... Iată, Domnul a venit, şi ca lui Petru îţi spune: Mă iubeşti tu pe Mine? Nu Mă iubeşti, căci cine Mă iubeşte pe Mine, nu are ură pe cel trimis de Mine la el. Israele, până nu te vei dezbrăca de toată viaţa ta pământească, nu te vei mântui. De ce eşti supărat pe Mine? că am strigat la tine şi nu M-ai auzit, şi să ştii că pustiu vei fi. Ai să strigi la Mine şi nici Eu nu am să aud. De ce eşti supărat pe Mine? Ţi-am dat pâine, ţi-am dat viaţă, ţi-am dat duh din Duhul Meu, ca să fii una cu lumina.
... Israele, uită-te bine, căci ce auzi acum, nu vei mai auzi. Israele, nu te-a pârât nimeni la Mine. Eu te văd în drumul tău şi pe tine, şi pe copilul tău.
... Fiilor, fiilor, număraţi bine cine a fost în anul când M-am făcut cunoscut. Şi iată că nu mai e. Cui am dat bun venit? Şi iată că nu mai e. Vrei să fii şi tu trecător? Să ştii că-i va fi mai uşor celui care nu M-a cunoscut. Israele, nu am nici o bucurie din partea ta. Israele, vino, nu mai sta, nu mai aştepta! Vino, nu mai zăbovi, nu mai pierde vremea, vino! De ce nu citiţi istoriile cu moşii şi strămoşii voştri? că mulţi au fost, şi puţini au intrat în Canaan.
Dacă nu vreţi să mai credeţi, pentru ce să mai stau între voi? Scutura-voi praful, şi în loc de bucurie, va fi sabie.
... Am făcut o casă în satul Maluri ca să fie spre bucurie, gazdă de pelerini, şi iată ce a lucrat duhul necurat, că astăzi e casă de tâlhărie, e casă de curvie, e casă de hoţie, e casă de măcelărie. Am căsătorit o fiică. A mâncat la masa sfântă şi a petrecut ani de zile cu Mine, şi astăzi e păgână, nu mai vrea să fie de partea Mea. Am răbdat, au trecut ani de supărare. După aceea, altă dărâmare: s-a dărâmat templul. Altă întristare, altă durere mare, dar voi nu aţi văzut şi în chip nevăzut, ci aţi văzut numai cărămida şi lemnele. Şi iată că Dumnezeu merge şi scrie pe hartă şi mereu Se întristează. Fiilor, staţi împotriva dărâmărilor, împotriva întristărilor, împotriva supărărilor. Nu vă mai supuneţi deşertăciunilor. Cel ce dărâmă, dărâmă, dar răspunde de dărâmare, şi nici un păcat nu este mai mare ca acesta, şi nu are seamăn pe pământ. Ce muncă să vă plătească Dumnezeu? Trădarea? Vânzarea? Dărâmarea şi necredinţa? Fiilor, pleacă Dumnezeu de la voi şi ia cu Sine lucrurile Sale, şi vă veţi duce la munte şi veţi zice că e lucrare sfântă, dar dorul te va osândi, căci când aveai, nu preţuiai.
... Te-ai învăţat cu trupul acesta. Dar ce ai văzut? Ai văzut un trup, n-ai văzut un duh. Dacă ai avea credinţă numai cât un bob de muştar, L-ai vedea pe Duhul, dar pentru că eşti popor fără credinţă, să ştii că te vei rătăci.
Ai zidit viaţă şi casă pe minciună. Crezi? Ai zidit prunci pe pofte, şi ei sunt ca voi.
... Nu mai pot răbda. Plânge cerul din pricina Mea şi plânge împreună cu Maica Mea, că vede că vremea de acum e lipsită de creştini. Pe cine să trimit Eu? O, Davide, Davide, împarte din blândeţea ta poporului acesta! O, Solomoane, împarte din înţelepciunea ta poporului acesta! O, Petru şi Pavel, daţi poporului acesta credinţa dreaptă! Pe sfert dacă ar fi ca voi, aş câştiga prin ei toată suflarea. O, Samsoane, împarte tu din puterea ta poporului acesta! O, tată, de ce zic aşa? Nu judecaţi. Copilaşii Mei, staţi de vorbă cu Mine, că necredinţa voastră Mă opreşte de la toate. Spuneţi, măi tată, de ce nu vreţi să fiţi credincioşi şi nu vreţi să recunoaşteţi păcatul pe care-l faceţi? Numai mândria nu vrea să primească, numai mândria.
... Iată vasul Meu pe locomotivă. Duhovniceşte. E pe picior de plecare. Voi nu ştiţi şi nici ea nu ştie. Spune, după suferinţă, spune că „Am să plec, că eu văd că mi se pregăteşte drumul de plecare”. Dar cine aude, nu crede şi zice: „Domnul cui ne lasă?”.
Nu mai este vreme. Te vei trezi în miezul nopţii, cu Domnul, că va veni şi te va găsi dormind sau curvind sau bând sau mâncând sau chefuind.
... Toate lucrurile sfinte pe care Eu, Dumnezeu le-am făcut vreodată, le-am făcut prin ascultarea poporului.
... Domnul Iisus Hristos a fost scris să Se nască pentru popor şi să moară pentru popor, dar să ştiţi că nu s-a împlinit aşa cum a fost scris, că nu a murit pentru popor. Fraţilor, nu a murit Domnul Iisus Hristos pentru poporul care a trebuit. Aţi auzit? Cercetaţi bine şi daţi răspunsul.
