Deschideţi cartea Mea cu voi, copii străjeri în porţi, ca să Mă slăvesc în cuvânt peste voi şi peste pământ. Amin, amin, amin.
îmi rostesc mereu cuvântul peste pământ, că Eu, fiilor copii, nu am cu cine să duc sarcina cea de la necredinţa, de la nepăsarea de Mine a omului, şi o duc cu voi, şi apoi o aşezăm pe pământ peste cei ce Mi-o fac, căci ceea ce lucrează omul înaintea Mea, aceasta se întoarce înapoi la om, şi de aceea Eu trebuie să-Mi rostesc peste pământ tot plânsul Meu de la om.
Omul stă pe pământ cu răul din el, cu multa lui depărtare de Mine şi e greu omul pe pământ, de nu-l mai poate ţine pământul, şi se zbate pământul de durere, fiilor copii. Cu cine să plâng Eu durerea pământului care se zbate în durere de facere nouă? Cu voi plâng, şi cu poporul care plânge cu noi. Plângem cu cei ce nu se lasă grei pe pământ, şi îmi rostesc cuvântul în mijlocul poporului Meu de azi ca să-l împlinesc apoi. Amin.
O, poporul Meu de azi, aud sfinţii şi îngerii numele tău când îţi zic: „poporul Meu!”. O, poporul Meu, Eu alt popor, Eu altă biserică în care să Mă fac cu adevărat trup şi cuvânt, nu mai am pe pământ. Cei ce îşi zic biserică pe pământ, zic aşa de la ei înşişi, nu de la Mine, căci nu Eu i-am ales. Dacă alegeam Eu, nu-i alegeam pe cei ce s-au ascuns şi se ascund sub haina cea cunoscută sfântă ca să facă ei desfrânare în largul lor şi să nu-i ştie lumea. Dar Eu am rostit că tot ceea ce lucrează omul înaintea Mea, aceasta se aşează peste el înaintea oamenilor, şi tot omul îşi va lua după cum este fapta sa, căci Eu am spus: «Vin curând, şi voi da fiecăruia după cum este fapta sa». Amin.
O, poporul Meu, pilda cea cu fiul risipitor n-a vrut omul desfrânat să o audă de la Mine, căci cine aude are urechi de auzit. Grăiesc în mijlocul tău îndelungata Mea durere de la cei ce şi-au risipit viaţa în desfrânări, dar nu ca şi fiul cel risipitor de viaţă şi care s-a ascuns departe de tatăl său şi care, venindu-şi în fire, s-a căit cu durere şi s-a întors cerându-i tatălui său să-l primească sub adăpostul său ca pe un simbriaş, ca pe un miluit iertat, fiindcă s-a întors. Durerea Mea de la cei ce îşi risipesc viaţa în desfrânări strigătoare la cer, este aceea că chiar la masa cunoscută a fi a lui Dumnezeu pe pământ, chiar sub acoperişul numit biserică de către cei ce stau sub el, aceşti risipitori de viaţă, aceşti înşelători care stau peste oamenii căutători de Dumnezeu, şi-au adunat şi îşi adună plata păcatelor lor, şi care va veni peste ei cu mare şi ruşinos zgomot. Aceia nu se mai întorc la Dumnezeu nici ca nişte simbriaşi, căci vremea este alta acum, şi nu mai este decât aşa cum scrie în Scripturi, căci scris este: «Cel ce este sfânt, să se sfinţească încă, iar cel ce este spurcat, să se spurce şi mai mult, căci vremea Mea este aproape, la uşă este», dar aceştia nu cunosc uşa dacă nu au vegheat.
Acum însă, cu milă mare, cu durere plină de milă strig cu cuvânt de jale şi le spun celor credincioşi şi sfinţi, între cei mincinoşi care-şi zic biserică a Mea, şi le spun şi celor dintre ei care se întorc spre pocăinţă: ieşiţi din mijlocul celor desfrânaţi care s-au ascuns sub haină de om sfânt şi osebiţi-vă acum! Nu staţi, nu mai staţi atinşi cu cei ce stau necuraţi înaintea slavei cuvântului Meu care vine şi dă fiecăruia înapoi fapta sa! Ieşiţi, şi vă osebiţi, şi Eu vă voi primi pe voi şi vă voi hrăni şi vă voi adăpa şi vă voi arăta voia Mea, ca să umblaţi în ea, căci cuvântul Meu vine pe pământ, şi el va arde tot ce este uscat şi va arăta tot ce este sfânt, şi feştila care fumegă nu o voi strivi, ci voi sufla în ea ca să se aprindă şi să lumineze, iar trestia frântă nu o voi zdrobi. Amin.
