Din nou, mămică, vin cu pacea cea din cer, ca să întăresc pacea şi buna orânduială de aici, căci aici sunt mereu, şi de la cer sunt.
Pace peste voi, copii născuţi din suferinţă, căci de aceea am rămas cu voi, fiindcă aţi fost încercaţi şi lămuriţi şi albiţi, şi iată, vă am şi vă folosesc şi mă sprijin pe voi ca să iasă un popor nou.
Pace vouă, căci sunteţi stâlpi de sprijin ai duhului meu, şi iată, sunteţi stâlpi în templul Dumnezeului învierii, şi această temelie va fi tare până peste toţi vecii, fiindcă aşa este scris despre ea în cartea lui Dumnezeu. Această lucrătură este trup din trupul cărţii cea din cer, care este pe pământ, este desprinsă din ea ca să fie lucrată în vremea aceasta de început nou, fiindcă trebuia să ia trup lucrătura care este scrisă la sfârşitul cărţii, şi va fi vârf de Sion ceresc această lucrătură, acest trup de cuvânt ceresc, căci se întrupează cuvântul acela în vremea aceasta.
Vom termina, mămică, şi va fi aceasta înălţimea lui Dumnezeu Cuvântul, căci nu se tâlcuieşte ca pe pământ această taină vestită de proorocii cei din toate vremile de până acum. Vom termina şi vom birui şi vom fi în vreme de strâmtorare, căci vine apoi vremea strâmtorării peste neamurile pământului, vine ca să se vadă acest pământ binecuvântat, căci România este binecuvântata cea de la Dumnezeu pentru începutul cel nou. Iar în vremea aceasta de strâmtorare va aşeza Dumnezeu în jurul acestei înălţimi de Sion ceresc, va aşeza un şirag de mărgăritare şi va împrejmui acest cort sfânt şi va împlini Domnul cuvintele Sale grăite prin prooroci, căci vor veni de la mari depărtări până la acest munte, vor veni mulţimi numeroase, şi va coborî Duhul Sfânt din cer şi va umple de cunoaştere cerească mulţimea cea care va curge, căci le voi da acest semn, şi vor şti că acest semn este locul odihnei lui Dumnezeu Cuvântul. Vor veni şi se vor închina înaintea lui Dumnezeu şi vor aduce prinos de credinţă din vase curate, din inimi curate, pentru Dumnezeu, căci mulţi vor scăpa cu viaţă, şi Domnul îi va strânge, şi vor veni şi vor vedea slava Domnului care va fi în România, şi aceia vor pune şirag de mărgele în jurul acestei înălţimi cereşti, căci va sufla vânt ceresc, vânt de adiere cerească prin această grădină aleasă, şi îi va stârni miresmele ei, şi vor veni de departe cei buni şi vor ajunge până la acest munte.
Măi copii, nu mai fiţi copii la minte. E mare taina în care staţi, în care sunteţi aşezaţi de Dumnezeu, şi pe care o lucraţi ca să fie înţeleasă şi să ia trup taina lui Dumnezeu Cuvântul, Care lucrează întru Duhul Sfânt în vremea aceasta, aşa cum este scris despre vremea aceasta. Aici este înălţime cerească, măi copii, şi trebuie să fiţi ca în cer aici. Aici trebuie să fie numai ca Dumnezeu, mereu ca Dumnezeu, în toate ca Dumnezeu, căci este Dumnezeu între voi, şi este cerul cu voi, şi eu grăiesc dintre cei din cer, mămică. De aceea am spus: aici să nu voiască nimeni ca el; aici să nu mai fie ca şi până acum în Israel; aici nimeni să nu fie şi să nu zică de la el sau să forţeze pe Dumnezeu, cum a făcut până acum acest popor fără de înţelepciune; aici nimeni să nu caute la om, măi mămică. Nu se poate aşa ceva aici, căci dacă ar fi aşa, atunci ar fi să mai aştepte Domnul o mulţime de vreme încă, şi să dea Israel iarăşi cu pietre în Dumnezeu şi să-I ceară socoteală lui Dumnezeu. Am fost cu trupul în mijlocul acestui Israel, şi de aceea spun, şi spun cu durere că venea Israel şi storcea Duhul Domnului şi se răzvrătea apoi, şi dădea cu pietre în Dumnezeu, şi a suferit Domnul şi a fost prigonit şi tăgăduit, şi dispreţuit a fost întru lucrarea aceasta, căci a suferit Domnul în trupul meu, măi copii, şi apoi Şi-a luat slava din mijlocul lui Israel şi a pus-o la păstrare, ca să fie întreagă apoi, căci va veni slava Domnului pe pământ şi tot ochiul va vedea, căci Domnul vine cu sfinţii Săi, măi copii.
