Cu multa şi slăvita Mea putere dumnezeiască, întăresc porţile cuvântului Meu şi intru în carte cu sărbătoare şi Mă slăvesc înaintea ta, poporul Meu. Mare mângâiere e pe Mine că am cum să grăiesc pe pământ, şi altă mângâiere Eu nu mai am.
Tatăl şi cu Mine, dimpreună cu toţi sfinţii şi îngerii, coborâm în sărbătoare şi aducem ţie putere de biruinţă cerească pe pământ, poporul Meu. O, pe pământ e peste tot numai omul, dar cu tine este Dumnezeu, şi te învaţă cum să fii cu El, şi te îndeamnă mereu, mereu să porţi peste tine legea iubirii cereşti şi să asculţi de ea ca să fiu Eu mângâiat în mijlocul tău, că lumea nu Mă lasă să mai pot şi Eu cu binele Meu, cu odihna Mea pe pământ, nu Mă lasă să vin cu iubirea cerului, cu bucuria cea pentru sfinţi pe pământ, iar sfinţii Mei aşteaptă cu Mine slava lucrărilor lor, moştenirea împărăţiei cerurilor pe pământ, iubire spre care ei au lucrat şi au trudit şi au aşteptat, poporul Meu.
E sărbătoare de sfinţi, şi am cu Mine pe proorocul Meu Ilie, iar el are cu el râvna cea pentru venirea Mea cu sfinţii pe pământ după două mii de ani de la slăvita Mea arătare de la Tatăl, Om şi Dumnezeu desăvârşit între oameni, strigându-i cu dor spre slava vieţii Mele, pe care am voit şi voiesc s-o dau omului, de viaţă şi de mântuire a lui din stricăciunea la care el trage de şapte mii de ani. Duhul Sfânt este gura Mea, şi L-am pus pe El în gura proorocilor Mei din toate vremile, şi l-am strigat pe om din moarte la viaţă, că n-am altă lucrare în afară de facerea omului cel după chipul şi asemănarea Mea, după ce l-am făcut la început pe Adam, iar el s-a luat apoi din Mine şi M-a lăsat fără mângâiere şi M-a lăsat cu suspin după om, M-a lăsat trudind din greu la facerea omului cel din om ieşit ca să am unde să-Mi plec capul, să am om în care să-Mi aflu odihna, ziua Mea de odihnă, pe care l-am rugat pe om să n-o uite, să-şi amintească de ea şi s-o cinstească, să-şi amintească de el şi să cinstească viaţa lui cea de la Mine în el, ca să aibă Domnul odihnă şi zi de odihnă, să aibă Domnul casă în om, căci Eu l-am făcut pe om pentru odihnă a Mea.
O, poporul Meu, Duhul Meu Cel plin de dorire după om, L-am pus mereu în gura profeţilor Mei, şi a plâns Duhul Meu în gura şi în graiul lor, iar bucuria lor era ca şi a Mea, căci omul nu a ascultat de profeţii Mei, nu s-a smuls din sine ca să se dea Mie înapoi şi să-Mi mângâie rana şi durerea ei cea de la depărtarea omului de Mine. Tot mereu plâng şi suspin cu dor după om, iar profeţii Mei Mi-au dat grai pe pământ ca să-l adun în Mine pe om şi să-i desluşesc legea iubirii cereşti, chemarea raiului care suspinând îl strigă pe om la ascultarea din care el a căzut, la pocăinţa cea pentru păcat, la odihna lui şi a Mea, la biruinţa împotriva duhului potrivnic lui Dumnezeu şi omului, căci omul cel făcut de Dumnezeu este omul frumos, aşa cum l-am făcut Eu pe om, dar împotrivirea lui a dat viaţă în el duhului potrivnic lui Dumnezeu.
E sărbătoare de chemare a omului spre Mine. E duhul proorocului Ilie peste pământ, căci gura Mea este prin glasul profeţilor Mei, iar tu, poporul Meu, să înveţi să te rogi, să înveţi mereu şi să te rogi mereu, căci tot ce va fi să vină de la Dumnezeu şi să rămână de bucurie pe pământ sfânt, numai prin rugăciunea ta se va împlini, numai prin Duhul Meu, Care Se face grai prin cei ce Eu îi fac putere de împlinire a credinţei cea pentru împărăţia cerurilor pe pământ şi peste om, aşa cum am lucrat şi am putut să grăiesc prin gura profeţilor Mei. Amin, amin, amin.
