Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Înălţării Domnului. Sărbătoarea naşterii sfintei Virginia

La praznicul înălţării Mele Eu Mă cobor la tine, poporul Meu, şi am norii coborâre aşa cum i-am avut suire la cer, şi am îngerii înălţării în coborârea Mea aşa cum le-au spus ei la cei ce Mă priveau mergând la Tatăl: «Acest Iisus, Care S-a înălţat de la voi la cer, astfel va şi veni, precum L-aţi văzut mergând la cer».

Eu, poporul Meu, n-am stat fără îngeri şi fără mărturisitori, că Eu ştiu ce înseamnă Dumnezeu şi ştiu ce înseamnă omul. Nu tot aşa ştie omul, poporul Meu. Minune mare ar fi în veacuri dacă omul ar şti ce înseamnă Dumnezeu şi ce înseamnă omul, şi apoi ce înseamnă Dumnezeu cu omul, şi omul cu Dumnezeu.

Lumea îngerilor suspină de şapte veacuri, căci îngerii au lucrarea Domnului, şi omul nu ştie ce să facă cu îngerii lui Dumnezeu, căci cine crede în Dumnezeu, crede şi în îngeri, fiindcă Domnul este nedespărţit de îngeri, căci aşa este El, şi este îngerul sfatului cel mare, precum scrie în Scripturi.

Am coborât cu cuvânt de înălţare, poporul Meu. Nu ştiu cum să-l fac pe om să creadă în Dumnezeu şi să înţeleagă marea Lui lucrare prin îngerii lui Dumnezeu. Omul nu are putere să înţeleagă, căci puterea aceasta vine de la Duhul Sfânt şi este slujită de îngeri.

Când petreceam cu ucenicii le spuneam adesea de făgăduinţa Tatălui, de botezul cu Duhul Sfânt, iar când s-a apropiat clipa să Mă sui de la ei la Tatăl, le-am spus lor: «Veţi lua putere venind Duhul Sfânt peste voi şi Mă veţi mărturisi în Ierusalim şi în toată Iudeea şi în Samaria şi până la marginea pământului». Când le-am spus că Mă vor mărturisi până la marginea pământului, am spus despre Duhul Sfânt prin Care ei M-au mărturisit după ce L-au primit, după ce Eu M-am dus la Tatăl. Puterea Duhului Sfânt lucrează unde voieşte şi cât voieşte după ce mărturiseşte El pe pământ pentru Dumnezeu prin omul care are peste el puterea Lui, puterea Duhului Sfânt.

O, poporul Meu, cobor la tine cu puterea Duhului Sfânt, căci cuvântul Meu este această putere, iar tu trebuie s-o ai mai mult decât oricare alt împuternicit de Dumnezeu prin vremi cu această putere care înseamnă botezul cu Duhul Sfânt, puterea care îl face pe om mărturisitor al lui Dumnezeu, iar mărturisirea este cea mai iute la mers, căci merge din om în om până la toate marginile cât voieşte Duhul Sfânt să poată prin această iute mergere a Sa.

