Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Schimbării la faţă a Domnului

Sunt Domnul slavei! Slava Mea Mă ascunde în ea, că nimeni pe pământ nu poate purta vederea slavei Mele când ea se aude venind ca să Mă fac cuvânt peste pământ, stând acoperit de slava Mea. Amin.

Când Eu Mă arăt omului ales de Mine pentru slava Mea ca să Mă vestească apoi cu ea prin cuvânt de trimitere, acela trăieşte şi nu moare sub lucrarea slavei Mele, dar când el vesteşte slava Mea pe care zice că o vede şi că vorbeşte cu el, acela moare precum este scris, căci se umple de mândrie şi de dor de slavă şi de bucurie şi nu ştie că slava Mea este înfricoşătoare peste om, şi Eu abia îl pot ţine pe om sub ea când vin cuvânt pe pământ ca să Mă ştie oamenii şi să cunoască slava Mea şi viaţa Mea în ei.

E zi de praznic sfânt, poporul Meu. E praznicul aducerii-aminte a slavei Mele când faţa Mea s-a făcut alta, şi cămaşa Mea, strălucitoare, iar cei doi martori cereşti, Moise şi Ilie, care s-au arătat în slavă, vorbeau cu Mine sfârşitul pe care aveam să-l împlinesc în cetatea Ierusalimului, căci Eu îi vestisem pe ucenici că voi pătimi mult, lepădat de mai-marii preoţilor, de bătrâni şi de cărturari, şi apoi voi fi omorât, şi a treia zi voi învia, şi le-am spus: «Dacă vrea cineva să vină după Mine, să se lepede de sine şi în fiecare zi să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze, căci cine va voi să-şi mântuiască sufletul, îl va pierde, dar cine-şi va pierde sufletul său pentru Mine, şi-l va mântui». Le-am spus acestea mai înainte să Mă arăt slăvit în faţa lor, după ce le-am vorbit de moartea Mea cea slăvită, ca atunci când vor vedea slava Mea, şi în ea pe Moise şi pe Ilie vorbind cu Mine înaintea lor pe cele ce voi pătimi, să creadă ei, căci Eu omului ales de Mine îi ajut credinţa prin faptele cele doveditoare prin slava Mea. Amin.

O, fiilor, slava Mea e grea de dus de om, iar vederea ei îl înspăimântă pe om. Când i-am luat pe cei trei ucenici şi M-am suit cu ei în munte ca să-L rog pe Tatăl să le arate lor slava Mea cea de la El şi să Mă mărturisească lor Tatăl că sunt Fiul Lui, ei au fost cuprinşi în slavă şi s-au spăimântat, căci un nor i-a umbrit, şi din nor Tatăl cu glas le-a spus: «El este Fiul Meu Cel ales, de El să ascultaţi!». Iar ei auzind glasul au căzut de spaimă cu feţele la pământ, dar Eu i-am atins şi le-am spus: «Ridicaţi-vă şi nu vă înspăimântaţi!», căci slava Mea trecuse şi rămăsesem doar Eu în ochii lor. Le-am spus apoi să nu se povestească la nimeni cu slava Mea văzută de ochii lor până ce Eu nu Mă voi scula din morţi. Dar ei, înţelegând venirea zilei Domnului şi ştiind că înaintea ei trebuie să vină Ilie să le spună tuturor de venirea Mea, M-au întrebat: «De ce zic cărturarii că trebuie să vină Ilie mai întâi?». Eu atunci le-am spus lor că vine cu adevărat Ilie şi pe toate le va aşeza, şi le-am mai spus că el a şi venit, dar ei nu l-au cunoscut, şi au făcut cu el câte au voit, şi aşa va să pătimească de la ei şi Fiul Omului. Atunci au înţeles ucenicii că Ioan a fost cel care a venit înaintea Mea cu vestea împărăţiei cerurilor pe care Eu venisem s-o aşez peste om şi să fie omul împărăţie a Mea. Amin.

