Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Botezului Domnului

Cu dulce praznic de Bobotează Mă las în mijlocul tău, Ierusalime român, popor cu nume nou. Ţi-am dat nume nou, poporul Meu, şi te-am botezat cu Duhul Sfânt mereu, şi te-am însemnat al Meu, căci cerul stă deschis deasupra ta, iar îngerii lui Dumnezeu se suie şi coboară peste Mine, şi iarăşi se coboară şi suie când grăiesc Eu cuvântul Meu în mijlocul tău, şi te voiesc să stai fără vicleşug înaintea Mea şi să crezi, poporul Meu, aşa cum fără de vicleşug credeau în cuvântul Meu de peste ei ucenicii Mei cei de acum două mii de ani, şi pe care Eu îi învăţam să creadă după ce le vedeam inima şi uşorul din ea, cu care ei Mă primeau şi Mă iubeau şi Mă credeau, poporul Meu, iar Eu îi botezam mereu, mereu pe ei cu Duhul Sfânt, aşa cum şi cu tine azi lucrez, ca să te ţin în baia naşterii de sus mereu, mereu, căci Eu sunt Cel ce botează cu Duhul Sfânt, poporul Meu.

O, cu multă iubire îmi alegeam Eu pe ucenicii Mei, şi cu mare putere îi învăţam pe ei, iar ei erau fără vicleşug şi Mă credeau şi Mă înţelegeau şi Mă urmau, poporul Meu. Când ei aflau de la unul la altul despre Mine, se întrebau şi se bucurau, şi Mă mărturiseau fără de vicleşug, fără de îndoială în venirea Mea atunci de la Tatăl pe pământ, şi îmi spuneau învăţător, dar şi Eu îi mărturiseam pe ei şi le spuneam: «Veniţi, şi veţi vedea unde este sălaşul Meu», şi le spuneam: «Tu eşti Simon, şi te voi numi Chefa»; la altul îi spuneam: «Vino după Mine!», iar la cel care a venit la Mine i-am spus: «Iată cu adevărat israelitean întru care nu este vicleşug». El atunci M-a mărturisit zicând: «Tu eşti Fiul lui Dumnezeu, împăratul lui Israel, fiul lui Iosif din Nazaret», iar Eu l-am pecetluit pe el şi i-am spus: «Amin, amin grăiesc vouă: veţi vedea, de acum, cerul deschizându-se şi pe îngerii lui Dumnezeu suindu-se şi coborându-se peste Fiul Omului». Amin.

O, cu mare iubire îi învăţam pe ucenicii Mei iubirea cea nefăţarnică şi credinţa cea neîndoielnică, şi umblam după ei ca să Mi-i aleg, şi îngerii îmi slujeau, precum le-am spus Eu lor, şi am făcut din apă vin, ca să-Mi aleg ucenici, şi i-am ales lucrând minuni înaintea lor, iar când cel fără de vicleşug a venit noaptea la Mine ca să-şi mărturisească credinţa lui neîndoielnică cum că Eu am venit de la Dumnezeu învăţător pe pământ, şi că minunile pe care le făceam Mă mărturiseau Fiu al Tatălui, Eu, Domnul, i-am spus lui: «Amin, amin grăiesc ţie: de nu se va naşte cineva de sus, din apă şi din Duh, nu poate să intre în împărăţia cerurilor», şi i-am despicat lui taina naşterii de sus, căci el era fără de vicleşug, deşi era învăţător în Israel, şi dintre cei de frunte între ei, şi iarăşi i-am spus lui: «Cel ce crede în Mine, nu se osândeşte, iar cel ce nu crede, a şi fost osândit, căci lumina a venit în lume, şi oamenii au iubit întunericul mai mult decât lumina, căci faptele lor erau rele, şi nu voiau să fie ele la lumină dovedite», şi aşa am putut Eu să-i spun lui puterea Mea cea din Tatăl peste cei ce fără de vicleşug cred în Mine, şi, iarăşi, durerea Mea cea de la om, după ce omul, cunoscându-Mă şi iubindu-se mai mult pe sine, Mă tăgăduieşte apoi.

