Cuvântul lui Dumnezeu în zi de pomenire a celor adormiţi

Eu sunt Cel ce am făcut cerul şi pământul şi sunt viu în vecii vecilor şi am cheile iadului, iar pe diavolul, cel ce a înşelat şi înşeală toată lumea, îl ţin sub stăpânirea Mea, şi el îmi cere Mie voie când îl încearcă pe omul cel Mie plăcut, şi pe cel aşteptat de Mine ca să fie pe placul Meu.

Eu sunt Fiul Tatălui Savaot, şi glasul Meu umple cerul şi pământul şi locuinţa morţilor când grăiesc, iar cei din morminte aud glasul Meu şi vin la chemarea Mea, şi Mă doare, cu durere dumnezeiască Mă doare că cei vii cu trupul nu dau să audă glasul Meu care-i cheamă pe ei de la moarte la viaţă, de la ei la Mine, ca să fiu Eu bogat de oameni cu iubire de Dumnezeu în ei şi să Mă bizui pe credinţa lor şi pe viaţa lor cea dulce cu inima, cu trupul şi cu mintea şi cu fapta lor cea urcătoare spre cer, spre Dumnezeu, şi care nu se întoarce niciodată la om fără plata ei, fără îndumnezeirea omului după care Eu strig ca să se întoarcă el cu inima sa de la idoli la dragostea cea desăvârşită, care-i dă omului fericirea cea fără de sfârşit, căci Eu sunt fără de sfârşit, şi în om voiesc să fiu aşa. Amin.

O, fiilor copii care vă aşezaţi înaintea Mea punte a cuvântului Meu când el grăieşte ca să-l auziţi voi şi să-l aşezaţi în cartea Mea de azi spre mărturia venirii Mele a doua oară de la Tatăl! O, glasul Meu se aude în locuinţa morţilor mai mult decât pe pământ atunci când vouă vă grăiesc. Am adus la voi pe cei pomeniţi de voi înaintea Mea, şi îi aşez la masă cu voi spre bucuria lor cea de la Mine şi cea de la voi adusă lor, căci Eu peste cele ce-Mi cereţi nu trec, ci împlinesc, căci v-am pus mijlocitori înaintea Mea pentru tot neamul oamenilor care a fost şi care este sub pământ şi pe pământ, ca să fie iarăşi cele două lumi una, fiilor. Dar Eu sunt împăratul Cel nevăzut, căci sunt înconjurat de cetele îngereşti, iar acestea sunt fără de trup, şi de aceea pământenii nu le văd şi nu Mă văd pe Mine, Cel acoperit de îngerii cei nevăzuţi. Eu însă sunt Cel ce sunt, şi îmi fac minunat şi tainic lucrarea, căci sunt Dumnezeul Cel tainic, iar când îi chem pe cei din morminte când voi îi pomeniţi, aceştia, ca şi Mine, înconjuraţi de cetele Mele de îngeri, stau nevăzuţi de om cu voi la masa lor de pomenire, căci ca locul Meu de la voi şi cu voi, nu este altul pe pământ şi în cer. Amin. Cerul este scaunul Meu de domnie, iar pământul este aşternut picioarelor Mele, şi când sunt cu voi cuvânt, de pe tron grăiesc vouă, şi cerul cel nevăzut de om este aici cu voi, şi le spun şi celor ce vin şi vă înconjoară pe voi pentru că sunteţi ai Mei, le spun lor că Eu sunt Făcătorul cerului şi al pământului, al tuturor celor văzute şi nevăzute. Iar acum vin la voi, căci am zis că iarăşi voi veni să judec viii şi morţii, şi împărăţia Mea nu are şi nu va avea sfârşit, şi împreună cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt, Care a grăit şi grăieşte prin prooroci, sunt închinat şi slăvit. Amin.

Mă închin omului şi îl rog să creadă că Eu sunt Cel ce sunt şi că sunt Făcătorul celor văzute şi nevăzute, şi îl învăţ pe el să se închine şi el Mie, şi unul altuia să ne slujim, că Mă doare că l-am făcut pe om şi că el nu se închină Mie şi că numai Eu Mă închin lui şi îl strig prin prooroci să vină de la moarte la viaţă, de la păcat la sfinţenie, că Eu sunt sfânt în cer şi pe pământ, şi am stat în pântece de Fecioară umilindu-Mă ca să Mă nasc din om pentru ca să-l ajut pe om să se nască şi el din cer şi nu din păcat, căci păcatul este chiar moartea omului care naşte şi care se naşte, iar Eu voiesc să-l nasc din cer pe cel născut din om, din păcat de om, şi să fie omul apoi coborât din cer, din mâna Mea născut prin primirea credinţei în Mine şi prin lucrul Meu din el pe pământ apoi. Amin.

O, iată, perdeaua care stă între cele două lumi s-a dat deoparte pentru cei pomeniţi, şi ei stau cu voi la masă, căci cel pomenit ia cu el tot neamul lui cel adormit, aşa cum este el pomenit pe altarul Meu de foc din locul slavei cuvântului Meu care se slăveşte în zilele acestea peste pământ împărţindu-se oamenilor care pot să creadă în Mine, căci am zis acum două mii de ani că vine ceasul când cei din morminte vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu şi se vor scula la glasul Lui. Dar cei de pe pământ nu au avut grijă să-şi facă credinţă şi ochi pentru cei ce aşteaptă de la facerea omului învierea lor la glasul Meu, aşteaptă să-i strig afară. Amin.