O, poporul Meu, nu înţeleg cititorii Scripturilor Domnului ce este împărăţia lui Dumnezeu. Cerul şi pământul sunt ale Mele, şi pentru om le-am întocmit, şi apoi l-am făcut pe om ca să fac din el împărăţia Mea şi să împărăţesc din el peste pământ, având cerul împărăţie în om, dar n-am putut să-Mi fac stat în om cu împărăţia cerurilor pe pământ şi nu înţeleg cititorii Scripturilor ce este împărăţia lui Dumnezeu. Dar tu eşti cel învăţat de Dumnezeu, poporul Meu, să ştii ce este împărăţia Mea şi locul ei înăuntrul trupului tău care o acoperă pe ea ca să iasă din trupul tău faptele ei înaintea oamenilor, iar ei să-L slăvească pe Dumnezeu şi să înţeleagă slava Lui din mijlocul tău. Mai vârtos decât oamenii însă trebuie să ştii tu slava Mea în care eşti învăluit, şi din norul căreia Tatăl Se slăveşte în Mine cu cuvântul, ca să-l iei tu pe el apoi, şi cu duhul şi cu puterea lui Ilie să-l împarţi oamenilor şi să-l împarţi fiilor lui Israel, ca să se întoarcă şi ei cu inima şi cu faţa lor către părinţii lor cărora le-am dat făgăduinţele, şi să-şi întoarcă părinţii lor inima către ei ca să-i mântuiesc pe ei, că Eu Mântuitor am venit pe pământ şi stau învăluit în slava cuvântului Meu, iar Moise şi Ilie sunt în slava Mea şi Mă sfătuiesc cu ei în toată venirea Mea, iar Tatăl cuvintează prin Mine tot cuvântul Său. Amin.

O, copii care-Mi staţi cărare ca să vin pe ea la poporul Meu şi ca să-i ţin inima şi mintea şi trupul şi sufletul împărăţie a cerurilor şi nu împărăţie a lor! Cine voieşte să vină după Mine, acela se leapădă de sine şi în fiecare zi îmi urmează făcându-se asemenea Mie. O, copii căzuţi la pământ de mărirea slavei Mele şi de greul sub care voi vă pierdeţi pentru Mine puterea sufletului şi viaţa lui ca să-l mântuiţi pe el, ca să mântuiţi pe poporul Meu! O, copii zbuciumaţi şi sleiţi de puteri! Lucraţi, fiilor, cu duhul şi cu puterea lui Ilie pentru aşezarea în om a împărăţiei Mele care străluceşte din om, şi învăţaţi pe cei pe care Eu îi povăţuiesc din cele cereşti şi nu din cele pământeşti şi trupeşti, învăţaţi-i să petreacă înaintea Mea cu viaţă binecuvântată în fiecare zi, aducând-o pe ea înaintea Mea după plăcerea Mea, căci Duhul spune prin Scripturi despre cei fericiţi care locuiesc împreună şi unde Domnul a hotărât binecuvântarea Lui. Amin.

Viaţa binecuvântată este viaţa care stă înaintea Mea cu credincioşie, şi în lumina ei toate ale ei stau şi se văd, căci Eu am spus, şi iarăşi spun: «Dacă vrea cineva să vină după Mine, să se lepede de sine şi să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze în fiecare zi, că cine va căuta să-şi mântuiască sufletul spre bucurii fără Dumnezeu şi spre viaţă uşoară şi fără dureri, acela şi-l va pierde în acestea, dar cine-şi va pierde sufletul său pentru Mine în fiecare zi, acela şi-l va mântui». Şi de ce şi-l va mântui? Şi-l va mântui de moarte, fiilor, căci moartea şi şoapta ei stau mereu la uşa inimii şi a cugetului omului ca să-i câştige omului sufletul, dar cel ce ia crucea, acela să ştie că ea este viaţă, iar viaţa este cea care doare în om, nu cea care se bucură în om şi pentru care omul nu se leapădă de sine.

