... Se desfăşoară o aţă de la cer până la pământ, dar nu e aţă, şi e un fulger de la răsărit. Iată, un îngeraş şade cu un picior pe mare şi cu celălalt pe uscat şi e gata să dea drumul. Iată, se ridică şi spune să nu pună pecetea.
... Patru îngeraşi sunt dezlegaţi. Au fost legaţi până la o vreme. Iată, se ridică, copilaşi, se ridică de la apus un nor, o negură mare, şi va da şi grindină, dar nu e grindină. înţelegeţi? Vai, vai, se pune masa! Iată, îngeraşul strigă la masă. Ferice de cel ce va birui, că acela, ca în cer va birui. O, măi copiii Mei, pentru cine vine aceasta ce s-a pregătit? Pentru Ierusalimul care e robit. Ierusalime, Ierusalime, dezrobeşte-te, că ai căzut sub sabie! Fraţilor, nu vă pregătesc pentru un jug străin, că nu are împărtăşire lumina cu întunericul. O, v-am dat aur, şi voi ziceţi că v-am dat aramă. Dacă aurul Meu este aramă, copilaşii Mei, atunci de ce nu iertaţi? O, de câte ori ziceţi „şi ne iartă nouă greşalele noastre precum şi noi iertăm greşiţilor noştri”?!
... Copiilor, fiţi tari, că şi pietrele sunt contra voastră, că sunt numai draci în jurul vostru, numai antichrişti la tot pasul, că e mai greu de voi decât a fost de sfinţii ce au locuit aici înaintea voastră. Sunt numai draci care vă amăgesc. Fiţi tari şi treji, că Tatăl vă aşteaptă. Nu lasă pe îngeraş să verse potirul; mai aşteaptă Tatăl Meu.
O, măi copiii Mei! Voi ştiţi că în mijlocul vostru sunt lupi îmbrăcaţi în piei de oaie? Iată cum aruncă mărgăritarele ce le-au primit; nu le e milă. Iată cum le aruncă şi îşi bat joc de ele. Nu vă întristaţi. Nu toţi, nu toată lumea va intra în împărăţia Mea în grabă. Cum a fost cu potopul, aşa e şi acum când vine focul, şi tu nu vei arde, tu, cel care ţi-ai pus nădejdea în Tatăl. Luptă-te să împlineşti şi să păzeşti ceea ce ţi-am dat. Eu vă acopăr pe voi, şi ceilalţi vor veni la voi să scape, dar în zadar vor veni, că vor zice: „Creştinilor, scăpaţi-ne!”, dar nu puteţi să le fiţi de nici un folos, cu nimic, şi veţi plânge amar.
... Rugăciunea din miez de noapte nu o lăsa, că te va scăpa de mânia care va veni.
... Fiule, spune fraţilor tăi să nu se închine vasului Meu; să se închine lui Dumnezeu şi la sfintele icoane. Măi copii, nu vă puneţi nădejdea în doctori mai mult decât în Dumnezeu. Tot de Mine sunt lăsaţi şi doctorii, dar vindecările, de la Mine vin. Voi prea mult v-aţi pus nădejdea în doctori, iar pe Dumnezeu L-aţi uitat, L-aţi dat la o parte. Fraţilor, postul şi rugăciunea, acela e leacul, nu cum ziceţi voi că postul omoară oamenii. Postul nu a omorât pe nimeni; din contră, a vindecat. Nu vedeţi voi că şi doctorii pământeşti vă dau regim, şi voi îi ascultaţi, şi vă fac sănătoşi? Dar Doctorul ceresc, cum nu vă va vindeca şi trupeşte şi sufleteşte?
... Iată, măi copiii Mei, descoperirea morţilor! Iată, înviază câte doi, câte trei, şi ferice de ei, care au înviat de la moarte la viaţă! Iată cum ies din groapa morţii şi cântă cântarea sfântă. Voi ştiţi că toţi înviază, dar nu toţi o dată. Iată, copii, voi ştiţi că şi morţii aud aceste cuvinte sfinte? Aceste cuvinte ce le auziţi voi, le aud şi morţii şi se miră cum voi aţi avut acest dar duhovnicesc atât de mare, că dacă ei auzeau aceste cuvinte sfinte, ar fi ajuns pocăiţi.
15-05-1957
