Cuvântul lui Dumnezeu la sărbătoarea sfântului apostol‚ întâiul mucenic şi arhidiacon Ştefan

Te cuprind şi te port în duh de naştere de sus, iar tu să te laşi purtat de Duhul Meu, poporul Meu, şi fără de vicleşug să crezi tu taina naşterii de sus, taina care numai ea aşează în om împărăţia lui Dumnezeu. Amin.

O, e zi de naştere şi de învăţătură pentru naştere, iar Eu, Domnul, intru cuvânt în carte şi Mă fac învăţător. Venirea Mea acum pe pământ se face carte, se face cuvânt şi carte pentru el, dar nu mai este om fără vicleşug şi care să vrea să înţeleagă taina naşterii de sus a omului ca să fie omul apoi împărăţia Mea pe pământ, iar Eu să-i fiu lui Stăpân şi învăţător. învăţător este cel ce-ţi stăpâneşte fiinţa cu învăţătura lui, iar unde ea stăpâneşte, acolo şi rodeşte, şi nu pot fi Eu învăţător celui în care învăţătura Mea nu naşte rod.

Mi-e inima arsă de dorul împărăţiei Mele în om. Dau să aşez învăţătură de naştere de sus peste om. Vreau să-l învăţ şi să-l rog pe om să caute împărăţia lui Dumnezeu în el, să caute la inima lui şi să Mi-o dea Mie ca să-Mi fac în ea împărăţie şi să stau în ea aşa cum sunt Eu, iar Eu să-i adaug lui pe toate cele de trebuinţă lui, şi pentru care omul trudeşte şi nu-şi mai află capăt trudei lui.

O, unde să mai găsesc Eu om fără de vicleşug, şi care se lasă mic pentru taina naşterii de sus? O, poporul Meu, e tare puţină credinţă în om pentru această dulce taină. Când am grăit Eu cu cel nedumerit în el pentru naşterea de sus, i-am spus aşa: «Nu te mira că ţi-am spus: trebuie să vă naşteţi de sus. Vântul suflă unde voieşte, şi tu auzi glasul lui, dar nu ştii de unde vine şi încotro se duce, şi aşa este şi cu cel născut de sus», şi M-a lăsat el apoi învăţător peste inima lui, căci inima lui a crezut fără de vicleşug în cuvântul Meu care a suflat peste el ca să-l nască de sus şi ca să fie el de sus apoi, şi iată, taina naşterii de sus se prinde numai de cel fără de vicleşug în inima lui, peste care Eu, Domnul, suflu cu cuvântul ca să fiu auzit, şi crezut să fiu. Amin.

O, poporul Meu! O, poporul Meu! Cel ce caută înţelepciune pentru taina naşterii de sus a omului, acela are vicleşug, iar cel ce caută să aibă credinţă în tainele lui Dumnezeu pe pământ cu omul, acela este curat, acela nu ispiteşte de unde bate vântul şi încotro se duce, ci ascultă glasul lui şi se naşte din el, şi apoi se face roditor, căci este fără de vicleşug. Iată, puterea şi darul de a crede, pe acestea le are numai omul fără de vicleşug în fiinţa lui, iar Eu Mă fac învăţător ţie şi omului, poporul Meu, că Mi-e inima arsă de dorul împărăţiei Mele în om, de om fără vicleşug în el Mi-e dor şi tot Mi-e dor, poporul Meu, şi numai în mijlocul tău îmi pot spune Eu durerea Mea şi dorul Meu din ea, popor al glasului Meu. Când am venit pe pământ acum două mii de ani, lucram cu ucenici, şi în toată vremea Mea cu ei dădeam să le întăresc credinţa dovedindu-Mă înaintea lor Domnul puterilor cereşti pe pământ, şi nu al puterilor pământeşti. Ei însă erau neîmpliniţi în iubire şi în umilinţa ei, şi erau nedumeriţi despre împărăţia Mea, pe care ei dădeau să şi-o închipuie cu slavă pământească pentru ea. Mult M-am ostenit, mult am suspinat în Mine pentru darul credinţei cea de sus în ei, şi cu dor i-am aşteptat să fie ei vase ale împărăţiei cerurilor, sălaşe ale lucrărilor Mele, aşa cum Eu, învăţătorul lor, eram Fiul şi sălaşul Tatălui Dumnezeu, Care lucra în Mine după voia Sa, arătându-Şi slava Lui şi a Mea, şi cu mare taină lucrând El prin Mine lucrările Lui.

