Cuvântul lui Dumnezeu la sărbătoarea sfântului prooroc Ilie

Eu sunt hrana celor sfinţi. Cel ce mănâncă de la Mine, se cunoaşte că mănâncă, iar cel ce mănâncă de la el şi de la om, se cunoaşte, căci ceea ce mănâncă omul, aceea şi dă din el.

Eu sunt Domnul sfinţilor, şi îi hrănesc pe sfinţi pe pământ şi în cer, căci când Eu grăiesc celor de pe pământ, se hrănesc sfinţii cu tot cuvântul Meu şi plâng sfinţii în cer şi pe pământ când ei văd plânsul cuvântului Meu, dorul Meu după om ceresc pe pământ, şi iată, hrana sfinţilor este durerea Mea de la om, preţul cu care dau să plătesc iarăşi salvarea omului, plânsul Meu cu care îi hrănesc pe sfinţi, iar ceea ce mănâncă ei, aceea şi dau din ei, ca să-i întoarcă ei pe oameni la Dumnezeu şi pe Dumnezeu la oameni, precum este scris. Amin.

Eu, Domnul, te numesc popor al cuvântului Meu, Ierusalime, căci vin la tine şi îţi grăiesc şi Mă fac carte în mijlocul tău. Eu, Domnul, voiesc să am pe pământ un popor păpuşă, un popor ascultător şi cu Duhul Meu în el, aşa cum păpuşa pe care o face stăpânul ei se lasă purtată de el, iar stăpânul ei grăieşte pentru ea şi prin ea la cei ce sunt chemaţi spre ea.

Eu, Domnul, Mă scriu pe pământ în ziua aceasta cu sărbătoarea marelui prooroc Ilie. El merge înaintea Mea şi îmi curăţă calea pe pământ, precum este scris. Hrana Mea cea de la el a fost râvna lui cea pentru Mine, credincioşia lui ziua şi noaptea pentru Dumnezeul lui. Adunaţi-vă, fiilor, în duh de rugăciune şi de umilinţă şi de pocăinţă şi stăruiţi către Domnul Dumnezeul vostru să sloboadă ploaie curată şi binefăcătoare pe pământul de la voi şi să vadă proorocul Ilie duhul şi inima voastră întru Mine şi să gătească el ploaie la stăruinţa voastră. îmbracă-te, poporul Meu, din zi în zi mai mult în duhul temerii de Dumnezeu şi al veghii pentru Stăpânul tău, căci ascultarea ta Mă ajută pe Mine pe pământ cu venirea Mea pentru ca să fac în om împărăţia Mea. Te nasc mereu, mereu din cuvântul Meu de peste tine ca să Mă ajut cu tine ca un tată ajutat de fiii lui, să Mă ajut să aşez în om împărăţia Mea, pe care am pierdut-o din om acum şapte mii de ani şi pe care şi omul a pierdut-o prin neascultarea lui de Făcătorul lui. îl lucrasem pe el aşa cum omul îşi lucrează o păpuşă, şi voiam să fie în el voia Mea şi să fiu Eu mişcarea lui şi graiul lui, Stăpânul lui Cel fericit de la el să fiu, aşa cum stăpânul unei păpuşi se bucură de la ea şi se arată cu ea şi grăieşte pentru ea, iar ea nu poate nimic fără mâna şi graiul stăpânului ei. I-am dat omului voie liberă, ca să Mă poată asculta din iubire şi cu credincioşie, dar omul şi-a făcut voia lui şi n-a mai vrut să facă voia Mea, şi plâng sfinţii cu Mine în cer şi pe pământ de durerea Mea cea de la om, plânge proorocul Ilie pentru tot omul care nu-L voieşte pe Dumnezeu de Stăpân al lui, plânge cu Mine şi se zoreşte peste tot să-Mi gătească venirea şi calea ei şi să Mi-o cureţe de om necredincios şi să Mi-o împodobească din loc în loc cu duhul credinţei şi al dorului de Dumnezeu în inima omului. Duh de trezire dă el să aşeze în oameni pe pământ, şi plângând ca şi Mine lucrează acest prooroc.

