Cu voi sub crucea Mea de azi Mă port şi în ziua aceasta de sărbătoare spre poporul cuvântului Meu de azi, copii care Mă aşteptaţi să vin cu toate împlinirile care mai sunt să se vadă. O, voi Mă purtaţi cuvânt către poporul Meu şi către tot omul care ia din glasul cuvântului Meu cel de sub crucea venirii Mele din cer pe pământ, şi vă băgaţi sub crucea Mea când luaţi din gura Mea cuvântul, căci venirea Mea e grea chiar dacă Eu v-am spus că jugul Meu este uşor ca şi sarcina lui. Dar voi v-aţi învăţat cu greul Meu şi numai sub el staţi şi nimic nu vă este mai uşor de dus ca şi greul Meu de peste voi, ca sarcina Mea care stă peste voi acum când Eu Mă căznesc din greu să împlinesc tot mai văzut pe pământ Scripturile venirii Mele cu tot ce stă în ele scris. Amin, amin, amin.
Scripturile, poporul Meu, învăluie în taina cuvântului lor toate împlinirile lui, căci Eu acum două mii de ani am fost vestit de Tatăl şi de îngerul Meu că voi veni, şi când am venit, am împlinit toate Scripturile cele despre venirea Mea Dumnezeu din Dumnezeu şi Om desăvârşit între oameni, şi toată această minunată vreme a Scripturilor Mele, a cerului pe pământ şi a împărăţiei lui, a fost învăluită în mare taină şi minunat s-a împlinit, iar neamul cel de atunci de pe pământ a trecut pe lângă împlinirile Scripturilor şi n-a ştiut puterea şi lucrarea lor pe pământ, şi omul de atunci şi-a văzut înainte de ale omului, şi a fost neamul oamenilor de atunci ca mulţimea care iese de la vederea şi de la auzirea acelor împliniri, şi apoi ea se întoarce în ale ei de zi cu zi. Eu însă am lucrat atunci pentru toate veacurile care au fost înainte şi după vremea aceea, şi am rămas în cer şi pe pământ Dumnezeul Cel adevărat şi dovedit aşa prin împlinirea Scripturilor celor dinainte vestite pentru venirea Mea prin care M-am făcut om ca să sufăr în mijlocul oamenilor, ca să fiu dispreţuit de ei, şi odată cu aceasta să fiu de mulţi cunoscut prin credinţa lor, şi apoi prin cele mai presus de fire lucrări ale Mele în mijlocul lor, de la naşterea şi până la înălţarea Mea iarăşi întru Tatăl. Amin.
Toată viaţa Mea, toată calea Mea a fost cruce, poporul Meu, căci Eu pentru aceasta Mă făcusem om pe pământ de la Tatăl prin Fecioară, şi eram Fiul Tatălui Savaot şi eram sub cruce pe pământ. îţi spun ţie în ziua sărbătorii crucii Mele cea din lemn şi pe care cu greu am putut s-o port pe trupul Meu cel biciuit şi cel rănit, îţi spun ţie, poporul Meu, că e putere de la Dumnezeu crucea. Ea este o prostie pentru cei de pe căile deşertăciunii lumeşti, care-i numesc nebuni pentru ei pe cei ce au cruce din cer, dar ea este puterea lui Dumnezeu în om şi îl face pe om după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu. Amin.
O, poporul Meu, se resping una pe alta aceste două căi, una cu cruce şi una fără cruce peste om, una cu slavă şi una fără slavă pe ea. Uşurătatea este deşertăciune a deşertăciunilor, şi aceasta nu poate avea loc pe calea omului care are cruce din cer, căci omul care are cruce este din cer, nu este de pe pământ, ci este născut de sus, din cer, şi are ca semn al naşterii de sus crucea, căci Eu sunt Cel ce M-am coborât din cer şi M-am arătat că sunt venit pe pământ din cer, iar taina celor născuţi din cer este crucea cea de pe umărul lor, poporul Meu. Amin.
Am spus acum două mii de ani că nimeni nu s-a suit în cer decât Cel ce S-a coborât din cer, şi iată cât de adâncă este taina naşterii de sus şi pe care omul nu se căzneşte să o pătrundă. Dar pe tine te rog, cu tot cerul de sfinţi şi de îngeri te rog; te rog să o pătrunzi în toate ungherele ei, poporul Meu, ca să iubeşti cu toată puterea sufletului şi a trupului tău taina crucii şi lucrarea ei peste tine, că nu este slavă în cer şi pe pământ ca slava omului cel de sub cruce din cer. Amin.