O, poporul Meu, ferice celui ce este de sus, aşa precum Eu sunt, căci Eu am venit pe pământ pentru inima omului, ca s-o iau în Mine şi să-l nasc de sus pe om şi să fie omul locaşul împărăţiei cerurilor pe pământ, împărăţie care nu piere, căci ea este de sus, şi nu de jos. Cel ce poate să creadă în venirea Mea cea de acum două mii de ani şi cea de azi când iarăşi îl învăţ pe om, acela trebuie să stea la învăţat pentru întărirea credinţei lui, pentru nedumerirea lui, căci fără învăţător pentru credinţă nu poate omul să se dea, şi apoi să stea locaş al împărăţiei Mele în el. Taina naşterii de sus nu este de pe pământ, şi n-a avut putere să înţeleagă cel ce s-a alăturat glasului Meu care cuvintează din cer acum pe pământ, şi Mi-a făcut şi îmi face dureri cel ce nu le pricepe de la Dumnezeu pe cele ce trebuie crezute cu duhul şi nu cu ochiul şi nu cu mintea omenească. Cel ce se naşte de sus prin suflarea cuvântului Meu de peste el, este cel ce crede în lucrările Mele aşa cum a crezut cel fără de vicleşug în vremea trupului Meu şi căruia Eu i-am desluşit taina naşterii de sus când i-am spus: «Trebuie să vă naşteţi de sus».

Omul trebuie să fie din Dumnezeu, precum Eu sunt, şi de aceea am venit Eu pe pământ atunci şi acum, poporul Meu. Omul este născut din om, iar Eu vin din cer şi-i spun omului că trebuie să se nască din Dumnezeu şi să caute împărăţia cerurilor şi s-o ia înăuntrul lui şi să se nască pentru ea, ca să fie al ei apoi, şi numai aşa poate omul să fie al lui Dumnezeu, iar altfel nu, poporul Meu.

Veni-va vremea, şi a şi venit, să se vadă bine pe pământ fiii împărăţiei cerurilor între oameni, iar Eu, Domnul, suspin cu dor după om, şi plâng cu suspin îndurerat pentru poporul Meu de demult, cu care am grăit Eu mult în vremea trupului trâmbiţei Mele Verginica, şi tot aşa plânge şi trâmbiţa Mea pentru poporul Meu hrănit prin ea cu slava cuvântului Meu. Mi-e dor de împărăţia Mea şi de faţa ei în cel ce a auzit suflarea vântului ceresc, cuvântul gurii Mele, care vine pe vânt până pe pământ. Am avut mult popor, l-am învăţat mult, l-am aşteptat mult ca să se facă el împărăţia Mea pe pământ, şi mult de tot l-am dorit al Meu pe el, dar am păţit cu el ceea ce am păţit de la poporul Israel după ce l-am trimis spre el pe Moise ca să-l scoată din robie şi să-l călăuzească spre Canaan, ţară promisă de Mine lui prin părinţii lui. O, n-a înţeles Israel cel de atunci naşterea lui din cuvântul Meu care curgea peste el, şi n-a voit să domnesc Eu peste el şi să-i fiu Dumnezeu. S-a răzvrătit cu nemulţumire Israel, şi a căzut pe cale cel răzvrătit, şi a rămas pildă de răzvrătire şi de plată a ei. L-am învăţat mult şi pe poporul de azi al cuvântului Meu, şi cu mare milă l-am mângâiat şi l-am alintat, ca să înveţe el să fie prunc la sânul iubirii Mele pentru el, căci cu multă iubire l-am alăptat pe el, iar el s-a îngâmfat că e poporul Meu, şi a făcut ca Israel, care se lăuda cu părinţii lui cei de la Mine, aşa cum se laudă cu trâmbiţa Mea Verginica cel neîmplinit de azi, şi care însăgetează de pe pământ şi până în cer duhul trâmbiţei Mele, zicându-şi lui poporul Meu. O, s-a răzvrătit cu mânie şi Israelul Meu cel de azi, căci i-a plăcut şi îi place robia, şi n-a voit să rămână al Meu poporul cel de demult cu care Eu stăteam la masă şi-Mi lăsam peste el darul iubirii Mele, de la care mult am aşteptat Eu rod, şi n-am aflat în el bucuria rodului pentru care am trudit şi am plâns şi am aşteptat.