Dar acum, popor care auzi cuvântul Meu, ridică mâinile spre cer, însoţit de slujitorii celor sfinte din mijlocul tău, şi mişcă duhul milei Mele ca să se coboare ploaie pe pământul tău, şi fă voia Mea ziua şi noaptea, că Eu, Domnul Dumnezeul tău, numai dureri port de la tot omul de pe pământ. Duh de umilinţă să se ridice spre Mine din mijlocul tău. Ai grijă de Duhul Sfânt, popor hrănit de Dumnezeu, căci dacă între frate şi frate nu poate şi nu este Duhul Sfânt, aceasta înseamnă păcat asupra Duhului Sfânt, căci tu ai de la Mine peste tine cuvântul Duhului Sfânt. Cel ce mănâncă de la Mine, se cunoaşte că mănâncă, iar cel ce mănâncă de la el şi de la om, se cunoaşte, căci ceea ce mănâncă omul, aceea şi dă din el. Tu însă ai învăţătura Mea peste tine, ai sfinţii care grăiesc din Mine în mijlocul tău, ai hrană de Duh Sfânt şi eşti popor născut din cuvântul Meu şi trebuie să te asemeni Mie în toată vremea şi să înlesneşti peste pământ voia Mea, venirea Mea pe pământ cu sfinţii, Ierusalime al cuvântului Meu. Amin.

– Venirea Ta, Doamne, e cale a sfinţilor Tăi spre oameni, că iată vremea despre care Tu ai spus că până şi morţii din morminte aud glasul Tău şi se scoală în grăire. Sfinţii Tăi şi mai vârtos îşi trezesc Duhul Tău din ei şi grăiesc ajutându-Te la zidirea împărăţiei Tale pe pământ şi în om. O, Doamne al sfinţilor şi al proorocilor Tăi, eu voiesc să lucrez azi lucrarea Ta, căci Duhul Tău din mine are de lucrat să-l întoarcă pe om la Dumnezeu, şi pe Dumnezeu la om, şi aceasta voiesc azi să le dau celor ce ne aud din cer pe pământ. Acum stăm în rugăciune cu poporul cuvântului Tău ca să gătim ploaie pe pământul Tău cel pecetluit pentru lucrările Tale, căci Tu cobori aici şi dai cuvânt peste pământ, şi apoi, Doamne îndurerat ca şi sfinţii Tăi, ne vom aşeza în cuvânt şi vom grăi. Amin.

– Binecuvântată să fie rugăciunea poporului Meu, şi apoi binecuvântată să fie intrarea sfinţilor Mei ca să grăiască. Amin.

Binecuvântată şi cu rod ceresc să fie credinţa ta, Ierusalime al venirii Mele, iar dragostea ta de Mine să se înmulţească în tine. între frate şi frate să fie lucrarea Duhului Sfânt, ca să nu ai păcat împotriva Duhului Sfânt, popor hrănit din cer. Inima ta să fie adevărată pentru Mine şi schimbă-te mereu din har în har, din slavă în slavă, căci lucrul Meu este sfânt şi nu pot să-l lucrez pe pământ fără să am sprijin de la om. Suflă tu în focul Duhului Sfânt şi aprinde-l tot mai viu în mijlocul tău mai înainte de orice lucrare a ta, şi vei fi ca sfinţii, ajutorul Meu între oameni, iar Eu Mă voi arăta de la tine Stăpânul şi Dumnezeul tău pe pământ. Amin.

Iar voi, copii care staţi porţi de intrare pentru Mine, vegheaţi apoi pentru tot cuvântul Meu cel de azi şi puneţi-l în carte, că proorocul Meu Ilie are lucrul zilei. întăriţi-vă duhul şi trupul, căci Eu vă întăresc, şi mult doresc să fiţi voi mereu, mereu sprijiniţi spre pacea Mea cea din voi pentru venirea Mea cuvânt peste pământ.

O, adu-ţi aminte mereu, mereu de tot cuvântul Meu de peste tine şi îl păzeşte pe el, poporul Meu. Amin, amin, amin.