Eu, Fiul Tatălui Savaot, M-am făcut cunoscut Dumnezeu venit de la Tatăl, Om născut din Fecioară, şi iarăşi am venit sub numele Meu cel de la sfârşit de timp şi Mă numesc Cuvântul lui Dumnezeu, şi grăiesc în limba poporului român, în mijlocul căruia Mă slăvesc în cuvânt, de cincizeci de ani, prin taina venirii Mele a doua oară după om, căci au trecut cele şapte veacuri de la facerea lumii, iar la jumătatea veacului cel de după acestea, am scris şapte mii cinci sute de ani şi am ridicat din nou pe pământ biserica Mea, şi prin cuvânt am aşezat-o pe temelia ei, şi Eu sunt temelia ei şi aşa grăiesc din mijlocul bisericii Mele cea de nou Ierusalim către cei ce cu minciună îşi zic biserică a Mea:
Nu mai minţiţi neamurile pământului că sunteţi slujitori ai lui Dumnezeu, voi, cei ce aţi făcut din locaşuri ştiute sfinţite, case de desfrânare pentru slava voastră deşartă; voi, cei care aţi pângărit altarele cele de la părinţi; voi, cei care zăceţi în sângele vostru şi care s-a ridicat de nouă stânjeni deasupra capetelor voastre! Eu sunt Fiul Tatălui Savaot, şi am venit cuvânt pe pământ ca să scriu peste voi sfârşitul minciunii, căci diavolul e tatăl minciunii, iar voi aveţi de tată pe diavolul. Nu mai duceţi omul cu vorba că sunteţi ai lui Dumnezeu şi că spre voi este cărarea cea spre Mine! Nu-i mai minţiţi pe fiii oamenilor, care merg ca orbii după voi dacă voi slujiţi păcatelor strigătoare la cer! De cincizeci de ani plânge peste pământ cuvântul Meu ca să-l audă omul, iar voi, cei de la altare, aţi pângărit biserica, aţi ruinat-o, aţi pătat numele ei cel sfânt. Biserica este sfântă prin cei ce o alcătuiesc pe ea, dar dacă aceştia sunt fii ai diavolului prin faptele lor desfrânate, ei nu sunt biserică sfântă, ci sunt biserică desfrânată, dar nu a lui Dumnezeu este ea aşa. Purtaţi-vă păcatele sub ce nume vreţi, dar nu sub numele Meu, nu sub haina cunoscută a fi haină de biserică.
Iar vouă, celor ce aveţi temere de Dumnezeu între aceşti ai minciunii oameni, care şi-au zis şi îşi zic biserică a sfinţilor, vă grăiesc cu cuvânt hotărâtor mai înainte să cadă plata păcatelor peste trupurile care nu s-au pocăit în ele de faptele lor rele: ieşiţi din mijlocul lor, din mijlocul celor desfrânaţi de la altare, ca să nu cadă peste voi mânia cea pentru fapte vrednice de mânie, ca să nu beţi din vinul aprinderii mâniei lui Dumnezeu. Ieşiţi şi vă osebiţi, şi apoi veniţi spre muntele Meu de cuvânt şi învăţaţi de la Mine legea sfinţeniei, şi să mergeţi pe calea ei, căci vine pe pământ veşnicia, şi ea trebuie adusă, trebuie zidită de trupuri sfinte şi pline de Duh Sfânt! întoarceţi-vă la dragostea Mea, căci Eu pentru dragostea Mea l-am zidit pe om la început, nu pentru dragostea lui, şi l-am zidit să fie biserică a Mea şi nu a lui. Cu milă şi cu lacrimi vă chem mai înainte să-Mi vărs mânia, căci păcatele strigătoare la cer ale celor ce se ascund sub nume de biserică sfântă îmi dau peste mână, iar în mână am cupa mâniei. Veniţi spre pocăinţă şi spre scăpare şi faceţi-vă praznic de Duh Sfânt şi daţi-vă în dar lui Dumnezeu, acum când Eu, Fiul Tatălui Savaot, scriu pe pământ cincizeci de ani de cuvânt al gurii Mele, rostit în mijlocul neamului român, şi când voi da cartea judecăţii făpturii la toţi cei care o vor vedea acum. Cuvântul Meu cel de cincizeci de ani a plâns adânc în Mine şi l-am rostit peste cei credincioşi şi l-am făcut carte, care se numeşte Cartea Vieţii Mielului. Cuvântul este viaţa, iar viaţa este lumina oamenilor, şi lumina luminează în întuneric. întindeţi mâinile spre Mine dacă voiţi scăparea, şi luaţi şi vă hrăniţi cu cuvântul vieţii, că vreau să nimicesc moartea, cel din urmă vrăjmaş. Vreau să nimicesc păcatul, dar nu pot să fac aceasta prin oamenii minciunii, care se numesc antichrist prin păcatele lor, prin viaţa lor cea cu minciună şi cu care au dus omul la nepăsare de suflet, de nu mai văd Eu pe pământ om cu temere de Dumnezeu, prin care să se oprească omul de la rătăcire şi să vină să-l învăţ Eu calea şi scăparea.