O, ce dor îmi este să grăiesc cu omul pe pământ! Oricât aş grăi de mult, dorul Meu este fără de moarte, fără de sfârşit, poporul Meu. Acest dor este cuvânt, căci cuvântul este măsura dorului, iar Eu sunt fără de sfârşit şi sunt Cuvântul, poporul Meu, şi Mi-e dor să-l grăiesc şi Mi-e dor să-l mărturisesc. Când eram cu ucenicii în lume nu puteam să-Mi liniştesc dorul tot, căci eram cu trupul şi Mă ţineam să Mă mărturisesc pe Mine însumi, fiindcă aşa este pe pământ când eşti. Dar acum din cer dorul Meu curge ca râul, căci vremea aceasta aşteptată de veacuri a venit. Eu însumi din Tatăl Mă fac putere de Duh Sfânt şi Mă mărturisesc pe pământ, şi sunt în Tatăl şi împlinesc Scriptura aceea prin care am spus că Mă duc la Tatăl ca să vin. O, nu este altfel Scriptura aceea care spune despre Duhul Sfânt vestitor peste om, nu este cum spun preoţii bisericii cum că ei lucrează în Duhul Sfânt, căci nu este în Duhul Sfânt ceea ce spun ei că lucrează Duhul Sfânt în biserici. Iar Eu le spun lor aşa: acest cuvânt este Duhul Sfânt, Cel făgăduit de Tatăl că va veni pe pământ, şi din Care am dat putere ucenicilor Mei acum două mii de ani de M-au mărturisit la făpturi cu toate câte Eu am lucrat în mijlocul lor cât am stat pe pământ cu toată taina Mea între oameni. Când M-am înălţat la cer le-am adus aminte de făgăduinţa Tatălui când Eu le spuneam: «Mă duc ca să pot veni la voi. Mă duc şi vă voi trimite pe Mângâietorul, Care din al Meu va lua şi vă va vesti». Acum însă Eu însumi din cer, din mijlocul ucenicilor Mei, Eu însumi Mă mărturisesc peste pământ, căci îngerii înălţării Mele le-au spus celor ce Mă priveau: «Precum L-aţi văzut mergând la cer, astfel va şi veni». Eu cuvântând peste ei M-am înălţat la cer, şi a venit un nor şi M-a acoperit, iar Eu, acum, din nor grăiesc, căci cu norii vin, precum M-am suit, precum au spus îngerii înălţării Mele că voi veni.

O, poporul Meu, praznicul înălţării Mele are acum în sărbătoarea lui amintire de naştere. Serbează cei din cer amintirea naşterii trâmbiţei Mele Verginica. Ea este în sărbătoarea Mea în ziua aceasta şi nu ştiu cum să fac să dau putere în porţi să Ne ţină ca să putem grăi şi Eu, şi ea. Vom sta la porţi şi Ne vom odihni şi iarăşi vom vorbi, şi vom lucra aşa ca să Ne poată ţine porţile, căci orice cuvânt despre Dumnezeu, ca şi vorbirea omului cu Dumnezeu în rugăciune, este uşor de purtat această vorbire, dar vorbirea lui Dumnezeu cea din vremea aceasta e grea de tot peste cei ce o aşează peste pământ, căci trupul e firav sub toată această greutate.

O, Verginico, Ne vom strecura cu milă, cu răbdare, că nu putem sta în tăcere în ziua aceasta mare a Mea şi a ta. Eu serbez înălţarea Mea la Tatăl, iar tu, naşterea ta între oameni. Eu când am murit am înviat şi n-am stat în moarte, n-am stat între morţi nici atunci, ci am vorbit morţilor ca şi pe pământ, le-am vorbit despre viaţa veşnică, despre Mine le-am vorbit, şi asta înseamnă că n-am stat între morţi, n-am stat, ci am lucrat şi am înviat. Aşa şi tu, lucrezi şi nu stai între morţi, căci tu eşti vie, precum Eu sunt, că Eu pentru fiecare om am înviat, şi M-am numit începătura învierii celor adormiţi. Eu vin cu sfinţii aşa cum este scris să vin, iar tu eşti întru venirea Mea, şi mult îmi place să stau în duhul tău, precum în trupul tău am stat pe pământ de M-am făcut prin el cuvânt, şi tu ai fost trâmbiţa lui Dumnezeu. Amin, amin, amin.