Şi iată, la rugăciunea ta am stat cu sfinţii înaintea ta, Ierusalime, iar acum Mă aşez în carte cu tot cuvântul zilei, cu lucrul proorocului Ilie, căci lucrul lui merge înaintea Mea spre oameni ca să-i înveţe pe ei calea cu Dumnezeu pe pământ, precum este scris să fie mai înainte de ziua Mea cea mare. Te îndemn, poporul Meu, să nu iei în deşert numele Meu şi cuvântul Meu, ci să-l împlineşti, că fără împlinirea lui peste tine tu nu ai putea fi ocrotit, fiindcă fiecare este ocrotit de viaţa lui cea sfântă dacă o are, dacă o împlineşte în el înaintea Mea. Voiesc să-Mi fii popor păpuşă, dar taina aceasta şi adâncimea ei, tu trebuie s-o pricepi şi s-o crezi apoi, căci dacă omul nu ştie ce trebuie să fie el înaintea Mea, nu-şi poate lucra fiinţa pentru Mine, nu se poate da Mie ca să-l fac pe el voia Mea şi să rămână el înaintea Mea pentru lucrul Meu cu el. E mare minune să am Eu sfinţi pe pământ şi să Mă sprijin cu ei şi să le fie lor milă de Mine şi de durerea Mea cea de la om. Viaţa cea cu bucurii pe pământ este viaţă fără de rod, dar viaţa cea cu lucrul Meu în om este viaţă sfântă în care nu încape semeţie omenească, ci încape lucrul Meu cel pentru răscumpărarea omului de sub viaţa lui cea fără de ascultare de Dumnezeu. Viaţa sfântă nu se poate numi aşa decât dacă poartă în ea rodul milei de Dumnezeu, duh iubitor de oameni ca să-i tragă pe oameni la Tatăl, căci când Eu am plecat la cer după ce am înviat, am zis că lucrarea Mea este să-i trag pe toţi la Tatăl, iar omul cel cu viaţă sfântă trebuie să poarte în el lucrarea Mea, şi numai atunci se numeşte întreagă şi sfântă lucrarea lui şi viaţa lui înaintea Mea, voia lui în voia Mea şi voia Mea în voia lui, ca păpuşa care este purtată de mână de duhul stăpânului care o face pe ea.

Omul înţelepciunii pământeşti îşi face mereu păpuşi, mereu făcături care ascultă apoi de el, iar duhul lui satana se bucură împotriva Mea şi stă tare ca un biruitor peste Mine prin omul cel fără de Dumnezeu pe pământ, şi care îşi are de stăpân peste el mintea lui. Eu însă Mă bucur de omul cel cu viaţă sfântă şi care se face sălaş al Meu cu mintea lui, cu voia lui, aşa cum a fost proorocul Ilie în mijlocul lui Israel, poporul care lua numele Meu în deşert închinându-se minţii şi voii lui şi uitând de calea vieţii, şi iată, e mare lucrare să fie a Domnului calea vieţii omului, viaţa şi inima lui, şi suspină sfinţii Mei din pricina omului care nu poate să se facă după adevăr fiu al lui Dumnezeu pe pământ.

Sunt azi cu proorocul Ilie în suspinul Meu cu care cobor pe pământ. Mă însoţesc sfinţii în coborârea Mea, căci hrana lor este cuvântul Meu, şi mult au aşteptat ei masa Mea de cuvânt, statul lor la masă cu Mine pe pământ, căci pământul este aşternutul cerului şi nu altceva este locul celor din cer, şi Mă doare cu adânc suspin slaba credinţă şi puţina omului înţelepciune. Nu se mai sfieşte omul de Dumnezeu, iar aşternutul lui Dumnezeu este pământul şi nu vrea omul să înţeleagă bine acest adevăr pe pământ. Suspină sfinţii ca şi Mine de dorul omului, dar omul nu se mai arată, iar Eu aştept suspinând şi Mă ustură rana răbdării şi Mă ustură mereu, şi omul nu mai vine, şi rabdă cerul de sfinţi şi de îngeri, rabdă cu jale uitându-se ca şi Mine să vină omul, să vină şi să-Mi dea odihna Mea. Amin, amin, amin.

