Cuvântul gurii Mele slobozeşte din slavă glas peste voi şi peste ape, iar voi aşezaţi-vă înaintea Mea ca să-Mi aştern în carte cuvânt de Bobotează, copii din porţi, şi să-i hrănesc cu putere pe toţi cei care s-au strâns lângă izvorul care curge din gura Mea şi care sfinţeşte pământul şi tot ce e pe el al Meu, căci sfânt şi puternic este cuvântul Meu. Amin, amin, amin.
Din zorii dimineţii zilei de Bobotează, cuvântul Meu se porneşte peste ape şi le stârneşte pe ele prin sfinţenia Mea, care se face cuvânt peste toate, căci sfinţenia este cea care-l umple pe om de Dumnezeu, iar cine Mă primeşte pe Mine aşa cum am venit Eu de am lucrat şi lucrez peste pământ, acela nu uită să se facă de-a pururi Dumnezeu prin har şi să lucreze tot la fel: plin de har şi de adevăr. Amin.
Harul Meu doreşte mult din Mine să-şi arate slava lui peste pământ, şi de aceea vă rog, copii care staţi înaintea cuvântului Meu de câte ori el vine pe pământ cu dor, să vă umpleţi cu dor de tot harul Meu, ca să Mă daţi voi la cei ce iubesc dumnezeirea Mea pe pământ şi în ei, căci cei ce doresc să iubească sfinţenia, aceia o caută la Mine şi o iau şi prin ea se umplu ei de iubirea lui Dumnezeu, şi fără ea ei nu mai pot pe pământ, şi fără ei Eu nu mai pot pe pământ, şi aşa am lucrat Eu şi acum două mii de ani cu cei ce prin ei Mi-am slobozit dumnezeirea Mea după ce i-am umplut pe ei de ea, de puterea Mea care sfinţeşte toate câte se supun ei pe pământ şi în om. Amin.
E zi de Bobotează peste pământ, iar Eu, din mijlocul grădinilor Mele de pe el, slobozesc glas peste ape, şi ele se stârnesc spre slava Mea de peste ele, căci cuvântul Meu e numai slavă peste cele făcute de El la facerea lumii, şi numai facerea cea făcută de Mine cunoaşte pe Făcătorul ei şi I se supune Lui slăvindu-L, căci scris este în scripturi: «Lăudaţi pe Domnul din ceruri; lăudaţi-L pe El toţi îngerii Lui, toată oştirea Lui! Lăudaţi-L pe El soare şi lună şi stele luminoase, şi voi, ceruri ale cerurilor; şi voi, ape care sunteţi mai presus de ceruri, căci El a poruncit de aţi fost făcute! Lăudaţi-L pe pământ pe Domnul! Vietăţi din ape, şi voi, foc şi grindină, zăpezi şi neguri, vifor de vânt; voi, munţilor şi voi, dealuri toate, şi toţi copacii; voi, fiare sălbatice şi dobitoacele toate, şi păsări întraripate; voi, împăraţi ai pământului, şi voi, toate popoarele câte sunteţi, voievozi şi judecători ai lumii; voi, oameni, lăudaţi toţi şi toate pe Domnul şi numele Lui cel minunat şi preaînalt, că măreţia Lui covârşeşte cerul şi pământul, căci El înalţă glasul poporului Său spre slava sfinţilor Lui şi a celor ce îi stau aproape slăvindu-L pe El!». Amin.
Laudă, Ierusalime nou, pe Făcătorul tău, căci glasul Meu din mijlocul tău este făcător şi iarăşi face lumea, şi ea îl ascultă şi I se închină Lui şi atotputerniciei Lui, care grăieşte peste pământ din ceruri! Amin.
O, cei ce Mă iubesc cu iubirea Mea din ei, se fac ceruri, şi Eu stau în ele, şi din ele Mă slăvesc peste pământ, şi pe ele Mă sprijin pentru facerea din nou a lumii, căci Eu, de când am venit pe pământ şi M-am făcut Fiul Omului, l-am învăţat pe om prin toate câte Eu am fost şi am lucrat, şi i-am arătat lui să se facă el fiu de Dumnezeu precum Eu sunt, iar Eu sunt ascultător şi supus şi iubitor de Tatăl Făcătorul şi nu fac voia Mea între pământ şi cer, şi semăn cu Tatăl prin toate câte fac, căci cel ce este din Tatăl, de El ascultă. Amin, amin, amin.