O, unde e poporul Meu de demult? O, unde sunt fiii şi fiicele lui? O, unde-i sunt ucenicii? Oare, nu i-a fost dat lui să priceapă taina împărăţiei cerurilor cu el, taina naşterii de sus? Iată, s-a lăsat spre duh de răzvrătire poporul Meu de demult, şi ca şi Israelul lui Moise s-a îngâmfat şi acesta, şi Mă uit la îngâmfarea lor, cu care suflă încă, iar duhul îngâmfării lor suflă spre Mine jale grea şi răbdare pentru ea, căci n-au iubit şi nu iubesc să domnesc Eu peste ei. Israel cel de atunci a crezut că-l părăseşte pe Moise când a făcut aceasta, dar el M-a părăsit pe Mine, căci Moise era trimisul Meu. Israel cel de acum a crezut că-i părăseşte pe cei puşi de Mine, şi de care el trebuia să asculte, dar el M-a părăsit pe Mine, şi a luat calea lui Core, Datan şi Abiron, şi s-a pierdut pe cale din pricina răzvrătirii poporul Meu cel de demult, căci n-a iubit să creadă şi să iubească fără de vicleşug, deşi Eu îl învăţasem pe el să nu uite învăţătura Mea.

Vreau să grăiesc cu poporul Meu de demult şi să-i spun lui că n-a voit să înveţe şi apoi să lucreze peste el taina naşterii de sus, şi fără de vicleşug să fi luat el de la Mine învăţătura vieţii, iar după patruzeci de ani de cuvânt al Meu peste el Eu n-am putut să-l iau şi să-l am în lucrul Meu, n-am putut, căci el a voit să aibă fii şi fiice, şi iată, a avut, şi n-a mai fost al Meu poporul Meu cel de demult şi nu M-a mai urmat, şi apoi şi-a acoperit vina aceasta lucrând păcatul răzvrătirii, căci s-au rătăcit, şi apoi s-au răzvrătit, şi apoi au răzvrătit, rătăcind pe cei slabi ca şi ei.

O, unde eşti tu, popor de demult? Unde, tată, eşti? O, unde sunt fiii şi fiicele tale, popor de demult? O, ce ţi-am dat Eu ţie, şi ce le-ai dat tu lor! Iată pentru ce ai iubit tu să ai fii şi fiice! Nu-Mi cere Mie socoteală pentru cărarea ta de acum, nu fă aşa înaintea Mea, popor de demult. O, de ce ai făcut şi tu ca Israelul care-i striga lui Moise că nu-l voieşte să domnească peste el? Inima ta s-a împietrit şi-ţi este ruşine, şi te răzvrăteşti ca să-ţi acoperi ruşinea feţei tale, dar cu răzvrătirea ta mărturiseşti lucrarea ta şi nu pe a Mea, căci lucrarea Mea nu s-a mărturisit nicicând prin duhul răzvrătirii. Voiesc să stau în sfat cu tine, popor de demult, şi îţi amintesc de Ştefan cel mucenicit de la duhul răzvrătirii lui Israel, care se lăuda cu Mine şi cu părinţii lui cei de la Mine, bietul de el, şi din această pricină n-a putut el primi mărturisirea cea despre Mine a lui Ştefan cel plin de Duhul Meu în fiinţa lui. îţi amintesc aceasta ca să te ajut să te umileşti şi să te pocăieşti, popor de demult, şi să iei apoi calea învăţăturii Scripturilor, şi din care să vezi şi să crezi prin pilda celor răzvrătiţi şi laşi, şi care n-au făcut cinste, ci numai ruşine lui Dumnezeu şi lucrului Lui peste pământ şi peste om. Adu-ţi aminte de Saul din Tars pe când se răzvrătea el pe cei porniţi pe calea Mea, calea cu care Eu, Domnul, sunt mereu astăzi pe pământ, dar Eu l-am ruşinat pe el pentru răzvrătirea lui, şi apoi l-am făcut mărturisitor peste neamurile din cele patru părţi ale lumii. Adu-ţi aminte, popor de demult, că Eu am proorocit în mijlocul tău lucrarea ta de azi, lucrarea răzvrătirii tale că ea se va ivi ca să-Mi zădărniceşti cu ea calea şi lucrarea Mea. Adu-ţi aminte că ţi-am spus că te vei rupe în două părţi şi că vei face război cu partea care a luat să aibă taina naşterii de sus, împărăţie care nu este din lumea aceasta, precum nici Eu nu sunt din ea.