– Toată lucrarea Ta, Doamne, tot prelungul Tău suspin doare în sfinţii Tăi, căci toţi trăiesc în Tine, Dumnezeule îndurerat. Dau să strig după om ca să-l întorc la Tine, precum este scris să lucrez lucrarea mea înaintea Ta ca apoi să vii văzut, dar omul nu vrea să vadă dinainte ce zi este aceea, o, Doamne. Eu însă mă las cuvânt peste poporul Tău ca să-l pregătesc pe el după plăcerea Ta înaintea Ta, că multă stăruinţă ne trebuie în lucru ca să-l ţinem pe om în Tine, Doamne.

O, popor din cer hrănit cu Duhul Sfânt, fereşte-te să faci păcat împotriva Domnului şi a Duhului Sfânt, Călăuzitorul tău. Ţi-a dat Domnul călăuză, pentru că te-a iubit. Urmează după ea pe calea ta cu Domnul, că dacă nu vei face aşa, pierzi darul milei şi al iubirii de ea, că mare dar de la Domnul are cel ce are milă şi iubire de călăuza ta spre Dumnezeu. Când cel ce te călăuzeşte are suspinul Domnului în el şi te mustră pentru depărtarea ta de Domnul, tu să nu fugi de paza ta cea de la Domnul, de purtarea Lui de grijă pentru tine. O, popor al milei cereşti, nu folosi călăuza ta spre Domnul numai pentru cele ce se văd ale tale, numai pentru viaţa trupului tău, ci foloseşte-o pentru cele ce nu se văd ale tale. Cel ce-şi răneşte călăuza, pierde mila şi iubirea de ea, pierde frumuseţea credincioşiei, pierde darul milei de Dumnezeu şi se iubeşte pe sine omul. O, nu dormiţi când cei ce vă călăuzesc suspină de la voi cu suspinul Domnului în ei. Când ei suspină de la voi, nu staţi în nepăsare. Aveţi grijă mare de puterea Domnului din ei, că puterea sufletelor lor este de folos Domnului, şi apoi vouă, celor ce vă numiţi poporul cuvântului lui Dumnezeu. învăţaţi să fiţi ca păpuşa care nu poate să facă nici o durere, nici un suspin făcătorului şi îngrijitorului ei. Ea ascultă fără de întoarcere de voia stăpânului ei, şi mare taină este aceasta ce voieşte Domnul să înţelegeţi voi pentru a voastră mântuire. Taina aceasta au înţeles-o toţi sfinţii, dar sfinţii sunt cei ce au făcut voia Domnului între oameni şi înaintea îngerilor lui Dumnezeu. Feriţi-vă de închinarea la idoli, ca să nu pierdeţi calea cu Domnul, căci acest păcat este diavol. Nu ţineţi lângă voi şi cu voi lucruri multe, căci nu vă sunt de folos, ci sunt strânsură împotriva libertăţii voastre cu Hristos. Ţineţi prin tot locul curat, curat de duhul celor multe pe pământ, ca să Se poată Domnul odihni în tot locul cu voi şi ca să nu vă scrie satana închinători la idoli şi la omul vostru cel vechi, care-şi opreşte ale sale pentru ale sale şi care îl rup pe el de unitatea cea curată între fraţii cei de o potrivă. Strânsura cea multă vă face să vă închinaţi ei, iar Domnul v-a învăţat pe voi în chip minunat pentru cele ce trebuie să le aveţi. Tot ce aveţi, să le aveţi pe cele de folos Domnului cu voi, şi să le ţineţi în tot locul curate foarte, ca să aveţi însoţitori îngerii. Nu vă bucuraţi, nu vă încântaţi nici cu ochii, nici cu inima de nimic de pe pământ şi din om. Simţirea şi gândirea puneţi-le înaintea călăuzei voastre, ca să se poată umbla la cele greşite ale voastre înaintea Domnului, Care voieşte atunci să vă scape de vina cea împotriva vieţii cea cu umilinţă înaintea Domnului. Iubiţi-L pe Domnul cum voieşte El şi nu cum voiţi voi să-L iubiţi. Nu săvârşiţi fapte ascunse, simţăminte vinovate care vă îndeamnă să le băgaţi în întuneric, căci toate se vor vorbi de pe acoperişuri şi v-ar fi greu atunci. Taina păpuşii este lucrare dulce, căci omul are şi suflet, şi e dulce lucrarea de păpuşă, lucrarea omului care împlineşte numai voia Domnului pe pământ şi nimic din voia lui, din gustul lui, din trupul lui. Numai aşa veţi fi cei căutaţi ca aurul, voi şi Domnul Dumnezeul vostru, prin lucrarea ascultătorilor de Dumnezeu. Nu vă temeţi ca oamenii, ci fiţi încrezători ca fiii, căci oamenii se tem că-şi pierd voia liberă, care nu-i ţine pe ei ai Domnului, iar fiii se tem să nu-L piardă pe Domnul pentru ei înşişi, căci greu este acest păcat al fiilor netemători de Dumnezeu şi care cad apoi în rândul fiilor oamenilor. Dar voi ţineţi-vă în temerea de Domnul, şi El vă va da vouă lucrare de fii. Amin.