– Sunt strigarea Ta cea plină de râvnă dumnezeiască, Doamne. M-a durut viaţa de mila Ta cât am stat între oamenii depărtaţi de iubirea Ta cea pentru om. Am oftat îndurerat, am dorit cu râvnă iubirea Ta în om şi am aşteptat să se trezească poporul Israel şi să se întoarcă la viaţă pentru Tine şi nu pentru el, căci omul cel fără Dumnezeu în el, este diavol, este potrivnic lui Dumnezeu, Doamne Făcătorule. O, bunule Doamne, mi-e râvna ca focul cel mistuitor să-i spun omului că nu poate să slujească la doi stăpâni aşa cum crede el de şapte mii de ani. Ai venit pe pământ şi Te-ai făcut Om, Doamne slăvit, şi i-ai spus omului că nu poate să slujească la doi stăpâni, şi el nu crede nici acum că nu se poate aşa. Dar strig eu la om aşa cum am strigat cât am stat cu trupul văzut între oameni, căci duhul meu râvnea cu foc în Duhul Tău, şi mă durea ca şi pe Tine de pierderea omului. Strig acum la om, şi slăvesc ziua venirii mele în cele ce nu se văd şi, strigând la om, slăvesc ziua mea cea de la Tine. Strig la om, că mi-e jale de jalea Ta, ca şi atunci mi-e jale, şi merg peste pământ cu jale şi îţi curăţ pământul de lucrarea omului, ca să-l îndemn pe om spre Duhul Tău, Care îl strigă de la el la Tine, căci omul este el, iar Tu eşti uitat de om, şi eu îi spun omului că nu poate să slujească la doi stăpâni: şi lui şi Ţie; şi morţii şi vieţii. Nu poate omul să împace aceste două slujiri în el, ci ele se alungă una pe alta, iar această dezbinare nu se sfârşeşte până ce omul nu va alege pe Cel de la Care are în el viaţa sa. Amin.
Duhul meu este plin de durere pentru voi, oameni care rătăciţi fără de mângâiere, căci voi nu ştiţi ce este viaţa şi mângâierea ei, şi nici nu vreţi să auziţi pe Domnul, Care Se face cuvânt în mijlocul celor chemaţi, aleşi şi credincioşi Lui, spre slava Lui peste pământ, căci Domnul a făcut cerul şi pământul şi pe om, iar oamenii au uitat şi s-au făcut stăpâni pe ei înşişi, părăsind voia Domnului pentru voia lor pe pământ. Aşa striga Domnul după om în toată vremea profeţilor Lui dintre oameni, iar oamenii îşi vedeau de poftele lor, de voia lor cea ruptă din voile Domnului.
O, oamenilor, viaţa care vă ţine pe voi nu este de la voi, ci este de la Dumnezeul vieţii. Cum de nu vă treziţi din necredinţă, din nepăsare, din rătăcirea voastră cea plină de voi, şi fără teamă de Dumnezeu, Care a făcut cerul şi pământul de tron şi aşternut al Său şi nu al vostru?!
O, oameni fără Dumnezeu pe pământ, vă strigă Domnul cu durere, iar durerea Lui se coboară peste voi cu dureri, ca să vă strige, ca să vă întoarcă spre El şi să-I daţi inimile voastre ca să facă din ele casă a Sa pe pământ, dar faptele voastre stau în voi şi în jurul vostru şi v-au acoperit de tot. Se uită sfinţii la voi şi nu mai găsesc între voi om frumos, om plăcut lui Dumnezeu, căci oamenii nu pot sluji la doi stăpâni. O, nu vă fie teamă să auziţi şi să iubiţi legea iubirii de Dumnezeu. Nu vă fie teamă să-I slujiţi Domnului în schimbul slujirii cea pentru voi, căci voi v-aţi aşezat vouă înşivă stăpâni şi nu-L mai aveţi pe Dumnezeu chiar dacă ştiţi despre El crezând în El. întoarceţi-vă, ca să fiţi voia Lui, ca să vă fie El Stăpân. Veniţi şi învăţaţi, ca să ştiţi cum să lucraţi aşa, că fără Duhul lui Dumnezeu peste voi, prin cei aleşi de El pentru Duhul Său, nu găsiţi viaţa şi calea spre ea.
O, oamenilor, aţi uitat taina vieţii, şi sunteţi prea păcătoşi. Uitaţi-vă la Adam, cel ce s-a ales pe sine dându-L pe Dumnezeu de la el, căci neascultarea şi voia de sine îi iau omului tot mersul cel din Dumnezeu pe pământ, şi omul pierde avutul vieţii, pierde cărarea cea cu voia Domnului pe ea, cea cu glasul Domnului pe ea şi cu ascultarea de El, care este viaţa voastră. V-a învăţat Domnul cum să vă dăruiţi viaţa, ca să fiţi binecuvântaţi şi slăviţi de El la venirea Sa cea de acum. El va spune celor ce îl cred şi îl ascultă şi îl iubesc pe pământ: «Veniţi, binecuvântaţii Tatălui Meu, de moşteniţi împărăţia vieţii! Luaţi plata iubirii şi a ascultării, că Eu am fost neputincios şi gol şi flămând şi însetat şi strâmtorat de necredincioşi şi străin şi fără casă, iar voi Mi-aţi dat mângâiere şi îngrijire şi haină şi pâine şi apă şi cercetare la greu şi la vreme de primejdie, şi căldură Mi-aţi dat şi M-aţi luat în casă, căci cui aţi făcut aşa, dintre cei mai mici ai Mei care s-au supus Mie, nu lor, ci Mie Mi-aţi făcut».