O, Mă aşez în sfat cu tine, popor de demult, iar tu umileşte-te şi ascultă glasul Meu. Iată, îţi spun ţie: vântul suflă unde voieşte, şi tu auzi glasul lui, dar nu ştii de unde vine şi încotro se duce. Tu însă n-ai voit să înveţi taina naşterii de sus, poporul Meu de demult, iar Eu, Domnul, iarăşi îţi desluşesc acum taina aceasta. Amin.

Ne oprim din cuvânt, copii din porţi, ca să aducem slavă praznicului naşterii Mele şi să facem bucurie şi prăznuire cetelor de sfinţi, şi apoi mergem înainte cu glasul Meu peste poporul Meu de demult, căci el a rătăcit, şi rătăcind rătăceşte de pe cale pe mulţi care ar fi fost să fie şi azi poporul cuvântului Meu. Amin, amin, amin.

Eu, Domnul, le fac bucurie şi mângâiere sfinţilor când grăiesc în mijlocul tău, poporul Meu de azi. Lucrul Meu cu tine este să aducem cerul pe pământ, sfinţii şi îngerii la masa cuvântului Meu din mijlocul tău, căci plata celor sfinţi este scumpă, poporul Meu, şi voiesc să-i amintesc poporului hrănit la începutul Meu de azi şi să-i spun lui că sfinţii au trudit mult pentru statul lor lângă Mine apoi, şi să-l îndemn la umilinţă şi la pocăinţă, şi prin ele la naşterea cea de sus, ca să-şi ia din nou loc lângă Mine poporul Meu cel de demult.

O, popor de demult! O, popor hrănit prin trâmbiţa Mea Verginica! îţi amintesc de Ştefan, mărturisitorul Meu în mijlocul poporului creştin de atunci, că vreau să te ajut să te umileşti pentru învăţătură de viaţă, căci tu ai fost tras de pe cale, şi ai fost ajutat la aceasta de către cei din mijlocul tău care s-au răzvrătit îngâmfându-se în ei înşişi că sunt înţelepţi şi drepţi, şi dispreţuind pe cei rămaşi statornici pe calea Mea de azi, neîndoindu-se pentru ea, ci, din contra, întărindu-se ei pe ea.

O, popor de demult, tu nu poţi să uiţi, dar te-ai făcut că ai uitat calea Mea cu tine şi calea ta cu Mine. Ea este scrisă, şi tu nu poţi să ştergi aceasta. O, aşează-te din nou şi ascultă durerea Mea, pe care Eu o împart cu cei ce-Mi ascultă suspinul, şi vino spre milă de Mine şi de tine, poporul Meu de demult.