O, fiilor călăuzitori ai poporului Meu, cel ce se leapădă de sine iubind crucea în fiecare zi şi nu viaţa cea făcută din bucurii nălucitoare, aceluia nu-i trebuie multă dovadă din cer pentru credinţa lui şi pentru viaţa lui cea de sub cruce. Acela îşi pierde mereu sufletul pentru Mine şi nu pentru sine, căci vai celui ce trăieşte pentru sine! Şi cine poate să înveţe şi să trăiască în fiecare zi pentru Mine şi nu pentru sine? Cel ce învaţă aceasta este acela care duce viaţă binecuvântată între pământ şi cer, este acela care iubeşte iubirea care se vede când ea este în om. Amin. Omul fără Dumnezeu, omul fără de iubire se ascunde în sine cu el însuşi, dar omul cel de sub cruce stă mereu cu viaţa lui sub binecuvântare, şi orice gând şi faptă a lui el o aduce lui Dumnezeu ca să i-o vadă şi să i-o ştie Dumnezeu, căci nimeni, fiilor, nimeni nu se poate ascunde ca să nu-l vadă Dumnezeu. Iar voi ţineţi-Mi treaz poporul şi daţi-i viaţă binecuvântată, să am Eu viaţa Mea în fiii Ierusalimului, iar ei să-şi piardă sufletul pentru Mine şi nu pentru ei, căci Eu sunt sfânt, fiilor, şi trebuie să am popor cu viaţă binecuvântată, şi altfel nu. Amin. I-am învăţat mereu să lucreze, i-am îndemnat să lucreze toţi, şi sub lumină să lucreze ca să-i primesc pe ei. Cine nu-şi lucrează în fiecare zi cruce, acela nu face aceasta pentru că nu se leapădă de sine, pentru ca să trăiască pentru sine şi nu pentru Mine urmându-Mi Mie.

O, fiilor călăuzitori şi luminători peste poporul Meu, fericit este omul cel plin de cruce, cel plin de dureri pentru Dumnezeu, că acela are în Mine sufletul său şi primeşte viaţă binecuvântată din cer şi de pe pământ, şi aşa stă cu ea în Mine, căci şi-o câştigă de la Mine şi nu de la el.

O, fiilor, pierdut este omul cel plin de dureri pentru el, cel plin de nemulţumiri în el! Acela are în el şi nu în Mine sufletul său şi nu duce viaţă binecuvântată pe pământ, căci cine stă în el, nu are cine să-i binecuvinteze din cer şi de pe pământ viaţa şi faptele ei, şi nu-şi câştigă viaţă de la Mine, ci numai de la el, şi mare durere se face el pentru Dumnezeu şi pentru cei ce stau pe pământ înaintea Mea cu viaţă binecuvântată. Viaţa binecuvântată este cea care se binecuvintează peste om, iar Eu te-am învăţat, poporul Meu, că nu te primesc dacă nu eşti binecuvântat în toate ale trăirii şi ale vieţii tale şi ale lucrărilor ei. Iar când te învăţ pe tine, pe tot omul îl învăţ, ca să ştie şi să audă tot omul că cel ce voieşte să vină după Mine, să se lepede de sine şi să-Mi urmeze în fiecare zi cu crucea lui, cu viaţa lui cea de sub cruce, cea de sub ascultare, căci fapta cea cu ascultare este păzită aşa cum crucea îl păzeşte pe om când omul o iubeşte şi o cinsteşte şi stă sub semnul ei cu trupul, cu sufletul şi cu duhul său. Amin. Omul care duce viaţă binecuvântată pe pământ, acela este cel ce o pune pe ea înaintea Mea, aşa cum Eu, ducând viaţă de fiu, aduc în toată clipa viaţa Mea şi fapta ei înaintea Tatălui Meu, şi nimic nu fac decât ceea ce-Mi dă Tatăl să port şi să lucrez şi să grăiesc şi să iubesc. Am spus cu cuvântul Meu cel din Tatăl că cine nu-şi are trupul luat din cer, de sus, nu poate să aibă în el împărăţia lui Dumnezeu, nu-l poate avea pe el împărăţia lui Dumnezeu.

Omul trebuie să-şi aibă trup din cer, fiilor. Trupul cel din cer nu mai este trup născut de pe pământ, din nelepădarea de sine a omului care se iubeşte pe sine şi care aşa îşi naşte fii. O, fiilor, cel ce este născut din trup, trup este, şi face faptele trupului, dar cel ce este născut din Dumnezeu, de sus, acela este duh şi nu mai este trup, şi aşa face el faptele duhului şi aşa iubeşte el pe pământ viaţă binecuvântată, făcând din ea cruce, aşa cum am făcut Eu viaţa Mea.

