Cuvântul lui Dumnezeu la soborul sfântului Ioan Botezătorul

Mi-e dor de pace între Mine şi om! Mi-e dor de om cu pacea Mea în el, căci pacea omului îl ia pe om din calea Mea şi îl duce pe căi neumblate de Mine, şi îl face pe om să-şi părăsească viaţa cea adevărată şi să iubească voia sa, aşa cum a făcut omul cel zidit de mâna Mea până ce el M-a părăsit de tot.

Pacea Mea o dau ţie, poporul Meu, şi tu s-o iei şi s-o porţi, ca să Mă găsesc în tine cu ea şi să-Mi fii casă caldă pentru toată durerea Mea în care îmi găsesc pacea, că altfel de pace Eu nu mai voiesc până ce nu voi face întru totul cerul cel nou şi pământul cel nou pe pământ, şi om după chipul şi asemănarea Mea pe el. Amin.

Ne-am trezit iarăşi înainte de zorii zilei şi v-am aşezat înaintea cuvântului Meu cu care îmi cresc poporul, copii care îmi sunteţi porţi. Ar fi să nu ne mai odihnim nici zi, nici noapte, după câtă viaţă din cer lipseşte de pe pământ, dar voi sunteţi cu trupul, şi trupul este neputincios, şi trupurile voastre sunt vlăguite de apăsare şi de sus din cer, şi de jos de pe pământ, căci lucrarea Mea cea pentru trezirea şi pentru aşezarea mereu a omului înaintea Mea, e lucrare grea din pricina omului care se lasă greu pe ea, fiilor copii. Voi însă aveţi din partea Mea suflare de îngeri peste voi, căci îngerii cei fără de trup fac uşor lucrarea Mea când ei au trupuri peste care Eu lucrez pe pământ pentru om. Amin.

Sunt la porţile dintre Mine şi tine, poporul Meu, şi sunt cu oştirea cerească slujindu-Mă în coborârea Mea, şi am de-a dreapta Mea pe Ioan, cel ce M-a botezat ca pe un om în apa Iordanului la care mulţi veneau când îl auzeau pe el că s-a apropiat pe pământ şi peste om împărăţia cerurilor, pentru care omul trebuie să se pocăiască dacă o voieşte de viaţă a sa pe ea.

împărăţia cerurilor este cea mai dulce viaţă pe care omul poate s-o aibă, căci ea nu-l trece, ci îl înveşniceşte pe om, iar veşnicia este dulce prin toate tainele ei dacă omul îmi dă Mie mintea sa ca să lucrez Eu prin ea, şi apoi inima sa, ca să-Mi fac Eu stat în ea pentru viaţa cea de la Mine a omului.

Ioan, naşul Meu de botez, a trăit viaţa lui în viaţa Mea, căci el a fost împărăţia Mea, taina vieţii Mele în om. Am fost tainic şi pentru el până ce el M-a văzut umilindu-Mă sub mâna lui cea botezătoare. Inima lui însă a fost plămada Mea, şi el n-a cunoscut altă viaţă în el decât viaţa lui Dumnezeu, prin ascultare şi prin supunere ca unul fără de trup, ca îngerii care pot totul în Hristos, căci îngerii care fac aşa, sunt numai iubire, iar iubirea este ascultare şi supunere. Amin.

O, poporul Meu, lucrarea Mea pe care am împlinit-o prin Ioan întocmai cum era ea scrisă în Scripturi să fie, a fost puterea Mea în el, şi fericit este omul a cărui putere sunt Eu, iar el, locaşul Meu. O, nu este putere mai mare decât Dumnezeu în om. Pe voi însă vă învăţ s-o folosiţi numai pentru slava cerului şi nu a celor ce sunt pe pământ, căci v-am dat puterea Mea s-o luaţi în voi şi să-Mi lucraţi Mie cu ea. V-am dat Trupul şi Sângele Meu ca să Mă cunoaşteţi prin aceasta în voi, şi în Mine să staţi dacă Eu Mă dau vouă. Amin.

O, nu înţelege omul care s-a băgat de la el dorinţă să slujească numelui Meu înaintea oamenilor, nu înţelege acesta ce înseamnă puterea lui Dumnezeu în om. I-am iubit pe ai Mei care erau în lume, i-am iubit până la urmă, până la cina Mea cu ei când diavolul îi şoptise lui Iuda cugetul vânzării Mele. Le-am spălat la toţi picioarele, ca să le fac lor parte cu Mine, parte de Mine şi de cina Mea cu ei şi de umilinţa Mea în ei, şi le-am spus: «Dacă Eu, Domnul şi învăţătorul, v-am spălat vouă picioarele, aşa să vă faceţi şi voi unul altuia, căci v-am dat pildă să faceţi şi voi precum v-am făcut Eu, că nu se poate rob mai mare ca stăpânul său, nici sol mai mare decât cel ce l-a trimis pe el. Şi dacă ştiţi acum pe acestea, fericiţi sunteţi când le veţi face». Amin.

