E sărbătoarea florilor şi a ramurilor, poporul Meu Ierusalim. Faceţi-vă Mie flori şi ramuri, fiilor, că în toată vremea v-am udat ca să fiţi împărăţia Mea. Uitaţi-vă în Evanghelia Mea care spune despre lucrarea împărăţiei cerurilor şi căutaţi-vă bine potriva duhului şi a trupului şi a sufletului; uitaţi-vă şi învăţaţi viaţa împărăţiei Mele cu voi şi faceţi-vă Mie flori plăcut mirositoare, ca să pot veni pe vreme dulce mereu la voi, iar voi să Mă binecuvântaţi ca pe Cel ce intră mereu în Ierusalim pe calul Lui cel alb şi să Mă slăviţi ca pe împăratul vostru, fiilor.
Când am intrat în Ierusalim cu trupul Meu cel blând stând pe mânzul asinei, M-au binecuvântat cei ce erau adunaţi la sărbătoarea stâlpărilor, după cum a fost scris să se împlinească, dar tot aceia M-au trimis apoi spre dureri şi M-au blestemat cu moarte pe cruce, iar Eu prin moartea Mea i-am binecuvântat ridicând pe umerii Mei vina lor, durerea cu care ei M-au împuns.
O, poporul Meu, e mare deosebire între un om şi între un fiu al lui Dumnezeu, care este blând şi smerit cu inima ca şi Dumnezeul lui. Fiecare om se arată cine este, iar faţa îi vădeşte inima, precum fapta îi vădeşte iubirea sau neiubirea lui.
O, poporul Meu, e mare deosebire între floare şi spin. Dacă ar fi fost flori binemirositoare cei ce Mi-au cântat osana în ziua de Florii, ei nu s-ar fi făcut spini după câteva zile ca să-Mi împletească Mie cunună de spini. Mi-au intrat spinii în frunte şi Mi-a curs sânge din trupul Meu; Mi-a curs şi pe drumul crucii şi Mi-a curs şi pe cruce. Cu nimic nu Mă puteau alina cei ce Mă iubeau suferind adânc în ei când îmi priveau spinii de pe frunte, şi apoi trupul Meu răstignit cu cuie pe cruce. Mie însă îmi era milă de cei ce Mi-au sângerat sufletul şi trupul, de cei ce îmi făceau suferinţă Duhului Meu Cel blând şi smerit. îmi era milă de cei vinovaţi, de cei aspri la inimă şi la faptă, iar de cei ce sufereau pentru durerile Mele sângerânde Mă întristam cu întristarea cea după Dumnezeu, întristarea care aduce harul durerii.
Măreaţă a fost durerea zilei de sărbătoare a intrării Mele în Ierusalim ca un Dumnezeu binecuvântat, precum era scris în Scripturi să fie în ziua aceea. Ziua aceea a fost măreţia durerii cea de dinaintea crucii Mele cea făcută de om, căci ramurile şi osanalele aveau să se facă apoi spini şi blesteme prin aceleaşi mâini şi guri care Mă purtau şi Mă binecuvântau în ziua stâlpărilor. Iată, aşa este omul, poporul Meu. El nu ştie cu duhul lui ce este floare şi ce este spin, ce este slăvire şi ce este pedeapsă, iar Domnul Dumnezeu este blând şi smerit cu inima în faţa omului care nu poate să fie ca Dumnezeu. Sărbătoarea este durere, iar durerea este sărbătoare, dar omul nu ştie ce este floare şi ce este spin, iar Eu Mă smeresc în toţi cei care plâng pentru durerea Mea, căci durerea este floare, iar lacrima ei este hrana ei, şi floarea plânge, dar omul nu plânge, căci duhul omului nu ştie ce este floare şi ce este spin. Duhul lui Dumnezeu însă ştie, şi Se face floare plăcut mirositoare şi Se face lacrimă a ei în cei ce sunt fericiţi plângând, şi ca Dumnezeu plângând pentru om.