Am suferit, mămică, în mijlocul lui Israel, şi mă lupt din cer ca să nu mai sufăr, dar atâta ascultare se cere de la voi, cât voi nu puteţi înţelege, mămică. Am să încep de acum cu fiecare în parte, am să lucrez în parte cu fiecare, după cum văd eu cu duhul cel ceresc, şi dacă va trebui, vă voi mai naşte încă o dată, că ştiţi cum zice Scriptura aceea: «Ceea ce iese din trup, trup este, şi ceea ce iese din duh, duh este». Nimic nu este rău, nimic nu este întunecat, nimic neputincios nu este întru Duhul Cel Sfânt, iar dacă nu este această orânduială şi această putere văzută, atunci nu este întru Duhul Sfânt acela care nu este aşa, şi unul ca acela îngreuiază puterea lui Dumnezeu care trebuie să izvorască din acest loc şi să se vadă lucrând în acest loc. Eu trebuie să mă înfăţişez în cer bine aşezată din acest loc, căci cel care nu are bună orânduială în gospodăria sa şi în familia sa, acela nu poate să fie slujitor ceresc, aceluia nu i se poate încredinţa bogăţia cerească, şi i se ia dregătoria. Şi fiindcă nu voiesc să fiu cu înfăţişare nepotrivită în cer, voi lucra cum este mai bine şi voi face bună orânduială în toate şi în toţi câţi vor fi aici şi câţi vor trece pe aici. Şi voi merge înainte cu această gospodărire, căci Domnul nu mai aşteaptă în urma mea, şi vine Domnul şi netezeşte şi luminează şi împlineşte în urma mea tot ceea ce va rămâne, şi nu se vor mai schimba apoi cele făcute.
Dacă în faţa comandantului de pe pământ nu poţi să apari fără uniforma cerută, apoi în faţa lui Dumnezeu cum stă, cum apare creştinul? Cum stă în faţa cuvântului care vorbeşte din cer? Cum stă în faţa bisericii care-L poartă pe Iisus Hristos în ea? O, purtătorul de Dumnezeu, aceea este biserica cea adevărată. Dacă un preot nu este întru Dumnezeu, acela nu este biserică lui Dumnezeu, nu este purtător de Dumnezeu, nu sfinţeşte locul unul ca acela, ci mai degrabă îl întinează şi duce sufletele uşuratice în rătăcire de slavă pentru oameni şi nu pentru Dumnezeu. Dacă s-ar duce creştinul la biserică pentru Dumnezeu, ar fi viu creştinul, şi n-ar mai fi mort cum este. Cine are urechi de auzit, să audă şi să înţeleagă ca în cer, nu ca pe pământ, căci dacă vrei să mergi la biserică pentru Dumnezeu şi după Dumnezeu, caută bine, creştine, caută biserică purtătoare de Dumnezeu şi nu te înşela că ai fost la biserică dacă te duci acolo unde nu poate fi Dumnezeu viu. Dacă te duci la cei ce răstignesc pe Dumnezeu în ei, acolo nu este Domnul viu, acolo este mort Domnul, şi El nu stă întru moarte, şi Se ridică şi iese şi înviază şi Se arată celor ce cred Lui în duh şi în adevăr, căci nu este altfel Dumnezeu.
Iată de ce a spus Domnul aşa când a spus poporului meu să-şi aibă costumaţia cea cerută în faţa bisericii care-L adăposteşte pe Domnul. Că stătea creştinul gol în faţa lucrării de cuvânt ceresc, gol cu inima, gol cu atenţia, gol cu trăirea şi cu împlinirea, şi iată că i s-a descoperit goliciunea, căci s-a golit şi s-a deşertat de cele de la cer, şi nu mai este îmbrăcat cu cerul creştinul acestui popor. N-a înţeles cu duhul ce i-a spus Dumnezeu, şi a înţeles cu trupul, şi şi-a pus costumaţie pe trup, şi tot gol a fost creştinul. Să i se fi deschis inima şi înţelepciunea şi să-şi fi făcut veşmânt ceresc creştinul, şi să fi stat îmbrăcat cu el în faţa slavei cereşti. Dar nici sfială n-a avut creştinul meu, dară să mai aibă veşmânt plăcut de cer! Şi a rămas cu înţelesul cel după trup, şi a rămas trup creştinul. Şi iată, iar vă spun: ce iese de la trup, trup este, şi ce iese de la duh, duh este.
