Intru prin porţi. Amin. Intru cuvânt de facere a omului, intru în carte, iar cartea Mea este adevărata carte după care omul trebuie să înveţe carte, căci dacă omul are carte şi viaţă nu are, atunci el nu este un om învăţat, ci este un om fără de cale, fiindcă Eu am spus: «Eu sunt calea, adevărul şi viaţa, şi cine umblă după Mine nu va umbla în întuneric, ci se mută de la moarte la viaţă». Amin, amin, amin.
Pace vouă de la Domnul învăţătorul, copii care vegheaţi în calea cuvântului Meu când Eu vin cu el să-Mi cresc şi să-Mi ţin treaz poporul, iar pacea Mea pe care v-o dau ca să vă întăresc porţi ale Mele, să se răsfrângă ea din voi mereu peste tot poporul Meu cel care iubeşte ca şi voi venirea Mea şi venirea lui la Mine şi la voi, la izvorul învăţăturii şi al trăirii cu cerul pe pământ, la învăţat carte, fiilor copii. Mai e puţin timp, şi voi învăţa din Mine şi din voi pe mulţi care se vor aduna în jurul vostru porunca dragostei de Dumnezeu şi de aproapele, căci a iubi pe Dumnezeu şi pe aproapele e mare taină şi mereu taină şi mereu lucrare a cerului pe pământ prin omul care iubeşte pe Dumnezeu. Acum însă Mă slăvesc în voi cu sfinţii, iar cuvântul Meu şi al lor este carte de învăţat după ea pentru fiecare om care vrea să ştie de la Dumnezeu cum să-L iubească pe Dumnezeu.
Omul nu trebuie să Mă înveţe pe Mine cum să-l iubesc, ci trebuie să Mă lase pe Mine să-l învăţ cum să Mă iubească. Omul se iubeşte pe sine, şi aşa dă el să Mă iubească, pentru sine, nu pentru Mine, dar Eu i-am spus lui prin Evanghelia Mea cea de acum două mii de ani că cel ce-şi iubeşte viaţa, acela şi-o va pierde, iar cel ce şi-o pierde pentru Mine, pentru vestirea lui Dumnezeu între oameni, acela va avea viaţă, şi din belşug va avea, căci viaţa se învaţă de la Dumnezeu şi nu de la om. Amin.
O, poporul Meu cel mult hrănit, cel mult învăţat de cuvântul Meu, de Duhul Meu Cel dătător de viaţă! Eu sunt Cel ce vin să te învăţ şi să te aşez la şcoala învăţăturii. Eu şi nu tu te aşezi înaintea Mea. Vin la tine ca să fii tu poporul cel învăţat de Dumnezeu şi să audă neamurile de pe pământ că Eu în mijlocul tău sunt învăţătorul lumii, numai să vrea fiii veacului acesta să audă glasul Fiului lui Dumnezeu, căci duhul lumii îl ţine pe om în întunericul lui şi în pierzarea lui de oameni, iar Duhul Meu este duh dătător de viaţă, şi apoi este Duhul Sfânt Mângâietorul, aşa cum Eu L-am numit când L-am pus în apostolii Mei ca să fie El împărţit peste cei ce iubesc să creadă de la Dumnezeu toate câte Eu aduc pe pământ pentru înnoirea lumii şi pentru viaţa veacului ce va să fie pe pământ. Amin.
Am durere peste durere de la cei ce dau să vină sub învăţătura Mea şi nu ştiu aceştia cu mintea lor să se aşeze înaintea Mea, iar Duhul Meu este învăţător, dar nu e frumos să se vrea omul dădăcit sau să-l dădăcească pe om, căci la Dumnezeu este bună credinţa omului, nu altceva; credinţa care lucrează aşa cum a lucrat din Avraam, care nu s-a vrut dădăcit de Mine, ci s-a vrut credincios fără de prihană în credinţă, fără de ispitire, căci credinţa cea prin ispitire se ia de la om, şi omul este scris cu cei necredincioşi, fiindcă omul care ispiteşte ca să creadă, acela nu-L iubeşte pe Dumnezeu şi nici nu cunoaşte jertfa prin care omul se dovedeşte credincios ca Avraam.