Pe vremea profeţilor, care erau micşoraţi de toţi oamenii, erau între oameni inimi mari, care slujeau slujitorilor Domnului, celor ce profeţeau cuvântul Domnului pentru întoarcerea oamenilor de la rătăcirea lor de Dumnezeu, iar cei ce ajutau pe profeţi, erau binecuvântaţii Domnului. Oamenii însă nu ştiu care sunt cei ai Domnului ca să le facă bine la aceia şi nu celor asemenea lor în fărădelegi, şi iată, nu ştiu oamenii ce este Dumnezeu şi ce este omul.
O, oamenilor, a venit Domnul pe pământ, şi strigă peste voi cu Duhul Său Cel Sfânt, ca să vă dea înţelepciunea vieţii.
O, ţara Domnului, S-a întors Domnul la tine, că Şi-a adus aminte de facerea ta cea de la începutul facerii şi apoi cea de la naşterea Lui Om între oameni. O, ţară română, te-a făcut Domnul casa venirii Lui, şi te curăţă de fărădelege ca să fii frumoasă şi curată. Deschide-ţi urechea şi auzi cuvântul Lui, că eu sunt proorocul venirii Lui cea de a doua şi voiesc cu milă să te umbresc pe tine, căci râvna mea de Dumnezeu se lasă cu putere peste tot pământul, ca să pregătesc apoi pe el slava Domnului şi odihna ei, căci oamenii nu vor mai putea sluji la doi stăpâni: şi loruşi şi Domnului.
O, tu, ţară scumpă, ţară numită, ţară română, aşează-te să asculţi pe Domnul Dumnezeul tău şi te fă voie a Sa, că ai în mijlocul tău glasul iubirii Lui, care face din tine pământul nunţii Lui, pământul celor mântuiţi, limanul celor ocrotiţi de Domnul, dar cheamă-L cu ruga ta să Se facă Stăpânul tău, ca să nu mai slujeşti tu la doi stăpâni, ci să-I slujeşti Domnului Dumnezeului tău şi să scoţi din tine pe stăpânitorul acestui veac, care nu are nimic în Dumnezeu.
Iar Tu, Doamne al celor ce Te cheamă cu dor, auzi glasul celor ce Te cer şi ocroteşte ţara română şi fă-Te liman al ei, şi apoi fă-o pe ea limanul celor mântuiţi. Amin, amin, amin.
– O, poporul Meu, s-a făcut cuvânt în cartea Mea Ilie proorocul. învaţă bine iubirea de Dumnezeu, poporul Meu. Vezi cum citeşti în Scripturi despre lucrarea celor binecuvântaţi de Tatăl Meu la venirea Mea cu plata pentru lucrul fiecăruia. învaţă-te să nu trăieşti pentru tine, ci să trăieşti pentru Domnul, şi sprijineşte-i mult şi dulce pe cei ce slujesc Domnului cu râvnă şi cu lucru mult pentru mântuirea multora. Iubirea Mea e frumoasă, e caldă, e cerească, şi din ea să înveţi să iubeşti, nu din tine, fiule poporul Meu, căci Eu sunt Cel de Care tu trebuie să asculţi cu totul, ca să-l putem întoarce pe om în fericirea din care a căzut, poporul Meu. Te îndemn cu dor să cauţi să pătrunzi lucrarea şi taina ascultării de Dumnezeu şi viaţa cea cu binecuvântare, că voiesc să te slăvesc pentru Mine şi nu pentru tine, poporul Meu. Te doresc să-Mi fii credincios, şi niciodată când slujeşti fratelui tău să nu spui că lui îi faci, ci toate să le faci Mie, ca să te plătesc Eu, că Eu sunt cu plata, şi îţi voi plăti după cum este slujirea ta şi inima ta şi iubirea ta. în cel neputincios să Mă slujeşti pe Mine, că Eu te-am învăţat să slujeşti la cei ce sunt ai Mei, la cei ce se aşează mici sub mâna Mea, sub slava Mea, care îi slăveşte pe ei. învaţă iubirea aceasta, poporul Meu, căci dorul de iubire Mă mistuie, şi voiesc să te simt că îţi este dor de iubire pentru Mine şi nu pentru tine, şi voiesc să te văd învăluit în această mângâiere ca să fim fericiţi şi Eu şi tu, şi din această putere să împărţim duh de pocăinţă peste oameni, şi apoi duh de iubire care nu vatămă, ci iubire care iarăşi naşte lumea, iubire care cuprinde în ea cerul cel nou şi pământul cel nou şi pe tot omul care se va ridica spre viaţă şi spre limanul mângâierii celor mântuiţi, poporul Meu.
O, te doresc copil al iubirii cereşti care nu este părtinitoare, ci învietoare, iubire care îmbie pe om la calea cea care se va arăta peste pământ ca să vină cei mântuiţi şi să meargă pe ea, iar noi să găsim pacea lucrării mântuirii omului şi să fim limanul celor mântuiţi, poporul Meu. Amin, amin, amin.
02-08-2005
