Vin pe pământ cuvânt pentru judecata făpturii şi pentru încununarea celor ce cu răbdare şi cu nădejde împlinesc porunca Mea prin care i-am spus omului să-L iubească pe Dumnezeu şi iubindu-L pe El să ştie să iubească între pământ şi cer, căci iubirea este pentru Dumnezeu de la om, şi pentru om de la Dumnezeu.
Vin pe pământ cuvânt, vin din cer pe pământ cuvânt, în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, şi Aceşti trei Una sunt şi un singur cuvânt: Cuvântul lui Dumnezeu. Amin, amin, amin.
O, popor al cuvântului Meu, pe credinţa ta în venirea Mea Mă sprijin când vin, şi grăiesc tăind văzduhul cu cuvântul Meu ca să fiu auzit pe pământ, iar cei ce Mă aud venind, îmi deschid, şi Eu intru la tine ca să nu stai tu fără Dumnezeu pe pământ, că pe pământ e omul fărădelegii, care Mă vrea pe Mine în cer, nu pe pământ cu el, nu pe pământ cu tine ca să Mă audă şi să Mă creadă din statul Meu cu tine pe pământ. El însă nu ştie să înveţe, nu poate decât ca pe pământ, nu vrea să ştie despre cerul Meu, despre venirea Mea cu cerul la tine, despre cuvântul Meu care a venit cu judecata lumii şi a fărădelegilor ei, căci porunca pe care i-am dat-o Eu omului, stă acum faţă în faţă cu omul, şi nu mai are unde să se ascundă de ea şi nu mai are cum să nu mai creadă în ea şi în Mine omul, fiindcă ea îi cere omului răspuns, şi nu cu orice poate el să răspundă poruncii vieţii, căci viaţa din om trebuia să fie ascultare de Dumnezeu, fiindcă nu altceva înseamnă să aibă omul viaţă şi răspuns bun înaintea Mea acum când vin să cercetez rodul de pe pământ şi când fiecare stă în faţa venirii Mele vrând nevrând, crezând necrezând, cu roadele vieţii lui.
O, poporul Meu, stau în mijlocul tău cuvânt, că pe pământ nu mai este nicăieri, nicăieri loc unde Eu să pot să-Mi plec capul şi să fiu primit şi cunoscut şi iubit şi ascultat ca un Dumnezeu Care Şi-a pus viaţa pentru om. Vin să-Mi rostesc cuvântul peste pământ acum când omul fărădelegii mai stă încă mare şi tare pe scaun părut sfânt. Este scris în Scripturi să vin, şi dacă n-ar fi scris, n-aş veni. Era scris în Scripturi să vin să Mă fac om şi să Mă las bătut în cuie pe cruce şi să fiu aşezat în mormânt şi să înviez apoi, şi să Mă duc iarăşi la Tatăl ca iarăşi să vin să judec viii şi morţii, şi Eu nu pot să las Scripturile neîmplinite toate. O, cum era cu putinţă să nu împlinesc Scriptura aceasta care a spus să vin să judec viii şi morţii, şi apoi să împărăţesc de-a pururi şi să dau omului viaţa veacului ce va să fie după cum fiecare om şi-a lucrat-o prin cele ce a făcut în trup pe pământ pentru viaţa lui cea de veci!
O, poporul Meu, nu ştie omul să creadă că Scripturile lui Dumnezeu se împlinesc negreşit. Viaţa ce va să fie a fiecărui om, în trup trebuie să şi-o zidească omul, în însuşi trupul său în care trebuie să locuiască Dumnezeu şi nu el, dar el a făcut-o pe prostul că nu ştie, o face pe prostul că n-a ştiut această taină, dar ca să-şi ia medalii şi diplome de om deştept şi mare, acolo n-o mai face pe prostul. Nici cel ce şi-a luat nume şi rang de om sfinţit lui Dumnezeu n-a făcut-o pe prostul, dar că va da seama de ceea ce va semăna în trupul său, o face pe prostul că n-a ştiut, că n-a crezut, că n-a văzut, că n-a auzit. Eu însă Mă vestesc în lung şi în lat de la o margine până la cealaltă a cerurilor, şi porunca rostită de Mine peste om pentru viaţa lui cea veşnică, îşi va cere răspuns de la fiecare om, căci Dumnezeu este adevărat prin tot cuvântul Său. Amin.
