Glasul Meu este Duhul Sfânt, Care deschide cerurile şi Se coboară pe pământ. Sunt împăratul slavei. Amin, amin, amin.
Deschideţi-Mi, voi, copii care-Mi staţi porţi de intrare a Mea cuvânt în carte, căci sunt împăratul slăvilor cereşti. Văzduhul grădinii întâlnirii e numai slavă în cete-cete de sfinţi şi de îngeri, iar cei adormiţi şi pomeniţi pe jertfelnicul de foc de la ieslea cuvântului Meu sunt în uimire, sunt în fericire că vă au pe voi mijlocitori şi salvatori din partea Mea.
Pace vouă! Toţi cei adunaţi pe lângă voi în grădina întâlnirii, să ia din pacea Mea de peste voi şi să se umple de taina ei. Amin. E praznic de Duh Sfânt şi vi-L dau să-L aşezaţi pe pământ cuvânt, căci cei din cer sărută pământul şi urmele Mele dintre voi, copii ai slavei Mele din zilele voastre. Sărutare şi Duh Sfânt aşez Eu, Fiul Tatălui Savaot, pe creştetul vostru, căci aţi trudit la porunca Mea şi M-aţi aşezat cu sărbătoare de cuvânt înaintea celor chemaţi să bea de la Mine, căci fericiţi sunt cei ce cred şi vin şi iau şi se aşează după voia Mea înaintea Mea acum când iarăşi vin de la Tatăl pe pământ, iar Eu la toţi le amintesc cuvântul pe care acum două mii de ani l-am rostit şi am zis: «Eu sunt Lumina lumii. Cel ce îmi urmează Mie nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii». Amin, amin, amin.
Iar acum, voi, fiilor unşi de Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, Dumnezeul vostru, ridicaţi spre Noi mânuţele şi cereţi pe Duhul Sfânt, Care sfinţeşte toate, să binecuvinteze cea de a doua fântână scoasă de voi deasupra în grădina întâlnirii, căci Eu rostesc şi spun: Se binecuvintează şi se sfinţeşte prin cuvânt şi prin darul Duhului Sfânt apa aceasta spre tămăduirea celor ce vor bea din ea, în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin, amin, amin.
îngerul Meu, arhanghelul Mihail, şi lângă el arhanghelul Gavriil, şi lângă ei toţi îngerii slavei Mele care ascultă de Mine, să străjuiască de acum şi pururea fântâna ieşită din pământ şi din apele cele adânci în grădinile Mele cu voi. Amin. Iar voi să fiţi mereu cei ascultători şi numai de Noi să ascultaţi pe pământ, căci voi sunteţi fiii lui Dumnezeu în mijlocul fiilor oamenilor, iar cei ce nu ascultă de Mine prin voi nu vin să-Mi urmeze Mie ca şi voi, ci umblă în întuneric şi nu au lumina vieţii. Am făcut din voi viaţa Mea pe pământ, căci viaţa este lumina oamenilor, dar întunericul nu o cuprinde pe ea, iar cei ce nu o cuprind pe ea rămân în întuneric.
O, ce frumos este cel ce are viaţă, ce frumos! Iar cel ce nu o are pe ea nu este frumos, ci este în întuneric. Dar Eu vin cu duh de viaţă peste pământ, şi el pluteşte pe deasupra gata să se aşeze peste om, căci n-am venit cu el de la Mine însumi, ci Tatăl M-a trimis ca să fac început de cer nou şi de pământ nou pe pământ, şi vă am pe voi martori ai venirii Mele cuvânt care vine la voi cu norii, vuiet din cer ca de suflare de vânt care vine repede aşa cum şi acum două mii de ani l-am adus peste ucenicii Mei, iar în cartea legii este scris că mărturia a doi sau trei oameni este adevărată.