O, fiilor, Eu nu pot să binecuvintez viaţa omului dacă el nu şi-o pune înaintea Mea, iar Eu v-am îndemnat pe voi spre trăiri cereşti care să vă hrănească cu viaţă, care să vă facă să vă lepădaţi de voi, să nu staţi în voi, ci să staţi în lumină. V-am îndemnat să staţi sub călăuză, ca să vă pot primi pe voi, ca să vă pot avea pe voi. O, ce aţi face voi dacă nu v-aş învăţa mereu, dacă n-aş grăi cu voi ca să vă învăţ darul grăirii şi roadele ei cele pline de binecuvântarea Mea pentru voi, pentru grăirile voastre cu Mine? Aţi înţeles voi, oare, de ce v-am spus Eu că nu vă pot primi fără de călăuza Mea de peste voi? A înţeles omul care aude învăţătura Mea de peste voi, a înţeles el că trebuie să se lepede de sine pentru viaţă sub cruce, pentru trăire cu ascultare, şi care-l duce pe om sub binecuvântarea Mea, sub viaţă binecuvântată pe pământ?

O, fii ai oamenilor, şi voi, copii cu care grăiesc pe pământ ca să audă fiii oamenilor durerea Mea de la om! O, numai hoţul nu spune fapta sa, numai acela nu vrea să fie prins, să fie cunoscut, căci acela se iubeşte pe sine şi caută să-şi câştige de partea lui sufletul, dar cel ce cu adevărat ştie ce este sufletul său, acela se leapădă de sine şi îmi dă Mie viaţă în el în fiecare zi şi, stând sub cruce, aşa iubeşte, aşa îşi păzeşte sufletul de viaţa care-l pierde pe om. O, fii ai oamenilor, acum două mii de ani Mi-am acoperit în norul slavei Mele ucenicii, iar glasul Tatălui Meu ascuns în nor a mărturisit ascultarea Mea de El numindu-Mă Fiu al Său de Care să asculte ucenicii Mei, şi aşa a spus din nor Tatăl: «El este Fiul Meu; să ascultaţi de El!». Amin. O, fii ai oamenilor! Fericiţi aţi fi voi dacă aţi asculta de fiii lui Dumnezeu care umblă în lumină înaintea Mea pentru ca să aibă viaţă binecuvântată şi nu ascunsă de la faţa Mea, că nu e om care să se poată ascunde sub învelişul lui ca să nu-l vadă Domnul, Cel ce a făcut cerul şi pământul pentru om.

O, voi, copii care daţi fiinţă cuvântului Meu, voiesc să-i daţi şi viaţă în oameni cuvântului cu care Mă aşez peste voi. Mergeţi cântând cântare de viaţă binecuvântată, şi binecuvântată cu ştirea lui Dumnezeu să vă fie prânzirea cea din ziua aceasta de praznic sfânt, căci Eu am spus: «Nici un măr să nu mâncaţi, nici apă să nu beţi fără Mine, ca să fiţi binecuvântaţi şi nu fără Mine peste voi». Şi apoi, fiilor de sub povara venirii Mele, intrăm din nou cuvânt în carte pentru tot ce Eu am de înscris în ea pentru praznicul Meu de azi cu voi, pentru viaţa voastră întru Mine, pentru faţa voastră înaintea Mea, căci Eu Mi-am schimbat faţa în lumină strălucitoare înaintea ucenicilor Mei, iar voi în zilele acestea trebuie tot mai mult să vă schimbaţi înfăţişarea înaintea Mea, pe cât de mult veţi iubi să umblaţi în lumină, căci Eu lumină am venit să vă dau, şi în ea să vă ţin şi să vă învăţ să fiţi ziua Mea, întâia între zile, căci Eu am făcut mai întâi de toată facerea, de toată fapta, lumina, fiilor.

Cântaţi cântarea „Mântuieşte, Doamne, poporul Tău”, cântaţi cântarea crucii şi prânziţi binecuvântaţi, ca să fiţi în lumina Mea şi să fiţi mai întâi de toate mereu, mereu lumină, fiilor. Amin, amin, amin.

O, poporul Meu, cât de mult ar fi să ţină zilele Mele de praznic pe pământ cu oamenii! O, poporul Meu, cât de mult ar trebui să asculte de tine şi de la tine fiii oamenilor cuvântul venirii Mele! Când slava Mea se aude venind spre voi, copii care staţi acoperiţi în norul slavei cuvântului Meu când el vine, voi apoi îi daţi glas peste poporul Meu, şi Eu stau cu zile de praznic în faţa lui.

