Cuvântul lui Dumnezeu la sărbătoarea sfinţilor apostoli Petru şi Pavel

Sunt Domnul Atotputernicul. Sunt Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, şi Aceşti trei una sunt, precum este scris. Amin, amin, amin.

Sunt Dumnezeul cerului şi al pământului şi sunt în cer şi pe pământ deopotrivă, şi cine aude aceasta, să creadă aşa, căci Eu, Domnul, adevăr adevărat grăiesc, şi fericit este omul care este cu adevărat, că acela este, precum Eu sunt. Amin.

Cel ce se face aşternut Mie, acela este pământ bun şi Mă primeşte când Eu ies semănător, şi sămânţa Mea creşte în el şi se face în el împărăţia Mea, iar cel ce nu este pământ bun, acela rămâne piatră şi îşi dă viaţă împotriva sămânţei pe care Eu o semăn peste pământ.

Eu sunt în cer şi pe pământ, şi spun să audă tot pământul şi tot omul de pe el că Dumnezeu este în cer şi pe pământ şi este Cel ce a făcut cerul şi pământul. Amin. Precum omul este în cer şi pe pământ, aşa este şi Dumnezeu, Cel ce l-a făcut pe om după chipul şi asemănarea Sa atunci când l-a făcut. L-a făcut atunci, şi apoi nu a mai putut să-l facă, fiindcă omul se face de atunci din om, fiindcă omul a uitat că el este în cer şi pe pământ, precum Dumnezeu este aşa. Omul a lepădat credinţa în Dumnezeu Făcătorul şi nu mai înţelege ce este cerul şi pământul şi Dumnezeu şi omul.

O, poporul Meu, la cea din urmă sărbătoare a Mea cu tine, după ce am hrănit cu cuvântul gurii Mele mulţimea venită la izvor, la muntele Meu cel sfânt, ţi-am spus apoi să te odihneşti, ţi-am spus să Ne odihnim, şi în Duhul Sfânt să Ne rămână odihna şi unii în alţii să Ne odihnim, Noi în voi, şi voi în Noi, spre viaţă veşnică, fiilor. V-am spus atunci vouă, copii care-Mi primiţi cuvântul când el vă suflă la ureche ca să-l auziţi şi să-l întocmiţi pe pământ, v-am spus să aveţi veghe peste cei ce s-au născut de sus. V-am spus că naşterea de sus e scumpă şi trebuie preţuită de om şi în om, şi păzită să fie, ca nici un vrăjmaş să nu poată peste cel ce rămâne în iubirea Mea şi înfăşurat cu ea. V-am povăţuit pe voi să aveţi grijă de viaţa Mea din fiii Ierusalimului cel nou, din fiii poporului Meu de azi, şi v-am învăţat să ţineţi minte voi şi ei că viaţa este veşnică, iar Eu, Cel veşnic, trebuie să rămân viaţa poporului Meu, iar el să rămână viaţa Mea şi ca Mine să fie, căci cei ce rămân în iubirea Mea sunt asemenea Mie, aşa este scris în Scripturile cuvântului Meu. Amin.

O, fiilor puşi de veghe peste viaţa cea veşnică a poporului Meu! Iubirea care se naşte din Mine în om, este naşterea cea de sus a omului, şi omul trebuie să moară atunci pentru această naştere. Stau cu cuvântul naşterii de sus în mijlocul unui popor pe pământ ca să poată omul care voieşte să înveţe de la Mine că viaţa începe cu moartea şi altfel nu se poate omul naşte de sus. Iubirea care se naşte de sus, din Mine, Cel ce sunt din cele de sus şi nu din cele de jos, nu este iubire de pe pământ. Eu nu sunt născut de pe pământ. M-am născut pe pământ, că pe pământ este naşterea, dar M-am născut de sus pe pământ, şi tot aşa voiesc să-l nasc şi pe omul cel din om făcut. Sunt Cel ce am făcut omul, dar sunt şi Cel ce-l naşte pe om, iar naşterea este de sus, nu este de pe pământ atunci când ea vine pe pământ peste om. Amin.