Voi, fii ai oamenilor, desfaceţi-vă auzul când eu, proorocul venirii Domnului, îi învăţ pe cei ce cred sfinţindu-se pentru ziua venirii lui Hristos. Oricine aţi fi voi, când săvârşiţi faptele necredinţei voastre, zadarnic spuneţi: „Cine ne va vedea pe noi?”. O, aşternutul Domnului este pământul şi nu este nimic ascuns de ochii Domnului, de cerul Domnului. Alergaţi după vindecare de păcate şi de toate cele ascunse din voi. Nu staţi nevindecaţi, că iată, bolnavul primeşte pe doctor şi îl caută când are dureri, dar omul cel păcătos nu-şi mai caută vindecare şi nu mai are minte să-şi vadă viaţa lui căzută. Daţi-vă Domnului spre vindecare şi sculaţi-vă mai înainte de ziua Lui cea mare când toţi îl vor vedea pe El, căci morţii aud glasul Domnului şi se vor scula curând şi vor mărturisi, iar cei vii cu trupul se vor înspăimânta de ziua Lui cea mare şi nu vor mai fi necredincioşi.

Eu, Doamne, Ţi-am întărit în veghe poporul de peste tot, şi i-am chemat la înviere pe fiii oamenilor. Curând, curând va pieri calea omului şi semeţia lui şi va rămâne calea Ta pentru cei ce au iubit-o pe ea. Eu, Doamne, cu râvnă râvnesc să se lepede omul de sine şi de idoli şi să se facă voie a Ta spre pacea Ta, Doamne. Amin, amin, amin.

– Iar Eu, Domnul, cu tine îmi pregătesc calea spre om, o, proorocul Meu, şi îţi fac trimitere să iei de pe pământ duhul necredinţei şi al rătăcirii omului şi să-l aduci pe om spre Duhul adevărului, Care este Dumnezeu. Amin.

O, popor al cuvântului Meu, tu pregăteşti iarăşi în mijlocul tău pomenire pentru cei ce au trecut cu trupul, şi am pe cineva din ei care Mă roagă îndurerat să-i dau glas pentru ziua pomenirii lui, iar Eu împlinesc, că e vremea Scripturii glasului Fiului lui Dumnezeu, care se aude de către cei din morminte ca să se scoale ei întru venirea Mea. Amin.

