Aştept deasupra voastră cu cuvântul sărbătorii pomenirii minunii pe care Eu am făcut-o odată cu ridicarea celui slăbănog care nu a avut putere vreme de treizeci şi opt de ani. Mi-a fost milă de el că nu avea cine să-l vindece, şi l-am vindecat Eu dacă era lângă scăldătoarea cea care vindeca la venirea îngerului care îi tulbura apa. L-am vindecat de neputinţa lui cea trupească, i-am întărit trupul slăbănogit în care el pătimea şi i-am dat doctoria credinţei, că el mereu venea la scăldătoarea care vindeca prin înger vindecător la credinţa celor ce credeau în harul apei care se mişca atunci când îngerul sufla. Amin.
Aştept deasupra voastră, copii din porţi, care-Mi aşterneţi în carte cuvântul. V-am însoţit în călătoria pe care aţi făcut-o şi v-am scris-o ca pe o mărturie pentru vremea cercetării sau pentru vremea zilei de judecată a celor ce v-au văzut pe voi că lucraţi pentru învierea celor ce aşteaptă după voi în locuinţa morţilor. V-am însoţit înainte şi înapoi spre curţile Mele cu voi, şi apoi v-am mulţumit aşa cum Eu am ştiut mai dulce. Şi acum vă aştept cu sărbătoarea pomenirii vindecării slăbănogului, că am carte de lăsat pentru ziua aceasta, pentru lucrarea aceasta, că Mă doare şi îmi este milă de cei slăbănogi cu sufletul, şi e plin pământul de suflete fără cer în ele, fără putere de viaţă în ele. Vreau să vă învăţ pe voi să vă feriţi de boala aceasta şi să chemaţi îngerii lângă voi ca să vă ţină cu sufletul viu şi nu slăbănogit, că e greu de cel fără vlagă, fiilor. Aştept cu mila Mea de om sărbătoarea Mea cu voi în grădina întâlnirii ca să suflu peste cei ce se vor aduna şi să le mişc inimile şi să le dau vlagă sufletelor lor, căci cuvântul Meu aduce celui neputincios mângâiere şi răbdare, şi din acestea, credinţa cea pentru viaţă, căci viaţa este cuvânt mare, şi puţini pun preţ pe acest mare cuvânt. Dar voi, cei miluiţi de Mine, preţuiţi-vă viaţa şi vlaga ei şi vlaga Mea din voi, că fără Mine omul este slăbănog, om fără duh, fără înger care să-i mişte inima spre dor de viaţă de sus. Mi-e milă de tot sufletul care se încântă cu viaţa cea de jos, cea de pe pământ, stând slăbănogit cu sufletul, căci viaţa este de sus, nu de pe pământ este ea şi nu pământului îi este ea datoare, fiilor.
Am mers cu voi şi v-am arătat suflete slăbănoage, trupuri de oameni fără vlagă în ele şi care se zbat ca neputincioşii. Nimeni nu poate să înţeleagă din toate câte sunt şi se văd în oameni că cei ce se zbat sunt cei mai neputincioşi dintre cei neputincioşi, şi se zbat să poată, să se arate, să se ridice unii peste alţii, şi aceasta este slăbiciunea lor, fiilor, dar ei nu-şi pricep neputinţa, căci vederea lor e mică de tot, iar înţelepciunea, la fel, fiindcă ei iau totul de pe pământ, iar cerul cel bogat de viaţă veşnică nu este cunoscut de om, nu este văzut de om.
O, dacă ar vrea omul să vadă cerul care îl înconjoară pe el de jur împrejur şi câtă slavă înseamnă el, le-ar lăsa pe cele ce se văd şi s-ar întări în viaţa cea de sus şi ar rămâne omul moştenitorul ei pe pământ, iar cerul l-ar cuprinde în tainele lui arătându-i-se, că dor le este celor cereşti şi tuturor sfinţilor de ziua biruinţei Mele peste pământ şi peste om, de slava Mea văzută de om, spre bucuria celor cereşti, fiilor. Omul se uită la cele făcute de om şi nu se mai satură de slava duhului rău, şi nu ştie omul că slava deşartă e urâtă şi nu e cum o vede el, dar cei din locuinţa morţilor văd mai bine ca toţi cei ce merg pe pământ pe picioarele lor, văd urâţenia slavei deşarte şi trupeşti, căci omul numai trup este, pentru că este născut din trup.
O, Ierusalime, o, popor hrănit cu slava cuvântului Meu, nu sta fără să te hrăneşti cu ea, că iată, tot omul de pe pământ e numai trup, pentru că este născut din trup. Tu însă ai pe Născătorul Cel de la Tatăl venit pe pământ cu trupul şi cu duhul, iar tu să nu stai fără hrana Duhului Sfânt şi să nu uiţi Scriptura care spune: «Cine este născut din duh, duh este». Amin. Tu să treci din trup în duh pe pământ, ca să fii ceresc şi nu pământesc sub cer, căci cerul te creşte cu cea mai dulce hrană, la care toţi sfinţii lui tânjesc şi se strâng pe lângă tine când inima ta se hrăneşte cu ea, şi se hrănesc şi ei, căci cei cereşti sunt atât de frumoşi cât nu-i pot vedea cei de pe pământ, fiindcă cele de pe pământ sunt pământeşti, şi la cele de pe pământ se uită şi pe ele le lucrează, iar cele care se vor lăsa descoperite curând, curând, nu le ştie şi nu le doreşte omul, şi de aceea nu le poate vedea şi nu de altceva, poporul Meu.