– O, Doamne! O, Doamne al milei nehotarnice pentru om! O, Doamne al sfinţilor Tăi, mărturisirea mea de azi dă să înfiripeze chipul Tău, lucrarea cuvântului Tău în inima poporului Tău de azi, şi al celui de demult poporul Tău, pe când Tu Ţi-ai început iarăşi hrana pentru om acum, la sfârşit de timp. Râvna mea pentru Tine a fost mare, pe cât de mare îmi era mila pentru poporul Israel, care nu Te voia, şi care-şi zicea popor al Tău şi popor al lui Moise, aşa cum şi cel de azi îşi zice, dar el s-a lepădat de glasul Tău şi s-a răzvrătit prin cei răzvrătiţi din mijlocul lui, căci cel ce nu Te mai urmează, acela din pricina răzvrătirii face aşa, Doamne. O, pe mine nu m-au primit cei ce-şi ziceau ai lui Moise, şi nu m-au primit pentru că aveam pe buze cuvintele Duhului Sfânt, care vădeau faptele lor despărţitoare între Tine şi ei, şi de aceea m-au dat ei la mucenicie, cum şi pe Tine Te-au dat, Doamne. Mă numeau hulitor, mă învinuiau pentru Tine, şi ziceau că Tu strici datinile şi locul de închinare al lor, şi, pentru mărturisirea mea despre rătăcirea lor şi despre mărirea Ta cea prin moarte şi prin înviere, mi-au ucis trupul cu pietre, mi-au închis gura, căci erau răzvrătiţi cei ce se lăudau cu Tine şi cu părinţii lor cei de la Tine, Doamne. Pilda cea despre mine s-o ia în inimă poporul Tău cel de demult şi să se scoale să-şi vină în fire, căci cei puţini în el care s-au răzvrătit împotriva celor ce au rămas sub crucea venirii Tale acum, aceia n-au iubire, ci au îngâmfare şi răzvrătire, în loc să fi iubit ei sfinţenia, din care să-şi fi făcut înţelepciune şi stat cu Tine, Doamne. O, eu am fost mare cu puterea credinţei şi cu mila de Tine, Cel bun şi drept, aşa cum sunt acum şi cei ce au rămas de partea Ta şi a venirii Tale tot mai mult după om, şi pe care Tu i-ai păzit ca să-i ai şi ca să lucrezi peste ei pentru planul împlinirilor Tale, căci peste ei a apăsat şi apasă vântul celor răzvrătiţi prin îngâmfare, şi care-şi zic ai Tăi, şi îşi zic drepţi şi înţelepţi faţă de cei ce n-au dat înapoi de la învăţăturile Tale de peste poporul Tău. Iar acum Te rog, bun şi drept Stăpân, duhul naşterii de sus pune-l Tu peste poporul Tău de demult, şi mângâie-Te pentru întoarcerea celor ce se scoală la glasul Tău de peste ei, şi întăreşte-le lor credinţa, o, Doamne. Amin, amin, amin.

– Iată, Eu, Domnul, le-am amintit lor de tine, mucenicit cum ai fost de cei ce-şi ziceau că erau poporul lui Moise, dar tu erai vas plin de Duhul Sfânt şi de adevăr, şi nu puteau cei neîmplinitori să-şi sufere umilirea, şi i-am spus aceasta poporului Meu de demult ca să iasă el de sub rătăcirea cea de la răzvrătirea celor ce l-au răzvrătit pe el de pe calea împlinirilor Mele cu care Mă aşez acum pe pământ. Aş voi să-i întorc spre duh de umilinţă pe cei ce cu îngâmfarea lor Mi-au rătăcit poporul, şi apoi să-i fac mărturisitori a tot ce au făcut ei rău loruşi şi Mie, şi apoi să-i fac pe ei mărturisitori ai înnoirii credinţei lor. Amin.

O, adu-ţi aminte, popor de demult, că Eu ţi-am spus că vei face păcatul răzvrătirii şi că vei prinde sub el pe cei slabi ca să-i tragi jos de pe calea Mea. Iată, după ce Mi-am luat din mijlocul tău trâmbiţa, s-au sculat din tine răzvrătiţi, poporul Meu de demult, şi te-au condus spre răcirea dragostei tale şi te-au dezbrăcat de veşmântul cuvântului Meu de peste tine, iar Eu privesc de atunci în urma ta şi Mă doare de atunci mereu, căci tu ai căzut din slavă şi ai rămas cu cele pământeşti. Dar celor ce s-au răzvrătit, Eu, Domnul, le cer acum socoteală, le cer acum răspuns, căci nu se poate ca Eu să rămân doborât şi îndurerat şi însuspinat, uitându-Mă la cei ce încă, îngâmfaţi cum sunt, se răzvrătesc şi dogoresc cu focul îngâmfării limbii lor paşii Mei, paşii venirii Mele de la Tatăl la om, poporul Meu de demult.