Eu, fiilor, de când n-am mai grăit cu voi prin carte nu M-am odihnit, ci am vegheat peste voi cu tot cerul sfânt, iar voi aţi vegheat pentru Mine ca să vă fiu vouă Dumnezeu pe drumul Meu cel greu cu voi. Eu v-am spus că Ne odihnim, dar v-am spus că în Duhul să Ne rămână odihna şi unii în alţii să Ne odihnim, Noi în voi, şi voi în Noi spre viaţă veşnică prin naştere de sus, căci naşterea de sus este scumpă şi trebuie preţuită şi trebuie trăită, fiilor, şi trebuie păzită să fie. Amin.

Voi, cei puşi la veghe pentru viaţa poporului Meu care s-a născut de sus, căutaţi să înţeleagă poporul Meu că Eu, Domnul, sunt cu el în cer şi pe pământ. Oricât aţi fi voi de umiliţi, faceţi-i pe toţi să priceapă cuvântul cel rostit de Mine pentru ca să fie aşezat în carte, şi apoi să înveţe carte poporul, nu să rămână neînvăţat.

O, poporul Meu, o, copii ai naşterii de sus, am peste voi tălmăcitori pentru tot cuvântul Meu care vă naşte de sus. Voi trebuie să nu uitaţi că după ce Eu rostesc peste voi cuvânt în carte pentru împlinirea cu ascultare a lucrărilor Mele cu voi, Eu aduc apoi spre lucru lămurit tot cuvântul, şi vă grăiesc prin porţi, fiilor. De prea multe ori însă Eu îmi ascund cuvântul Meu cel cu desluşirea celor aşezate în carte, ca nu cumva să găsesc între voi şovăitori, semeţi, cârtitori, puţin credincioşi, nemulţumiţi sau chiar mândri peste cei ce sunt cuvântul Meu între voi. O, câtă grijă am de voi ca să nu păcătuiţi! O, cât vă ocrotesc ca pe copiii mici şi cât sufăr pentru ca să creşteţi în duh şi nu în trup; în faptele duhului, nu în faptele trupului! Scriptura grăieşte că taina lui Dumnezeu este să ascundă lucrările, iar mărirea fiilor Lui este să le aducă la împlinire, la vedere, la lumină, şi apoi să stea ei în lumina lor, şi aceasta voiesc să vă văd lucrând, şi de aceea vă las câteodată mai mult fără cuvânt în carte, ca să vă probez creşterea sau necreşterea, lucrarea sau nelucrarea, iar voi trebuie să fiţi înţelepţi şi să aveţi credinţă şi iubire cu credinţă, că Eu sunt în cer şi pe pământ, aşa precum v-am spus că sunt.

