Cetele de sfinţi sunt cu Mine în coborârea Mea, că Eu nu umblu singur între cer şi pământ, între Dumnezeu şi om, între om şi om când pot să fac aceasta pe pământ, când sunt crezut şi aşteptat şi primit cu însoţitorii Mei din cer şi de pe pământ. Amin.
Mă aşez în carte cu sfinţii Mei, căci patriarhul Enoh, al şaptelea de la Adam, a scris de Mine şi de îngerii Mei, a proorocit venirea Mea cu sfinţii Mei zicând: «Vine Domnul cu zecile de mii de sfinţi ai Săi». El a văzut de departe, l-am făcut să vadă peste vreme slava venirii Mele cu sfinţii, şi a văzut-o cu multul şi apoi a mărturisit. Am călătorit cu el prin toate slăvile cereşti cât el a fost în trup, şi i-am arătat lui lucrarea Mea peste timp şi apoi l-am pus să mărturisească, şi să rămână pe pământ cele mărturisite de el despre Mine, iar duhul mărturisirii, când el coboară de la Mine peste om, este duh minunat, aşa cum Eu le-am spus ucenicilor Mei că mai mult decât cele ce văd ei că fac Eu vor face toţi acei ce vor crede în Mine dacă Eu Mă duc la Tatăl pentru ei.
Glăsuiesc pe pământ cuvântul Meu în zi de sobor ceresc al ucenicilor Mei cei de acum două mii de ani şi le dau lor bucuria mărturisirii, căci sfinţii sunt cei ce L-au mărturisit pe Dumnezeu şi pe Fiul lui Dumnezeu peste pământ. Mi-am strâns ucenici prin lucrarea slavei Mele şi am umblat cu ei printre cei necredincioşi, printre cei ce nu aveau grijă de venirea Mea de la Tatăl. împlineam sub ochii lor Scripturile care au mărturisit despre venirea Mea îmbrăcat în trup pe pământ, şi aşa îi ajutam pe ei să cunoască vremea cercetării lor şi apoi a mărturisirii despre venirea Mea.
Nu mai este om pe pământ să aibă grijă de venirea Mea la el, de venirea lui spre Mine. Nu ştie omul să facă această lucrare. La ucenicii Mei am venit şi M-am dovedit lor cu slava Mea şi i-am ajutat să aibă grijă de venirea Mea, de Cel ce vine spre om din Tatăl şi Se mărturiseşte Fiu al Tatălui Savaot, precum Tatăl L-a mărturisit pe El prin glasul Lui cel ce umbla pe nori până la urechea omului ca să-l ajute pe om să creadă venirea Mea, şi iată, în zilele acestea am grăit cincizeci de ani peste pământ şi M-am vestit cu ţara venirii Mele şi cu cei care M-au auzit grăind în acest timp, şi nu mai poate spune omul că nu i-am vestit lui venirea Mea de la Tatăl cu sfinţii Mei mărturisitori, după cum este scris de la început. Iată, nu toţi vor să priceapă tainele lui Dumnezeu. Nu are omul timp şi minte să priceapă ca Dumnezeu, dar Eu încă strig strigare peste pământ şi zic, precum este scris: «Binecuvântaţi pe Dumnezeu, voi, neamuri de pe pământ, şi faceţi să se audă glasul Lui; cântaţi Celui ce S-a suit peste cerul cerului, spre răsărit, Care dă glasul Său cu putere, că minunat este Dumnezeu întru sfinţii Săi. Luaţi învăţătură, ca nu cumva să Se mânie Domnul şi să pieriţi când se va aprinde într-o clipă mânia Lui, căci Domnul vine în văpaie, iar carele Lui sunt mii de mii». Amin, amin, amin.