– Mă apropii, Doamne, de cei ce călăuzesc poporul Tău spre Tine şi pe Tine spre poporul Tău, aşa cum şi pe mine m-au călăuzit cu iubire, căci inima lor este iubire şi au în aluatul lor duh iubitor de oameni. Mă apropii să-mi facă intrarea, căci mi se face pomenirea cea de nouă ani de când Tu ai trimis pe îngerul Tău să mă aducă la Tine. îmi amintesc, o, Doamne, de Scriptura Ta când erai de doisprezece ani şi când scuturai înţelepciunea Tatălui peste cei fără de Tatăl prin faptele lor, chiar dacă ei se credeau fii ai lui Avraam. Doisprezece ani aveam când m-ai luat la Tine, şi am mărturisit lucrarea Ta la cei ce n-au crezut-o pe ea pe pământ, şi apoi ei au aşteptat şi aşteaptă de atunci rodul ei. M-ai luat la Tine, iar eu întru aceasta am cunoscut că m-ai voit, că n-ai lăsat să se bucure de mine vrăjmaşii Tăi, Doamne. îi rog cu stăruinţă pe cei ce mi-au fost părinţi după trup, îi rog să urmeze poruncile Tale şi să le lepede pe ale oamenilor, căci oamenii de peste tot le fac cu mâna, şi ei nu au putere de ajunsă să stea întru Tine, iar Tu nu poţi să stai alături cu cei fără de lege care-i râvnesc pe ei spre lume. Ajută-i pe ei să nu piardă darul cel mare al iubirii şi al milei pentru cei ce călăuzesc din partea Ta pe poporul cuvântului Tău, şi care m-au călăuzit şi pe mine pentru Tine, şi apoi mi-au dat intrarea lângă Tine după mila Ta şi după stăruinţa lor. Ajută-i pe cei ce m-au născut după trup, ajută-i spre inimă curată după voia Ta şi nu după voia lor, şi dă-le duhul temerii de Dumnezeu şi al credincioşiei după voia Ta şi nu după voia lor, Doamne. Desparte-i pe ei de lumea care-i încântă şi îi cheamă, că eu suspin de mila Ta şi de mila celor ce Te aduc cu atâta greu ca să-Ţi călăuzeşti poporul şi ca să-i dai mereu viaţă din viaţa Ta, milosule Doamne. M-ai miluit şi pe mine ca să nu mă pierd, ca să nu mă ia lumea de lângă Tine şi să mă fac pildă rea înaintea celor ce aveau să creadă în lucrarea cuvântului Tău. Dădusem să gust depărtarea de Tine, chiar dacă mă temeam de Tine, iar Tu ai împlinit peste mine Scriptura care spune: «Străjui-va îngerul Domnului împrejurul celor ce se tem de El». îţi mulţumesc acum în cer, şi Te rog mângâie Tu şi alină ranele celor ce călăuzesc din partea Ta pe poporul Tău, şi iartă-i pe cei ce viclenesc împotriva lor, şi ajută-i pe cei ce îi lovesc, ajută-i să părăsească mânia şi iuţimea şi să nu-i viclenească pe cei ce veghează călăuzind pe poporul Tău, că ei sunt sub sarcină grea, iar inima lor e dulce, şi mulţi nu ştiu să priceapă aceasta, şi le fac lor dureri, iar ei plâng în Tine şi nu în ei cum plânge omul cel cu milă de el însuşi. Eu plâng de mila lor, căci i-am iubit şi m-au iubit, dar mă şi bucur azi în mijlocul poporului Tău care pomeneşte fiinţa mea înaintea Ta. Mă mângâi de la toţi, îi privesc cereşte, şi Te rog din ceata rugătorilor din cer, mântuieşte, Doamne, poporul Tău şi binecuvintează moştenirea Ta şi paşte-o pe ea şi înalţ-o, Doamne, iar pe cei ce m-au născut după trup fereşte-i de lume şi de duhul ei şi dă-le lor din Duhul Tău, şi dă-le lor mereu darul milei de Tine după voia Ta, milosule Doamne. Amin.

– Acum, Eu, Domnul, îmbrăţişez pe cel mărturisitor între cei din cer şi îi dau lui la rugăciunea lui, dar el aşteaptă mângâiere pentru Mine din mijlocul poporului Meu.

O, poporul Meu, cât de mult te-am învăţat! Cât de mult te învăţ! Vin la tine însoţit de cerul de sfinţi şi de mărturisitori. O, poporul Meu, proorocul Ilie suspină suferind cu Mine în el pentru tot omul care se închină la el însuşi şi la toţi idolii lui, la lucrul mâinilor lui. Eu voiesc să vin, dar îl aştept pe cel aşteptat, îl aştept să vină la Mine, să se lepede de sine, să fie cu Mine şi nu cu el însuşi, să-Mi slujească după placul Meu şi nu după placul lui, să lucreze în via Mea şi nu în via lui şi a lumii, să se ia după simţirea Mea, căci aceasta este taina omului păpuşă, aşa cum Eu, Domnul, am fost în mâna Tatălui numai voia Lui mereu, numai Fiul Lui mereu, numai după chipul şi asemănarea Lui, şi aşa voiesc să fie şi omul, poporul Meu. Amin, amin, amin.