O, tu, cel ce te-ai răzvrătit şi încă te răzvrăteşti cu îngâmfare, crezându-te înţelept prin aceasta! Ce nu-ţi ajunge de nu crezi, de nu vezi bine calea Mea cu cei ce au rămas de partea Mea după ce poporul cuvântului Meu s-a frânt prin necredinţa cea hrănită de tine? O, până când? O, când vei înceta să tot cauţi nod în papură ca să-i tragi şi ca să-i ţii traşi de pe cale pe mulţi, şi să Mi-i răneşti pe cei aleşi pentru mersul Meu înainte cu înnoirea cea de la Mine? O, ce nu înţelegi de te tot răzvrăteşti? O, de ce nu împlineşti tu ceea ce zici că ştii de la Mine şi de la trâmbiţa Mea Verginica? O, numai aşa ar fi să te dai că ştii şi că eşti, şi nu aşa cum faci tu acum. Şi dacă nu împlineşti, de ce te răzvrăteşti? O, de ce faci tu ca iudeii, care pentru că nu împlineau pe Dumnezeu în ei, s-au răzvrătit şi M-au dat pe Mine la pedeapsă ca să-şi acopere, prin vina pusă peste Mine, neîmplinirea lor? Cel ce vine la Mine, şi apoi se învaţă cu Mine, şi apoi iubeşte numai cele pământeşti şi trupeşti, acela se răzvrăteşte apoi pe Mine şi pe tainicul Meu lucru dintre pământ şi cer, căci cei ce stau pământeşti pe pământ, aceia se răcesc pentru cele cereşti, căci mintea lor e pentru pământ, şi nu pentru cer pe pământ, şi nu înţeleg aceştia că împărăţia Mea nu este din lumea aceasta, şi nu înţeleg cei pământeşti viaţa Mea cu omul, locul Meu şi împlinirea Mea pentru om şi împlinirea omului pentru Mine.

O, la ce foloseşte, oare, răzvrătirea? Ce bine a făcut Core, Datan şi Abiron dacă s-au răzvrătit ca să nu domnesc Eu peste ei prin sluga Mea Moise? Era atunci ameninţată credinţa şi statornicia şi împlinirea lui Israel pentru căile Mele cu el, iar Eu, Domnul, am lucrat prin Moise şi i-am oprit prin mânia Mea pe cei răzvrătiţi, ca să nu-Mi piară măcar cei născuţi pe cale din Israel, şi să am cu ce popor să intru în Canaan, şi să fiu Dumnezeu adevărat dacă omul nu voieşte să fie după adevăr cu Mine, şi nu să se ridice să fie mai mare ca Mine şi să dea apoi să se întoarcă la cele rele ale lui, la omul lui cel din om ieşit. O, iată câtă lipsă de înţelepciune! Eu îi izbăveam, iar ei degrab uitau, şi se lăsau cuprinşi de poftă, de duh de ispitire, şi l-au mâhnit pe Moise, şi s-a deschis sub tabăra lor pământul şi i-a înghiţit, căci ei erau răzvrătiţi pe Dumnezeu. Dar Israel iarăşi a uitat apoi pe Domnul, şi au cârtit iarăşi, şi au dispreţuit pământul Canaan şi s-au dat la desfrâu şi au întărâtat răbdarea Domnului, căci s-au amestecat cu neamurile şi cu idolii neamurilor şi s-au pângărit, şi mereu a atras şi a aprins Israel mânia Domnului asupra lui, şi de multe ori i-a izbăvit Domnul când auzea rugăciunea lor de pocăinţă, şi, sub stăpânirea altor neamuri căzând ei, le-a dat lor Domnul parte de milă în mijlocul neamurilor. O, Israel a văzut zi de zi stâlp de nor şi de foc înaintea lui, şi tot s-a răzvrătit, şi s-a răzvrătit pe Moise, şi nu altfel s-a răzvrătit Israel, căci scris este: «Au uitat minunile Lui şi s-au răzvrătit». O, aşa a făcut şi Israel cel din vremea trupului Meu, şi aşa au făcut şi cei de azi, cei din mijlocul poporului Meu de demult, la care am venit acum, la sfârşit de timp, ca să-l am al Meu pe el, dar poporul Meu de demult s-a răzvrătit şi se răzvrăteşte asupra celor cu care, iată, Eu, Domnul, îmi port lucrarea Mea pe mai departe ca s-o împlinesc pe ea şi să lucrez aşa cum am lucrat şi acum două mii de ani cu ucenicii pe care Mi i-am făcut Eu ai Mei din poporul Israel cel de atunci.

