Eu, Domnul Dumnezeul tău, vreau să fac din trupul şi din sufletul şi din duhul tău odihna lui Dumnezeu, a sfinţilor cerului Lui şi a îngerilor Lui cei ascultători de Domnul, poporul Meu Ierusalim, căci tu eşti scris în cer cu numele de Ierusalimul cel nou, coborât din cer de la Dumnezeu, mireasă a Mirelui Care vine la tine, mireasă gătită, Ierusalime. Amin.
Omul din lume care ia frunzele acestea pe care Eu le scutur din pomul vieţii spre tămăduirea neamurilor, precum este scris în cartea lui Ioan, iubitul Meu, nu ştie de ce eşti tu din cer. Eu am spus că cine nu se naşte de sus nu va intra întru împărăţia cerurilor. Cei ce se nasc de sus sunt cei ce se nasc din cuvântul Meu. Poporul Noului Ierusalim este cel ce se naşte din acest cuvânt făcător de om nou, din om ieşit din om.
Cuvântul Meu de peste tine naşte, poporul Meu, şi de aceea te-am numit Eu pe tine cum spune Scriptura: «Cetatea Sfântă Noul Ierusalim, coborâtă din cer, de la Dumnezeu», iar Eu, de pe tron cuvântând, noi le fac pe toate, începând cu omul, căci omul după ce a căzut, toate au căzut şi trec mereu de atunci.
Amin, amin zic ţie, poporul Meu: fericit este cel ce crede acest cuvânt al Meu care se toarnă din Mine în mijlocul tău ca să-l ia omul şi să se nască din el şi să fie născut din cer, de sus, nu din om, căci omul nu este născut din Dumnezeu, ci din om. Fericit este omul care se lasă născut din Dumnezeu, că acela are apoi în el sămânţa împărăţiei cerurilor, care se face copac mare şi în care se odihnesc păsările cerului, făcându-şi cuib în el, sfinţii şi îngerii făcându-şi odihnă în om. Amin.
Stau deasupra ta, şi lângă tine stau, şi în mijlocul tău poposesc cu mucenicii care au mărturisit în ei împărăţia Mea care nu cade, căci aşa este ea: împărăţia cea veşnică, împărăţia care nu cade. Amin.
Mucenicii cei serbaţi acum în sobor de mucenici, au iubit duhul mărturisirii, poporul Meu, iar Eu M-am mărit întru ei cu duhul statorniciei credinţei care nădăjduieşte în viaţa împărăţiei cerurilor, în viaţa cea de după cele vremelnice care-i încearcă omului credinţa şi viaţa, căci viaţa trebuie încercată ca să se vadă dacă este în om. Uitaţi-vă cum lucrez Eu în mijlocul vostru prin cuvântul şi duhul proorociei care este pentru cei credincioşi. Când eram în trup am spus că grăiesc lumii în alte limbi, ca auzind să nu priceapă, dar la voi grăiesc cu duhul proorociei, care învederează pe cele ascunse ale omului, ca să se închine omul lui Dumnezeu, şi să-L mărturisească apoi, şi să vină oamenii spre acest duh proorocesc, iar Eu prin voi vădindu-le pe cele din ei, să vadă ei că sunt cu adevărat printre voi şi că împărăţia Mea din voi este împărăţia care nu cade, şi înaintea căreia omul se umileşte şi se descoperă ca să creadă, căci proorocia este pentru cei ce cred, precum vorbirea în pilde este pentru cei ce nu cred.
Am făcut popas de sărbătoare cu sfinţii în cartea Mea cu voi, iar ei aud glasul Meu şi se fac mărturisitori, căci fiecare lucrează din cer aşa cum au lucrat de pe pământ, şi omul îşi ia cu el viaţa cea de pe pământ când vine spre casa lui cea din cer, casa nestricăciunii, care aşteaptă să biruiască trupul cel stricăcios pentru fiecare om. Amin.
– O, Doamne, Tu eşti învăţătorul şi Domnul, şi noi Te-am iubit dorindu-Te, aşa cum Tu spui poporului Tău de azi să nu trăiască în numele Tău şi numai atât, ci ca Tine, Doamne, să trăiască pe pământ, şi între frate şi frate ca Tine. Noi am trăit, şi de aceea Te-am iubit dorindu-Te după ce ne-am născut din iubirea Ta şi am trăit apoi. Noi Te-am mărturisit lumii că eşti Dumnezeul Cel din noi, învăţătorul şi Domnul, a Cărui împărăţie nu cade. Nu a căzut din noi împărăţia Ta, că Tu ai fost în ea Stăpân şi ai luat asupra Ta toate durerile noastre, ca să le putem purta până la îmbrăcarea noastră în nestricăciune, căci aceasta este plata sfinţilor, plată care vine înaintea lor când ei vin la Tine.
Noi spunem poporului Tău că nu este o viaţă mai dulce în om decât cea mărturisitoare a împărăţiei Tale care nu cade atunci când ea este în om. Te-am iubit dorindu-Te, şi dorul ne-a dat toată puterea cea spre Tine prin chinul care ne-a încercat viaţa, căci cei fericiţi ai Tăi sunt cei ce sunt lămuriţi prin încercări, prin ispite, şi prin acestea primesc răsplata, cununa vieţii veşnice, împărăţia care nu cade, Doamne.