O, nu vreau să-Mi înghit cuvântul, ci vreau să-l grăiesc ca să învăţaţi de la Mine, din cer şi de pe pământ, din Tatăl, dar şi de lângă voi, fiilor, şi să cunoaşteţi că cei ce vă dau de la Mine nu vorbesc de la ei, ci de la Mine, şi niciodată nu au grăit ei de la ei, dar vă trebuie credinţă şi iubire pentru ea şi pentru puterea Mea cea din om pentru voi, că voi nu trebuie să puteţi prin voi atunci când puteţi, ci Eu să pot prin voi, şi să ştiu de voi ca să pot. Orice stăpân ştie ce este al lui şi păzeşte şi însemnează cu semn sau cu sunet ce este al lui ca să nu piardă ce are, fiilor. Omul îi pune vitei lui talangă cu sunet cunoscut de el, ca atunci când vita paşte pe lângă casa lui, să aibă el încredinţarea că ea este lângă el şi că nu este sfâşiată de fiare sau răpită de hoţi, iar vita paşte şi înştiinţează pe stăpân despre ea şi nu este singură, ci este cu stăpânul ei pe care-l cunoaşte de stăpân. O, fiilor, ce frumos este omul care are cerul în el, că acela nu se depărtează de Stăpânul său pentru Care omul mărturiseşte pe pământ. Omul care are cerul în el, acela naşte sfinţi din oameni, căci cerul are nevoie de sfinţi, iar sfinţii sunt cei mai deştepţi de pe pământ, cei mai luminoşi, cei mai mulţumiţi, fiindcă ei nu au grijă de ei, ci de cei ce sunt pe calea Mea ca să stea aceştia pe ea, ca să-i păzească şi să-i cunoască pe ei şi să-i audă aşa cum omul aude sunetul talăngii vitei care paşte aproape de stăpânul său, de ocrotitorul său, şi apoi ea vine cu strânsura ei şi o aduce stăpânului său spre trebuinţă, spre plata pe care o datorează celui ce poartă grijă de ea. Aşa lucrau apostolii Mei care se duceau şi culegeau agoniseală pentru Dumnezeu, şi apoi ucenicii lor dădeau glas cunoscut, ca să ştie învăţătorii lor despre ei, despre locul şi lucrul lor şi despre strânsura lor. Cel ce aduce pe un om la Dumnezeu ca să fie omul născut de sus, acela se cunoaşte că trăieşte, se cunoaşte că lucrează trăind, că sărează pământul cu Dumnezeu din el, iar rodul lui se face cer, şi cerul rămâne, rămâne în cele ce nu se văd şi se păstrează de plată pentru cel ce-şi strânge în cer, că nimeni nu poate strânge în cer decât dacă este trimis să facă cer din om prin harul cel de sus, prin Dumnezeu, Care este în cei ce El îi cunoaşte, iar altfel omul nu poate strânge în cer, ci strânge în el şi strânge pe pământ, unde totul se arde ca să rămână pământul curat. Eu am spus că fericit este omul care ascultă pe Dumnezeu şi îşi adună acolo unde molia nu strică şi furul nu pierde pe cele strânse de om, dar cel ce nu ia aminte la cuvântul Meu nu poate să-l împlinească pe el, nu poate, fiilor. Omul a spus pe pământ că cine între oameni sădeşte pe pământ un pom, acela nu a trecut în zadar prin viaţă. Iar Eu tot pe pământ spun că cine între oameni este trimisul Domnului şi naşte om din cer dintre oameni luat, acela a trăit cu Dumnezeu în el şi a cules în cer şi are în veci lucrul său şi rodul său. Amin.

I-am învăţat pe ucenicii Mei duhul smerit pe care Eu îl aveam înaintea Tatălui Meu şi din care-Mi hrăneam viaţa şi umilinţa ei, şi le-am spus lor aşa: «Voi să nu vă numiţi „rabi”, că Unul este învăţătorul vostru: Hristos, iar voi toţi sunteţi fraţi». Nu ştiam cum să-i învăţ mai frumos viaţa cea din cer, umilinţa care ţine omul în viaţă şi în Mine şi lucrarea cea bineplăcută lui Dumnezeu, că iată, o mulţime de lucrări zice omul că face peste oameni în numele Meu, dar acestea nu sunt plăcute Mie când omul se numeşte pe sine „rabi” în numele Meu şi când el nu seamănă cu Mine, că omul este păcătos pentru că nu este umilit, pentru că uită că numai Eu sunt învăţătorul celor ce vor să înveţe viaţa cea veşnică, fiindcă numai Eu i-am arătat omului viaţa Mea şi moartea Mea şi învierea Mea, şi omul nu vrea să înveţe că viaţa începe cu moartea şi că pentru viaţa lui şi pentru învierea lui el trebuie să se dea jertfă bineplăcută Mie şi nu lui şi nu omului care-i dă lui slavă.

O, nu mai este om credincios în Dumnezeu pe pământ, că nu ştie cum, că nu are cine să-l înveţe cum să fie credincios. Cei credincioşi sunt cei ce nu se închină oamenilor şi idolilor lor şi plăcerilor omeneşti. Eu numai pentru aşa oameni intru în cuptorul de foc care arde de nouă stânjeni pe pământ şi în care toţi oamenii ard, dar după cei credincioşi Eu Mă bag în cuptor când omul aţâţă şi mai vârtos focul împotriva lor, Mă bag după cel credincios şi Mă arăt Cel minunat întru cei sfinţi ai Mei, iar numele Meu este slăvit în veci prin cei credincioşi. Amin.