Când a intrat moartea în om şi peste om după ce le-am făcut pe toate cele văzute şi nevăzute ale cerului şi ale pământului, i-am spus lui Cain, care şi-a ridicat mâna şi l-a ucis din răutatea inimii lui pe fratele său, i-am spus: «Ce ai făcut?». El şi-a ascuns de Mine fapta sa, iar dacă a făcut aşa, i-am spus: «Ce ai făcut? căci glasul sângelui fratelui tău strigă din pământ la Mine», strigă la Mine viaţa lui Abel, căci viaţa nu piere în veac, şi va pieri numai moartea precum este scris. Amin. O, aşa strigă cei din morminte ca să-i scot şi să le dau iertarea şi viaţa înapoi, şi fericiţi sunt cei ce sunt în trup şi învaţă de la Mine cum să-i scoată dintre morţi pe cei ce aşteaptă viaţa lor cea de la Mine pusă în ei la naşterea lor din om. O, mare taină şi mare lucrare este pomenirea celor ce aşteaptă în locuinţa morţilor ca să se scoale la glasul Meu căruia se roagă cei iubiţi de Mine pe pământ şi de pe pământ.

Binecuvântată să fie pomenirea şi amintirea pomenită pentru cei ce stau la masă cu cei din cer şi cu cei de pe pământ mijlocitori înaintea Mea pentru cei ce aşteaptă Scriptura învierii morţilor şi viaţa veacului ce va să fie, şi pentru care omului de pe pământ îi trebuie credinţă din cer şi vedere din cer şi viaţă din cer prin naşterea lui din cuvântul Meu de azi, care umple cerul şi pământul când el grăieşte din Mine. Amin. Binecuvântată să fie întâlnirea Mea în grădina întâlnirii Mele cu omul. Binecuvântată să fie masa şi întâlnirea Mea cu voi la masă şi cu cei ce vă privesc pe voi pentru că sunteţi ai Mei şi numai ai Mei, copii mijlocitori pentru om înaintea Mea.

Binecuvântată să fie inimioara care iubeşte cu atâta dor lucrarea cuvântului Meu şi pe voi, pentru mântuirea lui şi a celor ce-i voieşte din nou cu el şi cu Mine pe cei ce au fost ai lui după trup. O, fiule care iubeşti cerul, iubirea pentru cer se învaţă din cer şi nu de pe pământ, dar greu înţelege aceasta omul care aude de coborârea Mea de azi cuvânt pe pământ. Să învăţăm noi, cei ce iubim pe Tatăl Meu şi al vostru, să învăţăm noi mereu din cer iubirea cea pentru cer, şi îi vom vedea venind după noi pe cei ce stau în cerurile noastre, în inimile noastre cele pline de cer, ca să umplem cerul şi să golim locuinţa morţilor cea din pământ şi cea de pe pământ, şi să se umple cerul de cei ce iubesc ca în cer pe Dumnezeu şi nu ca pe pământ. Amin. Stai sub iubirea celor ce au iubirea Mea în ei, şi stai cu inima în cer, că pe pământ e omul, şi multă iubire de oameni ne trebuie, căci înţelepciunea Mea în om este duh iubitor de oameni ca să-i tragem pe oameni de la moarte la viaţă. Amin. Eu, Domnul, îi iubesc mult pe cei ce Mă iubesc cu dor, pe cei ce nu se mai iubesc pe ei pentru iubirea lor de Mine şi de cei ce aşteaptă, fără să ştie ei, pe pământ învierea. învierea este mare taină, iar taina ei trebuie învăţată de la Mine, numai să am şcolari la şcoala învierii omului. Amin.

Şi acum, pacea Mea cerească să se sălăşluiască cu lucrarea şi cu rodul ei peste voi, copii mijlocitori la Mine pentru om şi peste cei ce ca nişte copii ca şi voi aşteaptă de la Mine pe pământ învierea morţilor şi viaţa veacului ce va să fie pe pământ. Amin. Fiţi copii cu Tată şi nu fără Tată pe pământ şi în cer. Fiţi copii, căci numai copiii au Tată, iar cine nu mai sunt copii au altceva pe pământ. Fiţi ai Tatălui Meu, copii ai Tatălui, şi Tatăl va purta grijă de voi, căci voi lucraţi cu Mine şi cu Tatăl taina învierii morţilor şi a vieţii veacului ce va să fie şi care este cu cei ce cred ca şi Mine în toate câte Eu am cuvântat cu gura Mea pentru împlinirea lor peste pământ şi peste om. Amin.

Cel ce crede în Tatăl nu mai crede în om, iar în Tatăl se crede prin mărturisire, se crede prin prooroci, căci Duhul Tatălui prin prooroci grăieşte pe pământ. Amin, amin, amin.

03-10-2004