Iată, măi poporul Meu de demult, iată, tată, cum s-au sculat doi, trei între cei ce au stat la masa cuvântului Meu de peste tine şi au făcut răzvrătire în mijlocul tău ca să te culce pe tine la pământ, pe tine, cel ce abia stăteai pe picioare, şi, apoi, aproape tot poporul Meu a aţipit şi nu M-a mai iubit şi n-a mai urmat frumos şi tot mai frumos împlinirea Mea cu el dacă Eu Mi-am ridicat trâmbiţa la cer. Dar cei fără de vicleşug au rămas sprijinul Meu, şi Eu n-am rămas fără adăpost pe pământ, şi nu s-au dus aceştia la mai-marii de peste turme ca să Mă dea lor pe Mine spre certare, şi pe ei robi lor, aşa cum s-au întors din mijlocul tău cei răzvrătiţi la cele vechi ca să le înnoiască iarăşi în ei, şi apoi să-şi spună loruşi că ei sunt cu Verginica Mea şi cu Mine, aşa cum zicea şi Israel că e cu Moise şi cu Dumnezeu, şi apoi au dat cei răzvrătiţi de azi să Mă vândă, şi M-au vândut preoţilor, ca şi atunci, ca să nu pot Eu să-Mi lucrez lucrarea cea pentru înnoirea lumii, după cum spune Scriptura: «Iată, noi le fac pe toate!».

O, măi popor de demult, o, ce mult te-am voit să-Mi fii ucenic, ce mult am voit, popor de demult, dar duhul răzvrătirii care a lucrat din mijlocul tău te-a făcut să aţipeşti pentru venirea Mea. O, şi ucenicilor Mei de atunci le venea greu să creadă în tainele Mele cu ei, dar ei măcar erau umiliţi, măcar nu erau răzvrătiţi, iar Eu le adăugam ajutor la credinţa lor până ce ei s-au făcut mărturisitori pentru Mine înaintea celor ce nu căutau să vadă în vreme lucrarea Mea între oameni, popor de demult. Ea însă era şi este, dar îi trebuie omului dragoste pentru ea ca să vadă, ca să creadă şi ca să nădăjduiască, iar cel ce lucrează aşa, pentru acela se împlinesc Scripturile, dar pentru cei ce nu au voit şi nu voiesc să se împlinească ele cu ei, nu se împlinesc pentru ei.

O, poporul Meu de demult, nici tu n-ai vrut să stai crezând şi lucrând, dar Scripturile se împlinesc aşa cum s-au împlinit în vremea trupului Meu, iar celor ce nu le-a fost dat să creadă nu au crezut, precum şi celor ce le-au fost dat să creadă, au crezut aceia şi M-au mărturisit şi au ridicat mărturisitori lucrului Meu şi adeveririi Mele de Fiu al Tatălui Savaot, născut pe pământ pentru om. Saul din Tars, care ştia bine legea, râvnind pentru ea, îi prigonea pe cei ce umblau cu Mine, şi lucra cu prigonitorii Mei şi ai lor, aşa cum a lucrat peste Ştefan, mărturisitorul Meu, dar lumina Mea i-a ieşit în cale lui Saul şi l-a orbit, şi l-am trezit spre credinţă, căci i-a fost dat să creadă, şi apoi l-am făcut mărturisitor. Aşa voiesc să vă trezesc şi pe voi, cei care încă răzvrătiţi pe poporul Meu cel de demult, şi vă aduc aminte că după ce pe Saul l-am trezit spre mărturisire, el a lucrat apoi împotriva celor ce se răzvrăteau peste lucrul Meu cel de înviere pe pământ, şi cărora el mărturisea păcatul lui din vremea necredinţei lui, şi lumina Mea care i-a luminat înţelegerea, şi pe Mine, Fiul Cel venit de la Tatăl, Mesia Cel vestit prin prooroci, şi împărăţia cerurilor în cei credincioşi Mie, aşa cum Eu o vesteam pe ea înaintea celor ce cunoşteau vremea şi credeau venirea Mea şi împlinirea acestei Scripturi.