O, poporul Meu, nu e bună pentru tine cruce de pe pământ. Ia cruce din cer, şi prin ea să mori şi să înviezi, căci numai prin cruce din cer poate omul să moară şi să învieze apoi. Eu ţi-am arătat ce slavă mare îi aduce omului suferinţa cea pentru cer. Eu şi nu omul ţi-a arătat aceasta, ci Dumnezeu ţi-a arătat, fiule învăţat de Dumnezeu pe pământ. Nu mai vorbesc cu omul de taina crucii, căci pentru omul de rând cerul şi crucea lui de pe pământ este nebunie, este prostie, ci vorbesc cu tine şi îţi spun să nu-ţi ai cruce de pe pământ pe umeri şi pe inimă, ci din cer să ai aceasta, căci vai omului care nu are crucea slavei cereşti pe pământ, şi apoi în cer!
Te învăţ, poporul Meu, aşa cum îmi învăţam ucenicii acum două mii de ani, că din multele mulţimi care se purtau pe urma Mea ca să vadă slava crucii Mele pe pământ, Mi-am putut aduna câţiva ucenici, şi pe aceia cu mare răbdare, cu mare grijă, cu adâncă pildă i-am învăţat taina vieţii, viaţa sub cruce şi slava ei peste om. Te învăţ taina vieţii slăvite, iar tu să fii silitor pentru învăţătura cea de la Mine ca de la Cel ce a purtat între oameni crucea slavei cereşti. Amin.
La şcoală pe pământ, unde omul este învăţător peste om, acolo cine nu învaţă rămâne repetent, rămâne în urmă cu mersul şi cu slava cea de pe pământ. La cruce, cine nu stă îngenuncheat şi intrat sub ea, rămâne păcătos, rămâne în urmă cu mersul şi cu slava cea din cer, căci crucea este din cer şi se face omului cale spre slava cea nepieritoare şi care cu trudă şi cu dureri se dobândeşte pe drumul spre ea. Amin.
Eu l-am iubit mult pe om. L-am iubit cel mai mult pe om în vremea Mea cea de sub crucea Mea cea de la om pentru Mine lucrată. L-am iubit pe om, şi iubirea de el Mi-a sfârşit cu totul puterea Mea cea de sub cruce, ca să vadă omul şi să vină să Mă ajute, şi apoi Eu să-l învăţ pe el să vină sub crucea Mea cu crucea lui, cu viaţa lui, cu mersul lui, cu trupul lui sub cruce. A venit Simon din Cirena şi Mi-a dus crucea ca să vadă omul că poate să ducă crucea Mea pentru iubirea Mea de el, iubirea care Mi-a sfârşit cu totul trupul, aşa cum omul ar trebui să-L iubească pe Dumnezeu slăbindu-şi trupul şi dând putere iubirii cea pentru Mine în el, căci trupul omului pofteşte mereu împotriva iubirii cea pentru Mine în om, aşa cum iubirea Mea în om uită de om şi numai la Mine se suie din om, şi cu mare suferinţă iubeşte ea pe Dumnezeu în om, umplându-l pe el de chipul pocăinţei şi al umilinţei prin care omul iartă şi este iertat.
O, poporul Meu, pocăinţa şi lucrarea ei cea plină de darul cel dulce şi cel frumos al umilinţei îl face pe om să se vadă şi să se simtă, să se vadă în afara lui de cei din jurul lui, şi un aşa om nu poate niciodată singur, pentru că este umilit, şi umilinţa este binefăcătoare în jur dinăuntrul omului şi lucrează ea pentru om şi peste om. Eu de aceea v-am spus şi vă spun mereu, fiilor: să nu umblaţi singuri. Nu vă ascundeţi de la faţa Mea, căci diavolul vă scrie la el aceasta, vă scrie că nu aveţi umilinţă şi că aveţi duhul trufiei, şi apoi el are grijă să vă ia din faţa Mea, iar dacă voi nu vă îngrijiţi să vă întoarceţi către Mine cu toate cele ale umblatului singuri, rămâneţi prea mult în cartea lui, iar Eu v-am învăţat mereu, mereu să vă scrieţi în cartea Mea, Cartea Mielului Cel junghiat, ca să Mă scăpaţi de înjosirea pe care Mi-o aduce diavolul pentru umblatul vostru fără înger, fără faţa Mea cu voi, fără pază, fiilor, căci omul de şapte mii de ani s-a învăţat să se ascundă de Dumnezeu şi de omul lui Dumnezeu, ca să le lucreze el pe cele ascunse în el.