Dacă ai veşmântul duhului, este şi veşmântul trupului. Dar dacă nu ai veşmânt de duh ceresc, nu este cu nimic veşmântul cel trupesc, căci nu este luat după trup Dumnezeu. Maria Egipteanca nu mai avea veşmânt pe trupul ei, căci se rupsese cel cu care plecase din lume şi era goală cu trupul, dar avea veşmânt de duh ceresc, şi nu călca pe pământ, căci era cerească cu viaţa şi cu trăirea ei îngerească, şi nu i-ar fi folosit duhului ei veşmântul cel trupesc, căci duhul cel curat şi viu este sfânt şi viu şi este îmbrăcat în slavă cerească.
Domnul nu este oficial, măi copii. Vorbesc aşa ca să ruşinez înţelepciunea cea după trup, care ucide puterea şi trăirea Duhului Cel Sfânt. Când se ţineau mulţimile după Domnul, erau cu miile, şi săraci, şi bogaţi, şi învăţaţi, şi neînvăţaţi, şi erau şi cărturarii şi fariseii care stăpâneau scaunul legii. Dar Domnul căuta la cei săraci şi lipsiţi şi necăjiţi, iar la cei îmbrăcaţi în ţinuta cea după rangul lor sau după ţara lor, nu căuta Domnul, căci Domnul căuta veşmântul harului şi al inimii. Acest popor a căutat mereu din această pricină un prilej de sminteală şi de defăimare şi de ucidere de duh neputincios, căci cel neputincios cu duhul, murea de tot apoi.
Aş voi să înviez tot ce mai poate fi înviat. Aş voi cu duhul dragostei şi al îngăduinţei, ca să-i câştigăm lui Hristos apoi. Aş voi să mă smeresc pe mine însămi în faţa oricărui suflet slab care are încă credinţă în ceea ce este de la cer. Dar acum eu sunt cerească şi nu mă pot smeri decât în cei cu trupul, în cei ce pot lucra cu trupul întru duhul meu, dar întru duhul meu şi nu al lor. Aş voi, că mi-e milă de cel care a băut din această stâncă, fiindcă acela nu are iertare de păcate dacă nu-şi va întoarce duhul credinţei lui spre acest cuvânt ceresc, spre cele ce au fost şi iarăşi sunt, căci Domnul nu Se sfârşeşte niciodată întru ai Săi, şi este din neam în neam.
Voiesc să îndrept aici tot ce este neorânduit bine, şi voi sta în picioare cu duhul şi voi lucra şi nu voi sta din lucru.
Iliuţă, copil născut din duhul meu şi din locul de unde am răsărit eu! Fii mare cu mine, fiindcă tu eşti începător de duh de înviere adevărată, şi această înviere va lucra şi se va răspândi, dar fii înţelept, căci ca tine nu trebuie să fie nimeni mai atent, fiindcă lucrezi cu viaţa lui Dumnezeu pe mână, cu viaţa cea de la Dumnezeu. Iisus Hristos este viaţa ta, şi tu fii înţelept, ca să ştii cum trebuie să fie cel împărţitor de viaţă vie, de înviere vie. Fii iscusit, fii începătură vie de viaţă cerească. Nu te lăsa sub puterea rănilor care dau să te îmbolnăvească, pentru că un tămăduitor adevărat şi ceresc trebuie să fie sănătos. Ieri ai lucrat în ogor străin, şi voiesc să te ajut să nu mai ai nevoie să pleci din ale tale, tu va fi să-L ajuţi pe Dumnezeu, şi trebuie să te am deoparte de cei morţi. Am suferit, mămică, în mijlocul acestui popor, şi mă lupt să nu mai sufăr, ca să fiu bine înfăţişată în faţa Domnului şi să am un trup sănătos în faţa acestui aşezământ ceresc, pentru că eu cu cele de aici voi fi şi voi ieşi, şi nu se poate de aici neorânduială.
Copiii mei, voi sta iar cu voi în sfat, şi vom căuta să lucrăm binele peste rău, ca să fie bine întru toate aici, şi să nu fie decât cele de la cer şi nu altfel. Am de lucrat astăzi, căci mâine trebuie să se vadă rodul lucrului meu peste voi.
Cu pacea cerului să staţi la masă acum, şi cu cerul să vă bucuraţi în inimile voastre. Pace şi bună orânduială să fie de la cer peste voi, din zi în zi mai mult, până la plinirea lor! Amin, amin, amin.
15-09-1991