Iubirea cea de sub cruce trebuie învăţată, şi ea nu se învaţă decât trecând prin ea, şi ea prin tine, prin suferinţă, copil al Noului Ierusalim, care eşti cununa sfinţilor. Toţi sfinţii îşi aşteaptă cununa cea pentru iubirea lor de Dumnezeu, şi tu să nu uiţi cât eşti de aşteptat; şi tu să nu zăboveşti, că tu nu poţi să pricepi îndeajuns greul aşteptării sfinţilor, Ierusalime, cunună a sfinţilor. Iată, sfinţii cerului îţi mărturisesc ţie aşteptarea lor. învaţă iubirea cea de sub cruce aşa cum au trăit-o sfinţii care au iubit cu dor pe Mirele lor, pe Fiul Tatălui, Care a fost dat în dar sfinţilor ca să-i ajute pe ei pentru iubirea cea de sub cruce, iubirea care aduce pe Domnul pe pământ. Amin, amin, amin.
– O, cerule plin de sfinţi, o, cerule nevăzut de omul care nu vine după Mine! Un picuţ, un ceas, o clipă veţi mai tânji voi, sfinţi ai cerului. Voi pătrunde pe tot omul cu puterea cuvântului Meu, şi apoi voi lucra sfârşitul tuturor tainelor Mele prin cea din urmă taină: învierea făpturii, după ce voi aduce ziua Mea peste cei necredincioşi, şi ceruri noi şi pământ nou peste cei credincioşi şi sfinţi. Amin.
O, poporul Meu, învaţă-te să preţuieşti pe cele pătrunse cu credinţa cea mlădioasă. învaţă mereu, că mult ţi-am spus: învaţă! învaţă cum să înveţi, că iată, pe pământ fiii veacului acesta stricăcios au furat de la Dumnezeu cum se învaţă, şi ei învaţă şi se luptă pentru o împărăţie care piere. învaţă, poporul Meu, că Eu sunt peste tine învăţătorul şi Domnul. Nu pot să-i fiu omului învăţător dacă nu-i sunt şi Domnul, că nimeni dacă nu-L iubeşte pe Domnul Domn peste el, nici nu învaţă de la El. învaţă-te cu viaţă mărturisitoare cu trupul, cu sufletul şi cu duhul tău, poporul Meu, căci aceasta se învaţă cu învăţător, şi dă tu putere duhului învăţăturii în mijlocul tău, că te aşteaptă sfinţii să le fii cunună, Ierusalime cu nume nou. Amin.
Iată ce vă dau să lucraţi, fiilor învăţători, căci învăţător este cel ce are ucenici pentru Mine, pentru mărturisirea lui Iisus Hristos. Luaţi şapte măsuri de făină şi faceţi aluat dulce şi, împărţindu-l în bucăţi o sută douăzeci, adică de trei ori numărul sfinţilor mucenici pomeniţi azi în sărbătoare bisericească şi apostolească, faceţi apoi forme de sfinţi în forma veacului ce va să fie şi care nu cade, şi coaceţi-le, şi apoi să le ungeţi cu miere şi cu seminţe peste miere, şi luaţi şi mâncaţi şi împărţiţi poporului, spre bucuria părtăşiei sfinţilor mucenici cu voi.
O, fiilor, ce frumoasă este slujirea îngerilor şi a sfinţilor! Când ei aud rostirea care spune: „Binecuvintează intrarea sfinţilor Tăi, Doamne!”, ei se întrepătrund cu toate cele văzute ale slujirii pentru Sfintele care se dau sfinţilor şi slujesc, iar preotul, pentru intrarea lor, rosteşte peste biserică: „înţelepciune, drepţi!”, şi apoi Eu şi cu sfinţii şi cu îngerii venim şi facem masă de pomenire a tainei lui Dumnezeu pe pământ slujită.
O, ce frumoase sunt cele adevărate, cele cereşti şi cei cereşti pe pământ, iar azi, mucenicii serbaţi au primit întâietate şi au fost cinstiţi de cei din cer, de sfinţi şi de îngeri, şi au fost cinstiţi pe pământ de tine, poporul Meu. De aceea am zis să fiţi, fiilor, împărţitori de binecuvântare, de pâine dulce ca sfinţii, pâine binecuvântată, care înseamnă trupul sfinţilor mucenici care se unesc cu voi în sărbătoare cerească, fiilor.
Binecuvântată să fie jertfa ce se împarte poporului după ce veţi frământa aluat dulce şi îl veţi forma în forma veacului cel nou după numărul lui peste veacuri, şi îl veţi coace la cuptor şi îl veţi presăra cu miere şi cu seminţe şi îl veţi gusta, şi vă veţi duce să daţi această binecuvântare celor ce o vor gusta şi se vor bucura din cer pe pământ şi se va bucura şi cerul. Amin. Şi vă rog, fiilor, fiţi bucurie şi numai bucurie pentru cer pe pământ. Amin, amin, amin.
22-03-2004