– O, ce mare este venirea Ta, Doamne! Mulţi sfinţi ai întru ea în cete-cete, în zeci de mii, Doamne, şi e mare venirea Ta. Iar azi eu am sunat cu trâmbiţa, şi am sunat şi pentru Tine şi pentru mine, căci suntem în sărbătoare bisericească serbaţi. E greu însă cuvântul nostru mult şi nu e ca al omului, ci e ca al Tău. Mi-e milă de cei firavi care ne ţin cu venirea noastră. Ca şi Tine mi-e milă, Doamne milos, dar plâng sărbătorile cereşti, şi sfinţii lor plâng dacă nu pot veni pe pământ acum când a sosit vremea acestei Scripturi ca să vii Tu cu zecile de mii de sfinţi. Sfinţii iau cu ei pe sfinţi, aşa cum şi Tu faci, aşa cum şi eu fac, că nu altfel serbează cei din cer. Hai să facem întărire în porţi ca să ne ţină, Doamne, că mi-e dor cum şi Ţie îţi este dor când vii să grăieşti pe pământ. Cerul trebuie să fie pe pământ, dar fiindcă omul nu are vreme pentru Dumnezeu, se face greu cerul, greu de dus, greu de dor, şi apasă dorul, şi e greu măcar ca pe pământ peste om, şi nu putem noi să ne slăvim mai mult de atât, chiar dacă suntem cereşti acum, Doamne, căci cei cereşti au slava smereniei mai mult decât pe pământ cât au stat. Dar acum îţi dau Ţie să grăieşti, şi vom căuta să vedem cum vom lucra, că Tu eşti Cel ce dai putere ca să vină Duhul Sfânt pe pământ, şi ne vom aşeza în cartea Ta cu poporul Tău de azi, şi se va slăvi Duhul Sfânt prin puterea Sa. Amin.

– O, poporul Meu, pe pământ e greu de dus Dumnezeu, şi nu e om să înţeleagă jugul Meu peste om. Când omul îşi poartă viaţa lui spre Mine, e uşor, căci Eu îi dau putere şi uşor celui ce se dă Mie cu viaţa lui. Dar când Eu îmi port cuvântul spre om, îmi este şi Mie greu, şi celui ce Mă aşează pe pământ, căci Eu nu lucrez singur, nu pot singur, nu pot fără om când vin spre om. Cuvântul lui Dumnezeu e greu, poporul Meu, e greu cât Dumnezeu, şi numai Domnul îl face pe om să poată sub această putere care îl supune pe om sub ea.

O, e sărbătoare slăvită, e praznic de înălţare şi dorul Meu e mare, că Mi-e dor să grăiesc cuvântul Meu şi Mi-e dor să-ţi dau putere, poporul Meu, iar tu s-o iei precum au luat ucenicii Mei când Duhul Sfânt a fost trimis de Tatăl la ei ca să Mă mărturisească ei peste pământ. Mi-e dor să te învăţ să iei de la Dumnezeu. Mi-e dor să te îndemn şi să te ţin treaz pe pământ, că lumea toată doarme când Eu grăiesc cu tine. E grea venirea Mea, şi cu greu te hrănesc din ea, că Eu sunt mare, poporul Meu, şi greu de purtat când vin în multul Meu cuvânt la tine, şi mult aş cuvânta de dorul pe care-l am să cuvintez.

O, e durere pe pământ! Omul numai durere şi-a strâns, căci bucuriile omului numai durere îi strâng lui.

Acum mai stau din cuvânt ca să Ne odihnim şi Noi şi voi, copii din porţi, şi să putem iarăşi prin porţi, iar îngerii înălţării şi ai venirii Mele poartă pe aripile lor cereşti toată sărbătoarea şi tot Duhul ei Cel Sfânt.

Pace peste porţi, şi ţie, popor tocmit de cer ca să ai în mijlocul tău venirea Mea, cuvântul venirii Mele, pe Duhul Sfânt Mângâietorul, făgăduinţa Tatălui!

Auzi cântarea îngerilor, poporul Meu, şi te apleacă sub duhul sărbătorii şi să ne întâmpinăm unii pe alţii şi să nu stăm fără bucurii la praznice, că numai lacrimă e pe cei din cer, şi lacrima e bucurie, şi nu e bucurie mai frumoasă, mai sfântă ca aceea care este a celor din cer. Duhul ascultării, nu este altul care să-l întreacă pe acesta, şi care este scris să însemne bucuria cea de pe pământ ca şi cea din cer, poporul Meu.