Cerul este scaunul Meu de domnie, iar credinţa ta în scripturile venirii Mele este aşternut al cuvântului Meu peste pământ, popor al slavei cuvântului Meu! Omul fărădelegii s-a aşezat peste tot pe pământ şi îşi zice că nu vin, că nu mai vin, că nu ştie când vin, dar Eu ştiu că el Mi-a socotit bine venirea, aşa cum magii cei de acum două mii de ani Mi-au aflat-o şi M-au aflat apoi, şi au văzut Scriptură împlinită şi au vestit-o, şi a rămas ea până azi adevărată împlinire, şi se luptă cu Mine omul fărădelegii să câştige el cerul şi pământul, şi nu-i ajunge numai atât, ci voieşte să pună împărat păcatul lui peste acestea ale Mele. Iar Eu scriu cu putere şi cu mânie sfârşit omului fărădelegii şi început poporului sfinţilor, căci în însuşi trupul lui îşi zideşte omul veşnicia ori pentru Dumnezeu, ori pentru el. Amin.
Mă sfâşie durerea de la întunericul minciunii care de peste tot se naşte şi îşi pune numele „om”, dar Eu sunt tare ca un Dumnezeu înviat dintre morţi, iar acum tot din mijlocul morţilor, cei de deasupra pământului, stau biruitor atotputernic şi nimicesc prin cuvânt minciuna şi scriu peste ea sfârşit. Amin.
Mă slăvesc cu cuvânt plin de putere şi cu coborâre de sfinţi, şi le dau glas, că e serbare de arhierei cereşti, care în însuşi trupul lor şi-au zidit cer nou şi pământ nou şi patrie pentru Dumnezeu în ei şi nimic pentru ei în ei, căci aşa sunt sfinţii Mei pe pământ, şi cu ei am biruit mereu minciuna omului, şi cu ei biruiesc mereu şi cu ei zidesc veacul ce va să fie şi îl voi aşeza pe pământ. Amin, amin, amin.
– Noi, Doamne al celor sfinţi şi Părinte al veacului ce va să fie curând, curând pe pământ pentru sfinţi şi pentru bucuria Ta cu ei, noi în însuşi trupul nostru Te-am zidit şi Te-am mărturisit Dumnezeu adevărat între oameni, căci lucrarea Ta din cerul cel nevăzut, în sfinţi o săvârşeşti.
Ne-a fost milă de Tine pe pământ, nu de om, Doamne! Plângeam de mila Ta când Te vedeam pribeag după om, şi pe diavol în om chinuind omul, şi apoi om pe om chinuindu-se prin pizma diavolului, iar noi plângeam că nu aveai Tu şi nu diavolul casă în om. Ne-am sfinţit cu post şi cu rugăciune şi cu milă de Tine, şi apoi l-am certat cu putere pe diavolul, să iasă din om, să iasă în numele Tău rostit de noi înaintea lui şi a omului dat rob diavolului. Plângem şi azi de mila Ta, de lacrima Ta de la oamenii de azi ai fărădelegii, şi cuvântăm cuvânt cu putere în numele Tău şi spunem aşa:
Să te certe Domnul pe tine, diavole, tată al minciunii care ţi-ai pus nume sfânt! Să ieşi de sub haina cea cu faţă de sfânt, să ieşi cu tot cu omul de sub ea şi să te arăţi cine eşti şi ce faci în loc părut sfânt, şi să te depărtezi din faţa oamenilor care nu te cunosc de tată al minciunii şi să dai loc slavei Domnului, cuvântului Domnului care păstoreşte spre viaţă şi spre adevăr lumea, că nu tu, ci Domnul a făcut lumea, iar tu, de la început ai fost mincinos şi ai acoperit cu minciună lumina care acum te nimiceşte cu strălucirea venirii Domnului întru lumină cu zeci de mii de sfinţi. Amin.
Noi, arhierei ai Domnului, slugi ale venirii Lui, vase ale iubirii Lui, te certăm, te numim pe nume, diavole, tată al minciunii, să cazi cu zgomot mare, să fii ruşinat de-a pururi, tu, şi slujitorii tăi, care au înşelat şi înşeală pe oameni sub nume de dumnezei adevăraţi când ei sunt case ale tale şi nu ale poruncii lui Dumnezeu! Să te prăbuşeşti cu tot cu scaunele măririi tale diavoleşti cu care te-ai cuibărit în cei ce mint numindu-se slugi ale Domnului, căci Domnul vine, şi toţi vor sta în faţa venirii Lui cu roadele vieţii lor. Amin.
Ieşiţi, voi, diavoli, din omul stăpânit de voi! Ieşiţi ţipând cu groază de faţa Domnului, Cel ce a făcut cerul şi pământul şi pe om, şi să vă apuce spaima la auzul cuvântului lui Dumnezeu care cheamă morţii spre înviere şi pe om la pocăinţă ca să fiţi voi ruşinaţi şi zdrobiţi pe veci, căci Domnul, Fiul Tatălui Savaot, este Stăpânul, şi este Cuvântul Tatălui. Amin.
Ieşiţi, voi, diavoli, din loc părut sfânt şi daţi loc puterii Domnului şi împlinirii cuvântului Lui şi a proorociilor Lui peste ţara Lui română, care va fi ţara sfinţilor Domnului! Amin.