Nu poate omul să fure când e vorba de credinţă pentru viaţa lui. Nu poate omul să creadă şi să i se socotească credinţă dacă ispiteşte pentru credinţă, iar Eu am spus: «Credinţa nu este a tuturor». Cel ce fură se ascunde înăuntru şi în afara lui faţă de cei ce nu vrea el să fie ştiut că fură. Cel ce înşeală, la fel face, dar faţa omului poate fi citită cu ascunderea de sub ea, iar omul cel cu Duhul Meu în el ştie această lucrare şi o lucrează pe ea, ca să fiu Eu îndreptăţit întru cuvânt şi biruitor când grăiesc şi când judec fapta omului, căci cel ce crede în această lucrare de cuvânt învăţător peste om şi face ca el în el şi în ea, această lucrare îl vădeşte pe el prin cuvântul ei, prin ceea ce este ea şi prin ceea ce este omul. Cel credincios nu caută să fie dădăcit pentru ca să creadă, ci caută să fie lucrător prin iubire şi prin învăţătură, şi unul ca acela nu dădăceşte pe om ca să-l facă să creadă în această venire a Mea, ci crede înaintea oamenilor şi se desăvârşeşte prin credinţa cea cu dar în ea, cea cu învăţătură în ea, fiindcă ea este a acelora ce învaţă prin credinţă să fie după chipul şi asemănarea Mea, şi aceasta este adevărata dragoste a lui Dumnezeu în om. Amin, amin, amin.
– O, Doamne, să caute această dragoste cei ce se alipesc prin credinţă de muntele acesta. Amin. O, Doamne, din ceata mucenicilor care prin credinţă au dobândit loc lângă Tine şi în Tine, eu grăiesc poporului Tău cel mult aşteptat de noi, sfinţii Tăi, care ne-am pierdut viaţa pentru viaţa Ta în noi pe pământ şi în cer, şi grăiesc la tot omul care se numeşte pe sine credincios lui Dumnezeu, şi spun aşa: fericiţi cei curaţi cu inima, că aceia sunt curaţi şi cu credinţa, şi aceia vor vedea pe Dumnezeu, fiindcă aşa cred ei. Amin.
Eu, ucenicul şi, apoi, mucenicul Tău, aşa am crezut şi aşa am văzut roadele credinţei mele, ale inimii mele curate pentru Tine, Doamne. I-am ruşinat pe cei necredincioşi Dumnezeului meu, căci iubirea mea pentru Tine a rodit credinţă în mulţi, şi apoi aceia au crezut în mine ca şi în Tine, iar cei ce cred fără de ispitire se biruiesc şi biruiesc pentru slava Ta înaintea oamenilor, Doamne. Când Nestor a văzut în mine că Te am pe Tine minunat cum eşti în sfinţi, a venit şi mi-a cerut putere de biruinţă asupra vrăjmaşilor Tăi, şi eu i-am dat, că aveam, şi eram darnic cu Tine şi Te dădeam celor ce credeau în Dumnezeul meu, iar el, umilit cu duhul şi tare cu credinţa în Tine, Dumnezeul meu, a spus aşa: „Dumnezeul lui Dimitrie, ajută-mi să-Ţi biruiesc vrăjmaşii!”. Amin.