Tatăl este în Mine şi în coborârea Mea cu praznic de Bobotează pe pământ, iar Eu îl ascult pe El şi aşa grăiesc cuvântul Meu, şi Tatăl Mă iubeşte şi Se slăveşte în Mine şi prin Mine, căci îi sunt locaş, şi tot cel care ascultă de Tatăl îi este Lui sălaş pe pământ şi bucurie a Lui şi a Mea şi a toată oştirea cerului. Amin.
O, poporul Meu, dacă omul ar vrea să fie atât de umilit ca să-şi dea seama cu multul că din cuvintele sale va fi el izbăvit sau osândit, ar lucra altfel omul înăuntrul lui, şi tot aşa şi în afara lui şi n-ar mai fi el în multe feluri câte el vrea şi lucrează, şi ar fi el ca Dumnezeu, căci s-ar lăsa în toată clipa făcut de Mine dacă el ar avea umilinţă ca a Mea, şi prin care Eu M-am umilit înaintea omului, din cer şi până pe pământ, ca să facă şi el umilinţă înaintea Mea, de pe pământ şi până în cer de-a pururi. Amin.
O, poporul Meu, dacă omul nu are în duhul lui temerea de Dumnezeu, pe care a pierdut-o încă de pe când omul cel zidit de Mine a ieşit din ascultare şi din supunere înaintea Mea, dacă omul ar vrea să vadă cât de mare a fost căderea omului şi lungă cât şapte mii de ani, s-ar trezi omul ca să vadă şi M-ar vedea cum aştept umilit aplecarea lui spre ascultare şi spre supunere, ca să primească prin ele harul temerii de Dumnezeu, căci iată, vai omului care nu se teme de Domnul! Vai fiilor oamenilor care stau despărţiţi de Tatăl ceresc prin toate voile lor, căci toată călcarea peste Dumnezeu vreme de şapte mii de ani a omului de pe pământ, a căzut acum peste omul cel de la sfârşit de timp, care s-a stricat cu totul şi nu mai poate lua în el temerea de Dumnezeu nici când glasul Meu grăieşte prin mânie, clătinând facerea cerului şi a pământului pentru ca să Mă cunoască omul de Făcător a toate şi să se teamă şi să intre sub mantia Mea, ca să-l ocrotească ea.
O, poporul Meu, ascultă şi împlineşte cuvântul Meu de peste tine, ca să-l împlinească apoi fiii oamenilor. Amin. O, popor al cuvântului Meu cel făcător de om, şi apoi de cer şi de pământ nou, după cum este scris să fie şi să se facă aşa! Când a ieşit Ioan din pustie şi s-a arătat la Iordan strigând la oameni: «Pocăiţi-vă!», venind cei ce căpătau la glasul lui temerea de Dumnezeu pentru împărăţia cerurilor care venise odată cu Mine în mijlocul oamenilor, M-am apropiat şi Eu între cei ce veneau spre pocăinţă, şi eram Fiul Tatălui Savaot Care M-a trimis pe pământ să împlinesc voia Lui. M-am aplecat să ascult cu supunere de Ioan care striga peste oameni: «Pocăiţi-vă!». Veneau oamenii şi stăteau la rând să li se împartă iertarea păcatelor spre pocăinţă, apoi, şi spre temere de Dumnezeu pentru voia lui Dumnezeu în ei. O, cine mai stă azi la rând pentru ca să capete darul temerii de Dumnezeu? Toţi îngerii mâniei Mele care vine peste cei fără de Dumnezeu în ei, strigă în lung şi în lat din trâmbiţele lor peste oameni: „Temeţi-vă de Dumnezeu! Temeţi-vă, că vine Domnul judecând după şapte mii de ani de oameni fără temere de Dumnezeu în ei! Temeţi-vă şi veniţi spre umilinţă şi spre pocăinţă şi botezaţi-vă în cuvântul Lui, spre iertarea păcatelor, că voi purtaţi pe voi şapte mii de ani de păcătuire a omului ieşit din om! Temeţi-vă de Dumnezeu, voi, fii ai Săi, şi voi, fii ai oamenilor, că vine Domnul cu dreptatea Sa! Temeţi-vă de El!”. Amin.