E sărbătoarea Floriilor, poporul Meu, şi iată, sărbătorile sunt dureri, aşa cum a fost pentru Mine sărbătoarea stâlpărilor şi a laudelor aduse Mie de cei ce M-au sortit apoi crucii. Pe tot drumul crucii Mi-a sângerat fruntea, şi picături din trupul vieţii Mele curgeau pe calea iubirii Mele pentru omul care nu Mă iubeşte cu duhul lui. De când am venit de la Tatăl pe pământ şi până azi la a doua Mea venire, numai pe drumul crucii şi numai pe cruce am stat, şi numai aşa stau, căci Dumnezeu slăvit nu vrea omul să aibă. I-am spus poporului cel hrănit vreme de cincizeci de ani cu cuvântul strigării Mele după om, i-am spus aşa: «Te vor judeca florile, fiule, că ele au miros atâta de frumos!». Dar poporul cel hrănit s-a semeţit, căci cel ce se semeţeşte este numai trup, şi numai aşa lucrează, şi aceasta înseamnă că el s-a semeţit şi nu M-a iubit, ci s-a iubit pe sine în toată vremea, lucrându-şi lui şi unul altuia în toată vremea, iar Mie nu.
O, Mă lupt din greu să am ucenici, poporul Meu. O, e greu pe pământ, mereu ţi-am spus aceasta, iar Eu Mă lupt în Mine însumi, căci omul are altceva de lucrat pe pământ, şi Eu lupt din greu să am ucenici cu lucru ceresc în ei, cu lumină din Lumină în ei, ca să luminez cu ei lumea acum când vin şi tot vin pe pământ cu venirea Mea.
Iar şi iar te povăţuiesc să fii blând şi smerit cu inima, poporul Meu, şi clipă de clipă aş vrea să-ţi tot spun aceasta, iar tu să împlineşti aşa, ca să pot Eu cu lucrarea Mea cerească în mijlocul tău. E Domnul îndurerat, poporul Meu, şi trage din greu să-Şi ridice între pământ şi cer cartea cuvântului Său cel de cincizeci de ani în mijlocul poporului român. Ea va fi semnul care va stârni împotriviri între oameni, şi mulţi vor căuta lumina şi o vor cunoaşte şi, iarăşi, mulţi vor rămâne în întunericul lor, în faptele lor cele fără Dumnezeu pe pământ.
E Domnul îndurerat, Ierusalime. Lucrează-I mângâiere, poporul Meu. Inimile voastre să fie dulci ca florile, că e sărbătoarea Floriilor, fiilor. îmbrăcaţi-vă cu puterea iubirii. Nu vă răniţi unii pe alţii, ci daţi-Mă pe Mine unul altuia, şi atunci Eu am grijă de voi. Amin.
O, poporul Meu, fericiţi sunt şi vor fi cei curaţi cu inima, iar aceştia sunt cei ce văd pe Dumnezeu şi se fac asemenea Lui, şi aceasta înseamnă această Scriptură. O, ce frumos M-au iubit cei ce au plâns pentru Mine pe drumul suferinţei Mele când spinii îmi sângerau fruntea şi când suliţa ostaşului Mi-a luat puterea vieţii, ca apoi să Mă pregătesc pentru învierea Mea, şi cu ea să Mă duc să le-o dau celor ce Mă aşteptau de cinci mii de ani, căci Eu am venit pe pământ ca să aduc învierea morţilor. Amin. Iată, şi acum va fi ca atunci, şi te vor mărturisi cei din morminte, Ierusalime de azi, aşa cum sfinţii, îmbrăcaţi în trupurile lor, M-au mărturisit pe Mine acum două mii de ani ca să lase pe pământ adeverirea dumnezeirii Mele, Dumnezeu răstignit de om, şi înviat din răstignire pentru învierea celor adormiţi. Amin.
Acum las în mijlocul tău pacea Mea, poporul Meu, şi s-o găsesc în tine, şi să te găsesc lucrând întru ea, Ierusalime al venirii Mele. Amin, amin, amin.
16-04-2006