O, poporul Meu, taina botezului este taina naşterii de sus, şi aşa îi învăţam Eu pe cei fără de vicleşug să fie ucenici ai Mei şi să creadă lucrând tainele cele cereşti pe pământ, aşa cum şi în vremea venirii Mele de acum am lucrat, poporul Meu, dar, ca şi atunci, puţini de tot au voit să rămână ai Mei cu totul, şi fără de vicleşug să-şi fi dat Mie vremea Mea cu ei ca să-i am ca rod înaintea Tatălui şi să nu se osândească ei neiubind lumina, ci întunericul şi faptele lor, ţinute la întuneric.

O, n-am putut să-l fac pe Israel cel de atunci să înţeleagă de la Mine că Eu nu sunt doi Dumnezei; n-am putut, şi numai o mică rămăşiţă de-a lui a voit atunci cu harul Meu, iar celălalt s-a lăsat sub întuneric, lăudându-se el cu legea, care ocrotea păcatul şi care nu putea să mântuiască omul de la pierzare, şi, iată, aşa am păţit şi azi, o, poporul Meu, dar şi pentru azi rostesc şi spun: Eu nu sunt doi Dumnezei, şi Unul Dumnezeu sunt, şi M-am coborât din cer ca să-l fac sfânt pe om, şi aşa să-l izbăvesc pe el. Amin.

O, poporul Meu, o, poporul Meu! Te botez mereu, mereu cu Duhul Sfânt şi te învăţ naşterea şi creşterea, şi apoi împruncirea, viaţa cea fără de păcat, fiule, că Mă doare, şi Mă doare cu amar când aud pe pământ om care spune că nu cere Dumnezeu păcătoşilor ceea ce cere la cei sfinţi pentru izbăvirea lor. Dar acum Eu îmi şterg obrazul de lacrimi şi iar plâng pe el, şi iar Mi-l şterg şi spun: cel ce păcătuieşte cu lege, zice el, acela este despărţit de Mine, căci Eu sunt Cel fără de păcat, şi sunt Dumnezeul celor ce stau sub harul Meu ocrotitor, aşteptând după cei ce păcătuiesc, să părăsească păcatul şi să se sfinţească pentru izbăvirea lor, căci Eu sunt Unul Dumnezeu. Amin.

Cu dulce praznic de Bobotează stau azi în mijlocul tău, poporul Meu de azi, şi te-am aşezat să pui masă de pe pământ, şi Eu să pun pe ea din cer, şi să-l îmbiu să vină pe poporul Meu de ieri, pe poporul Meu de demult, ca să cinez cu el praznic de botez, căci el a căzut din har după ce M-a cunoscut că de la Dumnezeu am venit la el ca să-l povăţuiesc şi să-l nasc apoi de sus şi să-l am al Meu, dar el M-a voit de Dumnezeu aşa cum este el, şi nu aşa cum îl pot Eu avea pe om al Meu.