Le-am zis acum două mii de ani fariseilor: «Eu sunt Lumina lumii, iar cel ce-Mi urmează Mie nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii». Iar ei Mi-au spus: «Tu mărturiseşti despre Tine însuţi, şi mărturia Ta nu este adevărată», dar Eu le-am răspuns şi le-am zis: «Chiar dacă Eu mărturisesc despre Mine însumi, mărturia Mea este adevărată, fiindcă ştiu de unde am venit şi unde Mă duc, iar voi nu ştiţi de unde vin şi nici unde Mă duc, fiindcă nu puteţi să daţi ascultare cuvântului Meu, căci voi judecaţi după trup, iar Eu nu judec pe nimeni, şi chiar dacă Eu judec, judecata Mea este adevărată, fiindcă nu sunt singur, ci Eu şi Tatăl, Cel Care M-a trimis pe Mine, iar în legea voastră este scris că mărturia a doi oameni este adevărată». Şi iarăşi le-am mai spus aşa: «Voi sunteţi din cele de jos; Eu sunt din cele de sus. Voi sunteţi din lumea aceasta; Eu nu sunt din lumea aceasta, şi dacă nu credeţi că Eu sunt şi că una cu Tatăl sunt, veţi muri în păcatele voastre; şi când veţi înălţa pe Fiul Omului, atunci veţi cunoaşte că Eu sunt şi că de la Mine însumi nimic nu fac, ci precum Tatăl Mă învaţă, aşa grăiesc, şi El este cu Mine şi singur nu Mă lasă, fiindcă Eu pururea fac cele plăcute Lui». Amin.
O, fiilor care-Mi staţi porţi de intrare în Ierusalim, se apropie praznicul cincizecimii cuvântului Meu care a suflat vuiet din cer ca de suflare de vânt şi s-a scris pe pământ, şi din el s-a născut popor de nou Ierusalim, căci cuvântul Meu a chemat şi a ales, şi apoi a făcut popor credincios. Amin. Mă las cu mângâiere de cuvânt şi vă umplu de har ca să împărţim din Mine peste cei care cu dor în suflet au venit la izvor. în ziua care a trecut le-am grăit şi i-am învăţat că dorul de Mine este viaţa Mea din om, şi încă îi învăţ şi azi şi le spun că vreau ca dragostea Mea care se face cuvânt peste pământ şi peste om şi prin care toate s-au făcut şi iarăşi se fac în cer şi pe pământ, să-i cuprindă pe ei în ea, iar ei să se lase cuprinşi, căci fără ea nimic nu se face, ci numai prin ea. Amin.
Când am făcut la început cerul şi pământul cu cuvântul Meu cel dintru început, cu dragostea Mea şi a Tatălui le-am făcut, iar cuvântul acesta este dragoste, şi toate prin el iarăşi se fac, şi fără el nimic nu este, şi nici viaţă fără el nu este. Vă învăţ şi în ziua a doua a sărbătorii de Duh Sfânt pe voi, cei adunaţi la slava Mea cea din mijlocul poporului cuvântului Meu. Aşezaţi-vă, vă spune Fiul Tatălui Savaot. Cuvântul Meu este viaţă, iar viaţa este lumina oamenilor.
Luaţi viaţă, luaţi lumină şi faceţi-vă sălaş al Duhului Meu, căci duhul omului Mă scoate pe Mine din om şi Mă lasă afară. O, vă învăţ să nu fiţi din lumea aceasta, ci să ieşiţi din ea aşa cum au ieşit cei din care Eu Mi-am făcut popor ascultător de Dumnezeu acum, la sfârşit de timp. Lumea va bea curând din vinul aprinderii mâniei Mele, că de şapte mii de ani rabd plângând în Tatăl, şi Tatăl plângând în Mine pentru omul cel rătăcit de rai, căci nu omul a fost cel care a pierdut raiul, ci Domnul l-a pierdut. Raiul este odihnă şi viaţă fără de sfârşit, iar Eu şi cu Tatăl Ne-am pierdut odihna acum şapte mii de ani când omul a călcat peste rai şi l-a stricat prin păcat şi l-a strivit prin semeţie, căci s-a ridicat şi s-a voit mai mare ca Dumnezeu, şi atunci Dumnezeu a pierdut raiul, şi de atunci umblă Dumnezeu pe pământ după om, umblă fără odihnă, umblă plângând, iar slava Lui este durerea, durerea şi bucuria de a-l găsi pe om. Amin.
Omul a fost să fie raiul lui Dumnezeu, odihna lui Dumnezeu, şi Dumnezeu l-a pierdut pe om. Dumnezeu a pierdut raiul, nu omul l-a pierdut. O, cum să-Mi găsesc iarăşi raiul? Hai, Tată, să punem în om dorul de Noi, Tată Savaot! Dorul de Noi este viaţa Noastră din om, Tată. Amin, amin, amin.