O, fiilor copii, fericit este cel ce cu adevărat ştie ce este sufletul său, că acela se leapădă de sine şi îmi dă Mie viaţa lui în fiecare zi şi stând sub cruce aşa iubeşte, aşa îşi păzeşte sufletul său de viaţa care-l pierde pe om. Pe vremea Mea Ioan Botezătorul le spunea celor ce voiau să scape de cruce: «Pui de vipere, cine v-a îndemnat să fugiţi de mânia cea viitoare? Faceţi roade de pocăinţă şi nu vă bizuiţi că aveţi de tată pe Avraam, că Domnul poate şi din pietre să-Şi facă fii, că iată, acum securea stă la rădăcina pomilor, şi orice pom care nu face roade de pocăinţă se taie şi se aruncă în foc. Eu vă botez cu apă spre pocăinţă, dar Cel ce vine după mine vă va boteza cu Duhul Sfânt şi cu foc». Amin. O, fericit este cel ce cu adevărat ştie ce este sufletul său, că acela face roade de pocăinţă şi altfel el nu vine spre Mine. Omul nu ştie ce înseamnă să vină el spre Dumnezeu şi să fie el cu Dumnezeu, şi Dumnezeu cu el. El ştie doar să fugă de mânia lui Dumnezeu, dar ca să-şi ia iubitor crucea şi să-Mi urmeze în fiecare zi, nu ştie omul ce înseamnă aceasta. Mă uit pe pământ şi văd mereu cât de mult s-a făcut tot omul mai mare ca Dumnezeu, cât se iubeşte pe sine omul fără să ştie că prin aceasta el caută să-şi câştige sufletul, şi aşa şi-l pierde. O, cine să-l mai înveţe pe om pocăinţa spre iertarea păcatelor lui, ca să nu se mai aşeze mereu mai mare ca Dumnezeu, mai mult ca Dumnezeu? O, câtă masă de praznic aşez Eu mereu pe pământ pentru viaţa omului, pentru pocăinţa omului, ca să facă el roade vrednice de pocăinţă, prin care să se lepede de sine şi să vină după Mine în fiecare zi sub crucea sa, dându-I lui Dumnezeu sufletul său. Amin.

O, nu se poate omul ascunde sub învelişul lui ca să nu-l vadă Dumnezeu. Când am voit să-l aduc spre pocăinţă pe Cain, care şi-a urât şi şi-a ucis fratele, el a dat să se ascundă în el, dar faţa lui posomorâtă l-a scos în afara lui, căci omul stă în afara lui cu cele din el şi nu poate să se ascundă în el omul. îl îndemn pe om spre pocăinţă, spre iubire, spre încopilărire, spre aplecare, spre răbdare cu înţelepţire şi spre neosândirea nimănui pentru scăparea sufletului său, căci sufletul nu trebuie să şi-l câştige omul, ci trebuie să şi-l piardă ca să-l pot Eu afla pe om sub crucea sa şi să-l învăţ împărăţia umilinţei, împărăţia cerurilor cea plină de umilinţă pe pământ în om, căci slava Mea înaintea oamenilor a fost duhul umilit, iar faţa Mea a fost umilinţa, care Mă slăvea pe Mine în mijlocul celor îngâmfaţi de pe pământ. Amin.

O, copii care staţi sub cruce cu sufletul, cu trupul şi cu duhul vostru când Eu vin cu praznic de cuvânt ca să vi-l dau şi să-l împărţiţi la cei ce ştiu slava iubirii de Dumnezeu împotriva iubirii de sine a omului! Voiesc să daţi viaţă cuvântului Meu în oameni, şi fericiţi vor fi fiii oamenilor care vor asculta de voi, căci cine vă primeşte pe voi, pe Mine Mă primeşte, şi plată de prooroc va lua cel ce Mă primeşte de la voi spre viaţa lui cea pierdută pentru viaţa Mea în el. O, ce frumos ar trebui să înţeleagă oamenii bolnavi de la duhul de sine din ei chemarea Mea care pe tot omul îl îndeamnă spre vindecare de sine! Cei ce sunt bolnavi cu trupul, se duc la spital şi în fiecare zi aşteaptă pe medic la patul lor de suferinţă, iar vizita medicului este aşteptată, căci omul îşi caută alinare suferinţei sale înfiptă în trupul lui. Aşa ar trebui omul să primească şi venirea Mea cuvânt pe pământ, şi să ia de la Mine alifie pentru suferinţa lui, pentru nepocăinţa lui care se face suferinţă în el şi nu dreptate, căci dacă ar fi dreptate, ea l-ar vindeca pe om de suferinţa lui şi l-ar învăţa pe el duhul iubirii de Dumnezeu, duhul care-l îndeamnă pe om la pocăinţă şi nu la fuga de mânia care vine peste om de la nepocăinţa pentru păcate.

