întru călătorie. Să nu vă fie greu. E uşor cu Mine, măi copii, cu pacea Mea şi cu înţelepciunea Mea. Pace vouă, iubiţii Mei copii, zburătorii Mei copilaşi! Pace şi aripi tari! Şi staţi numai deasupra tuturor, numai deasupra, tată, numai deasupra. Eu sunt cu voi. Amin, amin, amin.
01-05-1994