– O, Fiule Emanuel, o, copil al Meu, Cel Unul născut din Mine mai înainte de vecii! Cu lacrimi îl rugăm pe om să se întoarcă în Noi, şi Te trimit cuvânt pe pământ, Fiule scump, dar lumea nu are nimic în Noi. Mi-e milă de Tine, tată. Eşti Fiul Meu Cel iubit, întru Care am binevoit la început pentru om şi, iarăşi, acum două mii de ani şi, iarăşi, acum, la sfârşit de timp, copil al iubirii Mele pentru om, că Eu pentru om Te-am născut din Mine mai înainte de toţi vecii, ca să fii Tu Unul născut precum Eu, Tatăl, Unul sunt, şi întru Tine sunt, aşa cum Tu întru Mine eşti, şi cine Te-a văzut pe Tine M-a văzut şi pe Mine, Fiule durut după om, ca şi Tatăl durut.
O, ce dulce cuvânt eşti, Fiule, Cuvântule al Meu! Dar lumea şi duhul ei nu ştie, nu vrea să-L ştie pe Cuvântul, căci Tu nu eşti din lume. Mi-ai făcut popor, Fiule, şi nici el nu este din lume, şi lumea nu-l iubeşte pe el pentru că nici el nu mai este din lumea aceasta, ci este din Tine, Cel ce iarăşi îl faci pe om şi lucrezi la facerea din nou a lumii, şi tot cu cuvântul lucrezi, ca şi la început, şi lucrezi prin fii nou-născuţi din Tine, din cuvântul cel de sus care vine în mijlocul lor din gura Ta vuiet din cer, ca de suflare de vânt care vine repede şi îi cuprinde pe cei ce Te aşează în cartea Ta din zilele acestea, căci Eu, Tatăl, iarăşi Te-am trimis după om. Cu lacrimi îl rugăm pe om să iasă din lume şi să se facă dor, căci dorul de Noi este viaţa lui Dumnezeu în om, Fiule plin de dor după om, ca şi Tatăl plin de dor. Iar acum, în a doua zi a sărbătorii Noastre din mijlocul poporului Tău şi al Meu, învaţă-i Tu, Cuvinte al Meu, învaţă-i iar şi iar dorul de Noi, ca să Ne facem casă Ţie şi Mie în cei ce au venit la chemarea Ta la izvor, căci dorul de Noi este viaţa din om. O, ce frumos îi înveţi Tu din Scripturi credinţa în Tine pe cei ce s-au adunat la trâmbiţarea Ta, că Tu prin poporul Tău cel micuţ voieşti să vânezi lumea şi s-o aduci la Tatăl Tău. O, mai sunt, Fiule scump şi înlăcrimat şi de dor zdrobit, că dor îţi este de om şi de Tine în om, iar dorul Tău este din Mine, tată; mai sunt din cei ce nu stau aplecaţi sub Baal, şi voiesc să Ţi-i dau şi să-i aduci la Mine şi la Tine şi să faci din ei sălaşe de Duh Sfânt, şi omul să se întoarcă acasă, Fiule însuspinat după casă, căci omul este raiul Nostru de odihnă, omul care se face chipul şi asemănarea Noastră, şi apoi odihna Noastră. Amin.
Hai, cu cuvânt dulce, hai şi iarăşi învaţă-i pe cei adunaţi, că Tu eşti cuvântul Meu, Fiule. Cuvântul Tatălui Savaot Tu eşti, şi Tatăl Se preaslăveşte în Tine şi în cuvântul Tău şi Te preaslăveşte, iar Tu preaslăveşte-Te în cei prin care azi Te mărturiseşti, în cei ce Te mărturisesc, Fiule scump. Amin.
– O, Tată, preaslăveşte-Te întru Mine, ca să creadă lumea că Tu iarăşi M-ai trimis, Tată. Fă cale cuvântului Meu peste pământ, că poţi, Tată. Ajută-i pe cei mici şi plăpânzi ai Mei şi ai Tăi ca să poată ei să Ne dea lumii, şi lumea să iasă din ea şi din duhul ei şi să Ni se dea de casă, căci lumea a ajuns la sfârşit şi trebuie să se întoarcă la Noi, Tată. Amin.