O, aşa strigă peste pământ îngerii mâniei Mele, dar omul cel bătrân cât cerul şi pământul nu mai crede că Eu vorbesc cu omul ca şi la început când eram cuvânt cu omul, şi apoi mereu peste toţi cei ce erau locaşul Meu pe pământ cu oamenii ca să-i povăţuiesc şi să-i mustru pe ei întru dreptatea Mea, şi să nu-i părăsesc ca ei să răzleţească vreme după vreme tot mai mult de la temerea de Dumnezeu. Dar iată, nici glasul Meu, nici al îngerilor Mei nu-l mai aude omul cel de la sfârşit; nu-l mai aude, pentru că nu vrea să se teamă de Dumnezeu, iar Eu, cu cât îl strig pe om, cu atât el se depărtează de Mine, căci apasă peste el neascultarea şi nesupunerea cea de şapte mii de ani a omului cel depărtat de Dumnezeu.
O, poporul Meu, o, ce vai e pe pământ şi în cer pentru lipsa temerii de Dumnezeu a omului care nu se mai căieşte de păcatele sale decât atunci când îşi vede peste el plata lor cea fără de milă pentru păcat! Tot omul se poartă înaintea Mea ca unul care nu are păcate, ca unul care nu are de ce să se teamă, dar omul este păcătos atât de mult, de nu mai simte primejdia care stă gata să-l învinuiască şi să-i plătească vieţii lui cea plină de moarte şi de roadele ei care sunt sortite focului veşnic, precum este scris în Scripturi.
O, popor al cuvântului Meu, îţi spun mereu aşa ca să ştie neamul oamenilor că Eu sunt cuvânt peste om pe pământ, că Eu nu M-am schimbat, că Eu sunt Cel ce sunt şi împărăţesc în veac prin dreptate. Amin.
Am venit pe pământ şi M-am făcut Fiul Omului acum două mii de ani şi M-am dus spre Ioan, care împărţea la Iordan botezul pocăinţei, botezul cu apă spre iertarea păcatelor, şi apoi spre roade vrednice de pocăinţă. Am stat la rând împreună cu cei temători de Dumnezeu şi, iarăşi, cu cei ce fugeau de mânia ce avea să vină peste cei păcătoşi.
M-am aplecat cu ascultare de Tatăl şi M-am supus lui Ioan poruncindu-i lui să Mă boteze ca să poată Tatăl, pentru umilinţa Mea din mijlocul celor ce Mă vedeau la Iordan, să poată Tatăl să Mă mărturisească de Fiu al Său iubit întru Care El a binevoit, şi să vadă oamenii împărăţia cerurilor înăuntrul Meu, şi pe Tatăl vestindu-Mă de deasupra creştetului Meu, şi pe Duhul Sfânt botezându-Mă, pentru pecetluirea botezului cu apă, pe care Ioan îl împărţea celor ce se temeau de Dumnezeu şi de mânia cea pentru păcate, şi de care mulţi fugeau. O, nu se fuge de păcat când vine mânia Mea cea pentru păcat, ci se fuge de ea prin nepăcătuire, iar altfel este greu de omul care nu se pocăieşte, care nu se opreşte de la roadele morţii lui, care nu fuge de faţa păcatelor ca să nu guste din ele.
Iată praznic sfânt de cuvânt, praznic de Bobotează pe pământ! Să se boteze oamenii în acest râu care curge din gura Mea şi să vină spre pocăinţă şi spre iertarea păcatelor lor mai înainte de plata cea pentru păcate. Amin.