Şi iarăşi vom grăi, fiilor, Noi, cei din cer, în ziua acestei sărbători. Amin, amin, amin.

Mă apropii cu cuvântul, copii din porţi. Hai să putem pentru toată grăirea sărbătorii. Eu sunt puterea pe care v-o dau, iar voi să puteţi totul întru Hristos. Amin.

O, fiilor copii, a putea şi a lucra în Hristos, a lucra pentru Dumnezeu, nu e tot una cu a lucra pentru tine însuţi sau pentru fratele tău. în Hristos altfel este cu lucrul omului, fiilor. Frumoasă este cartea lui Dumnezeu, vorbirea lui Dumnezeu, şi nu este învăţătură mai înaltă ca aceea pe care omul o ia din cartea lui Dumnezeu. Cartea Mea este cuvântul vieţii şi nu este cuvânt mai frumos decât Dumnezeu şi cartea Sa.

O, poporul Meu, am întărit cu cuvântul porţile şi stau înaintea ta pentru tot ce mai am să-ţi dau în ziua praznicului de înălţare, că frumos este să lucrăm unul pentru altul, iar învăţătura Mea este aşteptată de mulţi, numai că aceia nu ştiu cât de greu vin Eu cu hrana aceasta la om, fiindcă numai Eu ştiu ce înseamnă Dumnezeu şi ce înseamnă omul.

O, poporul Meu, cum să facem, cum să lucrăm, cum să-l facem pe om să nu trăiască viaţa lui în el? O, nu pot să fac aceasta, fiindcă omul trebuie să facă ceea ce am spus Eu acum. Când M-am înălţat la Tatăl, pentru om am făcut aceasta, nu pentru Mine am făcut, căci Dumnezeu, tot ce lucrează, numai pentru om lucrează. M-am dus la Tatăl ca să-i pot trimite omului putere şi mângâiere şi înţelepciune, şi să-i trimit duh de umilinţă, căci Eu cu umilinţă am lucrat când M-am înălţat în Tatăl după ce am lucrat între oameni tot ce Mi-a dat El. N-am dat să Mă slăvesc între oameni după ce am înviat, ci M-am umilit trecându-Mi sub taină slava vieţii cea prin moarte şi prin înviere, căci pentru toate cele slăvite trebuie mare umilinţă, poporul Meu. Omul însă trăieşte viaţa lui pe pământ, şi prea mult, prea mult are grijă de viaţa sa, iar de a Mea uită omul. O, cum să fac? Plângând Mă frământ uitându-Mă neputincios peste om. Nu mai poate fi scos omul de la trup la duh, de la vremelnicie la veşnicie pe pământ, iar lumea şi faţa ei i-a înşelat pe toţi, până şi pe cei la care nădăjduiam să-i scap de duhul lumii, de lucrul şi de mâinile lumii.

O, nu este omul învăţat cu toiag de cârmuire peste el. Păi, cum să vrea dacă şi el ştie ce să facă? E adevărat, ştie, dar ca Adam ştie şi nu ca Mine, Care am lucrat numai de la Tatăl, iar de la Mine, nu. Omul munceşte numai pentru trup, iar acela nu poate avea lucrare cerească pe pământ cu trupul, că una este să sădeşti şi să îngrijeşti pentru Domnul tot ce faci, şi alta este să faci aceasta pentru tine. E mare lucru să lucreze omul pe cele care se înalţă prin îngeri la Dumnezeu şi nu să rămână pe pământ şi atât. O, nu mai poate omul scăpa de înşelăciunea de a nu fi supus lui Dumnezeu cu toate ale sale, căci în ale lui Dumnezeu nu poate oricine să se supună, fiindcă îi este greu omului să fie pentru Dumnezeu pe pământ acum când totul este pentru om şi nimic pentru Dumnezeu.