M-am coborât în cuptorul de foc la cei trei tineri care mergeau prin mijlocul văpăii lăudând pe Dumnezeu şi am prefăcut văpaia în răcoare pentru cei credincioşi. Nu era atunci nici voievod, nici profet, nici stăpânitor, nici ardere de tot, nici jertfă, nici tămâie, nici loc de pârgă ca să afle omul har. Ei însă Mi-au adus în mijlocul focului inimă înfrântă şi duh umilit pentru ei şi pentru tot poporul lui Israel împilat din pricina păcatelor lui, şi îmi ziceau: „Primeşte, Doamne, jertfa noastră înaintea Ta ca să îmbunăm faţa Ta, fiindcă cei ce nădăjduiesc în Tine, nicicând nu vor rămâne ruşinaţi. Poartă-Te cu noi după îndurarea Ta şi mântuieşte-ne prin faptele Tale minunate şi dă slavă numelui Tău, Stăpâne, ca să se ruşineze cei ce ne împilează şi să ajungă de ocară puterea lor şi să fie doborâtă virtutea lor, ca să cunoască ei că Tu eşti singur Dumnezeu şi Te slăveşti în tot pământul prin cei credincioşi ai Tăi.” Amin.

O, poporul Meu, plâng cu Tatăl şi cu sfinţii după om credincios pe pământ. Nu mai ştie omul să aibă de tată pe Dumnezeu. Dacă vine un altul în numele Meu, pe acela îl primeşte omul. O, fiilor, nu mai este sare pe pământ. O, cât aş vrea să vă spun multa Mea durere şi s-o purtaţi, că este grea s-o port singur, fiilor. Fiţi sare pe pământ, nu numai să mâncaţi sare şi atât. Sarea nu este bună dacă nu sărează. Nu e sare sarea dacă nu sărează. Fiţi voi sare, fiţi şi pentru voi şi pentru cei de pe pământ, şi veţi înţelege atunci că tot ce dau Eu să vă dau prin cei ce-i am între voi cuvânt, e sare pentru voi ceea ce vă dau ei, nu sare de usturat, ci sare de sărat, dar dacă nu luaţi de la ei pentru voi sare, pentru gustul cel bun al vostru cuvântul lor, atunci voi nu veţi săra niciodată pe pământ. Dacă nu veţi şti să credeţi ce este sarea, vă va judeca sarea pe care o mâncaţi când vă faceţi cu ea gustoasă mâncarea cea pentru trup, fiilor. O, nu vă supăraţi pe Mine pentru ceea ce grăiesc Eu vouă. I-am luat pe cei ce-Mi stau porţi şi le-am arătat vorbirea Mea cu ucenicii pe care i-am format prin învăţătură cu dulceaţă sau cu mustrare. O, fiilor, cei ce mănâncă sare nu mai sărează pământul, căci sarea întreţine carnea ca să nu se strice sau ca să crească spre pierderea puterii sufletului care înseamnă Dumnezeu în om. Cei ce mănâncă sare sunt prinşi de gusturi şi de sete de cele de pe pământ, iar cei ce nu mănâncă sare sunt plini de suflet şi nu de trup, şi cresc în duh şi în har şi sunt împărăţie care nu piere. Fiţi sare pe pământ, şi apoi fiţi ascultători de Duhul Sfânt, Care suflă unde voieşte, Care umblă cu voi ca să săreze pământul cu viitorul vostru cel de la Mine, fiilor. Nu fiţi trup, ci fiţi duh, ca să biruiască duhul asupra trupului şi să fiţi sare precum Eu sunt, căci altfel, puţin aluat dospeşte toată frământătura şi nu se poate să fie aşa, ci trebuie toţi până la unul să fiţi sălaşe ale Mele în care Eu să-Mi sprijin hrana cea pentru viaţa omului care nu-L mai are de tată pe Dumnezeu pe pământ.