I-am iubit până la urmă pe ai Mei, iar înainte de cină le-am spus că unul dintre ei Mă va da spre răstignire. Ei însă nu pricepeau, şi iarăşi le-am spus: I-am dat apoi lui Iuda îmbucătura, şi atunci a intrat satana în el, iar Eu i-am spus: «Ce faci, fă mai curând». Şi el a ieşit. Toţi ucenicii cugetau că Iuda, având punga, s-a dus să cumpere cele pentru trebuinţă lor şi săracilor. El însă a luat în el puterea din mâna Mea şi a făcut cu ea moartea Mea pe cruce.

O, fiilor, nu înţelege omul care s-a băgat de la sine să slujească numelui Meu, nu înţelege ce înseamnă puterea lui Dumnezeu în om. Nu este putere mai mare ca Dumnezeu în om, dar omul trebuie să-Mi slujească Mie cu ea dacă i-o dau, nu lui pentru cele de pe pământ pentru el, ci pentru cele din cer, fiilor.

O, fiilor, v-am dat să aveţi pe Dumnezeu în voi şi Lui să-I slujiţi, şi să-L cunoaşteţi în voi, şi să vă cunoaşteţi în El.

«Eu în voi şi voi în Mine», aşa le-am spus ucenicilor Mei. O, aşa am stat Eu în Ioan, botezătorul Meu, şi am fost puterea lui, iar el a lucrat cu ea pentru slava Mea şi M-a cunoscut şi a spus că sunt Mielul lui Dumnezeu, Care spală păcatele lumii.

O, poporul Meu, când Eu Mă dau omului să Mă ia în el, acela trebuie să fie umilit şi să se sfinţească prin Mine şi pentru Mine, şi să se căiască de cele ale lui care nu sunt din Mine, şi să se facă el asemenea lui Dumnezeu, ca să fie iertat, şi apoi să ia din Duhul Meu şi să lucreze ca Mine, arătându-se aşa cum s-a arătat Ioan Botezătorul, în care Eu am locuit cu Duhul Meu spre slava lui Dumnezeu. Amin.

O, copii din porţi care aveţi în voi Duhul Meu şi prin Care Eu Mă vestesc peste pământ cu vestea împărăţiei cerurilor! învăţaţi-Mi poporul din zi în zi mai mult că nu este putere mai mare decât Dumnezeu în om, şi puneţi învăţătură sfântă pe masă ca să ia poporul Meu, căci v-am dat înţelepciune din Mine şi nu din om, şi fericit este cel ce nu se sminteşte întru Mine şi întru voi, căci lucrul Meu cu voi e greu, fiindcă omul e greu, fiilor copii. învăţaţi pe tot omul care iubeşte facerea Mea în el, că temerea de Dumnezeu nu face despărţire, ci apropiere între Mine şi om, şi inimă curată în om face ea, şi apoi iubirea Mea în el, iubire plină de credinţă şi de umilinţă şi de viaţă din cer, împărţitoare de har. Aşa a lucrat Ioan, naşul Meu de botez, căci M-a ascultat toate câte Eu l-am învăţat. Nimeni nu învaţă dacă nu are învăţător, şi vai omului care învaţă altfel, care se învaţă pe sine fără să creadă că la Dumnezeu nu încape omul aşa, ci încape numai cum l-am învăţat Eu să lucreze, căci şi Eu tot aşa lucrez, şi de la Tatăl învăţ, iar cei ce stau pe pământ la învăţat, învaţă de la Mine prin cei cărora Eu le dau să aibă din Duhul Meu Cel plin de umilinţă şi de pildă făcătoare de om ceresc pe pământ. Amin.

S-a umilit Ioan Botezătorul când am venit la Iordan să fiu botezat de el, şi Mi-a spus: «Se cade ca Tu să mă botezi pe mine». Mi-a spus aşa fiindcă Eu eram învăţătorul lui, dar l-am învăţat şi aceasta, şi i-am spus să-L boteze pe Fiul Tatălui, pe Cel peste Care el va vedea pe Duhul Sfânt în chip de porumbel peste El. Atunci el s-a supus cu ascultare şi M-a mărturisit la Iordan şi M-a făcut cunoscut poporului Israel, Dumnezeu venit din cer ca să spăl păcatul lumii. Amin, amin, amin.