Iar voi, cei ce sunteţi ai Mei şi ai Tatălui, rugaţi-vă pentru întoarcerea omului acasă, şi să se facă omul casă lui Dumnezeu, raiul lui Dumnezeu, odihna Tatălui şi a Fiului şi a Duhului Sfânt, pentru care omul a fost zidit. Amin.
O, omule venit la izvor ca să auzi de la Mine, şi tu, omule care nu vii şi nu auzi, şi tu, cel ce auzind nu auzi! O, ce frumos te învăţ din Scripturi ca să crezi tu apoi că Tatăl M-a trimis! Auzi glasul Meu, omule, şi învaţă şi te aşează în dorul care te cheamă să-L iubeşti pe Dumnezeu cu duhul, cu trupul şi cu sufletul tău. Dezleagă-ţi încuietorile cu care ţi-ai închis sufletul. Vino cu duhul şi cu trupul la Mine, ca să aibă sufletul libertate, căci sufletul tău este de la Dumnezeu. Pace ţie, că tu nu ai pace nici atunci când tu simţi că o ai pe ea, că sufletul tău care este de la Mine plânge, şi Eu îl aud şi îţi spun că plânge. Plânge Dumnezeu după tine, omule, şi te cere de casă a Lui. Dă-te Lui de sălaş, că numai El va mai rămâne între cele ce vor fi iarăşi noi toate; El şi cu ai Lui care s-au dat şi se dau Lui sălaş şi împărăţie a cerurilor Lui.
M-a trimis Tatăl, omule. Nu de la Mine însumi îţi grăiesc. Tatăl grăieşte întru Mine, iar mărturia Noastră este adevărată, căci El este cu Mine şi singur nu Mă lasă, fiindcă Eu fac cele plăcute Lui. Cel ce nu-Mi urmează Mie este în întuneric, şi el nu cunoaşte întunericul şi nu are cine să-i spună ce este întunericul. întunericul este omul cel dinăuntru, iar cel ce stă înăuntru nu se vede, şi este în întuneric, iar lumina este cea care luminează din om în afara lui, şi ea se vede, căci lumina vede şi se vede, şi întunericul nu o cuprinde pe ea.
Vai celor ce dau să Mă mărturisească pe Mine arătându-şi odată cu aceasta prin cele din afara lor întunericul lor! Aceia nu pot fi lumină. Să se depărteze de pe calea Mea aceia, şi dacă vor, să înveţe mai întâi ce este calea, şi apoi să se uite bine pe ea şi în ea şi nu oricum să se uite, şi apoi să aleagă şi să se aleagă. Cei ce grăiesc de capul lor în numele Meu, zic ei, aceia nu au învăţător şi nu se lipeşte de ei învăţătorul, căci sunt îngâmfaţi aceia, iar învăţătorul cel de la Mine nu trage la aceia, căci el are Duhul Meu cu Care el cunoaşte pe cei ce sunt în întuneric.
Vin învăţător pe pământ, că Eu sunt Unul singur învăţător, iar omul este om, şi dacă vrea să fie mai mult decât atât, să intre la învăţat şi să se facă ucenic ascultător şi mărturisitor al celor ce Eu le rostesc cu însăşi gura Mea peste pământ şi peste om. O, e plin pământul de hristoşi mincinoşi care stau pe nisipul mării, iar Cel adevărat Eu sunt, şi sunt Unul singur şi fac cele plăcute Tatălui şi de aceea Tatăl nu Mă lasă singur. Vai celui ce umblă singur, iar cel ce crede în Mine şi îmi urmează, să cunoască acesta că cel ce umblă singur nu este de la Mine şi nu poate mărturisi singur pe Dumnezeu peste oameni. O, vine pe pământ adevărul şi dreptatea, care vor lua la vale pe toţi cei care se zidesc pe nisip, şi adevărul va face curat şi sfânt pământul şi pe cei iubiţi ai Tatălui Meu şi care vor rămâne cu Dumnezeu pe pământ nou. Cu dragoste Eu şi cu Tatăl am făcut lumea la început. Cu dragoste iarăşi o vom face, căci adevărul este dragoste şi toate prin el se fac între cele ce se fac ca să rămână. Eu şi cu Tatăl căutăm de şapte mii de ani raiul pe care l-am pierdut, şi îl vom face din nou pe om, şi din Duhul Sfânt îl vom naşte cu cuvântul, şi apoi Ne vom odihni în el. Amin.