O, poporul Meu, e praznic de înălţare a Mea la Tatăl, şi e praznic de naştere a lui Verginica pe pământ. Ea doreşte să te păstorească, iar dorul ei este din Mine. Amin.

– De dor ce-mi este, Doamne, îmi amintesc că m-am născut pentru Tine pe pământ şi nu pentru mine. Eu voiesc să-l învăţ pe poporul Tău şi al meu, voiesc să-i spun să aibă grijă mare de Tine în curţile Tale, şi nu de el, căci Tu, ca să Te asculte l-ai primit la Tine şi l-ai născut din cuvântul Tău cel nou.

Eu, popor al Domnului şi al meu, m-am născut pe pământ pentru Domnul, nu pentru mine, şi I-am slujit numai Lui în toată vremea trupului meu, şi El de la mine nu lipsea, iar eu de la El nu lipseam, şi unul prin altul lucram, şi cu sfială locuiam în curţile Sale poruncite de El să fie pe pământ.

Tu, poporul meu, nu trebuie să stai ca în casă la tine, ci ca în casă la Domnul. Tu trebuie să stai ca în curţile Domnului, şi să fii un supus fericit pentru Stăpânul tău, şi nu să stai liber cu voile şi cu statul tău, ci să stai în Domnul, şi numai aşa îşi ia cerul înfăţişarea lui în tine în mijlocul locaşurilor Domnului în care tu ai fost primit ca să-I lucrezi Lui şi nu ţie, şi apoi să fii veşnic. O, să Se vindece Domnul, de la tine, să Se vindece de rana de la om, rana de la Adam, poporul meu, căci omul I-a luat Domnului casa, I-a luat pământul şi s-a luat pe sine din Dumnezeu, şi Domnul n-a mai avut casă, căci casa Lui e omul. Omul nu trebuie să vândă pământ altui om, căci pământul este făcut de Dumnezeu şi nu de om, şi aşa trebuie să facă şi cu sine omul, trebuie să nu se ia din Dumnezeu omul. El trebuie să cumpere pământ şi să-l dea lui Dumnezeu înapoi, căci omul I l-a luat, şi s-a luat şi pe sine din Dumnezeu.

O, poporul meu, să nu spui „nu” nici lui Dumnezeu, nici fratelui tău când ţi se cere ajutorul sau inima sau voia lui Dumnezeu în curţile Domnului. Să nu stai supărat, să nu te îngâmfi aşa înaintea Domnului dacă ai venit să fii al Lui, că El a fost bun şi ţi-a deschis ca să fii voia Lui şi nu a ta în curţile Sale, că dacă eşti voia ta, te superi când ea ţi se taie, te superi pe Dumnezeu şi pe fratele tău, te superi în curţile Domnului.

Vă învăţ, fiilor, să vegheaţi frate pentru frate, frate peste frate pentru voia Domnului în voi şi pentru viaţa voastră cea de toate zilele, începând pentru veghe cu cei mai înţelepţi şi mai smeriţi şi mai dăruiţi. Vă îndemn să vegheaţi pentru statul Domnului în odihnă şi în peste tot curat şi sfânt mereu, mereu în curţile Sale cu voi. Vă învăţ să vă înălţaţi spre voile Domnului în curţile Domnului, ca să atrageţi omul spre Dumnezeu cu iubirea şi cu viaţa voastră şi cu dăruirea voastră să-l atrageţi la Dumnezeu pe om. Sfântă să vă fie viaţa şi fapta ei cea dinăuntru şi cea din afară, fapta cea dintre fraţi, fiilor. Sfiala pe care v-a cerut-o Domnul pentru curţile Sale nu este greu de purtat, în afară de cei ce ar sta ei în ei, dar sfiala aceasta este viaţa cea dulce, cea frumoasă şi cea pilduitoare de la unul la altul, de la mic la mare şi de la mare la mic, fiilor.