O, măi popor de demult, o, nu aşa, tată, nu aşa cum stai tu acum, departe de faptele credinţei tale în Mine, nu aşa Mă poţi tu numi pe Mine Dumnezeu al tău. Eu sunt Dumnezeul celor ce părăsesc păcatul, ca să vină la Mine şi să ia peste ei botezul cu Duhul Sfânt pentru ca să rămână sfinţi apoi, şi nu tot păcătoşi şi nu tot slujitori ai trupului. Te îmbrăţişez cu cuvântul, popor de demult. Stau la masă cu tine şi plâng, tată, şi dau să-ţi amintesc de minunea Mea, de glasul Meu care grăia cu tine şi te învăţa să fii, şi să nu te mai laşi să mori, ci să fii viu, şi sfânt lui Dumnezeu să fii, că nu este viaţă mai dulce pentru om ca şi viaţa cea sfântă în el, şi cu care el Mă mângâie pe Mine, făcându-se odihnă a Mea, căci Eu Mi-am pierdut odihna după ce omul a murit în păcat, poporul Meu de demult. O, Eu te aştept din nou, tată, şi torn putere peste tine ca să poţi să te faci al Meu şi să fii tu ziua venirii Mele, şi să nu mai fii tu noaptea stăpânitorului acestui veac, a fiilor întunericului, care din pricina faptelor lor rele nu iubesc lumina, nu vor să-şi învedereze întunericul faptelor lor, poporul Meu de demult. O, ca şi acum două mii de ani, puţini de tot în tine au voit să rămână ai Mei cu totul, şi fără vicleşug să-Mi dea Mie vremea Mea cu ei, şi nu lor să şi-o dea. O, tu ai rămas cu legea cea care ocroteşte păcatul, popor de demult, iar Eu am rămas cu suspin după tine, căci Eu te-am voit sfânt Mie, dar tu n-ai voit, şi dulce ţi s-a părut păcatul când ai dat să alegi calea Mea sau calea ta pentru tine, şi M-ai lăsat plângând şi aşteptând şi ruşinat înaintea stăpânitorului întunericului acestui veac, care te slăbeşte ca să nu-ţi vădeşti, şi să-ţi ţii la întuneric faptele tale trupeşti, şi să Mă dai pe Mine de la tine, căci Eu am venit în lume lumină, ca oricine crede în Mine, să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică, poporul Meu de demult, şi nu numai câtva timp viaţă, şi apoi iarăşi moarte şi păcat; o, nu aşa, popor de demult, nu aşa, tată, nu aşa. Eu altfel te-am învăţat pe tine, şi ţi-am dat acum cartea vremii Mele cu tine ca să-ţi amintesc de minunea Mea din mijlocul tău şi să nu te laşi să stai departe de Mine, ci să te trezeşti, poporul Meu de demult, şi să Mă bucuri, tată, cu pocăinţa ta şi cu umilinţa ta, şi să Mă mărturiseşti Dumnezeu adevărat şi Dumnezeul tău, aşa cum fără de vicleşug M-au mărturisit ucenicii Mei cei aleşi prin harul Meu acum două mii de ani, şi pe care Eu îi mărturiseam şi, grăind cu ei, le desluşeam lor tainele vieţii, şi îi iubeam pe cei fără de vicleşug în ei şi Mă mângâiam de la ei.