– Eu, Doamne, Mielule al Tatălui, am învăţat de la Tine pe toate cele de la Dumnezeu, căci Tu ai pus în mine Duhul Tău şi prin El Te-am ascultat când Tu m-ai învăţat. Eu, botezătorul Tău, am împlinit voia Ta, şi nu este iubire mai mare în om ca şi ascultarea de Tine, care înseamnă iubirea lui Dumnezeu în om, Doamne. Taina vieţii mele e mare, şi omul de pe pământ n-o ştie. Nu Te ştie omul pe Tine cu toată taina vieţii Tale, dară taina vieţii mele cum s-o ştie omul!? I-ai spus omului că între cei născuţi din femeie nu s-a născut nici unul mai mare ca mine, şi i-ai spus apoi că cel mai mic în împărăţia cerurilor este mai mare ca mine, căci Tu erai Cel mic, Cel născut după mine, şi mare este Cel mic, dar omul nu iubeşte tainele Tale ca să le şi priceapă pe ele, Doamne.

O, greu e de Tine pe pământ şi de împlinirea tainelor Tale între oameni! Mi-e milă de Tine, Dumnezeule mare. Ai fost atât de umilit şi atunci, şi acum, căci omul este îngâmfat şi se dă mare în numele Tău, şi nimic mare nu poţi să lucrezi prin omul îngâmfat în sine şi care nu-şi cunoaşte îngâmfarea, căci cei orbiţi de îngâmfare nu văd nimic şi uită de Tine pentru ei, iar Tu eşti Cel umilit, pentru că eşti mare, Doamne.

O, frumos este omul umilit sub slava Ta şi ascultând de ea cu credinţă ca a mea, că viaţa mea a fost credinţa în toate câte Tu m-ai învăţat, Fiule venit de la Tatăl şi mărturisit de Tatăl şi de Duhul Sfânt la apele Iordanului, unde eu pentru ascultarea de Tine am venit ca să strig peste oameni să se pocăiască şi să se spele de păcate ca să Te poată cunoaşte apoi, căci cel păcătos şi necurăţat de păcat prin pocăinţă şi prin iertarea Ta, nu Te cunoaşte în cer şi pe pământ, Doamne.

O, mi-e tare milă de Tine, Dumnezeule mare! O, dă-le putere de umilinţă ca a Ta celor ce Te iubesc cu umilinţă şi cu ascultare, Doamne, aşa cum eu Te-am iubit, şi apoi Te-am cunoscut descoperindu-Ţi slava sub care stăteai ascuns. Slava Ta este umilinţa Ta prin care omul poate să Te vadă, poate să Te poarte, Doamne, căci omul este slab şi mic pentru strălucirea slavei Tale.

Şi acum, pacea mea o dau Ţie, că de la Tine o am, şi Te mângâi cu ea, cu durerea mea de Tine, cu durerea Ta din mine, că nu este sol mai mare decât Cel ce l-a trimis pe el. Amin, amin, amin.

– O, botezătorule al Meu! Eu tot aşa îţi spun: Pacea Mea o dau ţie, că unul altuia Ne suntem mângâiere, fiindcă omul îngâmfat care s-a pus sol ca şi cel trimis, Ne umple de durere. Oştirea cerească toată nu mai poate mângâia pe Dumnezeu în durerea Sa, că mare este durerea Noastră de la omul cel îngâmfat în dreptul numelui lui Dumnezeu.

O, ce mare ţi-a fost duhul umilinţei când strigai cu atâta putere să se pocăiască oamenii, botezătorule al Meu! Durerea din tine striga pentru Mine, Cel durut ca Dumnezeu, iar când omul are durerea lui Dumnezeu, acela este plin de umilinţă în tăria lucrărilor sale cele de la Dumnezeu împărţite lui.

Pacea Mea o dau ţie, botezătorul Meu, căci durerea pe care Ne-o fac oamenii Ne umple de umilinţă, şi greu mai putem să-i ruşinăm pe îngerii mândriei omului dacă omul s-a aşezat pe pământ mai mare ca Dumnezeu.

Pacea Mea şi a toată oştirea cerului o dau ţie, poporul Meu, căci Eu sunt umilit sub omul care s-a aşezat mare pe pământ fără trimiterea Mea. Nu este sol cel ce nu este trimis, căci Eu am spus: «Cel ce vine înaintea Mea este fur şi tâlhar». Tu însă fii solia Mea peste pământ, dacă ştii să porţi durerea Mea cea plină de umilinţă, şi aşează înaintea oamenilor duhul pocăinţei, poporul Meu. Amin, amin, amin.