O, popor român, scutură-te de fariseii care îţi ologesc mersul spre scăparea ta de sub omul fărădelegii. Vino să te păstoresc Eu, Domnul, că nu mai găseşti pentru tine păstori pe pământ. Vino la calea Domnului Dumnezeului tău, că nu e nimeni să te salveze în afară de Mine. Vino spre Dumnezeu şi fii credincios şi învaţă taina fiinţei tale cea de la Dumnezeu, taina Mea din tine, căci prin cuvântul Meu cel din mijlocul tău fac iarăşi lumea, fac cerul cel nou şi pământul cel nou, căci am această Scriptură de împlinit pe pământ, dar vreau să te ocrotesc de pieire în mijlocul neamurilor pământului, că eşti pământul Meu, ales de Tatăl de la facerea lumii pentru Mine, după cele şapte veacuri de oameni. Amin.
Iar tu, popor al cuvântului Meu, întăreşte-te în taina începutului Meu cel nou, şi umilinţa de duh să-ţi fie ţie cărare tare spre tot ce trebuie să fiu Eu în mijlocul tău, spre tot ce trebuie să fii tu în mijlocul neamului român, că vreau să trâmbiţez peste tot pământul evanghelia Mea de peste tine, cartea noii împărăţii, căci împărăţia Mea este fără de sfârşit, precum Eu sunt. Amin. Nimic nu poţi să fii tu fără de învăţătura Mea şi fără de învăţător cu ea peste tine, căci pe tine nu pentru trup, ci pentru Duhul Meu te-am deosebit dintre fiii oamenilor care merg fără de cale între pământ şi cer, poporul Meu.
Binecuvântat să fie lucrul fiinţei cărţii cuvântului Meu cel de cincizeci de ani rostit şi scris în mijlocul neamului român, carte cu care Eu, Domnul, prin porţile Mele, voi însemna pe pământ praznicul cincizecimii cuvântului lui Dumnezeu cel de la sfârşitul veacurilor, cuvântul venirii Mele, precum la început, aşa şi la sfârşit; cuvântul facerii din nou a lumii, după cum Eu, acum două mii de ani, am proorocit să fie. Amin.
Rugăciunea ta spre Mine pentru fiinţa cărţii Mele, ridic-o cu stăruinţă şi într-o singură inimă, poporul Meu. Cei ce au râs de Mine şi de tine după ce au auzit de glasul Meu din mijlocul tău, se vor face de ocară prin înseşi fărădelegile lor cele strigătoare la cer, iar Eu îi voi trage pe mulţi la Tatăl adevăraţi închinători, şi nu voi face nouă lumea până ce mai întâi nu voi face biserică nouă prin cei ce vor auzi acest glas al Meu şi se vor smulge dintre cei ce vor fi focul în care ei înşişi se vor mistui, căci nu s-au temut de Dumnezeu. Amin.
Să Mă aşteptaţi în porţi când vă vestesc că vin cuvânt, copii străjeri pentru venirea Mea. Mă aşez în voi putere cerească, pentru ca să puteţi pentru lucrul fiinţei cărţii Mele, Cartea Mielului, fiilor copii. O, nu uitaţi că v-am rugat să-Mi pregătiţi cereşte poporul, cu trupul şi cu duhul, ca să puteţi voi să fiţi cărarea Mea spre om. Amin.
Să-Mi dai sănătate, poporul Meu. Plânge cuvântul Meu între cer şi pământ. Plânge pământul şi se zbate de durerea de la omul păcătos, de la omul minciunii care-şi zice biserică a Mea. Iar Eu vreau să fac cerul cel nou şi pământul cel nou ca la sfârşit, căci la început când l-am făcut pe om, omul a muncit pământul, şi pământul, pe om, şi nu şi-a pregătit omul cerul, iar acum la sfârşit pregătesc omul ca să fac cu el cerul pe pământ, ca să fie precum în cer pe pământ, voia Mea, fiilor copii. Amin.
Şi voi striga cuvânt peste pământ până ce Eu îl voi şi împlini, căci dacă omul este necredincios, Eu sunt Credincios şi Adevărat, căci sunt Cuvântul lui Dumnezeu. Amin, amin, amin.
27-02-2005