O, măi, popor de demult, umileşte-te şi ascultă glasul Meu. Vântul suflă unde voieşte, şi tu auzi glasul lui, dar nu ştii de unde vine şi unde se duce. Eu, Domnul, iarăşi îţi desluşesc ţie taina naşterii de sus a omului. Cel ce se naşte de sus prin suflarea cuvântului Meu de peste el, este cel ce fără de vicleşug crede în lucrările Mele şi în tainica împlinire a Scripturilor Mele, aşa cum a crezut cel fără de vicleşug în vremea trupului Meu, când Eu i-am desluşit lui taina naşterii de sus, şi căruia i-am spus: «Trebuie să vă naşteţi de sus», căci omul trebuie să fie din Dumnezeu, precum Eu sunt, şi de aceea am venit Eu pe pământ atunci trup, şi acum cuvânt, poporul Meu de demult. O, veni-va vremea, şi a şi venit, să se vadă bine fiii împărăţiei cerurilor pe pământ, poporul Meu de demult, iar Eu suspin după tine ca şi trâmbiţa Mea Verginica, şi Mi-e dor de împărăţia Mea şi de faţa ei în cel ce a auzit suflarea vântului ceresc care vine pe vânt până pe pământ ca să-l nască de sus pe om.

O, popor de demult, nu te mai apleca la şoapta vrăjmaşă ţie, nu te mai opri în sfat cu cel răzvrătit, care se trufeşte cu mintea lui ca să nu creadă împlinirile Mele de acum. O, lasă-te spre credinţă de sus şi spre înţelepciunea ştiinţei care crede fără de vicleşug în tainele Mele cele mai presus de fire şi scoală-te să fii tu împărăţie a cerurilor şi sfinţeşte-Mă pe Mine în trupul, în sufletul şi în duhul tău, căci tu ai adormit dacă n-ai mai vegheat, iar Eu te strig cu jale: vino spre naştere nouă, poporul Meu de demult! Nu-l crede pe cel răzvrătit. Crede-Mă pe Mine, căci Eu te iubesc. O, nu-l mai crede pe cel răzvrătit, poporul Meu de demult, că iată ce face el, că nu vrea nici el, dar nici pe altul nu-l lasă cu împărăţia Mea în el spre slava Mea pe pământ, căci cei ce se iubesc pe ei şi nu pe Mine, aceia nu s-au lepădat de sine ca să urmeze Mie aşa cum am spus Eu acum două mii de ani pentru cei ce urmează calea Mea şi împărăţia Mea, şi nu tot pe a lor în ei, dacă ei aud glasul Meu de peste ei. O, ia-Mă lângă tine şi Mă mângâie, popor de demult, căci suspinul Meu plânge pentru tine înaintea Tatălui Savaot, şi te cere pentru Tatăl ca să fii fiul Lui precum Eu sunt, dar fă-te sfânt pe pământ, şi ia învăţătura Mea de la izvor şi nu sta fără haină. Nu mai sta fără viaţă în tine, poporul Meu de demult. Apleacă-te spre credinţă fără de vicleşug şi împrunceşte-te ca să crezi şi ca să iubeşti curat venirea Mea şi pe cei ce Mă dau ţie spre naştere de sus, căci Eu am spus: «Cel ce nu se naşte de sus, nu poate să fie împărăţie a Mea», şi iată împruncirea prin naşterea cea de sus! Iar celor ce se răzvrătesc şi suflă necredinţă peste tine, poporul Meu de demult, Eu, Domnul, le amintesc de cuvântul Meu care spune: «De nu vă veţi împrunci prin naşterea cea de sus, nu veţi putea fi fără de vicleşug fii ai împărăţiei cerurilor, care este înăuntrul omului aşteptând şi răbdând». Amin.

Am stat în sfat cu tine, poporul Meu de demult, poporul Meu hrănit în vremea trâmbiţei Mele Verginica. O, umileşte-te şi ascultă glasul Meu. Vântul suflă unde voieşte, şi tu auzi glasul lui, dar nu ştii de unde vine şi încotro se duce. Aşa este şi cu cel născut de sus, din Dumnezeu, iar Eu, Domnul, iarăşi ţi-am desluşit ţie taina aceasta, taina naşterii de sus, o, poporul Meu de demult. Amin, amin, amin.