Eu sunt în cer şi pe pământ şi vă învăţ împărăţia Mea în voi şi v-o deschid ca să se vadă. La unii cu dulceaţă bat, iar la alţii cu mustrare bat. Nu vă temeţi de Mine. Eu vă cunosc şi ştiu cum să vă fac bine, numai să Mă primiţi, căci v-am născut de sus şi îmi sunteţi datori cu viaţa, fiilor. Mustrarea nu vă stinge duhul, ci vi-l încearcă şi vă arată ce duh aveţi, şi vă învaţă să aveţi Duhul lui Dumnezeu, căci scris este: «duhul proorocilor se supune proorocilor», şi voi aşa veţi învăţa şi veţi şti să scoateţi din voi iubirea de sine, care alungă chipul cel frumos şi seninul Duhului Sfânt din voi.

O, fiilor învăţaţi de Dumnezeu, să ştiţi că greşalele, chiar şi cele care vă par vouă neînsemnate, tocmai acelea vă prind sub ele şi vă dăunează încetul cu încetul mai mult decât cele mari care vă deschid mari ochii ca să vedeţi spinii de pe cale. Am spus că cine este al tău, acela este cel ce te primeşte cu mustrarea, cu iubirea ta pentru el. Eu, pe cei care veneau la Mine cu toată iubirea lor ca să le-o fac pe ea din iubirea Mea, Eu lucram peste ei nu deodată, ci cu răbdare mare până ce vedeam că supunerea lor îi făcea să Mă primească. Numai rău îşi face omul care nu lasă, care nu vrea, care nu aşteaptă în prag, care nu primeşte adevărul cel despre el şi care se arată în afara lui dinăuntrul lui, numai rău îşi face când nu deschide uşa pentru orice oaspete care-i aduce lui bine ca să înveţe drumul spre el al îngerilor, ca nu cumva să păţească ce a păţit Adam, prin care, pentru el că nu a fost primitor şi cinstitor de Dumnezeu, au căzut îngerii, neavând ei unde să se mai odihnească, şi apoi Eu, Domnul, am început lupta pentru câştigarea înapoi a bucuriei şi a odihnei îngerilor Mei în om.

O, fiilor, o, fiilor, o, fiilor scumpi, scumpă este viaţa voastră înaintea Mea, iar voi trebuie să vă înţelegeţi bine cu Mine, şi Eu să Mă înţeleg bine cu voi, că altfel vă înţelegeţi pe voi, iar pe Mine Mă scoateţi din voi şi vă simţiţi neînţeleşi şi daţi să vă înţelegeţi voi între voi, iar Eu plâng afară dacă este aşa. O, numai oamenii neînţeleşi pentru cele din ei, numai aceia se înţeleg între ei, şi este bine ca omul să fie sfânt şi mulţumit întru Mine, fiindcă cei sfinţi nu se bizuie pe ei înşişi, nu se înţeleg între ei, ci întru Mine. Amin.

O, e păcat să stea trupeşte fraţii în obşte, e păcat, fiilor. în obşte trebuie să stea mai mult duhovniceşte fraţii, că dacă ei nu stau aşa, se bat între ei cu cuvinte pentru cele trupeşti şi fireşti şi pământeşti, iar Eu am învăţat biserica şi au învăţat-o şi apostolii Mei unitatea duhului întru legătura păcii, iar Eu să fiu învăţătorul Care toarnă viaţă în voi. Amin.

O, poporul Meu, am ridicat porţile şi am intrat ca să te păstoresc. Le-am spus lor: ridicaţi, porţilor, pragurile voastre cele de sus, ca să intru, căci sunt împăratul slavei, şi ca să hrănesc neamul celor ce umblă după Domnul căutând faţa Lui! Amin.

O, ce frumos e să faci tu, poporul Meu, tot ceea ce-ţi spun Eu, şi nimic din ceea ce-ţi spui tu! Ce Dumnezeu fericit aş fi Eu pe pământ cu tine dacă aş fi Eu şi voia Mea dorirea ta, şi ce fericit copil eşti tu când lucrezi aşa, şi apoi să-Mi spui: „Ce scumpă este mila Ta, Doamne, şi ce scăpare găsesc în ea cei ce Te caută, şi ce râuri de desfătări curg din Tine peste ei! Tinde Tu mila Ta celor ce Te cunosc, celor drepţi cu inima, Doamne”.