O, popor de demult, am umblat cu tine pe pământ şi te-am înfăşat mereu în faşa cuvântului Meu cel dătător de viaţă, şi te-am mângâiat, dar tu nu M-ai mângâiat şi nu Mă mângâi, ba Mă laşi mereu afară şi stai rece, tată, şi Mă uiţi, şi abia mai poţi să-ţi aminteşti de lucrarea Mea cu tine, poporul Meu de demult. O, te-am dăruit pe tine cu ucenici din mijlocul tău, fără de vicleşug în ei, şi i-am pus cale a Mea între Mine şi tine, dar tu, popor de demult, ai fost înţepat în inimă de duhul rău ce s-a răzvrătit pe Mine în mijlocul tău. O, ce, oare, le-am făcut Eu lor rău, de Mi-au lovit credinţa ta în Mine? Cu ce, oare, s-au căpătat ei dacă n-au mai voit nici ei, şi nici pe tine nu te-au mai voit cu împărăţia Mea în tine, popor de demult? Nu fă şi tu ca ei; să nu-Mi ceri răspuns pentru lipsa ta de Dumnezeu, învinuindu-i pe cei ce s-au lăsat cale Mie mai departe spre om după ce Mi-am luat pe vasul Meu, Verginica, la cer. O, păzeşte-te de păcatul răzvrătirii şi intră sub scutul luminii, căci iată, Eu sunt cuvânt pe pământ, aşa cum ştii tu că am venit acum, şi sunt Lumină care învederează pe cele din întuneric, popor de demult. O, te cuprind în duh de Bobotează; luminează-te cu harul Sfântului Duh şi vino spre pocăinţă şi spre duh de umilinţă înaintea Mea şi şterge-Mi lacrima care-Mi curge pentru tine şi cheamă-Mă în viaţa ta să-ţi fiu Domn, căci poporul Israel n-a voit să domnesc peste el, n-a voit să aibă cârmă pe pământ, şi s-a voit mare cu voia sa şi M-a dat de peste el, şi l-a mâhnit pe Moise, sluga pe care o pusesem Eu pentru el ca să-l scape pe el de robie şi de lacrimi, dar el s-a răzvrătit şi M-a îndurerat, căci s-a dat mare, şi a pierit Israel, pe care Eu l-am scos de sub robie ca să fie el poporul Meu. Mă doare şi de el, şi Mă doare şi de tine, poporul Meu din vremea trâmbiţei Mele Verginica, şi tot atât o doare şi pe ea, căci te-a vrut de mângâiere Mie şi ei, o, popor fără trezie, dar tu nu sta aşa, nu mai sta, măi tată, nu mai sta sub neînţelepţire, şi lasă-Mă să-ţi desluşesc tot ce tu nu poţi fără Mine să ştii, şi învaţă cum să ştii venirea Mea de azi şi împlinirile pe care Eu, Domnul, le-am proorocit în mijlocul tău că se vor ivi; o, şi câte am proorocit Eu pentru fericirea ta, popor de demult! Dar cum să fac, oare, să vrei să le înţelegi şi să începi cu sfinţenia, tată, şi să nu ţi se pară ţie dulce viaţa ta, şi amară viaţa Mea cea pentru tine, căci viaţa ta e amară, şi tu nu ai singur cum să ştii aceasta ca să te poţi lăsa apoi născut de sus, din cuvântul Meu care s-a lăsat peste tine şi care, iată-l, s-a făcut carte, după cum Eu, Domnul, am proorocit, popor de demult. O, Eu te doresc şcolar cu carte, ca să te întrebi şi tu aşa cum se întrebau fără de vicleşug în ei ucenicii Mei cei de acum două mii de ani, iar Eu le desluşeam lor toate cele ce stăteau tăinuite sub cuvântul Meu de peste ei, toate cele despre Mine între pământ şi cer atunci şi acum, poporul Meu de demult. Eu, Domnul, te rog, deschide cartea Mea cu tine şi vezi că tu, acum, în loc să fii cel cu care Eu împlinesc pe cele proorocite pentru Mine cu tine, tu dai să semeni cu cei ce dau semnul Scripturilor care proorocesc despre răcirea dragostei şi despre vremea necredinţei cea de dinaintea zilei slavei Mele, zi cu slavă pentru cei izbăviţi, şi cu mânie pentru cei ce se osândesc prin necredinţa lor. O, învinuieşte-ţi răcirea dragostei şi botează-ţi în cuvântul Meu credinţa ta în el. O, plâng duminicile în cer, popor de demult, plâng zilele goale de Dumnezeu în oameni şi plânge pământul de dorul Meu, iar Eu aştept după om, dar aştept după tine, poporul Meu de demult. Taina naşterii de sus voiesc să te cuprindă, şi s-o cuprinzi în tine, ca să ştii să Mă mărturiseşti, că mult am umblat Eu după tine şi mult te-am învăţat, popor de demult. învaţă de la Mine, şi nu te mai lăsa învăţat şi momit de cei care din mijlocul tău s-au ales răzvrătiţi şi şi-au ascuţit ca sabia limbile lor, şi ca nişte săgeţi aruncă vorbele lor veninoase ca să săgeteze din ascunzişuri, din întuneric, pe cel nevinovat, şi spun: «Cine ne va vedea pe noi?» şi aşa singuri se rănesc cu limbile lor, atrăgându-şi ei plata lor, după cum este scris.

O, trezeşte-te, popor de demult, ca să primeşti harul iertării şi al împăcării şi să-L împaci pe Dumnezeu cu tine, căci tu ai pe tine semnul acestei taine de cuvânt, cu care Eu îmi povăţuiesc de cincizeci de ani un popor pentru nădejdea mângâierii Mele, ca, apoi, Eu să vin şi să împărăţesc, după cum este scris în prooroci şi în cartea Mea cu tine, poporul Meu de demult. Amin.