– O, Doamne al celor credincioşi şi sfinţi şi mărturisitori ai Tăi! O, Doamne, suntem întru venirea Ta. Cu Tine umblăm şi acum, căci suntem ucenicii Tăi. Ucenicul nu umblă fără de învăţătorul său nici pe cale, nici în lucrul său de ucenic, şi fericiţi sunt cei ce se fac pe pământ ucenici pentru Tine, trecând din trup în duh pentru ca să se facă ei lucrare a Ta şi mângâiere a Ta şi templu al Duhului Sfânt, ca să fie ai Tăi, Doamne sărac de ucenici. Dar noi ne-am lăsat ai Tăi pe pământ şi Te-am mângâiat, şi Te-ai mângâiat cu noi printre cei pământeşti şi trupeşti când Te purtai cu noi din loc în loc de Ţi se ofilea vlaga ca unui Dumnezeu ce porţi neputinţele oamenilor, Doamne. Te făceai minunat dintre noi lucrând peste cei îngâmfaţi în cugetul lor şi dădeai glasul Tău cu putere ca un Dumnezeu Atoatevăzător ale oamenilor de pe pământ. Noi învăţam atunci lucrarea uceniciei, iar Tu spuneai că mai mari minuni şi fapte vor lucra cei care cred în Tine şi în venirea Ta între oameni atunci şi acum. Erai tare necăjit când vedeai îngâmfarea oamenilor care nu ştiau ce înseamnă Dumnezeu, căci zadarnic îl pomeneau ei pe Dumnezeu din cărţi. Erai tare, tare îndurerat pentru semeţia omului care nu se poate lăsa mic şi umilit cu viaţa lui. Noi luminam odată cu lumina Ta şi ne era milă de Tine, că n-aveai ce rod să culegi de la om, şi abia, abia găseai pe câte cineva mai umilit cu duhul ca să-i dai împotriva păcatelor lui lumina învăţăturii Tale cu care ai venit din înălţimile Tatălui la oameni pe pământ, Doamne plin de milă pentru omul rătăcit prin el însuşi printre cei rătăciţi ca şi el. O, Te doare de la îngâmfarea omului, Te doare şi tot Te doare, şi nu Te poate mângâia omul dacă nu are umilinţă înăuntrul lui. Te doare, Doamne, de mărirea în care omul singur se aşează cu mintea şi cu inima lui, şi n-ai loc pe pământ cu omul, Doamne Care vii venind mereu, mereu cu sfinţii Tăi. Călătoream cu Tine din loc în loc, dar oamenii nu-Ţi urmau chemarea ca să se facă ucenici ai Tăi. Cel ce nu se face ucenic, acela nu Te urmează, căci cei următori Ţie trebuie să fie ca Tine, să lucreze ca Tine, şi să mărturisească apoi prin lumina Ta din ei şi de peste ei, aşa cum Tatăl lumina peste Tine cu lucrarea Sa şi cu împlinirea ei.
O, cum să facem să se prindă de om taina lucrării de ucenic, Doamne? O, eşti tare, tare lipsit de ucenici, iar pământul e mare în lung şi în lat, dar cei mici ai Tăi şi ai noştri au făcut să alerge cuvântul Tău repede, au făcut să se audă glasul Tău cu putere peste cei ce Te cunosc din cărţi din neam în neam, au făcut aceştia cartea cuvântului Tău de peste ei şi au înmulţit-o peste oameni ca să Te auzi Tu de la margini la margini peste pământ mai înainte de ziua cea mare a slavei Tale când cu sfinţii Tăi peste cei sfinţi Te vei slăvi şi Te vei mărturisi cu ei, cu cei ce se fac ucenici ai Tăi la venirea Ta cea de acum. O, sunt tare, tare lipsiţi de puteri cei ce Te vestesc cu cuvântul peste pământ, căci cu Tine numai săracii trag, numai cei ce nu au puteri să se facă uriaşi şi să se îngâmfe apoi cu bogăţia cea ruşinoasă a slavei trecătoare, care ca iarba ce se ofileşte şi se aruncă în foc, aşa trece, aşa se sfârşeşte slava omului trecător care nu cunoaşte duhul de ucenic al Tău între cei ce cred în Tine pe pământ. Cuvântul nostru din ziua care ne sărbătoreşte ca ucenici şi sfinţi ai Tăi este cuvântul cu care îţi mângâiem multa şi mereu durerea Ta, căci Tu eşti Cel ce tot mereu cauţi drahma cea pierdută, şi nimeni cu adevărat nu Te ajută pe pământ s-o găseşti şi apoi să Te bucuri cu sfinţii Tăi, care sunt casa Ta.
Se face mare omul pe pământ, şi apoi îşi pierde viaţa prin mărirea lui, şi plâng cei ce pier, plâng mereu apoi, plâng şi iar plâng pentru viaţa lor pierdută pe pământ, căci duhul care îl stăpâneşte pe om este duhul îngâmfării omeneşti, Doamne. Iată, în curţile Tale se pomeneşte peste trei zile sufletul celui plecat din trup acum un an din neamul celor ce au stăpânit cu numele lor pământul alegerii Tale cel dintru început ca să fie loc al slavei cuvântului Tău, al grădiniţei care poartă peste ea glasul strigătului Tău după om. Acest sufleţel suspină îndurerat, căci pe pământ n-a putut să scape din mreaja duhului îngâmfării şi al măririi trecătoare, iar acum el suspină, şi dă să se răcorească prin duhul mărturisirii, Doamne. Suntem cu el, noi, ucenicii Tăi, căci îngerii Tăi l-au apropiat pe el de ziua când îşi are pomenirea înaintea Ta de către cei ce sunt poporul cuvântului Tău. Să-i dăm răcoare lui, Doamne. Amin, amin, amin.