O, poporul Meu, îmbogăţeşte-ţi temerea de Dumnezeu şi ia chipul Meu în chipul tău şi ia în tine şi în firea ta ascultarea de Tatăl şi supunerea sub mâna Lui cea atotputernică, şi nu te bizui pe Mine cum fac oamenii care zic că Eu sunt bun pentru doririle lor, şi care mereu rămân datori lui Dumnezeu. Tu bizuie-te pe temerea ta de Dumnezeu, care se face în tine chip frumos, chip slăvit la faţă şi la port în trupul tău cel dat Mie prin ascultarea şi supunerea ta. Arată-te supus, aşa cum Eu M-am arătat la Iordan, ca să te mărturisească Tatăl din cer şi toată oştirea Lui, fiu al Său între fiii oamenilor de pe pământ, aşa cum M-a mărturisit pe Mine când Ioan, spălându-Mă în apa Iordanului, a auzit, dimpreună cu cei adunaţi spre botezare, pe Tatăl, Care Mi-a spus: «Tu eşti Fiul Meu Cel iubit, întru Care binevoiesc». Amin.
Sunt cuvânt peste pământ, şi sunt Fiul Tatălui Savaot. Sunt cu praznic de Bobotează din mijlocul poporului peste care cuvintez cuvântul Meu, cartea judecăţii făpturii. Sunt cu praznic de pocăinţă, cel mai frumos dar pe care omul poate să-l aducă înaintea Mea ca să se facă el apoi sălaş al Meu, împărăţie a Mea în om.
O, popor român, auzi glasul Meu! Destupă-ţi urechea! Primeşte darul credinţei sfinte, că sunt în mijlocul tău cu praznicul venirii Mele a doua oară de la Tatăl pe pământ, şi sunt Cuvântul lui Dumnezeu în mijlocul tău. Vino spre Boboteaza ta! Vino, că eşti poporul alegerii lui Dumnezeu, şi Eu din mijlocul tău Mi-am ales ucenici ai venirii Mele. Vino să te bucur, că nu vreau să te întristez pentru nevegherea ta când Eu vin şi lucrez în mijlocul tău. Curând, curând Mă slăvesc în mijlocul tău cu praznicul cincizecimii cuvântului Meu de peste tine, odată cu sărbătoarea Rusaliilor cea sărbătorită după amintirea învierii Mele dintre cei morţi acum două mii de ani.
O, popor român, tu eşti scris să fii poporul sfinţilor de pe pământ. Să ştii că pe pământul tău vor fi numai sfinţi, şi nu vor mai putea sta pe el cei păcătoşi cu trupul şi cu duhul lor. Eu nu vreau să te întristez, ci vreau să te bucur prin această vestire, iar tu să faci ce a făcut mama Mea Fecioara, la vestea pe care i-am trimis-o prin îngerul cel binevestitor, şi să te faci ascultător şi supus şi credincios venirii Mele, că Eu vin negreşit, după cum este scris în Scripturi, şi iată, te-am ales să fii poporul venirii Mele, pământul venirii Mele, şi de cincizeci de ani sunt în mijlocul tău şi Mă fac carte în tine cu venirea Mea, cu cuvântul Meu cel de Bobotează peste toate neamurile pământului care se vor apropia de Iordanul vieţii, de râul vieţii care curge din gura Mea ca să-i tragă pe oameni spre temerea de Dumnezeu, căci se apropie ospăţul mâniei Mele peste cei ce nu se tem de Dumnezeu. Amin.
Vino, popor român, să te bucur, că nu vreau să te întristez, ci vreau să întind în mijlocul tău masa nunţii Mele şi să trag la ea pe împăraţii lumii, spre pocăinţă şi spre iertarea păcatelor lor şi apoi spre slava Mea din tine şi a ta de la Mine.
Pace ţie, căci te voiesc credincios ca să pot să-ţi spun: pace ţie, popor român, popor ales dintre popoare pentru slava Mea cea de la venirea Mea, şi pentru slava ta! Dar apleacă-te să Mă vezi, căci am în mijlocul tău împărăţia Mea, şi voiesc să te cresc prin ea şi să te slăvesc între popoare. Şi vor veni spre tine popoarele şi se vor boteza în credinţa ta şi te vor cânta şi vor zice: «Veniţi să ne suim în muntele Domnului ca să umblăm întru legea şi întru lumina lui Dumnezeu şi să ne bucurăm de El sub slava poporului Său cel nou ales pentru slava Sa!». Amin, amin, amin.
19-01-2005