O, fii ai oamenilor, de este cineva între voi bolnav, voi chemaţi medicul ca să dea vindecare bolnavului, dar Eu prin Duhul Meu Cel din ucenicii Mei am spus altfel; am spus lor: «De este între voi cineva bolnav, chemaţi preoţii Domnului, care au alifie şi untdelemn pentru uns, şi rugăciune către Dumnezeu pentru vindecare, că mult poate rugăciunea dreptului prin umilinţa sa, şi de va fi făcut bolnavul păcate, îl va ridica pe el, îl va mântui de el pe cel bolnav şi îl va îndemna spre viaţă binecuvântată». Amin.

O, fiilor, cel bolnav de sine şi care se pocăieşte primind duhul umilinţei de duh, acela se face om frumos prin cele frumoase din el, prin roadele pocăinţei lui, căci sufletul lui se face casă a Mea, biserică a lui Dumnezeu. Voiesc prin învăţătura Mea de peste voi să dau viaţă cuvântului Meu în oameni, căci venirea Mea pe pământ cuvânt este doctorie pentru om, fiilor, şi fericit este omul care ascultă sfatul Meu pentru boala sufletului lui aşa cum bolnavul ascultă de sfatul medicului pentru suferinţa trupului lui. Vin vindecător pentru fiecare om care voieşte vindecare de sine. Vin aşa cum vine medicul din uşă în uşă intrând la cei bolnavi ca să le dea doctorie de vindecare. Cei ce ştiu ce înseamnă durerea, aceia Mă primesc, dar cei ce nu ştiu cu adevărat ce este ea, aceia se primesc pe ei, iar pe Mine nu, şi nici pe cei trimişi ai Mei care şi-au schimbat faţa prin slava umilinţei care vine de la ascultare de Dumnezeu ca să-i scape ei de mânia care vine peste cei ce nu ştiu să vină la Dumnezeu atunci când dau să vină pe calea cea cu umilinţă pe ea, pe calea cea cu slava care vine de la Dumnezeu şi nu de la oameni. Amin.

O, fiilor care Mă aşezaţi în carte, am cu Mine pe copilul pe care-l pomeniţi înaintea Mea după şapte ani de la chemarea lui la Mine, căci pe pământ el s-ar fi despărţit de Mine, dar în cer Eu l-am unit cu cei ce slujesc ziua şi noaptea înaintea Mea aducând ei rugăciuni Mie pentru cei de pe pământ. El grăieşte cu voia Mea şi aşa spune el celor ce l-au avut de fiu:

– Voi nu mă mai aduceţi pe mine spre voi! Fiţi cuminţi, fiţi umiliţi prin Duhul Domnului şi lăsaţi-mă pe mine să vă aduc eu pe voi înaintea Domnului, Care m-a făcut rugător pentru voi, căci eu ascult de cei ce m-au trimis spre Domnul mereu, mereu pe pământ ca să ascult de El, şi tot aşa şi în cele cereşti mi-au dat intrare tot ei ca să mijlocesc pentru voi, iar eu ascult de ei, de cei ce mi-au semnat intrarea în cele cereşti atunci când Domnul m-a chemat.

Eu ascult de Domnul în cer, iar voi pe pământ mai vârtos trebuie să ascultaţi de El, că pe pământ e greu de Dumnezeu şi nimeni nu se trezeşte cum se cade atunci când dă să se pocăiască de viaţa cea deşartă, şi sunt mulţi între aceştia care nu au cunoştinţă de Dumnezeu aşa cum s-ar cuveni să aibă, şi aceasta este spre ruşinea lor, fiindcă ei nu ştiu ce este învierea morţilor pe pământ şi în cer, de pe pământ şi din cer. Nimeni nu mai ştie pe pământ că un fel este trupul oamenilor şi un fel este trupul dobitoacelor, că alta este mărirea celor cereşti şi alta a celor pământeşti, iar stea de stea se deosebeşte în strălucire când e vorba de cele cereşti şi pământeşti; şi cum este cel pământesc, aşa sunt şi cei pământeşti; şi cum este cel ceresc, aşa sunt şi cei cereşti, şi vai celor ce nădăjduiesc în Domnul numai pentru viaţa lor de pe pământ, că aceia sunt de plâns între toţi oamenii. Dar voi staţi treji cum se cade şi nu vă lăsaţi înşelaţi, căci tovărăşiile rele strică obiceiurile cele bune, iar voi trebuie să aveţi cunoştinţă de Dumnezeu de la Dumnezeu, Care este cu voi, că învierea morţilor este să dea omul trupul cel stricăcios pe trupul cel nestricăcios; trupul cel de necinste pe cel de mărire, căci aşa este scris de la Domnul: «Se seamănă trupul întru slăbiciune, şi înviază întru putere, căci dacă este un trup firesc, este şi un trup duhovnicesc, căci omul cel dintâi a fost făcut cu suflet viu, iar cel de pe urmă, cu duh dătător de viaţă, fiindcă mai întâi este firescul şi după aceea cel duhovnicesc. Căci precum omul cel dintâi a fost luat din pământ, omul cel de al doilea este din cer, iar noi, după cum am purtat chipul celui pământesc, purta-vom şi chipul celui ceresc».