O, fiilor cu călăuză peste voi, aveţi în faţa voastră cuvântul Meu şi pe cei ce Mă poartă cu el spre voi, şi cu voi spre Mine. O, nu lăsaţi pe mâine viaţa voastră cea de azi, căci voi trebuie să vă răscumpăraţi viaţa şi nu s-o amânaţi de azi pe mâine. Să audă tot omul de pe pământ că acest mâine pe care omul îl foloseşte mereu pentru ca să se tot amâne cu venirea lui la lumină şi la cruce, este iadul care nu-l lasă pe om să învieze astăzi pentru mâinele cel ceresc şi nu cel vremelnic, pentru învierea cea atât de aşteptată de toţi cei care au amânat pentru tot mereu mâine viaţa lor cea de sub cruce, viaţa cea slăvită la Dumnezeu din om.
O, e zi de sărbătoare a crucii pe care Eu am fost bătut în cuie pentru slava Mea cea de sub cruce şi cea de pe cruce şi cea de după cruce. E ziua sărbătorii lemnului crucii pe care Eu M-am aşezat jertfa cea de-a pururi şi care, scoasă din pământ unde aştepta ziua mărturisirii ei, a fost arătată la noroade ca să se întărească peste ele şi peste timp adevărul cel despre dumnezeirea Mea în trupul Meu luat pe pământ din Fecioară prin rânduiala cea din veci a Tatălui Savaot, Tatăl Meu.
Iar tu, popor al credinţei care se mărturiseşte de două mii de ani prin cruce şi de şapte mii de ani prin prooroci, adună-ţi viaţa sub slava crucii Mele, că pentru tine crucea ta se face ruşine înaintea Mea, iar tu ai suferinţa cuvântului Meu care curge ca râul peste tine ca să te înveţe să stai sub crucea aceasta care se face slavă a Mea şi a ta înaintea Mea, precum este sortit să fie cel care este scris de la întemeierea lumii în Cartea Vieţii Mielului Cel junghiat. Amin.
O, înalţă-te deasupra trupului tău prin umilinţa Mea din tine, fiule care iubeşti slava crucii Mele, căci Eu sunt Cel umilit şi Mă aşez cu toată slava umilinţei Mele în cei ce se dau Mie casă pe pământ între oameni. Amin. Vreau să am popor cu totul în Mine, şi Eu cu totul în el pe pământ. Vreau să am viaţă în cei ce Mă iubesc, şi vreau să fiu văzut în ei cu slava umilinţei Mele care lucrează mult, golindu-l pe om de el însuşi şi umplându-l pe el de slava Mea cea plină de umilinţă. Amin.
O, copii care pătrundeţi cu darul Meu din voi tainele cele mărturisitoare când ele trăiesc în om! Deschideţi cu slavă guriţele, căci voi iubiţi suferinţa Mea în voi, şi aţi făcut din ea slava Mea în voi, şi din voi în mijlocul poporului Meu. Aşezaţi această slavă în cei ce iubesc slava lui Dumnezeu pentru dragostea de Dumnezeu. Daţi înviere lui Dumnezeu în om, că vreau să fac din poporul cel iubitor de cruce din cer, zi de înviere a omului de pe pământ şi împlinirea Scripturii învierii celor ce aşteaptă în morminte slava Mea din voi, slava suferinţei cea pentru venirea Mea cu sunet de trâmbiţă, cu glas de arhanghel, căci îngerul Meu este cu Mine în tot cuvântul Meu, în tot mersul Meu dintre cer şi pământ cu voi spre poporul Meu cel mărturisitor, iar slava crucii Mele este cea mai dulce şi cea mai de sus mărturisire pe care cel iubitor de cer o poate arăta oamenilor pe pământ. Amin.
Slavă crucii Mele cea purtată de om, căci crucea Mea nu are slavă pe pământ decât când omul intră sub slava ei, sub suferinţa ei cea plină de slavă, de slava umilinţei ei care aşează pe chipul omului chipul pocăinţei, semnul împăcării omului cu Mine, Cel ce am purtat slava crucii. Amin.
Eu prin suferinţa Mea din tine te păzesc de moarte şi de toată faţa ei, poporul Meu cel credincios venirii Mele cu Scriptura învierii prin cruce a celor morţi şi a celor vii. Eu prin aşa cruce te privesc cu drag, căci vai celui ce face pe trupul lui semnul crucii fără să ştie ce lucrare are crucea Mea peste om!
Eu prin suferinţa Mea din tine te scap de lume şi de duhul ei. Eu prin crucea Mea din tine şi de deasupra ta te ocrotesc şi te fac ca şi pe Mine. Eu prin slava crucii Mele voiesc să te fac să cunoşti lucrarea slavei cereşti şi plata ei cea de sub cruce şi îmbrăcarea ta mereu în slava Mea, slava împăcării Mele cu omul şi a împăcării omului cu Dumnezeu, poporul Meu. Amin, amin, amin.
27-09-2004