Frumoasă zi de înălţare te învăţ, dar şi de naştere de sus, popor al Domnului şi al meu. Te-am învăţat să răscumperi pământul şi să I-l dai Domnului, şi apoi să-l împodobeşti tu pentru El şi nu pentru tine cum face omul cu cele ale lui pe pământul lui Dumnezeu; ba şi cu văzduhul face omul ce vrea, căci omul nu are sfială înaintea Domnului. Tu însă să fii curat. Să fiţi curaţi, fiilor, dar pentru asta trebuie să ţineţi curat, iar voi mai mult să fiţi curaţi şi pe trup, şi pe hăinuţe, şi pe căsuţe, ca să-I placă Domnului de voi şi de la voi, căci El este curat. O, nu vă scutiţi cum că aveţi treabă, că nu pentru Domnul este ceea ce faceţi voi în toate zilele, ci este pentru voi, dar voi fiţi plăcuţii Lui prin ceea ce faceţi şi trăiţi şi împliniţi, căci una este să împodobească omul pământul pentru sine, şi alta este să facă aceasta pentru Dumnezeu şi pentru îngeri.

Eu sunt trâmbiţa lui Dumnezeu, fiilor, şi lucrez să vă pregătesc pentru Domnul şi nu pentru voi. Trăiţi cu sfială înaintea Lui şi unul înaintea altuia ca în casa Domnului. Precum îngerii îl slujesc pe Domnul, voi şi mai mult să-L slujiţi pe El, şi să fiţi îngerii suirii şi ai coborârii Lui, de la Tatăl la voi şi de la voi la Tatăl ducând şi aducând. Amin.

E sărbătoare de înălţare, iar eu înălţare vă învăţ. E sărbătoare de naştere, iar eu naştere de sus vă dau. Cereţi de la Tatăl, şi El vă va da prin Fiul Său. Cereţi putere, cereţi pe Duhul Sfânt putere peste voi, căci nu este decât în El putere, şi este mărturisire în El. Amin.

O, Doamne, frumoasă este cartea Ta, învăţătura Ta! Vai omului care nu ia din ea spre slava Ta şi nu spre slava lui! I-am învăţat sfiala în curţile Tale. Le-am dat cu blândeţe învăţătură şi le-am spus să aibă lucrare de îngeri, Doamne al lor şi al meu. Eu m-am născut pentru Tine pe pământ şi nu pentru mine. Să fie şi ei ca mine, Doamne. Să nu fie ei ca omul, ci să fie ei după chipul şi asemănarea Ta precum Tu ai ascultat de Tatăl, căci ascultarea îl face pe cel ce ascultă să semene cu Fiul Tatălui a toată făptura. Amin, amin, amin.

– O, trâmbiţă a lui Dumnezeu, o, Verginico, tu pentru Mine te-ai născut pe pământ, şi ai trăit viaţa Mea şi nu pe a ta, iar Eu M-am sălăşluit în ea.

Le-ai dat naştere şi le-ai dat înălţare şi le-ai spus lor să fie îngerii suirii şi ai coborârii Mele la ei pentru slava Mea cea cu ei gustată, dar şi ei s-o guste cu Mine, şi să fie ei slava Mea, căci slava Mea trece din slavă în slavă şi Domnul Se împarte cu slava Sa lucrată de om pe pământ, ca să trăiască omul pentru Dumnezeu şi nu pentru el. Amin.

O, poporul Meu, te-am învăţat şi Eu, şi trâmbiţa Mea. Te vom privi cu dor, şi doresc de la tine înălţare şi naştere mereu, căci baia naşterii de sus este cuvântul Meu din mijlocul tău.

La praznic de înălţare Eu am coborât la tine şi ţi-am dat viaţa Mea ca să înveţi din ea şi să nu trăieşti pentru tine, ci pentru Dumnezeu, şi cu sfială să trăieşti această iubire în curţile Domnului Dumnezeului tău, poporul Meu. Amin, amin, amin.