Fiţi treji cum se cade, căci cum este cel pământesc, aşa sunt şi cei pământeşti; şi cum este cel ceresc, aşa sunt şi cei cereşti, şi aşa să învăţaţi voi învierea, căci mulţi sunt pe pământ între cei ce cred care nu au cunoştinţă de Dumnezeu, şi nu trupul ce va să fie se seamănă, şi de aceea nu înţeleg oamenii cum înviază morţii şi cu ce trup au să vie, şi de aceea oamenii care nu înţeleg nu înviază. Să ia oamenii de la voi tot ce vă spun eu din locuinţa mea cea din cer, şi să se gătească pentru cele ce va să fie pe pământ şi care nu se pot vedea cu ochii celor pământeşti, ba chiar nici de ochii cei duhovniceşti, ci se văd numai cu ochi cereşti acestea ce nu se văd. Amin. Iar voi nu mă mai aduceţi pe mine spre voi, ci fiţi cuminţi şi umiliţi prin Duhul Domnului, ca eu să vă aduc pe voi înaintea Domnului, Care m-a făcut rugător între cei din cer pentru voi prin ştirea celor ce Domnul îi are punte a Sa între cele cereşti şi cele pământeşti. Amin.

– O, poporul Meu, Eu, Domnul, Eu, Cel ce am grăit prin Scripturi acum două mii de ani, Eu sunt Cel ce le împlinesc, căci am spus că vine vremea şi a şi venit când toţi cei din morminte vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu, şi aceia vor învia întru nestricăciune şi vor mărturisi pe Dumnezeu. Amin.

Binecuvântată să vă fie jertfa cea de iubire pentru cel pomenit între cei din cer de voi, cei de pe pământ mijlocitori între cei de pe pământ şi cei din cer. Amin. Căutaţi să aveţi cunoştinţă de Dumnezeu cum se cade să aveţi ca să fie înviere pe pământ, că dacă nu faceţi aşa, mai greu Mă doare de la voi decât de la lumea care nu are cunoştinţă de Dumnezeu. Dar Eu am venit la voi cuvânt pe pământ ca să fiţi vii şi să vă vadă cei morţi şi să învieze la vederea voastră care are în ea slava umilinţei, slavă ca a Mea şi nu ca slava omenească, vindecare din cer şi nu de pe pământ.

Ascultaţi tot cuvântul Meu pus peste voi, fiilor. Ascultaţi de tot cuvântul cel pus peste voi de cei ce sunt pe pământ cuvântul Meu între voi şi nu cuvântul lor, şi primiţi-i deschizându-le, căci orice doctor grăieşte şi se poartă cu cel neputincios după neputinţele lui şi îi dă doctorie după cum sunt slăbiciunile lui, ca să-l aducă spre întregire de trup, de suflet şi de duh. Auziţi-Mă când bat şi învăţaţi să fiţi primitori, căci trimişii Mei dintre voi sunt cei ce vă poartă pe voi spre Mine, şi pe Mine spre voi, fiilor, şi fericiţi veţi fi voi dacă veţi înţelege cum se cuvine taina învierii, trecerea mereu de la moarte la viaţă atunci când greşiţi şi când cei trimişi ai Mei deschid mormintele voastre ca să vă scoată mereu la lumină, şi mereu, mereu să fiţi vii, şi în lumină să iubiţi să fiţi şi să umblaţi înaintea Mea schimbaţi din slavă în slavă. Amin, amin, amin.