O, nu uita că Eu, Domnul Dumnezeul tău, îţi aştept desăvârşită trezirea ta, poporul Meu cel de demult al Meu. Amin, amin, amin.

Iar tu, popor micuţ, născut pe calea Mea cu poporul Meu cel de demult, întăreşte-ţi credinţa cea fără de vicleşug pentru lucrarea ei, şi grăieşte, tată, cu poporul cel de la început al acestui cuvânt de venire a Mea a doua oară de lângă Tatăl. Dacă nu vei putea să grăieşti, popor micuţ, nu sta aşa, ci învinuieşte-ţi tăcerea şi arată-i duhului potrivnic că eşti viu, şi că Domnul este Cel viu în mijlocul tău, şi mărturiseşte-Mă, fiule de azi, şi lucrează-Mi, tată, căci cei ce grăiesc cuvintele vieţii atrag lângă ei pe îngerii lui Dumnezeu şi pe sfinţi, iar duhul cel potrivnic slăbeşte şi se lasă doborât când îl vede pe Domnul viu în ei. O, învaţă cât mai frumos mersul cel sfânt şi cuvios înaintea cerului şi înaintea omului, şi nu uita să nu fii ca pe pământ, ci să fii cum iubeşte Domnul să fii pe pământ, popor mititel. învaţă mereu, lucrează mereu, şi botează-ţi mereu în cuvântul Meu toată purtarea vieţii tale, a limbii tale, a inimii tale, căci dulce har este cuvântul Meu de peste tine, şi care te zideşte ca să fii. E zi de Bobotează, iar Eu stau cu tine înaintea poporului Meu de demult, pe când tu nu erai încă pe calea Mea de azi a venirii Mele, dar Eu te-am chemat apoi şi ţi-am dat via Mea, ca tu să rodeşti, şi să te am semn al venirii Mele, şi să vadă ţara venirii Mele că tu Mă iubeşti şi că Mă ai şi că Mă dai celor ce fără de vicleşug vin şi se botează în cuvântul Meu care dă viaţă celor ce ascultă de el, poporul Meu. Amin.

O, botează-te, ţara Mea, în cuvântul Meu, căci tu eşti ţara cea cu slava Mea în ea. Cuvântul Meu care grăieşte în tine şi cu tine, aceasta înseamnă slava Mea din tine, o, ţara Mea cea cu comoară în ea. O, Eu, Domnul, te mângâi cu şoapta Mea de peste tine şi te învăţ naşterea cea de sus, şi-ţi spun ţie aşa cum spuneam şi acum două mii de ani: «Ce este născut din carne, carne este, iar ce este născut din Duh, duh este. Nu te mira că-ţi spun: trebuie să vă naşteţi de sus. Eu n-am venit în lume ca să osândesc lumea, ci ca să se mântuiască prin Mine lumea. Cel ce crede în Mine, nu se osândeşte, iar cel ce nu crede, a şi fost osândit, fiindcă n-a crezut în Mine, căci Lumină am venit în lume, dar oamenii au iubit întunericul mai mult decât lumina, căci faptele lor sunt rele. Cine însă lucrează adevărul, vine la lumină, ca să se arate faptele lui că în Dumnezeu sunt săvârşite». Amin. Aşa îmi învăţam Eu ucenicii acum două mii de ani, o, ţara Mea, iar azi te învăţ şi pe tine, şi voiesc să se arate cei fără de vicleşug în tine, căci acelora atât de uşor le este să creadă în cuvântul Meu, încât ei înşişi mărturisesc prin fapta lor chipul Meu în ei, naşterea lor din Dumnezeu cu botezul cel de sus peste fiinţa lor, o, ţară cu comoara Mea în tine, dar vino spre trezire, ca să-L cunoşti şi să-L vezi pe Cel ce bate ca să Se mărturisească El din mijlocul tău Dumnezeu al tău, iar tu a Sa, o, ţară a Mea, cu comoara Mea în ea. Amin, amin, amin.

19-01-2007