– Voi, ucenici ai Mei pentru că aţi urmat Mie pe pământ, lucraţi, iubiţilor, lucraţi lucrarea Mea peste pământ ca şi în cer, că-Mi sunteţi ucenici, iar Eu, Domnul, privesc şi îmi alin duhul îndurerat, adânc îndurerat. Amin.
– O, Doamne, noi, ucenicii Tăi, lucrăm ca Tine. Tu ai luat cheile morţii şi ale iadului, iar nouă ne-ai dat cheile împărăţiei cerurilor ca să fim mărturisitori ai Tăi şi să le spunem tuturor că Tu eşti Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Cel viu în vecii vecilor, că Tu eşti Mielul Cel junghiat şi că Tu eşti Mântuitorul celor ce îţi urmează. îi dăm glas sufletului care va fi să mărturisească despre el, despre Tine, Doamne, şi despre lucrarea cuvântului Tău peste pământ. Amin.
– Stau aşezat de către îngeri înaintea Ta şi înaintea ucenicilor Tăi cei doisprezece şi înaintea celor ce mărturisesc azi ca ucenici ai Tăi, Iisuse Doamne. Stau înmărmurit de slava Ta cea nevăzută de pe pământ peste unşii Tăi care poartă lucrarea cuvântului Tău de la gura Ta până la urechea omului. N-am voit să ştiu pe pământ cât am stat, n-am voit să mă alătur cu viaţa şi cu fapta de slava aceasta a Ta pe pământ, de care a ştiut şi neamul meu cel după trup. îngerul Tău mi-a luat sufletul din trup acum un an şi m-a adus înaintea divanului Tău. N-am avut ce să-Ţi aduc pentru viaţa mea. Am fost îngâmfat pe pământ, iar Tu nu mi-ai primit nici o jertfă pe care eu ziceam că o aduc înaintea Ta, căci «Domnul, celor mândri le stă împotrivă», după cum este scris. Plâng cu usturime când văd în timp câte jertfe ai primit, şi de la cei bogaţi, şi de la cei săraci, dar mie nu mi-ai primit, şi mă doare fără de mângâiere că n-am agoniseală de la viaţa mea de pe pământ. Ai voit să mă scrii şi pe mine în cer cu jertfă bineplăcută Ţie, dar eu nu Te-am iubit, nu Te-am miluit, ci Ţi-am cerut dreptul meu când am lăsat pământul Tău cel ales, de moştenire Ţie, după cum şi era. Te-am supărat atunci, iar Tu ai rostit în dreptul meu cuvânt proorocesc că mă vei lua de pe pământ pentru neiubirea mea, pentru neascultarea mea de Tine, şi apoi eu i-am prigonit pe cei aleşi ai Tăi. La sfârşitul meu pe pământ Ţi-am adus durere mare şi m-am atins cu ură, cu grăire de rău şi cu ameninţare peste cei ce Te poartă cuvânt peste pământ şi peste poporul Tău, căci m-am crezut în stare să fac aceasta. Văd acum cât de puternic stai Tu de veghe peste ei şi cum strigi pentru ei cu cuvântul Scripturii, zicând: «Nu vicleniţi împotriva profeţilor Mei». Eu însă n-am voit să împlinesc aşa, şi le spun tuturor să nu facă acest mare păcat, şi le spun că îngâmfarea este cel mai potrivnic păcat împotriva vieţii omului pe pământ şi apoi când el îşi lasă trupul după ce se hrăneşte pe pământ cu duhul măririi slavei deşarte, cu păcatul închinării la acest idol, căci cel mai mare idol este mintea omenească în care încape semeţia omului, duhul care îl bucură şi îl hrăneşte pe om pe pământ. Ca să-Ţi cer iertare acum fiindcă am fost necredincios, lipsit de faptă sfântă şi plin de semeţie, eu ştiu că Tu eşti Cel ce ştii judecăţile Tale şi că vei lucra după voia Ta. îi rog însă pe cei dispreţuiţi de mine pe pământ, care sunt cărare a Ta cu cuvântul strigării Tale peste vii şi peste morţi, îi rog să-mi fie de mijlocire înaintea Ta, că ei sunt cu mare trecere la Tine, iar Tu eşti Judecător drept, şi eşti bun cu ei, cu cei ce Te iubesc după voia Ta. La toţi cei de pe pământ care iau de la ei cuvântul Tău, le spun de aici că e mare prăpastie pentru suflet mărirea cea de pe pământ a omului, căci ea îl desparte de tot pe om de Dumnezeu pe pământ şi în cer, fiindcă Domnului nu-I poate sluji nimeni cu jumătatea. Le spun tuturor să Te caute cu mare umilinţă de duh, şi tot aşa să şi trăiască între toţi oamenii, că eu numai măriri am căutat pe pământ, şi atât de puţin m-am gândit la răspunsul pe care acum trebuie să-l dau înaintea Ta, Iisuse Doamne, iar acum, iată, gol mă aflu şi fără de sprijin. Nu pot şi nu ştiu ce-aş mai putea spune. Stau descoperit înaintea Ta şi mă văd fără rod. Primeşte pentru mine mijlocirea aleşilor Tăi de pe pământ, şi pentru rugăciunile lor fă Tu milă cu mine, Iisuse Doamne. Amin.