O, poporul Meu, ce frumos este cuvântul Meu! Frumos ca Mine este el, şi tot aşa trebuie şi tu să fii, şi să-L faci pe Domnul în tine cu tot ce este El, ca să afli fericirea pe care au gustat-o apostolii Mei după ce harul Duhului Sfânt i-a învăluit pe ei. O, e mult de când te-am lăsat fără Mângâietorul Cel de la Mine, dar dor Mi-a fost să Mă chemi, să Mă aştepţi, să ştii să aştepţi pe Domnul şi să stai în veghe şi în neîncetată rugă şi strigare după Mine. Te-am învăţat să te odihneşti şi să-ţi fie odihna în Duhul Sfânt, şi unii în alţii să Ne odihnim spre viaţă veşnică, cu răbdare şi cu iubire, poporul Meu.

Ucenicii Mei cu care am călătorit pe pământ când am venit de la Tatăl şi pe care i-am născut de sus ca să fie născuţi şi nu făcuţi de om, voiesc şi ei să vă aline inimioarele şi duhul din ele, căci Duhul Cel Sfânt face unire cu inima în om şi atunci trupul şi sufletul şi duhul omului se fac sălaş pentru împărăţie de cer. Amin. Vă las o clipă să vă hrăniţi şi să rumegaţi hrana ce v-am adus-o Eu, şi veţi mânca apoi din gura ucenicilor Mei, căci orice ucenic desăvârşit este ca învăţătorul său, Iisus Hristos, şi cine-i primeşte pe ei, pe Mine Mă primeşte, şi tot la fel lucrează şi împlinesc şi cei ce vă primesc pe voi din partea Mea, copii vestitori ai cuvântului Meu peste Ierusalim. Ucenicii Mei stăruiesc la Mine pentru toată făptura ca unii care au cutreierat şi cutreieră lumea, şi se roagă Mie şi spun ca în Scripturi şi nu ca de la ei, şi spun aşa:

– Deschide, Doamne, urechea Ta spre cei ce Te strigă pe cale. O, dacă Tu ai ţine seamă de fărădelegile lor, ar mai putea sta cineva în faţa Ta, Stăpâne? La Tine însă mai vârtos este să ierţi, ca omul să-Ţi dea apoi mărire şi în Tine să nădăjduiască el, că în cuvântul Tău stăruieşte cel ce Te cheamă aşteptându-Te.

Iar tu, Israele nou-născut, pune-ţi nădejdea în Domnul, că în mâna Lui stă milostivirea, şi mult belşug de mântuire este întru El, şi El te va izbăvi mereu, că minunat este El întru cei credincioşi Lui. Amin, amin, amin.

– O, poporul Meu, aşteaptă ucenicii Mei lângă Mine, lângă tine, ca să le dau grai în mijlocul tău, că Eu cu sfinţii călătoresc şi le dau bucuria unirii cu cei de pe pământ care au ajuns sfârşitul veacurilor şi împărăţia cerurilor prin credinţa care-i face pe ei moştenitorii harului cel de sus. Amin.

învăţaţi să staţi la masă şi să mâncaţi, şi să aveţi poftă de mâncare la masa Mea cu sfinţii şi cu voi, şi apoi să creşteţi prin hrana aceasta, că e hrană din cer şi vă creşte pentru veşnicie, fiilor. Dar cine mănâncă la masa Mea să înveţe să nu o amestece cu cea din lume, căci voi nu sunteţi ca lumea care amestecă totul ca într-un butoi, ci Eu v-am scos din lume ca nici voi să nu fiţi din lumea aceasta precum nici Eu nu sunt, căci lumea nu are nimic în Mine. Iar când sunteţi învăţaţi din cer şi îndreptaţi de Domnul, o, nu vă tulburaţi, ci bucuraţi-vă, fiilor, că tot ce vine de sus e de la Duhul Sfânt, şi minunată este lucrarea Lui întru cei credincioşi Lui. Amin, amin, amin.