încă o dată repet: dacă ai intrat într-o apă, să ştii să înoţi. Dacă nu ştii, nu te băga.
... Vor veni de la răsărit şi de la apus şi de la miazănoapte şi vor sta la lucrarea Mea şi vă vor mustra pe voi pentru necredinţa voastră. Fiilor, postiţi şi rugaţi-vă neîncetat, că precum se măreşte salariul unui salariat, aşa se vor mări şi darurile voastre, prin puterea credinţei.
... Fiilor, faceţi rugăciune înainte de a da cuiva ceva, ca rugăciunea să dea rodul pământului unde semănaţi. Fiilor, vremea în care sunteţi, e o vreme săracă şi seacă, lipsită de duh. Dar precum Domnul Iisus a făcut din pământ trup şi a suflat duh, aşa şi tu vei lucra cu nădejde în Dumnezeu. Precum S-a pogorât Duhul Sfânt în limbi, aşa şi Dumnezeu va coborî duh din Duhul Său şi vei lua putere să vindeci şi să propovăduieşti prin credinţă. Nimic nu lucra fără credinţă. Scrie această profeţie. Nimic nu zidi şi nu semăna fără credinţă sfântă. Dacă faci rugăciune, fă-o cu credinţă. Nu te văita de ce nu rodeşte rugăciunea ta, ci vaită-te de necredinţa ta. Nu te văita de ce nu se vindecă bolnavul din casa ta, ci vaită-te de necredinţa ta şi a lui.
... De ce nu se vindecă vasul Meu? Pentru necredinţa poporului Meu, care a închis toată calea, că din Mine ai această lumină, nu din acest trup. Acest trup e un trimis, un lut cu duh. Vai de tine, creştine care ai îmbolnăvit acest trup şi acest duh! Tot cerul l-ai mâhnit, şi nu se va vindeca până nu te vei îndrepta.
... în curând crucea se va aşeza pe cer. Tot ochiul care va vedea, va vărsa lacrimi amare. Crucea, ca şi Mine, e dispreţuită de lume.
... Treziţi-vă, că aţi intrat într-un păcat. Treziţi-vă, că aţi intrat în apă şi aveţi să muriţi. Ieşiţi din apă, că vă îneacă. Aţi intrat în apă. Nu mai vine nici un prooroc la tine. Te vor părăsi toţi proorocii, te vor părăsi toate cuvintele sfinte, şi toate scrisorile se vor opri din calea ta. Israele, ai intrat la apă. Te vei duce şi nu te vei mai întoarce. O, tată, nu M-am aşteptat la acest păcat. O, cum te-am răsfăţat şi cum te-am mângâiat! Poporul Meu, ai intrat în apă. Fiţi desăvârşiţi, fiţi credincioşi, că nimeni nu vă scapă, că e o ură înverşunată între voi şi nimeni nu vă scapă, că şi cei ce v-au scăpat i-aţi ameninţat. Tot iadul se bucură; aţi intrat în apă.
Israele, vreau să aud de la tine: „Scapă-mă, Stăpâne!”. Nu se aude decât un lătrat de câine şi un ţipăt de om muşcat.
... Israele, uită-te bine la Mine, că nu ne mai întâlnim, că Mă vei visa şi nici în vis nu voi sta în faţa ta; scrieţi numărul celor ce aud cuvântul Meu, că e o ură înverşunată în poporul Meu, şi cine vă mai scapă? Scrie, Mihaile; scrie, Gavriile; scrie, Daniele, că am stat de vorbă cu creştinii.
... Israele, omul în viaţa sa cade de multe ori, dar se ridică şi se curăţă de nămol. Mulţi oameni se nasc de mai multe ori dacă se întâmplă să moară, dar în vremurile voastre am văzut mereu numai căzând şi numai murind. Am suflat în faţa unui creştin să învieze, şi el întorcea faţa. Dar un sfânt de al Meu, ce era cu Mine, vine ca să Mă îmbuneze. Mi-a spus că a întors faţa că îi e ruşine de Mine, dar ca să arăt că nu e aşa, am suflat din nou în faţa sa, şi iarăşi a întors-o, şi Mă duşmăneşte.
Să ştii că nimic spurcat nu va intra în împărăţia Mea şi nici fir cu nod nu va intra pe urechea acului, dar să ştii că cel care va lărgi urechea acului, se va osândi şi nu va fi primit. Ţineţi minte: chiar dacă se va acoperi dreptatea, se va descoperi, că Dumnezeu nu a scris în carte lucruri neadevărate.
... Copilaşii Mei, nu M-am purtat rău cu voi, că n-am luat cu Mine nici o nuia, ci am venit cu multă pace şi blândeţe, dar după acestea urmează asprimea, şi Mă veţi vedea şi nu Mă veţi mai cunoaşte. Mă voi înarma cu arme de război, Mă voi pune la orice armă conducător şi Mă voi arăta în toată slava Mea, şi pe unde v-am mângâiat, am să vă rănesc.
... Fiilor, se va lua soarele de pe cer, se vor lua luna şi stelele, şi tu vei lumina pământul acesta, şi tu vei săra pământul acesta. Creştine, creştine, n-am venit de plăcere, şi am venit că se apropie acel sfârşit care trebuie să vină, căci tot ce e scris să lucrez cu tine, voi lucra.
... Dacă nu vă veţi face buni, nu voi mai apărea între voi şi voi pleca, şi nu peste mult timp urmează să zică creştinul aşa: „Ieşiţi voi, morţilor, să intrăm noi, de ceea ce ne apasă acum!”.
13-11-1975