– O, ucenici iubiţi, mare este înaintea Mea duhul mijlocitor pentru om, duhul cel iubitor de oameni, căci oamenii sunt fără de minte, săracii. Cât ar fi omul de învăţat şi de mare pe pământ, când Eu nu încap cu faţa Mea în el, omul este fără de minte, bietul de el. Mintea înseamnă mare minune când omul are minte. Duhul lui Dumnezeu este adevărata minte în om, în omul cel sărac cu duhul lui. Când Eu v-am ales pe voi ca să-Mi fiţi ucenici, nu M-am uitat după om cu rang şi cu slavă pământească, ci M-am apropiat de cei săraci cu duhul, de cei umiliţi cu mintea şi curaţi cu inima, căci altfel Eu nu pot să lucrez peste om, şi v-am spus apoi că tot ce veţi lega pe pământ, legat va fi şi în cer, şi tot ce veţi dezlega pe pământ, dezlegat va fi şi în cer. O, e mare şi adâncă taina lucrării de ucenic. O, sunt tare, tare lipsit de ucenici. Sunt tare, tare lipsit de puteri, căci puterea Mea pe pământ este să-Mi fie ucenicii. Eu trebuia să am mulţi, mulţi ucenici acum, la venirea Mea, dar toţi îşi caută ale lor, chiar şi lângă Mine dacă pot aceasta, iar Eu sunt lipsit de ucenici, şi Mă ajut cu cei săraci cu duhul şi mari cu umilinţa şi cu credinţa lor în venirea Mea, şi cu care Mi-am putut lucra cartea cuvântului Meu din vremea aceasta de venire a Mea.
O, popor al cuvântului Meu, învaţă, şi nu sta din învăţat. îmbrăţişează-te şi stai îmbrăţişat cu cuvântul Meu şi împlineşte-l pe el, şi iubeşte viaţa cu călăuză, că numai aşa poţi să-Mi fii Mie ucenic. Lucrează mult pentru Domnul tău, lucrează pentru Mine, ca să lucrez Eu pentru toate cele pentru Mine şi pentru tine. O, sunt tare, tare părăsit de om! O, sunt tare, tare pedepsit de om! Abia îşi mai aduce omul aminte de Mine, căci cine nu petrece cu Mine viaţa sa, acela face aşa pentru că nu Mă iubeşte şi îşi face numai voia sa. Cel ce îşi face voia sa, acela nu are iubire, iar cel ce face voia altuia, face aşa pentru că are duhul iubirii, duhul mângâierii, iar când el revarsă în părţi acest duh, din pricina iubirii din el lucrează el aşa, şi iată, aşa lucrare are iubirea din om, lucrare care nu poate spune nu nimănui. Omul însă nu este deprins aşa, iar Eu sunt prea părăsit de om înăuntrul său şi în afara sa. Cel ce nu Mă vrea peste el, acela Mă vrea să-i fiu doar argat, Mă vrea să-l ajut în cele ale lui, căci omul numai aceasta ştie că trebuie să facă Dumnezeu pentru el, şi iată cât de îndurerat sunt, o, popor al cuvântului Meu, şi te rog cu mare dor, împlineşte tu tot cuvântul Meu, ajută-Mă tu cu împlinirea lui de peste tine, ca să te scrie îngerii Mei între cei ce îl iubesc pe Dumnezeu, şi ca să-Mi găsesc cu multul plăcerea în tine, şi ca să stau la masa ta cu sfinţii Mei, şi să am ce lua de pe ea când sunt cu tine.
O, popor învăţat şi hrănit din cer! Arată-i tu cerului şi arată-i omului rătăcit cu iubirea lui, arată-i iubirea ta de Dumnezeu şi viaţa ta cerească în curţile Domnului în toată vremea ta cu Dumnezeu, căci viaţa este cea care străluceşte departe şi de departe şi care primeşte în trupul ei duh dătător de viaţă, duh din Duhul Meu şi numai din Duhul Meu şi nu din duhul lumii, Duh Sfânt, aşa cum ucenicii Mei au primit de la Mine pe Duhul Sfânt şi L-au pus pe El viaţă în cei ce L-au primit, şi au strălucit apoi cu viaţa lor înaintea celor străini de Dumnezeu pe pământ, poporul Meu. Amin, amin, amin.
12-07-2006