O, ce minunată este credinţa şi faptele ei în cei ce cred neîndoios! Cei credincioşi după dar şi după adevăr nu au nevoie să-i biruiască pe vrăjmaşii lor, ci biruiesc aceia pe vrăjmaşii Tăi, ca să crească în oameni credinţa în Tine, nu credinţa în cei ce cred în Tine, căci aceia îşi dau viaţa lor pentru ca să creadă în Tine oamenii, pentru ca să rodească în oameni credinţa în Tine, Doamne, şi prin ea să poată ei totul pentru Tine şi nu pentru ei, şi plâng sfinţii cei de lângă Tine, plâng după om cu credinţă ca a lor pe pământ. Plâng pentru Tine sfinţii care Te-au iubit cu credinţă mai tare ca moartea, căci credinţa se face iubire în sfinţi şi nu iubirea se face credinţă în ei. Dar mai întâi decât acestea este smerenia, care-Ţi face Ţie loc în sfinţi, Doamne, şi credinţă în Tine, şi apoi credincioşie până la sânge, şi ce poate fi iubire mai mare ca aceasta în sfinţi, Doamne al celor plini de statornicie pentru mărturisirea Ta ca Dumnezeu adevărat ce eşti pe pământ şi în cer şi în sfinţi, Doamne?! Toţi cei ce-şi pierd lucrarea credinţei prin grijile cele pentru viaţă, aceia sunt mici şi nu sunt mari cât Tine, nu sunt cât vrei Tu să fie ei în Tine şi Tu în ei chiar dacă Tu ai spus când Te-ai rugat Tatălui Tău şi al sfinţilor Tăi şi ai zis: «Tată, voiesc să fiu în ei, şi ei în Mine, ca să ştie lumea că Tu M-ai trimis».
O, Doamne atât de lipsit de om şi de credinţă în om! Nu are lumea de unde să ştie că Tu eşti trimisul Tatălui după om dacă Tu nu ai mărturisitori înflăcăraţi şi asemenea cu Tine, blânzi şi smeriţi cu inima mai ales înaintea vrăjmaşilor Tăi şi nu ai lor. O, Doamne Care plângi cu sfinţii aşteptând învierea cea mare, facă-se voia Ta pe pământ! Amin. întoarce înapoi în om voia Ta, căci omul fără Dumnezeu în el nu poate avea vrăjmaşi mai mari ca el însuşi pentru el, ca voia lui care nu lasă voia Ta să se aşeze în el. Facă-se voia Ta de-acum pe pământ! Amin. E timpul la sfârşitul lui. întoarce-l pe om la dragostea lui Dumnezeu, ajută-l să creadă ca sfinţii, şi apoi să Te iubească prin credinţă aşa cum scrie în Scripturi despre sfinţii care prin credinţă Te-au iubit şi s-au jertfit cu iubire pentru credinţa în Tine a celor de după ei. Amin.
O, bunule Doamne, flacără mistuitoare Te-ai făcut în inimioara mea în toată vremea mărturisirii Tale prin mine. Aşa să Te aşezi şi azi în cei ce Te împart nedespărţit de ei, în cei ce Te mărturisesc în ei, văzut şi cunoscut făcându-Te în ei Dumnezeul lor spre credinţa celor ce Te văd în ei cale, adevăr şi viaţă a oamenilor, cale a Ta spre oameni şi salvator al celor ce plâng după răscumpărare. Amin, amin, amin.
– Binecuvintez dragostea cea din credinţă a sfinţilor care împodobesc coborârea Mea la tine cuvânt, popor de la care omul trebuie să înveţe carte de la Domnul învăţătorul. Amin.
Şi acum, în zi de serbare de sfinţi în mijlocul tău, din cer şi până pe pământ, de pe pământ şi până în cer, Eu, Domnul Dumnezeul tău, Eu, ocrotitorul şi bunul tău ajutător, rostesc şi spun că Eu, prin cei ce Mă poartă pe Mine spre tine şi pe tine spre Mine cu putinţele şi cu neputinţele tale, îţi port de grijă ca un bun, ca Cel ce pot pentru grija de tine, că îi am pe ei cuvântul Meu peste pământ şi cu ei Mă port, şi pe ei îi am pentru întărirea temeliei credinţei multora, poporul Meu, căci prin această lucrare de cuvânt, împărţită de ei peste pământ, Eu îndrept spre tine binefacerile Mele ca să poţi tu să rămâi voia Mea, şi dator pentru ea, poporul Meu. Ai grijă de cei prin care Eu te ocrotesc şi te dăruiesc cu ajutorul Meu. Ai grijă să-i iubeşti pentru Mine şi pentru tine şi nu pentru ei, căci pe ei îi iubesc Eu, fiindcă ei Mă iubesc, şi fiindcă ei te iubesc şi te îngrijesc. Te-am povăţuit mereu să nu fii popor fără călăuză între tine şi Mine, căci Eu pe om nu pot altfel să-l primesc şi să-l cunosc decât după orânduiala Mea. Amin.