Supuneţi-vă, voi, slujitori ai minciunii diavoleşti şi pocăiţi-vă înaintea oamenilor, îndemnându-i şi pe ei la pocăinţă. Scuturaţi-vă de păcate şi cădeţi cu faţa la pământ şi căutaţi pe omul cel plăcut lui Dumnezeu ca să vă facă împăcarea cu Tatăl. Iar dacă nu veţi asculta aşa, citiţi în Scripturile care vă spun că sluga cea care a ştiut porunca stăpânului şi nu a împlinit-o, va fi bătută mult. Amin.
Aşteaptă Domnul după pocăinţa voastră, slujitori care v-aţi pus unii pe alţii în loc ştiut sfânt şi din care aţi făcut ascunzătoare de tâlhari de suflete. Aplecaţi-vă, căci glasul Domnului răsună din mijlocul neamului român peste pământ, şi nu fiţi surzi, şi nu fiţi orbi, că la Dumnezeu nu încape povestea cu „popa-prostu”, ci încape duhul pocăinţei care spală omul la inimă şi la trup spre iertarea păcatelor. Treziţi-vă, că aşteaptă Domnul pe lângă voi să dezlegaţi lanţurile arhiereului cel dintre voi, care vă va scrie împăcarea cu Tatăl, prin pocăinţă spre iertarea păcatelor. Amin.
Noi, Doamne, de lângă Tine am cuvântat peste cei ce greu se trezesc la glasul Tău, că ne e milă de Tine pe pământ şi în cer. Plângem de mila Ta înaintea celor necredincioşi. Plângem de lacrima Ta de la omul minciunii care stă în locul Tău păstorind lumea spre moarte, spre groapă, Doamne, dar ţara română e locul în care Tu aştepţi învierea morţilor şi viaţa veacului ce va să fie, e locul în care Tu aştepţi împăcarea omului cu Tatăl, căci Tu în ea vii cuvânt de înviere din moarte ca să-i tragi pe toţi la Tatăl. Amin, amin, amin.
– Eu, sfinţi ai Mei iubiţi, aşa am spus când eram cu ucenicii pe pământ: «Când Mă voi înălţa, îi voi trage pe toţi la Tatăl, căci voi veni pe norii cerului, cu putere şi cu slavă multă, şi apoi voi sfârşi». Voi sfârşi cu viaţa omului şi voi începe cu viaţa Mea în om şi voi face pe pământ popor de sfinţi. Aşa lucrare lucrez Eu acum pe pământul român, şi voiesc să Mă audă românii şi să se apropie să-Mi cunoască venirea şi lucrarea ei şi să calce pe urmele celor ce se sfinţesc pentru venirea Mea în însuşi trupul lor, căci Eu trebuie să trăiesc în om şi nu omul, şi această viaţă voiesc s-o aduc pe pământ, şi cu sfinţii o aduc. Amin.
Iar voi, copii care Mă purtaţi cuvânt din cer pe pământ, ascultaţi numai de Mine, căci timp nu mai este, ci este numai Dumnezeu. Ascultaţi bine şi mereu de Mine, şi lucraţi aşa cum vă dau să lucraţi. Şi toţi cei care voiesc să lucreze, aşa să asculte, căci vai celor ce nu ascultă, fiilor copii! Voi în om să nu vă împiedicaţi. Voi în loc să nu vă opriţi. Voi din lucrul Meu cu voi să nu staţi, ci staţi ochi şi urechi numai la Mine, Domnul şi învăţătorul vostru, că fi-va să lucrăm numai din cer pentru gătirea sărbătorii cincizecimii lucrării cuvântului Meu pe pământul român, pe pământul întoarcerii Mele. Puneţi poporul cuvântului Meu în pregătire cu duhul şi cu trupul. Spuneţi-i să stea la masa cerului şi să fie pe ea Domnul trup şi cuvânt. Amin. Şi să se întărească masa Mea şi ceea ce Eu am făcut să fie şi să se lucreze, iar voi ştiţi ce grăiesc când grăiesc, şi spuneţi-i şi poporului Meu tot ce am să-i spun, căci el ştie bine de la Mine că viaţa trebuie să şi-o zidească fiecare în însuşi trupul său, cu ascultare de Dumnezeu. Amin.
O, copii învăţători, să vă asculte poporul Meu! Amin. O, copii învăţători, daţi drumul slavei cuvântului Meu din voi, că pe voi trebuie să vă asculte pământul tot şi tot ce e pe el. Şi dacă vă întreabă cineva pe voi care vă este numele vostru pe pământ, voi să spuneţi că numele vostru este: Cuvântul lui Dumnezeu, şi adevărată să fie mărturisirea voastră, fiilor purtători ai cuvântului Meu spre om. Amin, amin, amin.
12-02-2005