Omul este slăbănog cu sufletul şi cu văzul şi nu vine la Mine să-l vindec şi să-i dau îngeri vindecători. Ies cu voi, fiilor, din vreme în vreme, şi îl chem pe om din vreme în vreme spre voi, ca să vă vadă că sunteţi ai Mei, şi cel ce vede vă vede, iar cel ce nu vede nu vă vede. Eu însă vă îndemn să fiţi tari cu duhul ori de câte ori vă arăt Eu omului, căci Duhul are putere să-l scoale pe cel slăbănog, şi să-i dea apoi darul credinţei şi bucuria cea din cer, căci cea de pe pământ este urâtă şi îl urâţeşte pe om, dar omul slăbănog cu duhul şi cu sufletul nu poate fără cele de pe pământ, căci aşa sunt cei născuţi din trup.
O, Ierusalime, să crezi în darul Meu din mijlocul tău, că Eu ţi-am dat călăuză ca să fii tu al Meu şi nu al pământului, poporul Meu. Să te hrăneşti cu cuvântul cu care te învăţ şi să nu-l uiţi, că Eu Mă uit mereu la tine când vorbeşti, când nu vorbeşti, când veghezi, când nu veghezi, când trăieşti din plin în Duhul Meu şi când trăieşti mai puţin în El, şi de aceea Eu nu te las să stai fără hrană caldă şi Mă uit peste tine să creşti din ea şi să ajungi cu statura ta cea de la Mine până la cei din cer, şi mereu, mereu această întâlnire să se facă ivită la vedere curând, curând cu tine înaintea celor de pe pământ, copil hrănit din gura Mea cum nimeni dintre sfinţi nu a mai fost hrănit aşa şi atât cât tu ai de la Mine. Tu te-ai ivit pe pământ în vremea venirii Mele a doua oară de lângă Tatăl când Duhul Meu lucrează cuvântul de facere din nou a lumii, şi de aceea ai tu cât alţii până la tine nu au avut.
Vreau să te mândreşti cu Mine, poporul Meu, şi atunci este vremea când Eu Mă mândresc cu tine înaintea celor de pe pământ, care sunt neputincioşi pentru slava Mea, de vreme ce o au pe a lor şi după a Mea nu caută. Dar Eu curând, curând ridic bucuriile deşarte de pe pământ, şi omul va fi găsit gol şi nu îmbrăcat, şi se va ruşina şi se va întrista omul şi îl va ajunge durerea Mea cea de la el, şi voi lucra ca în vremea lui Noe, pe neştire, şi pe mulţi îi voi mântui ca prin foc. Amin.
Acum liniştea Mea se aşează în pace, că am avut intrare la voi pentru sărbătoarea în care Eu am călătorit cu voi pe pământ, şi pentru care apoi am lăsat în carte cuvântul ei. Amin.
Din nou aduc vouă rugă să vă pregătiţi din vreme cu cele ce veţi pune voi înaintea celor pe care Eu îi voi aduna la izvorul cuvântului Meu spre slava Mea cu voi, fiilor. Chemaţi îngerii şi staţi sub paza lor, sub lucrul lor cu voi, şi slăviţi-Mă pe pământ, că vreau să-Mi preaslăvesc numele peste pământ, şi pe voi vă am pentru aceasta ce lucrez acum, la întoarcerea Mea după om. Chem omul la înviere şi îi spun să se ridice spre slava Mea şi să nu mai păcătuiască, fiindcă păcatul roade din om, şi omul este slăbănog cu sufletul şi cu vederea. Trupul lui roade din sufletul lui şi nu-şi cunoaşte omul lucrarea lui cea rea, care îi vine de la slava de sine. Voi însă arătaţi-le oamenilor în pilde lucrarea lor, aşa cum lucram Eu, şi să le spuneţi apoi: „Mergeţi, şi de acum să nu mai păcătuiţi, ca să nu vă fie vouă rău peste rău de la păcate, căci păcatul este răul cel necunoscut de om, câtă vreme el nu-şi arată faţa lui urâtă şi urâţenia cea pusă de el peste sufletul omului”.
O, Ierusalime, te aşez în binecuvântare pentru pregătirea slavei zilei Mele cu omul în grădina întâlnirii. îţi dau îngeri, poporul Meu. Ai grijă de ceea ce-ţi dau, căci îngerii Mei petrec cu cei ce nu iubesc petrecerea şi lucrul fără de îngeri, şi îngerii Mei tânjesc după tine şi după lucrarea Mea cu tine, Ierusalime, popor al slavei venirii Mele. Amin, amin, amin.
03-05-2004