O, e praznicul Duhului Sfânt în cer şi pe pământ, şi e Domnul cu tine, poporul Meu cel nou şi ascultător de voia Mea pe pământ. Mi-e dor de rai. îi este şi Tatălui dor, şi dorul Nostru îl punem în cei ce Ne poartă cu el, în cei ce au viaţă în ei, căci viaţa este dorul de Dumnezeu în om.
O, sunteţi obosiţi, fiilor care trudiţi venirii cuvântului Meu peste pământ. Sunteţi osteniţi, voi, copii care puneţi masă mulţimii care vine la izvorul Meu. O, nu veţi rămâne nerăsplătiţi. Fericiţi sunt cei ce trudesc pentru ca Domnul să-Şi găsească raiul, să-l găsească pe om şi să-l facă rai pe om. V-am aşezat cu mânuţele ridicate înaintea Mea ca să cereţi voi vreme dulce şi mângâioasă pentru sărbătoare, iar Eu v-am ascultat, că vă iubesc. Staţi întru Mine, şi dorul Meu să-l purtaţi şi el să vă fie viaţa, că omul fără dor de Dumnezeu este om fără de cale şi fără de viaţă.
Iar pe voi, cei ce aţi venit cale lungă la izvor, vă slobozesc mângâindu-vă cu duhul învăţăturii şi aplecându-Mă ca să vă mulţumesc că aţi venit la Mine, şi vă doresc ai Mei dacă şi voi doriţi să fiţi fii ai lui Dumnezeu. Vă voi plăti cu duhul înţelepciunii şi al credinţei dacă iubiţi adevărul vieţii, şi vă voi aştepta să vă umpleţi de dragoste de Dumnezeu, că dragostea Eu sunt, şi sunt Fiul Tatălui şi vă cer pentru Tatăl, nu pentru Mine, că Eu îi sunt Fiu şi pentru El slujesc. Amin. Pace vouă dacă veţi avea dragostea cale spre Mine! Dragostea dintre om şi om dacă nu este Dumnezeu, atunci nu este ea, şi este omul cu cele ale lui. Dragostea este cerească, nu este din lumea aceasta.
Cei ce au venit cu daruri la izvor, la ieslea cuvântului Meu, cei ce Mi-au dat slavă cu harurile lor, Eu, Domnul, Mă aplec şi le mulţumesc, şi cu lacrimi îi cer ca să-i dau Tatălui să-i crească El pentru El prin cuvântul Meu, căci Eu sunt Cuvântul Tatălui. Binecuvântată să fie înţelepciunea cea de sus în cei ce o primesc pe ea după ce beau din izvorul Meu de cuvânt! Eu sunt Mieluţul Tatălui, şi fericiţi sunt cei ce trăiesc viaţa Mea în viaţa lor, şi lumină a lumii sunt aceia, precum Eu sunt.
O, copii care trudiţi pentru slava Mea, Eu pentru slava Mea v-am născut. Fiţi lumină din Lumină, precum Eu sunt din Tatăl. Fiţi din Mine! Amin. Fiţi sarea pământului, fiilor, iar Eu vă mângâi trupuşoarele ostenite şi vă cuprind, căci sunteţi dornici de slava Mea peste pământ. Acum vom sta înfăşuraţi în duh de Rusalii până ce ele vor sfârşi de mărturisit peste mulţimi în aceste zile ale lor, şi apoi vom slobozi pe cei vii şi pe cei adormiţi, şi pe sfinţi şi pe îngeri, şi Ne vom odihni şi vom fi mereu raiul Tatălui, căci raiul pe pământ voim să-l aşezăm Noi, copii trudiţi pentru mila Mea de om.
Pace vouă! Pacea aceasta s-o ia de la voi toţi cei care vor alerga să fie ca voi. Pace vouă! în duh de sărbătoare de Rusalii vă ţin şi vă cuprind şi vă ocrotesc mereu. O, ce dulce este pacea, dar oamenii goi de Dumnezeu nu cunosc fructul ei şi gustul ei. Pace vouă! Pace vouă! Pace vouă! Amin, amin, amin.
30-05-2004