Iar acum, binecuvintez prin cuvântul cererii de rugăciune pentru venirea Duhului Sfânt, Care sfinţeşte toate, binecuvintez din cer şi de pe pământ, prin cuvânt rostit de cei unşi în grădina cuvântului, corăbiuţa cea dăruită poporului Meu spre trebuinţă binecuvântată, şi spun: Se binecuvintează şi se sfinţeşte prin venirea, prin lucrarea şi prin stropirea cu Duhul Sfânt şi cu apă, corăbiuţa cea acum dăruită vouă prin lucrarea cuvântului Meu care lucrează credinţă în cei dăruitori din partea Mea, şi aşez peste ea înger tare, înger veghetor şi binefăcător pe sfântul mare mucenic Gheorghe, purtător de biruinţă, iar pentru mângâierea sărbătorii de azi aşez cu el spre veghea acestei corăbiuţe şi pe cel azi prăznuit, pe cel asemenea mucenicului Gheorghe, pe sfântul mare mucenic Dimitrie izvorâtor de mir, iar miresmele sfinţilor să răsplătească mereu credinţa voastră cea lucrătoare ca şi a lor în tot timpul vostru cel de vestire a întoarcerii Mele cea de la Tatăl a doua oară după om. Amin.
Binecuvintez cu Duhul Meu Cel mângâietor pe cei ce vă iubesc pe voi pentru că sunteţi a Mei. îndemnaţi-i cu dulcea inimă din voi, copii lucrători şi împărţitori de Dumnezeu, îndemnaţi-i pe cei ce vă iubesc şi vă ocrotesc pentru lucrul vostru cu Mine nestingherit de greutăţi peste el, să aibă jertfă curată, să aibă inimă curată înaintea Mea şi în ei, căci cei cu inima curată vor vedea pe Dumnezeu cu ei cum îi va smulge din foc, cum îşi va aduce aminte de ei în vremi de încercări a celor credincioşi pe pământ, şi ca pe tinerii din cuptorul de foc îi voi ocroti pe ei prin îngerul Meu cel de foc, şi care răcoreşte toată văpaia de pe pământ acolo unde am Eu ocrotitori de ai Mei, căci cei ce Mă primesc pe Mine prin voi, aceia plată de prooroc vor primi, plată ca pentru cei credincioşi lui Dumnezeu. Amin.
O, copii care Mă împărţiţi nedespărţindu-Mă de voi, ascultaţi cu credinţă multă tot cuvântul Meu ca să-l împliniţi, şi împărţiţi-Mă peste pământ făcându-vă vreme pentru mărturisirea Mea peste oameni, şi atunci toate cele de trebuinţă lucrului Meu cu voi vă vor fi adăugate, căci Eu sunt credincios prin tot cuvântul rostit de gura Mea. Amin.
Iar tu, popor credincios, slăveşte-Mă ca pe împăratul tău şi arată-te cu împărăţia Mea înăuntrul tău. Cel ce doreşte de împărăţia Mea în el, acela se face locaş al ei şi mărturisitor al ei prin roadele ei care Mă mângâie pe Mine şi nu pe ei, căci Duhul Sfânt Mângâietorul Se împarte şi nu Se desparte de cei ce-L au pe El înăuntrul lor ca rod al credinţei lor în Mine, Cel ce L-am trimis pe El de la Tatăl pe pământ după om ca să-l mângâi pe om, şi apoi omul să se ţină după mireasma Lui şi să se facă omul asemenea Mie, cu duh dătător de viaţă, cu darul Duhului Sfânt, Care sfinţeşte toate în om şi pentru om, ca să am Eu locaş în om. Amin, amin, amin.
08-11-2004
